EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

PLAN DE CITIRE A BIBLIEI ÎNTR-UN AN – BIBLIA ÎN FIECARE ZI (20)

Scrie un comentariu


În săptămâna care a început astăzi vom continua lectura cărții Estera și vom începe cartea Iov.

1. DUMINICĂ, 12 MAI 2013

ESTERA 8

1. În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul iudeilor. Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el. 2. Împăratul şi-a scos inelul, pe care-l luase înapoi de la Haman, şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. 3. Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S-a aruncat la picioarele lui, a plâns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, agaghitul, şi izbânda planurilor lui împotriva iudeilor. 4. Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s-a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului. 5. Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecere înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului şi dacă eu sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, şi scrise de el cu gând să piardă pe iudeii care sunt în toate ţinuturile împăratului. 6. Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea care ar atinge pe poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?” 7. Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. 8. Scrieţi, dar, în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată.” 9. Logofeţii împăratului au fost chemaţi în vremea aceea, în a douăzeci şi treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, şi au scris, după tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor, căpeteniilor oştirii, dregătorilor şi mai marilor celor o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi aşezate de la India la Etiopia, fiecărui ţinut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, şi iudeilor după scrierea şi limba lor. 10. Au scris în numele împăratului Ahaşveroş şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători călare pe cai şi catâri născuţi din iepe. 11. Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să piardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut care ar lua armele să-i lovească, şi să le prade averile. 12. Aceasta să se facă într-o singură zi, în toate ţinuturile împăratul Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. 13. Aceste scrisori cuprindeau hotărârea care trebuia vestită în fiecare ţinut şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor. 14. Alergătorii călare pe cai şi pe catâri au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită şi în capitala Susa. 15. Mardoheu a ieşit de la împărat cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura. 16. Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi slavă. 17. În fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost între iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase frica de iudei. (Estera 8:1-17)

ESTERA 9

1. În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca şi hotărârea împăratului şi când vrăjmaşii iudeilor nădăjduiseră să stăpânească peste ei, s-a întâmplat tocmai dimpotrivă, că iudeii au stăpânit asupra vrăjmaşilor lor. 2. Iudeii s-au strâns în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele! 3. Şi toţi mai marii ţinuturilor, căpeteniile oştirii, dregătorii, slujbaşii împăratului au sprijinit pe iudei, din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu. 4. Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului, şi faima lui se răspândea în toate ţinuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic. 5. Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toţi vrăjmaşii lor, i-au omorât şi i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmaşii lor. 6. În capitala Susa, iudeii au ucis şi au prăpădit cinci sute de oameni, 7. şi au înjunghiat pe Parşandata, Dalfon, Aspata, 8. Porata, Adalia, Aridata, 9. Parmaşta, Arizai, Aridai şi Vaiezata, 10. cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmaşul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor. 11. În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră ucişi în capitala Susa a ajuns la cunoştinţa împăratului. 12. Şi împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis şi au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împăratului?… Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai doreşti? Vei căpăta.” 13. Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să fie îngăduit iudeilor care sunt la Susa să facă şi mâine după porunca de azi şi să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.” 14. Şi împăratul a poruncit să se facă aşa. Porunca a fost adusă la cunoştinţa poporului din Susa. Au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15. Iudeii care se aflau în Susa s-au strâns din nou în a paisprezecea zi a lunii Adar şi au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mâna pe averile lor. 16. Ceilalţi iudei din celelalte ţinuturi ale împăratului s-au strâns şi şi-au apărat viaţa. Au căpătat astfel odihnă, scăpând de vrăjmaşii lor, şi au ucis şaptezeci şi cinci de mii din cei ce le erau vrăjmaşi. Dar n-au pus mâna pe averile lor. 17. Aceste lucruri s-au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie. 18. Cei ce se aflau la Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea şi a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie. 19. De aceea iudeii de la ţară, care locuiesc în cetăţi fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăţ şi de sărbătoare, în care îşi trimit daruri unii altora. 20. Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, de aproape şi din depărtare. 21. Le poruncea să prăznuiască în fiecare an ziua a paisprezecea şi a cincisprezecea a lunii Adar, 22. ca zile în care căpătaseră odihnă scăpând de vrăjmaşii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie, şi jalea lor, în zi de sărbătoare, şi să facă din aceste zile nişte zile de ospăţ şi de bucurie, când să-şi trimită daruri de mâncare unii altora şi să împartă daruri celor lipsiţi. 23. Iudeii s-au îndatorat să facă ceea ce şi începuseră să facă şi ce le scrisese Mardoheu. 24. Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, vrăjmaşul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească. 25. Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor şi să-l spânzure pe lemn, pe el şi pe fiii lui. 26. De aceea zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înşişi şi potrivit cu cele ce li se întâmplaseră, 27. iudeii au luat pentru ei, pentru sămânţa lor şi pentru toţi cei ce se vor lipi de ei hotărârea şi îndatorirea neschimbătoare ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rânduit şi la vremea hotărâtă. 28. Zilele acestea trebuiau să fie pomenite şi prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut şi în fiecare cetate. Şi zilele acestea Purim nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, nici să se şteargă aducerea aminte de ele printre urmaşii lor. 29. Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim. 30. Au trimis scrisori tuturor iudeilor, în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. Ele cuprindeau cuvinte de pace şi de credincioşie, 31. întărind ţinerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera pentru ei şi cum şi le rânduiseră şi pentru ei înşişi şi pentru sămânţa lor, cu prilejul postului lor şi ţipetelor lor. 32. Porunca Esterei a întărit aşezarea acestei sărbători Purim, şi lucrul acesta a fost scris în carte. (Estera 9:1-32)

ESTERA 10

1. Împăratul Ahaşveroş a pus un bir asupra ţării şi asupra ostroavelor mării. 2. Toate faptele privitoare la puterea lui şi isprăvile lui şi amănuntele despre mărimea la care a ridicat împăratul pe Mardoheu, nu sunt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor Mezilor şi Perşilor? 3. Căci Iudeul Mardoheu era cel dintâi după împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între Iudei şi iubit de mulţimea fraţilor săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său neam. (Estera 10:1-3)

 

2. LUNI, 13 MAI 2013

IOV 1

1. Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău. 2. I s-au născut şapte fii şi trei fete. 3. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului. 4. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă. 6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara. 11. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. 13. Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut, 14. a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. 15. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 16. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 17. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldei, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 18. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 19. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.” 20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat 21. şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” 22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu. (Iov 1:1-22)

IOV 2

1. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. 2. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 3. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” 4. Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 5. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 6. Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” 7. Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. 8. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă. 9. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” 10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. 11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie. 12. Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor. 13. Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea. (Iov 2:1-13)

IOV 3

1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut. 2. A luat cuvântul şi a zis: 3. „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” 4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea! 5. S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte! 6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul; 9. să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. 11. De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? 13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni 14. cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte, 15. cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint. 16. Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina! 17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. 18. Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; 19. cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său. 20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet, 21. care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? – 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile? 24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa. 25. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! 26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.” (Iov 3:1-26)

IOV 4

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis: 2. „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? 3. De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite. 4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau. 5. Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? 6. Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta? 7. Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi? 8. După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! 9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui. 10. Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi! 11. Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare. 13. În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, 14. m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul… 16. Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor: 17. „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? 18. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi, 19. cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme! 20. De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei. 21. Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! (Iov 4:1-21)

 

3. MARȚI, 14 MAI 2013

IOV 5

1. Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi? 2. Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. 3. Am văzut pe un nebun prinzând rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa. 4. Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu-i scapă! 5. Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi. 6. Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ. 7. Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare. 8. Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu. 9. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. 10. El varsă ploaia pe pământ şi trimite apă pe câmpii. 11. El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi. 12. El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească. 13. El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate: 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bâjbâie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor şi-l scapă din mâna celor puternici. 16. Aşa încât nădejdea sprijină pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura. 17. Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. 18. El face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte. 19. De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul. 20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete şi de loviturile sabiei în vreme de război. 21. Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea. 22. Vei râde de pustiire ca şi de foamete şi nu vei avea să te temi de fiarele pământului. 23. Căci vei face legământ până şi cu pietrele câmpului, şi fiarele pământului vor fi în pace cu tine. 24. Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi, 25. îţi vei vedea sămânţa crescându-ţi şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp. 26. Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui. 27. Iată ce am cercetat şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!” (Iov 5:1-27)

IOV 6

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:2. „Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,3. ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!4. Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!5. Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?6. Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?7. Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!8. O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!10. Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.11. La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?13. Nu sunt eu lipsit de ajutor şi n-a fugit mântuirea de mine?14. Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.15. Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.16. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;17. vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu şi pier.19. Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.20. Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.21. Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!22. V-am zis eu oare: „Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,23. scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi”?24. Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.25. O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?26. Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?27. Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.28. Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!29. Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău? (Iov 6:1-30)

IOV 7

1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. 2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata, 3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă. 4. Mă culc şi zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?” Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor. 5. Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface. 6. Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde! 7. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. 8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, şi nu voi mai fi. 9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor! 10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia. 11. De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu. 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Când zic: „Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,” 14. atunci mă înspăimânţi prin vise, mă îngrozeşti prin vedenii. 15. Ah! aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase! 16. Le dispreţuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-e viaţa! 17. Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, 18. să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele? 19. Când vei înceta odată să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul? 20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? 21. Pentru ce nu-mi ierţi păcatul şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărână, şi când mă vei căuta, nu voi mai fi!” (Iov 7:1-21)

 

4. MIERCURI, 15 MAI 2013

IOV 8

1. Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis: 2. „Până când vrei să vorbeşti astfel şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic? 3. Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4. Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului. 5. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic, 6. dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate. 7. Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu. 8. Întreabă pe cei din neamurile trecute şi ia aminte la păţania părinţilor lor. – 9. Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. – 10. Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte: 11. „Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală? 12. Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile. 13. Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri. 14. Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pânză de păianjen. 15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine. 16. Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa, 17. îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri. 18. Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: „Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!” 19. Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaşi pământ răsar alţii după el. 20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană şi nu ocroteşte pe cei răi. 21. Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie. 22. Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.” (Iov 8:1-22)

IOV 9

1. Iov a luat cuvântul şi a zis: 2. „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? 3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur. 4. A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? 5. El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa. 6. Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii. 7. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui. 8. Numai El întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării. 9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele şi stelele din ţinuturile de miazăzi. 10. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. 11. Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, Se duce şi nu-L zăresc. 12. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?” 13. Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei. 14. Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg? 15. Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului. 16. Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul; 17. El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile, 18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune. 19. Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. 21. Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa. 22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. 23. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat. 24. Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul? 25. Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; 26. trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii. 27. Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea şi să fiu voios”, 28. sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat. 29. Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţa mâinile cu leşie, 31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine! 32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să mergem împreună la judecată. 33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi. 34. Să-Şi tragă însă varga deasupra mea şi să nu mă mai tulbure spaima Lui. 35. Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine. (Iov 9:1-35)

IOV 10

1. M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! 3. Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi? 4. Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? 5. Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui, 6. ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, 7. când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? 8. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti! 9. Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână? 10. Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza? 11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine; 12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. 13. Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând: 14. că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea. 15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. 16. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, 17. îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. 18. Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! 19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!” 20. Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin, 21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, 22. în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala şi unde lumina este ca întunericul!” (Iov 10:1-22)

 

5. JOI, 16 MAI 2013

IOV 11

1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis: 2. „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate? 3. Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine? 4. Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.” – 5. Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă 6. şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta. 7. Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic? 8. Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti? 9. Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea. 10. Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri? 11. Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi. 12. Omul dimpotrivă, are minte de nebun şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic! 13. Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. 14. Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. 15. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; 16. îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. 17. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. 18. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. 19. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta. 20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!” (Iov 11:1-20)

IOV 12

1. Iov a luat cuvântul şi a zis: 2. „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea! 3. Am şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi? 4. Eu sunt de batjocura prietenilor mei, când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! 5. Dispreţ în nenorocire! – iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul! 6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că dumnezeul lor este în pumn. 7. Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune; 8. vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. 9. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? 10. El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc. 11. Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile? 12. La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea. 13. La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt. 14. Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa. 15. El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul. 16. El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii. 17. El ia robi pe sfetnici şi tulbură mintea judecătorilor. 18. El dezleagă legătura împăraţilor şi le pune o frânghie în jurul coapselor. 19. El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici. 20. El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni. 21. El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari. 22. El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii. 23. El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor. 24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, 25. unde bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi. (Iov 12:1-25)

IOV 13

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama. 2. Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi. 3. Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. 4. Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic. 5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat! 6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele! 7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi? 8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu? 9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om? 10. Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El. 11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi? 12. Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut. 13. Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla. 14. Îmi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa în joc. 15. Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui. 16. Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui. 17. Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune. 18. Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate. 19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac şi vreau să mor. 20. Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta: 21. Trage-Ţi mâna de pe mine şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta. 22. Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu! 23. Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele. 24. Pentru ce Îţi ascunzi Faţa şi mă iei drept vrăjmaş? 25. Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat? 26. Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe? 27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei, 28. când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii? (Iov 13:1-28)

 

6. VINERI, 17 MAI 2013

IOV 14

1. Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. 2. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. 3. Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine! 4. Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul. 5. Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, 6. întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei. 7. Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari. 8. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână, 9. înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este? 11. Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile, 12. aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui. 13. Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine! 14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. 15. Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale. 16. Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele; 17. călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea. 18. Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei, 19. cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului. 20. Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul. 21. De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are. 22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.” (Iov 14:1-22)

IOV 15

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis: 2. „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu. 5. Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni. 6. Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7. Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? 8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine? 9. Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi? 10. Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău. 11. Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?… 12. Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi? 13. Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea: 14. „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană? 15. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui, 16. cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”? 17. Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, 18. ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor, 19. cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin nu venise încă. 20. „Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit. 21. Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. 22. El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă; 23. aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului. 24. Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. 25. Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic 26. şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. 27. Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză 28. şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate. 29. Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ. 30. Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. 31. Dacă se încrede în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata. 32. Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi. 33. Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. 34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul. 35. El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşală.” (Iov 15:1-35)

IOV 16

1. Iov a luat cuvântul şi a zis: 2. „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi. 3. Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale? 4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi, 5. v-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea? 6. Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă. 9. Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine. 11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi. 12. Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă. 13. Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ, 14. mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. 15. Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am prăvălit capul în ţărână. 16. Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele. 17. Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată. 18. Pământule, nu-mi acoperii sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine! 19. Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte. 20. Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi, 21. să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui. 22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. (Iov 16:1-22)

IOV 17

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul. 2. Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. 3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? 4. Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă! 7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult. 10. Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept. 11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea… 12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit! 13. Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul; 14. când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!” 15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea? 16. Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.” (Iov 17:1-16)

 

7. SÂMBĂTĂ, 18 MAI

IOV 18

1. Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis: 2. „Când vei pune capăt acestor cuvântări? Vino-ţi în minte, şi apoi vom vorbi. 3. Pentru ce ne socoteşti atât de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite? 4. Oare pentru tine, care te sfâşii în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul şi să se strămute stâncile din locul lor? 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui nu va mai străluci. 6. Se va întuneca lumina în cortul lui şi se va stinge candela deasupra lui. 7. Paşii lui cei puternici se vor strâmta, şi, cu toate opintirile lui, va cădea. 8. Căci calcă cu picioarele pe laţ şi umblă prin ochiuri de reţea; 9. este prins în cursă de călcâi, şi laţul pune stăpânire pe el; 10. capcana în care se prinde este ascunsă în pământ, şi prinzătoarea îi stă pe cărare. 11. De jur împrejur îl apucă spaima şi-l urmăreşte pas cu pas. 12. Foamea îi mănâncă puterile, nenorocirea este alături de el. 13. Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii. 14. Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost şi este târât spre împăratul spaimelor. 15. Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui. 16. Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sunt ramurile tăiate. 17. Îi piere pomenirea de pe pământ, numele lui nu mai este pe uliţă. 18. Este împins din lumină în întuneric şi este izgonit din lume. 19. Nu lasă nici moştenitori, nici sămânţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în care locuia. 20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază. 21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.” (Iov 18:1-21)

IOV 19

1. Iov a luat cuvântul şi a zis: 2. „Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre? 3. Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa? 4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta. 5. Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat? 6. Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte şi mă înveleşte cu laţul Lui. 7. Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este! 8. Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele. 9. M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap, 10. m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac. 11. S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş. 12. Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine şi au tăbărât în jurul cortului meu. 13. A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine. 14. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat. 15. Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut. 16. Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. 18. Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc. 19. Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. 20. Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi. 21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit. 22. De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? 23. Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; 24. aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie… 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. 26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. 27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. 28. Atunci veţi zice: „Pentru ce-l urmăream noi?” Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută. 29. Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.” (Iov 19:1-29)

IOV 20

1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis: 2. „Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund. 4. Nu ştii tu că, demult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ, 5. biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? 6. Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori, 7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?” 8. Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână. 12. Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15. Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui. 16. Otravă de aspidă a supt şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide. 17. Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele şi râurile de miere şi de lapte, 18. va da înapoi ce a câştigat şi nu va mai trage folos din câştig; va da înapoi tot ce a luat şi nu se va mai bucura de el, 19. căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc. 20. Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. 21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine. 22. În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui. 23. Şi iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi. 24. Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă. 25. Îşi smulge din trup săgeata, care scânteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii. 26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc. 27. Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui. 28. Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu. 29. Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.” (Iov 20:1-29)

(Va urma)

Reclame

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 45 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.