EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

O „LECȚIE” DE TEOCRAȚIE

18 comentarii


Re-publicare din data de 9 august 2010.

DEMOCRAȚIE și TEOCRAȚIE – două concepte fundamental și diametral opuse. Două concepții fundamentale care s-au aplicat de-a lungul timpului în societatea umană. fiecare dintre aceste concepte are avantajele și limitele ei. Fiecare poate face bine sau rău, în funcție de percepția celor care le aplică. În vechime democrația a luat locul teocrației ca un triumf al unei lumi „raționale” asupra unei lumi „spirituale”.

Inchiziţie, proces ţinut pe Plaza Mayor in Madrid (pictură din 1683)

Dar haideți să vedem ce înseamnă, practic, cele două noțiuni. Pentru aceasta am căutat sensul fiecăreia în Dicționarul Explicativ al limbii române (DEXonline) și în dicționarul etimologic. Ceea ce m-a interesat cel mai mult în acest demers a fost să aflu care este proveniența (etimologia) celor două cuvinte. Am găsit mai multe definiții pentru fiecare pe care le voi sintetiza în câte o singură definiție. Așadar:

Izgonirea din Carcassonne a catharilor în 1209.

DEMOCRAȚIE = Formă de organizare și conducere a unei societăți în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea; formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. Din punct de vedere etimologic, termenul democrație provine din două cuvinte grecești: demos, care înseamnă popor și kratos, care înseamnă putere.

Scenă dintr-un proces al inchiziţiei (pictură a lui Francisco de Goya, 1746-1828)

 

TEOCRAȚIE = Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. Cuvântul provine tot de la două cuvinte grecești contopite, theos, adică zeu, divinitate și kratos, adică putere.

Proces executat de inchiziție sub rezidenţa Hl. Dominikus (pictură de Pedro Berruguete, 1475)

Iată, deci, două forme de conducere sau de guvernare total antagonice. Una declară că puterea este apanajul exclusiv al omului, pe când cealaltă consideră că divinitatea (reprezentată prin Dumnezeu în religia mozaică și prin alte divinități în religiile păgâne) a lăsat prerogativele conducerii poporului în mâinile preoților. Care este adevărul? Care este forma cea mai adecvată pentru realitățile noastre actuale? Încotro ne îndreptăm?

Metodă de schingiuire prin ridicare în aer cu ajutorul scripetelui, metoda era numită Strappado

De-a lungul timpului, încă din istoria antică, cele două forme s-au succedat la anumite perioade, împreună cu o a treia pe care nu ne propunem să o discutăm acum, dictatura. Pe alocuri, fiecare dintre cele două au îmbrăcat oarecum forme ale celei de-a treia. Astfel, democrația a avut următoarele forme de manifestare:

  1. democrația sclavagistă, în epoca antică, în cadrul căreia suverani erau stăpânii de sclavi;
  2. democrația burgheză, apărută în epoca modernă, prin care s-a încercat să se asigure libertatea și egalitatea cetățenilor în fața legilor;
  3. democrația populară (numită și socialistă), apărută după cel de-al doilea război mondial, despre care se spunea că puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii.

Teocrația, la rândul ei, a produs o serie de schimbări în evoluția omenirii de-a lungul timpului. Să nu uităm, spre exemplu, episoadele biblice unde se spune că Dumnezeu a scos poporul Israel din țara Egiptului. De asemenea, este demn de remarcat faptul că de câte ori Israelul își întorcea fața de la Domnul era cucerit de popoare cu un număr uneori mai mic de ostași, dar de câte ori se încredea în El avea biruință asupra multor popoare mai numeroase decât el. În perioade de criză, când evreii cădeau într-o idolatrie păgână periculoasă, Dumnezeu își întorcea fața de la ei și erau duși în robie, dar de cum se întorceau la Domnul tot El îi izbăvea. De-a lungul timpului conceptul acesta de teocrație a fost greșit înțeles și greșit interpretat ca fiind o putere acordată în exclusivitate clerului. Astfel, dintr-un lucru bun în esența lui, aceasta se transforma de multe ori într-un instrument de tortură. Imagini șocante ne mai stăruie, parcă, și astăzi în minte de la masacrele, uneori în masă, comise în Numele lui Dumnezeu pe timpul Inchiziției. Astfel, considerând că Dumnezeu face dreptate prin mâna sa, Biserica Catolică a masacrat sute de mii de persoane. Unele dintre ele au fost acuzate de vrăjitorie (faimoasa vânătoare de vrăjitoare), altele au fost condamnate și executate pentru ideile lor științifice neconforme cu perceptele vremii, iar altele au fost ucise pentru așa-zise erezii, în sensul că acestea părăsiseră catolicismul și îmbrățișaseră alte religii, considerate „eretice”. Între noi fie vorba, și în ziua de astăzi cei care părăsesc ortodoxia sau catolicismul sunt considerați eretici. Dar să revenim la „oile” noastre. Iată, spre exemplu, ce am găsit pe forumul Roportal, care nu știu cât de bine documentat este, dar cred că este suficient de semnificativ: „Inchiziţia a zdrobit cu totul protestantismul din Spania: o socoteală a victimelor arată 31.912 oameni arşi de vii şi 291.45O de oameni întemniţaţi. În cei optsprezece ani în care călugărul dominican Thomas de Torquemada a condus Inchiziţia, au fost arşi pe rug 1O.22O de oameni şi alţii 97.352 au fost pedepsiţi cu pierderea averilor sau întemniţare. Deşi majoritatea victimelor erau cetăţeni spanioli, au fost şi alţii care au căzut victime Inchiziţiei.”

„Chestionarea penibilă”

În sensul celor arătate mai sus, suntem pe deplin îndreptățiți să credem că astfel de forme nu aparțin, practic, teocrației reale, veridice, ci sunt mai degrabă palide forme de manifestare a democrației prost înțelese și prost aplicate sau a unei false teocrații deoarece, după cum vedem, puterea aparținea în exclusivitate oamenilor. Dumnezeu nu are absolut niciun amestec în masacrarea oamenilor de către oameni! Cum ar putea Dumnezeu, care a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, să se implice în astfel de lucruri absolut sadice? Cuvântul Domnului ne învață cu totul altceva chiar și referitor la cei care greșesc, și anume că El nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea sa. Atunci cum să fi fost Biserica Catolică în timpul inchiziției unealta lui Dumnezeu?

Giordano

Iată câteva exemple de personalități marcante ale vremii care au fost torturate sau ucise de inchiziție. Galileo Galilei a fost ucis din cauza studiilor sale științifice prin care descoperise că pământul se învârte în jurul soarelui. Astăzi orice copil de clasa a III-a știe acest lucru! Giordano Bruno, dacă nu mă înșel, a fost executat în piața publică. Și alte și alte persoane, mai ales personalități din lumea științei.

Galileo Galilei: „E pur si muove! (Și totuși se mișcă!)”, se spune că ar fi spus în fața acuzatorilor 

Iată, deci, câteva motive pentru care nu cred în totalitate nici în democrație fără Dumnezeu, dar nici într-o teocrație aplicată haotic, în care interesele meschine ale unora „sus puși” în ierarhia bisericească (fie ei papi sau patriarhi) primează! Visez, totuși, la acel fel de teocrație pe care Dumnezeu îl dorește. O teocrație în care singurul nostru conducător să fie Isus Hristos, o teocrație în care să se vadă dragostea față de aproapele mai presus de orice, o teocrație în care să nu mai existe discriminare denominațională, o teocrație după voia lui Dumnezeu. O teocrație veritabilă…

*Fotografiile au fost preluate de pe Wikipedia, enciclopedia liberă. Cu mulțumiri.

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

18 gânduri despre „O „LECȚIE” DE TEOCRAȚIE

  1. Excelent. Am o viziune identică cu a dumneavoastră în ceea ce [privește] democraţia şi teocraţia.
    Din nefericire asistăm la un sincretism ciudat în societatea românească, o societate dominată social de democraţie iar religios de o falsă teocraţie, una care dă dreptul ierarhilor bisericeşti să lege şi să dezlege ce vor şi cum vor şi dacă vor ei.

    • Așa este. Dacă privim de jur împrejurul nostru vedem și astăzi clerici puși în posturi sau în poziții sociale importante, uneori mascați de persoane politice pe care le folosesc ca pe un paravan. Când spun clerici, nu mă refer numai la clerul Bisericii Ortodoxe Române. Ceea ce este mai dureros este faptul că aceștia uită tocmai de interesele celor care i-au propulsat acolo! Apoi, o caracteristică importantă (și aici mă refer strict la cultele NEPROTESTANTE) este prigonirea celor care nu sunt de acord cu ei, mai ales la adresa celor care se rup de biserica oficială. Așa era și pe timpul inchiziției. Biblia ne avertizează că vor mai veni astfel de vremuri de prigoană în viitorul nu prea îndepărtat. Cum vom sta atunci? Propunerea mea este ca, atât cât mai este această libertate destul de relativă, să profităm de ea, să ne punem „în regulă” (să ne împăcăm) cu Dumnezeu pentru ca atunci când vor veni vremuri inchizitoriale să putem rezista.

  2. Nu sunt chiar asa opuse, sunt bazate pe violenta si autoritate. La gunoi cu ambele!

    pucheadorel` blog: Să presupunem că aș fi de acord cu dumneavoastră (deși nu sunt). Pe ce vă bazați atunci când afirmați că ambele sunt bazate pe violență și autoritate? Domnul isus ne-a chemat la dragoste și pace, iar noi în continuare, ca niște ucenici ai Săi, suntem datori să chemăm oamenii la dragoste și pace. Noi NU propovăduim nicidecum violența și nici nu recunoaștem autoritatea vreunui om asupra omenirii. Singurul Stăpânitor care are drept de viață și de moarte asupra noastră este Unicul Dumnezeu. Dumneavoastră spuneți: „La gunoi cu toate!”, fără a ține seama de faptul că, în esența lor, ele nu sunt rele. La origini, ele au avut idei bazate pe egalitatea oamenilor, pe dreptul la nediscriminare de orice fel, pe dreptate etc. Faptul că acestea s-au îndepărtat de la adevăr este și acesta o realitate, dar vina nu o poartă Dumnezeu, ci oamenii! Nu scrie, spre exemplu, nicăieri în Biblie să furăm din avutul altuia, în schimb una dintre cele zece porunci este: „Să NU furi”. Bun! Și dacă le aruncăm la gunoi… CE PUNEM ÎN LOCUL LOR?

  3. ” Nu scrie, spre exemplu, nicăieri în Biblie să furăm din avutul altuia”

    Taxarea ce e? E furt, fiindca cineva care nu doreste sa dea din avutul sau altor oameni (statului) este sechestrat intr-o puscarie. Asta e violenta impotriva celui care refuza sa lasa hotul sa-i ia banii munciti.

    Cand votezi un politician automat esti complice la violenta statului. Adica esti de acord ca cineva sa ia din avutia cuiva fara nici o legitimitate.

    Teocratia e deja clar cum e, promoveaza violenta impotriva celor care nu cred in acea dogma religioasa sanctionata de stat. Biserica s-a compromis de cand exista, nu a zis Iisus sa fii pacifist? Cum poate exista asa ceva ca ‘razboi sfant’ ? e o contradictie, dar Biserica a promovat razboiul mereu – Cruciade, A promovat lupta armatei in al doilea razboi mondial, este complice cu Statul – fiindca primeste de la Stat bani furati de la oameni inocenti, care nu pot refuza fiindca sunt amenintati cu puscaria – fara sa faca ei ceva rau.

    Nu a aruncat ‘democratia’ Americana 2 bombe nucleare pe civili inocenti in al doilea razboi mondial? Exemplele sunt multe.

    pucheadorel`s blog: A, acum înțeleg! În sensul acesta, nu pot să nu fiu de acord cu dumneavoastră, pentru că aceste lucruri sunt niște evidențe concludente! Asta e clar! Despre democrație am spus și eu, sau mai degrabă am lăsat să se înțeleagă faptul că a făcut mai mult rău decât bine. Dar știți de ce? Din două motive:
    1) a fost propagată de către om, care nu este nicidecum perfect, ci este păcătos;
    2) a fost prost aplicată de politicieni, în favoarea lor și a unui cerc restrâns de acoliți, și în defavoarea marei mase a poporului. Teocrația la fel! De fapt, trebuie să facem o demarcație corectă: teocrație înseamnă PUTEREA ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU, nu ale unei anumite biserici. Dumnezeu nu a lăsat biserica sau preoțimea ca să fie putere în stat, așa cum este acum. Știu la ce vă referiți și sunt de acord. Nu se poate face pace prin război! Credința și-o apără fiecare, dar nu cu arma în mână și nu pe calea războiului. În Biblie scrie, de fapt, care trebuie să fie armele noastre, la Efeseni 6: 11-17. Într-adevăr, în țările majoritar ortodoxe, mai ales cele din S-E Europei, cât și în cele majoritar catolice, se practică ura religioasă și discriminarea (v-o spune unul care a resimțit-o de multe ori), dar Hristos a lăsat nu Biserica Ortodoxă, nici pe cea Catolică (ele au apărut la câteva sute de ani după Hristos, la marea schismă), ci o Biserică Apostolică, una singură, având ca principală poruncă dragostea (vezi 1 Corinteni 13). În acest sens sunt de acord cu dumneavoastră!

  4. Ura religioasa vine din egoismul popilor, acesti paraziti anticrestini care transforma doctrina lui Iisus intr-o marfa pe care cica doar ei o pot ‘vinde’. Si se lupta Bisericile intre ei in a vinde religia unor mase de ignoranti.

    • Păi, tocmai că Domnul Isus nu ne cheamă la ignoranță, ci la cercetare și la știință. Într-un loc din Noul Testament El spune: „Vă rătăciți pentru că nu cercetați Scripturile!”
      Pe de altă parte, mă adresez dumneavoastră cu o rugăminte: nu mai utilizați cuvinte jignitoare la adresa niciunei persoane, de genul: „acesti paraziti anticrestini”. Acest lucru nu face decât să adâncească ura! Nu stingem un foc punând paie pe el, ci Apă! Apa înseamnă viață, pace, dragoste! Haideți să răspundem urii cu dragoste ca să stingem vâlvătaia provocată de oamenii răi! De acord?

    • Domnule Lex,
      Sunt de acord cu dumneavoastră în ce priveşte ura religioasă care e practicată de feţele bisericeşti indiferent cum s-ar numi această biserică. E trist că aceşti oameni nu înţeleg că Dumnezeu ne-a chemat la dragoste şi nu la ură. Dacî ei fac aşa, şi dumneavoastră credeţi că nu e bine şi aveţi o soluţie, vă invit să o puneţi în aplicare în viaţa dumneavoastră. Dumnezeu să vă ajute!
      Cât despre Biserică aş vrea să fac precizarea că Biserica e a lui Cristos iar biserica e doar o instituţie aparţinătoare unui cult indiferent cum s-ar numi ea. Trag nădejde că aţi sesizat diferenţa.

      • Nu v-a aratat Iisus solutia? Eu nu am solutii. Eu dau numa peste probleme.

      • Domnule Lex,
        Eu nu am spus de soluţia dumneavoastră pentrucă nici eu nu a soluţie, soluţia e Isus Cristos Domnul dupăcum bine spuneţi şi dumneavoastră. Această soluţie se manifestă prin dragoste şi renunţare, adevărata jertfă bună şi plăcută înaintea lui Dumnezeu.
        Cât despre invitaţie, ea rămâne valabilă. Se poate şi chiar nu e greu de făcut.

        pucheadorel`s blog: Corectură: „nici eu nu a soluţie” = „nici eu nu am soluție”.

      • „Nu v-a aratat Iisus solutia? Eu nu am solutii. Eu dau numa peste probleme.”

        V-ați pus vreodată întrebarea de ce dați numai de probleme?

  5. Începând de mâine și până miercuri sau joi după-amiază voi fi plecat la București la examene. Dumneavoastră puteți trimite în continuare comentarii, urmând a fi moderate la întoarcerea mea. Vă mulțumesc!

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s