EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

DIFERENȚE DOCTRINARE (SAU NU) ÎNTRE BISERICILE DIN ROMÂNIA

15 comentarii


Re-editare din data de 1 ianuarie 2011

De mult prea multe ori ne lovim sau ne legăm de anumite lucruri care nu ne sunt prea folositoare și care nu ne sprijinesc cu nimic convingerile nostre referitoare la lucruri cum ar fi: închinarea, mântuirea, viața de credință. Ba mai mult, uneori ne cramponăm de ele! Deși aceste lucruri nu ne sunt de folos decât (eventual) la nivel intelectual. Cu toate că la prima vedere ele au bază biblică, mai ales în Vechiul Testament, se pare totuși că de cele mai multe ori nu reușim să ajungem la un „numitor comun” în ceea ce privește lămurirea acestor lucruri. Iată de ce am demarat acest demers, cu speranța că din discuțiile pe care le vom purta vom reuși să identificăm esența și răspunsul la aceste întrebări. Deci, să purcedem…

1. La cât timp ar trebui să meargă femeia la Biserică după naștere? Ar trebui să meargă sau nu la Biserică femeile care se află la soroc (la menstruație)?

Să vedem ce spune Biblia în acest sens: „Când o femeie va rămânea însărcinată, și va naște un copil de parte bărbătească, să fie necurată șapte zile; să fie necurată ca în ziua sorocului ei. În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur. Femeia să mai rămână încă treizeci și trei de zile, ca să se curețe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt și să nu se ducă la sfântul locaș până nu se vor împlini zilele curățirii ei. Dacă naște o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; și să rămână șasezeci și șase de zile ca să se curățească de sângele ei.” (Leviticul 12: 2-5)

Deci Vechiul Testament spune ca femeia să stea o perioadă acasă, departe de Templu, ca să se curățească. Venirea pe lume a unui copil este o binecuvântare de la Domnul. Problema care se pune este: mai sunt astfel de lucruri de actualitate? Cine se ocupă de starea spirituală a femeii în toată această perioadă? Apoi, de cele mei multe ori, în mediul evanghelic, cu precădere în rândurile penticostalilor, femeile nasc 7, 8 sau chiar 10 copii. Ce se întâmplă cu ele? Personal sunt de părere că măsura aceasta nu mai este de actualitate pentru simplul motiv că noi trăim după preceptele trasate în Noul Testament, acolo unde NU este scris că femeia trebuie să stea acasă după ce a născut. Cuvântul Domnului spune că ziua când va reveni Domnul Isus va veni pe neașteptate. Ce se va întâmpla dacă în „ziua aceea” femeia nu se consideră pregătită pentru că este la soroc (necurată) sau pentru că este lehuză (a născut de curând)?

2. Potrivit Bibliei, care este adevărata zi de închinare?

În multe locuri din Vechiul Testament, adresându-se în mod special evreilor, Dumnezeu îi îndeamnă să păzească Sabatul. În porunca a patra din Decalog scrie: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.” (Exod 20: 8-10)

Totuși, sunt multe locuri, atât din Vechiul Testament, cât și din Noul Testament, unde se vorbește de adunări sfinte în ziua dintâi a săptămânii. Pe de altă parte, Luca 16: 16 afirmă: „Legea și proorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește: și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.”, iar Marcu 12: 29-31 spune: „Isus i-a răspuns: «Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeu nostru, este un singur Domn;” și: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.»”. Apoi Ioan completează: „Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5: 18)

Aparent, textele citate mai sus sunt în contradicție cu prevederile Vechiului Testament referitoare la păzirea Sabatului. După cum bine se știe, frații noștri adventiști de ziua a șaptea au ca zi de odihnă și închinare sâmbăta. Este corect acest lucru? Este greșit? Este păcat? Vom vedea!

Imagine din Biserica Penticostală din Dej

 

 

 

 

3. Este strict necesară prezența la Biserică? Nu putem să ne rugăm în cămăruța noastră, potrivit Bibliei, fără să fie nevoie să mergem la adunare?

Personal, mă consider unul dintre susținătorii consecvenți ai prezenței la Biserică. De ce? Pentru că merg pe considerentul că un cărbune, deîndată ce este scos din foc și este pus pe o vatră rece ușor-ușor se stinge. Dar dacă este laolaltă cu alți cărbuni aprinși arde împreună cu aceștia. Ce am vrut să spun? Un creștin care nu frecventează Biserica ușor-ușor se răcește, iar dragostea lui nu este la fel de aprinsă ca a celor care merg la Biserică. În sensul acesta aș putea spune că Biserica este un fel de „sursă de energie pozitivă”, energie care te face să treci mult mai ușor prin viață. Totuși, sunt unii care interpretează versetul din Matei 6: 6 în sensul că Dumnezeu permite creștinilor și închinarea numai acasă. „De ce să mai merg la Biserică dacă mă pot ruga și acasă?”, spun unii. Deci, care este adevărul potrivit Sfintelor Scripturi?

4. Cum să ne rugăm: pe genunchi, pe scaun sau în picioare?

Personal, nu cred că este foarte importantă poziția corpului atunci când ne rugăm, ci mai degrabă „poziția” inimii în relație cu Dumnezeu. Desigur, rugăciunea presupune smerenie, dar mai degrabă o smerenie a inimii decât o smerenie a trupului! La ce mi-ar folosi să-mi smeresc trupul dacă am o inimă trufașă și necredincioasă? Sunt, totuși, absolut de acord ca, dacă avem spațiu suficient, să ne plecăm pe genunchi când ne rugăm.

5. Cum să ne botezăm: în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh sau în Numele lui Isus?

M-am întâlnit odată, pe când eram la începutul mersului meu pe Calea Domnului, cu un grup de persoane, într-un tren, în drum spre Călărași. Auzindu-i cum vorbeau despre Isus, am crezut că sunt penticostali. Intrând în vorbă cu ei, am văzut că erau dintre cei care se botează numai în Numele lui Isus, potrivit cu versete din Biblie, cum ar fi: „«Pocăiți-vă», le-a zis Petru, «și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.»” (Fapte 2: 38). Aceștia sunt așa-numiții dizidenți, persoane care s-au dezlipit din rândurile penticostalilor (nu știu dacă și de la alte culte) și au urmat învățăturile lui William Marion Branham. În susținerea convingerilor lor mi-au vârât sub nas niște hârtii trase la xerox prin care căutau să mă convingă că botezul cu care fusesem botezat eu nu era valabil și că trebuia să mă rebotez în Numele lui Isus. Ce spuneți de asta? Acest lucru este în profundă contradicție cu versetul din Matei 28: 19 care spune: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.”

6.Trebuie neapărat să ne botezăm? De ce?

Soț și soție în apa botezului

Știm cu toții că în Vechiul Testament nu exista botez. Botezul a apărut pentru prima dată în vremea lui Ioan Botezătorul. Și atunci se pune întrebarea, aparent legitimă: De ce trebuie să mă botez? În baza cărei porunci? Ce se întâmplă dacă nu mă botez?

Nădăjduiesc sincer să aflăm răspuns la astfel de întrebări. De asemenea, dacă dumneavoastră aveți nelămuriri în legătură cu aparente contradicții din Biblie sunt nerăbdător să le dezlegăm.

Imaginile au fost preluate de pe:

http://www.publicdomainpictures.net/view-image.php?image=1465&jazyk=RO

http://dejulevanghelic.wordpress.com/2009/09/21/poze-aniversare-60-de-ani-biserica-penticostala-dej/

http://www.avatareavatare.ro/avatare.php?id=484

http://totalschimbat.ro/

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

15 gânduri despre „DIFERENȚE DOCTRINARE (SAU NU) ÎNTRE BISERICILE DIN ROMÂNIA

  1. Pingback: DIFERENȚE DOCTRINARE (SAU NU) ÎNTRE BISERICILE DIN ROMÂNIA - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Făceai referinţă, frate Dorel, la ziua dintâi a săptămânii. Şi după calendarul evreiesc vechi, aceasta era Duminica. Am remarcat că biserica Ortodoxă a trecut în calendarele ei ca primă zi din săptămână ziua de Duminică.
    Adeseori sunt tentat să dau credit fraţilor adventişti în ce priveşte sabatul, şi asta din mai multe puncte de vedere.
    Cine citeşte cartea „Religia tainică a Babilonului” de Ralph Edward Woodrow va găsi acolo unul.

  3. În legătură cu punctul 5:
    Care contradicţie este nefirească? Aceea dintre Matei 28:19 şi Fapte 2:38, sau între ceea ce spuneau acei „disidenţi” şi Matei 28:19?
    Oare putem da definiţia expresiei „în numele a … „?
    Oare ce înseamnă „în numele Legii” sau „în numele Statului Român” sau „în numele iubirii ce mi-o porţi”?
    Eu zic că „în numele Legii” sau „în numele Statului Român” sau „în numele iubirii ce mi-o porţi” înseamnă „ca recunoaştere a autoriţăţii Legii” sau „ca recunoaştere a autorităţii Statului Român” sau „ca recunoaştere a autorităţii iubirii ce ţi-o port”!
    Astfel că este indiferent cum spui. Pentru că nu poţi spune „în numele lui Isus” şi să nu recunoşti pe Tatăl s-au Duhul Sfânt. Dacă nu recunoşti pe Tatăl, nu recunoşti nici pe Fiul şi invers. Deci este un fals bine ascuns (argumentat)! Părerea mea ar fi că pentru a ocoli posibilitatea de a greşi formula “în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” este cea care te asigură că nu greşeşti, evident, dacă ştii cu adevărat Numele Tatălui, Numele Fiului şi Numele Duhului Sfânt!!!
    Însăşi termenul „ca recunoaştere aautorităţii” presupune atât recunoaşterea Tatălui cât şi recunoaşterea Fiului cât şi recunoaşterea Duhului Sfânt!
    1In 2:23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.
    Ceea ce nu au cei ce propovăduiesc aceste învăţături, “disidenţii”, este o lipsă de înţelegere a semanticii expresiei “în numele a … ”
    Ca o informaţie: Pentru aceşti „disidenţi”, William Marion Branham reprezintă acel ILIE care trebuia să vină la TIMPUL SFÂRŞITULUI ca să îndrepte toate lucrurile!
    Mal 4:5 Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
    Mal 4:6 El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!
    Personal nu sunt de acord cu ei!!!

    • Era vorba despre contradicția aparentă dintre Matei 28: 19 și faptul că ceea ce scrie în Fapte 2: 38 ei o iau ca pe o lege, ca pe o poruncă. Nici eu nu sunt de acord cu ei. Ei sunt aceia care cred despre Branham că a fost un profet al Domnului și că s-a născut cu o aură luminoasă deasupra capului pe care a purtat-o toată viața (vezi imaginea la http://www.forgottenword.org/branham.html; vezi și http://en.wikipedia.org/wiki/William_M._Branham)

      • Bine bine, dar eu am un comentariu acolo cu mult mai complex decât un simplu răspuns despre Branhmişti!
        Eu am spus că aparent pare a fi Biblic. Că doar aşa scrie la Fap. 2:38! De ce n-am respecta ceea ce scrie la Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:48; Fapte 19:5. Trebuie să studiem profund acest subiect! Observi că aparent brahmiştii au dreptate? Citeşte cu multă atenţie ce am postat mai sus! Acolo se ascund multe înţelesuri! Faptul că Satan a răspuns Domnului Isus Hristos la citate Biblice tot cu citate din Biblie, nu înseamnă că acest procedeu nu este potrivit a fi folosit cât mai din plin de cei ce luptă pentru Cuvânt. Din contră, luptătorii pentru Adevăr să folosească cât mai mult argumentaţia Biblică la împotriviri cu argumentaţii Biblice!!!

        • Nu pot să le dau dreptate cel puțin dintr-un motiv: faptul că Petru le vorbea acolo iudeilor, pe când Domnul Isus se referă la TOATĂ LUMEA, adică și la neamuri (în Matei 28: 19). Este adevărat că APARENT branhamiștii (prefer denumirea de dizidenți) au dreptate, dar este numai APARENT. La un studiu mai atent, se văd diferențele.

  4. Pentru creşterea către hrana tare Evr. 5:13 – 6:2 este nevoie de o analiză mai amănunţită a ceea ce am postat eu mai sus. Textul este destul de complex prin conţinut şi semnificaţii.
    Ştii de ce spun acest lucru? Pentru că toate problemele biblice trebuiesc tratate pe toate feţele! Trebuiesc aduse atât argumente pro cât şi argumente contra, pentru ca până la urmă să se decanteze totul şi să poţi spune hotărât: aşa-i şi nu altfel!!! Vreau să spun că dacă sunt versete care par că susţin o idee dar sunt şi versete care aparent contrazic aceeaşi idee ele trebuiesc analizate, toate, pentru a fi imparţial.

    • Eu cred că una dintre cele mai mari probleme ale noastre este faptul că de multe ori suntem prea cerebrali. Unele lucruri trebuiesc pur și simplu privite și judecate duhovnicește, mai puțin rațional.

      • După câte ţi-am explicat din Biblie, tot mai susţii că nu este bine să fii cerebral.
        Să ştii că emoţional, omul poate fi păcălit foarte uşor:
        Ieremia 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
        Deci omul ar trebui să nu apeleze prea tare la emoţii. Am observat că de cele mai multe ori acest lucru te duce la rătăcire. Diminuează setea omului de a cunoaşte pe Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său. Ei vor să-L cunoască mai mult prin trăire. Dar trăirea în Biblie nu înseamnă exacerbarea emoţiilor ci faptele bune şi roadele Duhului. Asta înseamnă adevărata trăire!

      • Nu am spus că nu este bine să fim cerebrali, ci că uneori suntem PREA cerebrali! Unele lucruri trebuiesc judecate duhovnicește deoarece cu mintea asta limitată nu le putem înțelege, oricât am vrea!

      • Spune-mi ceva ce nu s-ar putea înţelege!

        • Nu mă refer la cei ce fac parte din Biserica lui Hristos, ci la cei din lume care nu înțeleg multe lucruri, cum ar fi: nașterea din nou, botezul noutestamental, botezul cu Duhul Sfânt etc.

  5. Deci ei ar trebui să nu fie prea cerebrali? După cum te exprimai am crezut că este vorba despre noi.

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s