EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

„O întâlnire așteptată” – Luca 19: 29-40

2 comentarii


Biserica „Harul” Lehliu-Gară

Sărbătoarea de Florii are origine păgână. Ea a fost „înființată” de romani în cinstea sosirii primăverii. Zeița romană Flora era sărbătorită pe 28 aprilie cu ramuri înverzite. Se poate face o analogie cu tradiția aducerii la biserică în ziua de Florii de ramuri înverzite de salcie cu scopul de a fi „sfințite”?

Alții spun că sărbătoarea Floriilor are origini tracice. Tracii îl sărbătoreau pe zeul Dionysos, zeul vegetației, care îmbătrânește, moare și renaște odată cu anul. Se spune că în săptămâna Floriilor toate plantele și toți pomii înfloresc și dau spre rod. Mă întreb: dacă sărbătoarea era în decembrie ar fi fost la fel? Zeul Dionysos era reprezentat, în general, călare pe un măgar. Extrapolând, se poate face o asociere între toate acestea și evenimentele care au avut loc în săptămâna premergătoare Paștelui (intrarea Domnului în Ierusalim călare pe un măgăruș, patimile, moartea și învierea Sa)?

  1. ÎMPLINIREA AȘTEPTATĂ
  • 30 –…

Vezi articolul original 218 cuvinte mai mult

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 49 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

2 gânduri despre „„O întâlnire așteptată” – Luca 19: 29-40

  1. Si noi penticostalii suntem ca zeul Dionysos. Uite ce am gasit pe un blog evanghelic.

    „Daca vorbirea in limbi de la Cinzecime ar fi o bolborosire, atunci tot atat de neinteleasa ar fi fost si pt. altii. Dar noi vedem ca la Pogorarea Sfantului Duh, nu a fost asa.
    Miscarile trupului in timpul presupusei „vorbiri„, sunt clar, semen ale prezentei duhului cel viclean. Manifestari asemanatoare se intamplau si in vremea grecilor pagani, care, rugandu-se zeului lor Dionisis, tremurau, cadeau in transa (extaz), se tavaleau pe jos, la fel ca indracitii ( ca cei posedati de diavol). Apoi se sculau si cantau cantece, scotand exclamatii de bucurie draceasca.

    In Ierusalim la Cinzecime, a fost deplina randuiala. Nu ni se spune si nu rezulta din nimic ca ar fi fost neoranduiala, pt. ca astfel nu s-ar fi inteles nimic din ceea ce se predica acolo.
    In Corint insa prin vb. In limbi era neoranduiala si de aceea ap. Pavel cere sa se inlature harmalaia care facea ca rugaciunea sa se faca in chip necuviincios, pt. ca Dumnezeu nu este al neoranduirii(I Cor 14-33).
    La penticostali este ceva mult mai mult decat cum trebuie sa fi fost in Corint pana la momentul cand a intervenit apostolul. „`

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.