EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

CREȘTINISM A LA CARAGIALE


„Să se revizuiască… Primesc! Dar să nu se schimbe nimic. Să nu se revizuiască… Primesc! Dar să se schimbe câte ceva, pe ici, pe colo, prin punctele… esențiale!” – spunea un celebru personaj din piesa lui Nenea Iancu, „O scrisoare pierdută”. Într-o oarecare măsură, lucrul acesta se potrivește de minune unora dintre creștinii noștri din ziua de astăzi. Ei ar vrea ca lumea să știe despre ei că sunt pocăiți, însă viața lor arată, din păcate, cu totul altceva. Încearcă să jongleze cu Dumnezeu. Iubiților, vă avertizez cu toată dragostea, dar în același timp cu toată hotărârea: CU DUMNEZEU NU ESTE DE JOACĂ! Problema nu ar fi aici, însă, pentru că fiecare este răspunzător de viața lui și va veni o zi când fiecare va trebui să dăm socoteală lui Dumnezeu de viața noastră. Dumnezeu ne va întreba pe fiecare: „Ce ai făcut cu viața ta?”. Problema cea mai mare, cred eu, este că astfel de persoane reacționează uneori violent (din „fericire” doar verbal) sau cel puțin ciudat atunci când se găsesc și persoane care le spun că sunt pe o cale greșită. De ce? Pentru că așa reacționează un om care se simte cu musca pe căciulă. Dar, fraților, să primim de la Dumnezeu mângâierea și să nu primim mustrarea? Departe de noi acest lucru! Am asistat serile trecute la un schimb de replici pe un chat unde un frate spunea că, de fapt, unii pocăiți nu prea ar fi pocăiți, ci ar fi doar cu numele. Sigur că și eu am fost de aceeași părere, pentru că în cazul acesta îi împărtășesc părerea. Problema este că frații și surorile de pe chatul respectiv au sărit ca arși, spunând că îi jignește și îi judecă, deși omul vorbea la modul general, fără să dea exemplificări. Mai mult, dacă eu i-am luat partea acelui frate am fost scos din grup fără să fiu avertizat în niciun fel, așa cum mi s-ar fi părut corect. Mare pagubă! Poate vă întrebați de ce s-a ajuns aici. Este adevărat că „tonul” fratelui a fost cam tăios, dar vreau să vă întreb: doctorul când trebuie să facă o operație ce face mai întâi? Face o incizie (tăietură cu bisturiul), desigur! Tăietura doare, DAR VINDECĂ! Dacă doctorul nu ar face această operație pe principiul că doare, ce s-ar întâmpla cu pacientul? Ar muri, desigur! Cine ar fi vinovat și acuzat de malpraxis? Medicul, desigur! Așadar, durerea operației este justificată de faptul că în felul acesta bolnavul este vindecat, nu-i așa? Biblia afirmă cu tărie că dacă unul păcătuiește și tu nu-i spui că a păcătuit și moare cu păcatul asupra lui, ești direct răspunzător de moartea lui. Iată: „2. „Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău şi spune-le: „Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare şi-l va pune ca străjer,
3. dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă şi va da de ştire poporului,
4. şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.
5. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea, sângele lui să cadă asupra lui; dar, dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.
6. Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.” 
(Ezechiel 33:2-6)
Și: „17. „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!
18. Când voi zice celui rău: „Vei muri negreşit!”, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
19. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul!
20. Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!
21. Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!” 
(Ezechiel 3:17-21)
Așadar, dragilor, având în vedere toate acestea, ce ar trebui, oare, noi, în calitate de creștini? Să ascundem gunoiul propriu sub preș sau să-l scoatem la lumina zilei? Au fost mulți care au băgat gunoiul sub covor și au avut de suferit! Priviți ce s-a întâmplat cu pastorii care au colaborat cu Securitatea pe vremea comuniștilor, fiind acoperiți după Revoluție de mai marii lor până… până în zilele noastre când Duhul Domnului i-a dat pe față. Mare le-a fost căderea! E mult mai ușor și mai puțin dureros să cazi de la nivelul de jos decât să cazi din vârful piramidei! Și tare mulți și-au construit piramide „faraonice” (metaforic, desigur) în zilele noastre! Așadar, aveți grijă ce faceți cu gunoiul! Căci, din păcate, în zilele noastre sunt mulți creștini de „rit” caragialian!

FIȚI BINECUVÂNTAȚI!


Scrie un comentariu

DE CE NU VII…?


Iubite frate, scumpă soră, drag prieten,

Versurile unei vechi și frumoase poezii scrise de fratele Costache Ioanid spun așa:

“De ce nu vii de pe cărări străine
Să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
Ca Isaac am fost pe rug urcat.

Mai mult de-atât, ce jertfa de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?…

De ce nu vii cât încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
Și Harul Meu, în ceasul tău suprem?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slava,
Să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cununa să-ți aleg!

De ce nu vii tu, suflet nehotarnic,
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu!

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?”

Imaginează-ți, te rog, pentru o clipă că ai fi pus în fața unei întâmplări la care până atunci nu te-ai gândit. Imaginează-ți că, într-o bună zi, auzi bătăi în poartă. Ieși afară și vezi că în pragul porții te așteaptă poștașul care îți înmânează o scrisoare recomandată. Pe o parte a scrisorii scrie numele și adresa destinatarului (adică tu), dar când întorci plicul vezi că pe partea cealaltă nu scrie nimic. „Oare o fi uitat?”, te întrebi. Cu mâini tremurânde deschizi, în sfârșit, plicul. Înăuntru, pe o hârtie împăturită în trei, este scris mesajul. Rămâi mut de uimire: mesajul este scris cu SÂNGE!

„Iubitul meu fiu rătăcitor,

Îți scriu această scrisoare cu sânge, cu sângele Meu pe care L-am dat pentru tine pe dealul Golgotei. De-atâta timp am așteptat la ușa ta și am bătut ani de zile în speranța că într-un final îmi vei deschide ca să intru la tine și să cinez cu tine. Dar m-ai lăsat atâta timp afară, în frig și în arșiță, în ploaie și în zăpadă și nu mi-ai deschis ușa ca să ne bucurăm împreună. Și totuși Eu te iubesc, iar în marea mea dragoste pentru tine am hotărât să-ți scriu cu însuși sângele meu, căci m-am gândit că poate acest lucru te va pune, măcar puțin, pe gânduri.

M-am hotărât să-ți scriu cu gândul la viața ta, pe care Eu ți-am dat-o. Vreau să te întreb acum, până nu este prea târziu, până nu va veni clipa despărțirii și plecării de pe acest pământ: ce-ai făcut cu viața pe care ți-am dat-o? Cum ai păstrat-o? Știu. Știu viața ta. Știu totul despre tine. Știu când te culci și știu când te scoli. Știu când îți este bine și când îți este rău. Știu când ești trist și când ești vesel. Și, crede-mă, când tu ești trist, Eu sunt și mai trist. Când ție îți este rău, Eu simt durerea ta. De multe ori, când ți-a mers rău, te-ai întrebat unde sunt Eu, dar Eu eram chiar acolo, purtându-ți povara. De n-ași fi fost Eu de partea ta, demult ai fi fost țărână! Dar tu ce-ai făcut cu viața ta? M-ai părăsit pentru o clipă de rătăcire și pentru plăcerile lumii acesteia. Mi-ai întors spatele când ți-a mers bine, uitând că atunci când ai plâns și Eu am plâns cu tine și pentru tine. M-ai lăsat la ușa inimii tale, în frig, arșiță, ploaie… Și totuși Eu nu m-am supărat.

Dar tu cum ești? Ai eșuat în toate planurile tale și corabia ta a naufragiat pe țărmuri străine. De ce nu vii de pe cărări străine? De ce nu te întorci acolo unde erai odinioară? De ce nu vii la umbra aripilor tale, unde poți găsi adăpost și alinare? De ce nu te lași de păcatele tale? De ce nu lepezi lanțurile cu care cel rău te-a înfășurat atât de lesne? De ce mai stai? Privește-Mi ochii: vezi lacrimile? De ce mai stai să paști porcii celui rău? Până când trebuie să te mai aștept? De ce nu părăsești viața pe care o duci acum? De ce nu-ți aduci aminte de Cel ce stă de atâta timp la ușa inimii tale și bate? De ce te-ai transformat atât de mult, din ființa gingașă pe care Eu am creat-o într-o ființă murdară și fără niciun Dumnezeu? De ce ai uitat atât de ușor dragostea cu care te-am creat? De ce nu vrei să citești scrisoarea mea de dragoste, Biblia? De ce mai stai? Ce mai aștepți? Când te vei întoarce la mine? Eu te aștept cu brațele deschise! Te aștept să-Mi cazi la piept cu lacrimi și suspine. Nu mai pot de dorul tău, copil iubit! Abia aștept să-ți dau sărutarea părintească!

Cu multă dragoste,

Isus Hristos”

Ce ai spune dacă ai primi o astfel de scrisoare? Cum ai reacționa?

Astăzi a fost înmormântat unul dintre vecinii mei. Avea vârsta de 78 de ani și avusese ocazia de mai multe ori să se întoarcă la Dumnezeu. A auzit de mai multe ori Cuvântul Domnului la evanghelizările pe care le-am făcut la mine acasă, cu ajutorul Domnului. A avut ocazia să facă acest pas, dar nu l-a făcut. A preferat să rămână în păcatele sale. Acum, din păcate, nu se află într-un loc de odihnă și la loc cu verdeață, de unde toată durerea, întristarea și suspinarea au fugit, așa cum spun preoții pe la înmormântări. Acum așteaptă judecata. Iar Biblia spune că pentru astfel de oameni: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.”  (2 Petru 2:21) Omul acesta a pierdut ocazia. Poate și ție ți se oferă astăzi o astfel de ocazie. Ce vei face cu ea? Sincer, cu cea mai mare dragoste, te îndemn să nu pierzi o astfel de ocazie, căci s-ar putea să fie ultima până la plecarea ta în veșnicie! Nimeni, în afară de Cel ce ne-a creat, nu cunoaște numărul zilelor noastre!

DE CE NU VII DE PE CĂRĂRI STRĂINE?


Scrie un comentariu

SONDAJUL LUNII AUGUST


La acest sondaj puteți adăuga și alte versete din Biblie.


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC: „CITEȘTE-ȚI BIBLIA ÎNTR-UN AN!” – 23.04.2012


„Misterul intruparii Cuvantului poarta in sine semnificatia intregii creatii sensibile si inteligibile.” ( Sfantul Maxim Marturisitorul)

Pe „plaiurile Bibliei” mâine vom ajunge la LUCA 17: 20-37 și 2 SAMUEL capitolele 16-18.

Pentru capitolul 18 din cartea 2 SAMUEL nu a fost găsit niciun videoclip.

VERSETELE ZILEI:Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC: „CITEȘTE-ȚI BIBLIA ÎNTR-UN AN!” – 22.04.2012


Profeţiile sunt cea mai mare dovadă despre Iisus Hristos.” – BLAISE PASCAL

Pentru mâine, vom citi din Cuvântul Domnului următoarele pasaje: LUCA 17: 1-19 și 2 SAMUEL capitolele 14 și 15.

VERSETUL ZILEI: „Să nu fiți pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” – 1 CORINTENI 10: 32


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC: „CITEȘTE-ȚI BIBLIA ÎNTR-UN AN!” – 19.04.2012


Vom continua să ne adâncim împreună în studiul Sfintelor Scripturi. Astfel, pentru mâine ne propunem să citim LUCA 15: 1-10 și 2 SAMUEL capitolele 6-8.

VERSETELE ZILEI: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” – LUCA 14: 26, 27


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC: „CITEȘTE-ȚI BIBLIA ÎNTR-UN AN!” – 18.04.2012


Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.” – PETRE ȚUȚEA

Texte de studiat pentru mâine: LUCA 14: 25-35 și 2 SAMUEL capitolele 3-5.

VERSETELE ZILEI: Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.” – LUCA 14: 7-11

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 58 other followers