EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

UNDE ESTE UNUL DINTRE CELE MAI MARI SPITALE DE MALARIE DIN ROMÂNIA DIN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL?

Scrie un comentariu


La poartă la spitalul din Coțofanca. Clădirea principală este puțin vizibilă din cauza crengilor copacilor care au crescut

La poartă la spitalul din Coțofanca. Clădirea principală este puțin vizibilă din cauza crengilor copacilor care au crescut

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost acum nu am avea ce povesti. Așadar, a fost odată un spital. Vorbim despre spitalul din localitatea călărășeană Coțofanca, comuna Gurbănești. Unul dintre cele mai mari spitale de malarie din România începutului de secol XX, în timpul Primului Război Mondial. Asta printre altele. În vremea comuniștilor spitalul avea mai multe secții, printre care chirurgie, interne și maternitate. La acest spital au lucrat medici și asistenți bine pregătiți, spitalul fiind, de-a lungul timpului, un real ajutor în păstrarea sănătății localnicilor și nu numai. De asemenea, unitatea avea farmacie proprie, precum și multe alte dependințe, după cum urmează:

– suprafață de teren: 23.380,607 m2, din care construcţii 1.274,0 m2;

Tot la poarta fostului spital

Tot la poarta fostului spital

– corp clădire spital având Ac = 432,66 m2;

– corp clădire birouri având Ac = 224,46 m2;

– corp clădire laborator având Ac = 153,40 m2;

– corp clădire magazie având Ac = 78,48 m2;

– corp clădire atelier având Ac = 84,50 m2;

– corp clădire bucătărie având Ac = 136,08 m2;

– corp clădire spălătorie având Ac = 106,79 m2;

– corp clădire grajd animale având Ac = 43,63 m2;

– corp clădire piatră având Ac = 14,00 m2.

Poarte pe care se intra la farmacia spitalului. Nu știu dacă această clădire mai este în picioare sau a căzut singură, deoarece vegetația împiedică vizibilitatea în interiorul curții

Poarta pe care se intra la farmacia spitalului. Nu știu dacă această clădire mai este în picioare sau a căzut singură, deoarece vegetația împiedică vizibilitatea în interiorul curții

(Sursa informațiilor: „Anunțuri de inițiere a unui proiect în condiții de parteneriat public-privat – Consiliul Județean Călărași. Anunț preliminar de licitație”)

Suprafața de teren și a clădirilor ar fi plasat acest spital în fața multor spitale orășenești, unde, din motive mai mult sau mau puțin obiective, spațiul este riguros folosit, chiar insuficient.

Îmi aduc aminte că, după desființarea spitalului (probabil din lipsă de personal medical), aici a rămas o secție care aparținea de Spitalul Orășenesc Fundulea și care se ocupa de îngrijirea bătrânilor. Adică era un fel de azil de bătrâni. Dezinteresul autorităților județene a dus, însă și la desființarea acesteia și la lăsarea în paragină a clădirilor. Dacă până acum 25 de ani curtea spitalului arăta splendid, cu alei curate pe care bolnavii se puteau plimba în voie, bănci așezate la umbră de brad ca oamenii să se relaxeze, holuri și saloane curate etc., astăzi totul este o ruină.

O gheretă în ruine care se găsește între poarte farmaciei spitalului și poarta principală a acestuia. În spatele gheretei se pot vedea crengi puse cu „rol” de „gard” ca să nu se poată pătrunde în interior. Un fel de față a neputinței.

O gheretă în ruine care se găsește între poarte farmaciei spitalului și poarta principală a acestuia. În spatele gheretei se pot vedea crengi puse cu „rol” de „gard” ca să nu se poată pătrunde în interior. Un fel de față a neputinței.

Ieri, trecând pe acolo, am avut prilejul să observ mai îndeaproape, dar din afara zidurilor, felul deplorabil și de plâns în care arată acum acest fost spital cu care România se putea mândri la începutul secolului XX. Fotografiile grăiesc, cred, de la sine! Am avut prilejul să văd cum clădirile se degradează, cum buruienile cresc în voie în curte, cum copacii au ascuns locul unde se afla farmacia spitalului, de unde nu de puține ori, copil fiind, mergeam să cumpăr medicamentele de care aveam nevoie. Am văzut neputința unor autorități județene care fie nu au bani să recondiționeze clădirile, fie nu o fac deoarece nu au ce folosință să le dea, fie nu vor să o facă. Fie toate la un loc. În orice caz, e un loc care te face să plângi.

De aceea stau și mă întreb: unde este unul dintre cele mai mari spitale de malarie din România din Primul Război Mondial? Este, în ruine. Sau în rușine…

P.S.: Clădirea are peste 100 de ani vechime, așadar ar putea foarte bine să fie declarată (după părerea mea) monument istoric. AVIZ!

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s