EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

AMINTIRI CU UN PREOT sau CE FACE PĂCATUL DIN OM…

Scrie un comentariu


Mi-am adus aminte în dimineața aceasta de sărbătoare de unul dintre oamenii pe care, până la un moment dat, l-am respectat foarte mult. Este vorba despre fostul preot de la noi din sat, căruia, din respect și din dorința de a nu-i întina amintirea, n-am să-i dau numele întreg. A fost un om care a știut să se facă respectat și să atragă respectul semenilor din jurul lui, în comparație cu actualul preot, care, din păcate, nu-i calcă pe urme. A știut să respecte pe cei din jurul lui, chiar dacă a petrecut la noi în sat vremuri de restriște în perioada comunismului. A știut, în felul lui, să-și iubească semenii și să nu facă diferențe sociale, etnice, religioase etc. Copil fiind, de câte ori treceam pe lângă el îl salutam cu mult respect și chiar admirație cu un: „Săru`mâna, părinte!”, iar el, de fiecare dată, îmi răspundea, cu un vizibil accent ardelenesc-bănățean: „Să trăiești, ficior!”, lăsându-mă aproape cu gura căscată de emoție.

Era căsătorit cu o preoteasă mult mai în vârstă decât el (din câte am înțeles, se căsătorise cu ea pentru că preoții nu pot fi hirotonisiți dacă sunt necăsătoriți, iar femeia aceasta, care era mai înstărită, îl ajutase financiar în timpul seminarului teologic). Din câte știu eu, nu avea copii. Era un om blajin, un om cu care puteai discuta multe lucruri. Un adevărat preot.

Asta până la un moment dat când… a intervenit PĂCATUL. Printr-o femeie. Preoteasă. Soția unui preot din satul vecin. Ea era agent agricol la primărie. Era o femeie frumoasă. De multe ori păcatul vine frumos ambalat. S-au îndrăgostit. Soțului ei, preot în satul vecin, îi cam plăcea să tragă la măsea. Aveau doi copii, un băiat mai mare decât mine cu un an și o fată mai mică cu câțiva ani. Preotul nostru îi făcea vizite din ce în ce mai dese acestei femei. Nu erau vizite pastorale. Erau întâlniri de amor. Soțul ei a aflat și s-a spânzurat. Soția preotului din satul nostru, care era o doamnă distinsă, respectată și retrasă, s-a mutat la București, fără, însă, să divorțeze. Divorțul ar fi însemnat pentru soțul ei pierderea slujbei. De atunci încoace femeia care îl făcuse să cadă în păcat s-a mutat la el, în casa parohială ddin sat, aducând cu ea toate necazurile ulterioare. Dacă până atunci viața preotului nostru era una liniștită, curgând domol, de atunci a devenit una tumultuoasă și agitată. În sensul că peste el a venit mânia lui Dumnezeu. De multe ori stau și mă gândesc că unele păcate le ispășim chiar aici, pe pământ, iar altele le vom ispăși după Judecată.

De atunci încoace în viața preotului de la noi din sat nu a mai fost liniște. Dacă până atunci nu-l vedeai DELOC la cârciumă, de atunci încoace aproape zilnic își lua „jumătatea” de vodcă (poate și mai mult) și o bea acasă. Uneori mai bea și pe la cârciumă. Nu se mai sfia. Căpătase boala asta (Doamne, molipsitoare boală!) de la… femeia asta cu care se încurcase. Sincer, cred că odată cu intrarea acestei femei în casa lui, a intrat și Satan. De ce? Pentru că de atunci au început necazurile pentru el. În primul rând, a devenit alcoolic. Apoi, fiul lui (de acum) adoptiv, adică băiatul acelei femei, și-a pierdut viața la puțin peste 20 de ani într-un accident produs cu Dacia preotului, pe fondul vitezei și al consumului excesiv de alcool. După care preotul a căpătat o boală gravă la unui dintre ochi (dacă nu mă înșel, dreptul), cancer, din câte am înțeles. A fost operat, după care a mai trăit vreo 2-3 ani și apoi a murit. Blândețea nu l-a părăsit până în clipa morții, dar… ZADARNIC. Viața lui era deja pierdută. Și odată cu ea și veșnicia.

De aia zic și mă gândesc de multe ori: CE FACE PĂCATUL DIN OM!…

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s