EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

SERIA „FILME CREȘTINE”: „APOCALIPSA LUI IOAN”


Reeditare din data de 26 februarie 2011

Am șters articolul „FILME CREȘTINE” din două motive:

1) filmele postate sunt fragmentate;

2) doresc să aduc în actualitate filmele creștine pe care le voi posta.


Reclame


Scrie un comentariu

„POCĂIȚI-VĂ, CĂCI ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR ESTE APROAPE!” (Matei 3: 3)


Reeditare din data de 26 februarie 2011

Căutând materiale pentru predica de mâine, am găsit un material absolut zguduitor, care m-a cutremurat! Cuvântul lui Dumnezeu în Apocalipsa 6: 8 spune: „M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.” Ce părere aveți, mai ales având în vedere și contextul general al evenimentelor din nordul Africii și ținând cont că după fiecare conflict armat pot apărea foametea și epidemiile? Gândiți-vă în mod special și la faptul că acolo este zona cea mai caldă a Pământului, propice dezvoltării diferitelor boli!

Aștept comentariile dumneavoastră cu mult interes!

Iată videoclipul!



52 comentarii

VALENTINE`S DAY SAU ZIUA SFÂNTULUI VALENTIN (14 FEBRUARIE) ȘI DRAGOBETELE (24 FEBRUARIE) – ÎNTRE TRADIȚIE ȘI ADEVĂR CREȘTIN


Reeditare din data de 18 februarie 2011

De ceva vreme mă bate gândul să scriu un articol despre aceste două „sărbători”, Valentine`s Day, sărbătoare de import, de origine americană, și Dragobetele, sărbătoare de pe vajnicele plaiuri mioritice. Numai că nu am avut vremea necesară până acum.

Deși cele două sărbători au un așa-zis „înveliș” creștin, se pare, totuși, că niciuna dintre ele nu are nici în clin, nici în mânecă cu creștinismul. Astfel, Valentine`s day sau ziua de Sfântul Valentin se pare că are adânci rădăcini în istoria precreștină, în ciuda faptului că poartă numele Sfântului Valentin care, potrivit legendei, ar fi trăit undeva în secolul al III-lea după Hristos. Încă din cele mai vechi timpuri, această sărbătoare păgână a fost sărbătorită de diverse popoare, în diverse moduri și sub diverse denumiri. Iată câteva date istorice preluate de pe http://ro.wikipedia.org:

-Practic, această sărbătoare îl sărbătorește/venerează pe Sf. Dwinwen, patronul îndrăgostiților galezi.

– Franța, țară majoritar catolică, sărbătorește ziua Sf. Valentin la fel ca și celelalte țări occidentale.

– În Danemarca și Norvegia, Valentinsdag nu este sărbătorită la scară națională, dar mulți oameni își petrec ziua într-un mod romantic cu persoana dragă sau trimit felicitări persoanelor iubite.

– Suedezii o numesc „Sărbătoarea inimilor”, nefiind nici aici o sărbătoare oficială.

– Potrivit unui proverb sloven, Sfântul Valentin aduce rădăcinile cheilor, iar tradiția spune că din această zi (14 februarie) plantele încep să crească, încep lucrările în vii și pe câmp, păsările se căsătoresc (ciudată tradiție, nu vi se pare?!?), fiind numită și Ziua Iubirii; ziua tradițională slovenă a iubirii este 12 martie.

– În România, ziua tradițională a dragostei este Dragobetele, despre care vom vorbi un pic mai jos. Valentine`s day se sărbătorește în mod special de după 1990, această sărbătoare aducând o serie din partea anumitor organizații, persoane, instituții laice, dar mai ales religioase.

– În Turcia, Valentine`s day, care este, de fapt, Sfântul Gregor, înseamnă Ziua Inimilor Dragi/Dulci. În cultura persană (Iran) ziua iubirii se sărbătorește pe 29 B în calendarul solar jalali, corespondentul lui 17 februarie din calendarul gregorian și se sărbătorește din anul 20 î. Hr.

– În Egipt ziua iubirii egiptene se sărbătorește în data de noi 4.

– În Brazilia, de ziua iubitului/iubitei, sărbătorită pe 12 iunie, cuplurile își dăruiesc diverse cadouri însoțite de obicei de câte un buchet de flori, iar aceasta este sărbătorită înainte de Sfântul Anton, sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează diferite ritualuri pentru a găsi un soț bun sau un iubit.

– Columbienii sărbătoresc ziua iubirii și a prieteniei într-a treia sâmbătă și duminică din septembrie. Prietenul secret este o tradiție foarte populară prin care fiecare participant primește câte un cadou secret.

– În Mexic sărbătoarea este sărbătorită identic, cu diferența că pică în altă dată.

– În Japonia și Coreea femeile dăruiesc bărbaților (soți, colegi de serviciu etc.) bomboană, ciocolată și flori. Cu ajutorul marketingului a apărut Ziua Albă (14 martie), când bărbații întorc favorul femeilor care le-au dăruit ciocolată; mai întâi se dăruia o bezea sau cioco albă, dar acum se dăruiește lenjerie.

– În China, ziua omologă este Ziua Șaptelor, potrivit Legendei Ciobanului și Țesătoarei Menajere, despre care se spune că s-au găsit în Rai în ziua a șaptea a calendarului lunar.

Legenda spune că odată, pe vremea împăratului roman Claudiu al II-lea, din cauză că acesta era un viteaz neîntrecut, și-a făcut o armată puternică, dar, pentru că majoritatea bărbaților bărbaților nu voiau să meargă la război, preferând să rămână acasă, acesta a poruncit ca niciun soldat roman să nu se mai poată căsători, gândindu-se că astfel toți bărbații vor merge la război și vor lupta ca niște adevărați soldați. Valentin, un preot creștin care știa că dreptul de a se căsători fusese dat de Dumnezeu și că împăratul roman nu avea dreptul să-l interzică, a căsătorit în secret cupluri (bărbat și femeie, desigur). Aflând împăratul, l-a arestat și – plăcându-i personalitatea lui – a vrut să-l convingă să devină soldat roman, dar s-a lovit de un refuz categoric. A fost întemnițat și condamnat la moarte, fiind executat, după câte se pare, pe 14 februarie 269 sau 270 d. Hr. Se spune că până în ziua execuției el a trimis scrisori de adio către prietenii săi, semnând: „Adu-ți aminte de Valentin al tău!”

Totuși, nu se știe exact dacă legenda are vreo bază istorică reală sau nu și nu se cunosc detalii legate de viața acestuia.


În ceea ce privește Dragobetele, considerată echivalentul românesc la Valentine`s day, se sărbătorește, în general, pe 24 februarie, dar în unele locuri și pe 1, 3 sau 25 martie, fiind o sărbătoare autohtonă. Câteva lucruri despre Dragobete:

-În mitologia populară este asociat cu diferite personaje: patronul dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile mioritice, Cupidon (zeul dragostei în mitologia romană), Eros (zeul iubirii în mitologia greacă), unul dintre fiii babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică etc.

– În folclor se spune că Maica Domnului l-a prefăcut în planta numită Năvalnic deoarece acesta a încercat să-i încurce căile.

 

 

Năvalnic

 

 

 

– Iată ce se mai spune în Wikipedia: „Dragobetele se sărbătorește pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”.[2] În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.[1]

Hora de Dragobete

Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară.[9] Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”.[10] Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numitzburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresiaDragobetele sărută fetele!.[6] Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.[8]

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți …”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.[6]

În această zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste.[8] Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.[11] În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.[5]

Mai mult decât atât, în unele părți ale răsăritului Europei se pare că această sărbătoare tinde să capete și o tentă politică, cu toată împotrivirea pe care (încă) o manifestă Biserica Ortodoxă. Astfel, în Republica Moldova Organizația Tineretului Liberal organizează, începând din anul 2006, manifestații de promovare a acestei sărbători în centrul Chișinăului, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe și – cred – a celorlalte culte creștine.

Iată, deci, cum unele sărbători de sorginte păgână au devenit populare până și la popoarele care se laudă cu 2 000 de ani de creștinism, cum este poporul român! Iată cum prea ușor acceptăm atât o sărbătoare de origine occidentală, dar și una de pe la noi, dar care își află rădăcinile adânc împlântate în păgânism! Și noi, în calitate de creștini, în calitate de copii ai Domnului, ce facem? Tacem, nu luăm nicio poziție, ba uneori ne amuzăm că „uite cu ce se mai ocupă oamenii”! Ce facem cu versete biblice cum ar fi: 1 Tim. 4: 7; 1 Tim. 1: 4; 2 Tim. 2: 16; 2 Tim. 4: 4; Tit 1: 14 și altele ca acestea?

Este – zic eu – un subiect care ar trebui să ne dea de gândit tuturor, indiferent că suntem ortodocși, penticostali, baptiști, adventiști, creștini după avenghelie, iehoviști sau alții, dacă suntem cu adevărat ceea ce ne pretindem a fi: CREȘTINI. Sau cel puțin MIE!

Iar în încheiere aș vrea să luăm aminte la un verset care să fie țelul nostru în viața de creștin: „Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.” (Evrei 5: 14)

Sursa informațiilor:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dragobete

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_%C3%AEndr%C4%83gosti%C8%9Bilor

Sursele fotografiilor:

http://www.desktopwallpapers.ro/love/dragoste/Poze-Dragalase-Dragobete.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Valentine’s_Day

http://www.bioterapi.ro/dictionar/index_botanic/navalnic/navalnic.html


2 comentarii

„EVANGHELIA ACEASTA A ÎMPĂRĂȚIEI VA FI PROPOVĂDUITĂ ÎN TOATĂ LUMEA, CA SĂ SLUJEASCĂ DE MĂRTURIE TUTUROR NEAMURILOR. ATUNCI VA VENI SFÂRȘITUL.” – MATEI 24: 14


Reeditare din data de 5 februarie 2011

Mulți dintre noi ne întrebăm: oare când va veni sfârșitul? Unii așteptăm „ziua aceea” cu spaimă, alții cu bucurie, iar alții – pur și simplu indiferenți. TU CUM O AȘTEPȚI? Domnul Dumnezeu spune să nu ne îngrijorăm cu privire la ziua aceea, pentru că nu știe nimeni când va veni, „nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Problema noastă nu este dacă va veni sfârșitul, nici când va veni, ci cum ne va găsi! Domnul să ne ajute să ne găsească pregătiți! Așa cum am pus și în titlul acestui articol, sfârșitul va veni numai după ce va fi propovăduită Evanghelia pe tot pământul.

Astăzi am auzit o știre care m-a determinat să scriu acest articol. Se pare că undeva în Amazon, la limita dintre Brazilia și Peru, a fost descoperit încă un trib care trăiește în sălbăticie. Cred că mulți dintre noi am citit depre misionari care s-au dus să vestească Evanghelia Domnului Isus Hristos acestor oameni. Alții chiar s-au aventurat să meargă în sălbăticie cu acest scop, riscându-și viața pe altarul Domnului. ȘI ACEȘTI OAMENI AU NEVOIE DE EVANGHELIE, DE MÂNTUIRE!

Redau în cele ce urmează, integral, articolul pe care l-am găsit pe http://www.stirileprotv.ro.

trib

Fotografii cu un trib de indigeni descoperit recent in padurea amazoniana, la granita cu Peru, au fost facut publice pentru prima oara. 150 de oameni cu fetele pictate in rosu si portocaliu traiesc complet izolati de lumea civilizata.

Reprezentantii Fundatiei Nationale Indiene din Brazilia ( FUNAI) sunt cei care au survolat zona in care se afla tribul si au facut facut fotografiile.

Bastinasii nu au parut sa se fi speriat la vederea elicopterelor, ci mai degraba s-au aratat curiosi, in conditiile in care vedeau pentru prima data astfel de aparate.

Imaginile i-au ajutat pe specialisti sa inteleaga mai bine stilul de viata al tribului. Acestia au surprins, cu ajutorul aparatului foto, cosuri pline cu papaya, tot felul de legume, peste si vanat acoperit cu frunze de bananier.

De asemenea, oamenii tribului aveau diverse unelte din metal, cum ar fi macete si cutite pe care, cel mai probabil, le-au achizitionat in urma unor schimburi cu alte triburi din zona.

Autoritatile au decis sa faca publice fotografiile pentru a atrage atentia asupra faptului ca acesti existenta acestor indigeni, care traiesc ascunsi in padurea amazoniana, este pusa in pericol de defrisarile ilegale.

„Cei care taie ilegal padurile vor fi direct raspunzatori de disparitia acestui trib. Autoritatile peruane trebuie sa ia masuri in ceea ce priveste aceasta problema”, a declarat un reprezentant al fundatiei.

„Acesti oameni exista si au dreptul la viata la fel ca noi toti ”, a declarat si coordonatorul Organizatiei COIABdin Brazilia, Marcos Apurin.

Potrivit FUNAI, exista 67 de triburi in aceasta tara, care nu au comunicat niciodata cu lumea civilizata.

Un alt trib a fost descoperit in urma cu cateva luni  in Rezervatia Kugapakori Nahua Nanti, unde angajati ai Institutului National de Dezvoltare pentru Populatiile din Anzi, Amazoniene si Afro-Peruviene (INDEPA) monitorizau punctele de acces pentru a preveni furtul de lemne din zona.

Goi pana la brau si cu inele in buza superioara, indigenii au interactionat cu angajatii INDEPA prin semne.”

„Primele imagini cu tribul indian descoperit in august 2009 in padurea amazoniana au fost date in sfarsit publicitatii. Autoritatile din Peru au dat intamplator peste acesti indigeni care iesisera la vanat.

Totul s-a intamplat in Rezervatia Kugapakori Nahua Nanti, unde angajati ai Institutului National de Dezvoltare pentru Populatiile din Anzi, Amazoniene si Afro-Peruviene (INDEPA) monitorizau punctele de acces pentru a preveni furtul de lemne din zona.

Goi pana la brau si cu inele in buza superioara, indigenii au interactionat cu angajatii INDEPA prin semne. Caci limba acestora este necunoscuta lumii civilizate.

„Indigenii au coborat de-a lungul fluviului in cautare de mancare. Am reusit sa comunicam cu ei si sa vedem cum isi duc traiul zilnic. Au primit de la noi cateva unelte ce i-ar putea ajuta la vanat, pescuit si gatit”, a declarat presedintele Indepa, Mayta Capac Alatrista.

Pozele si filmul realizate au fost prezentate recent la Muzeul National din Lima.

Vezi VIDEO!

http://www.liveleak.com/e/535_1289612404

Oamenii aceștia au nevoie de Dumnezeu. Misionarii, de asemenea, au nevoie de ajutorul Duhului Sfânt și de sprijinul Bisericii prin mijlocire înaintea Domnului. De aceea, scopul cu care am postat acest articol este, practic, unul dublu:

1) pe de o parte, doresc să ne rugăm pentru oamenii din tribul acesta și din alte triburi ca să îl cunoască PERSONAL pe Hristos și să stabilească o legătură PERSONALĂ cu Hristos prin legământul în apa botezului;

2) pe de altă parte, doresc să ne rugăm pentru misionarii care merg la aceste triburi cu Evanghelia Domnului Isus Hristos așa cum Apostolul Pavel a dus Cuvântul Domnului la neamuri, pentru ca Duhul Domnului să-i însoțească și să-i îmbrace cu puterea cea de sus, să le dea pace, să pună în inimile lor dragoste pentru acești oameni cu orice preț și ocrotirea Domnului Isus să fie peste ei în permanență.

AMIN!

POST SCRIPTUM: Dacă cunoașteți persoane care au fost în misiune la triburile păgâne, în țările musulmane, în India, China sau într-alte părți ale Pământului unde Evanghelia nu este suficient de bine cunoscută, vă rog să faceți cunoscute poveștile lor de viață. Ar fi foarte interesant să vedem cum a lucrat Domnul prin ei în părțile lumii unde au vestit Evanghelia. Dacă printre cei care vor citi articolul acesta se vor găsi misionari care au dus sau duc Evanghelia Domnului peste mări și țări, m-aș bucura foarte mult să putem coresponda. Promit că voi posta articolele trimise de aceștia, dacă ele reflectă lucrurile excepționale pe care le face Dumnezeu în părțile acelea ale lumii, cu specificarea sursei. Domnul să vă binecuvânteze!

Articolul despre trib, fotografii și video preluate de pe http://www.stirileprotv.ro


Scrie un comentariu

S-O AJUTĂM PE EVA!


Nu știu ce s-a mai întâmplat cu această fetiță, dar tare aș vrea să aflăm și mai ales tare aș vrea să aflăm vești bune. Iată de ce am decis să reeditez și acest articol din data de 1 februarie 2011.

În articolul de față public un e-mail așa cum l-am primit, fără vreo modificare (cu excepția restrângerii spațiilor goale rezultate în urma copierii), la rugămintea persoanei care mi l-a retransmis, doamna Roxana Badea, deoarece este un caz extrem de grav, cazul unei fetițe cu un „verdict” medical extrem de grav: CANCER! Atașez, de asemenea, rugămintea mea de a o ajuta pe această fetiță și familia sa prin orice mijloace care ne stau la dispoziție. Să nu rămânem indiferenți la necazurile și încercările prin care trec semenii noștri! Domnul să binecuvânteze inima dumneavoastră și să toarne belșug de binecuvântare peste cei darnici!

Buna ziua,

Stiu ca v-am obisnuit cu oferte turistice si-mi cer scuze daca va stric ziua. Inainte cu  ½ de ora sa deschid acest mail m-a sunat Loredana Curelea,  prietena si ghida mea, profesoara la Liceul Blaga sa-mi spuna ingrozitoarea veste, fetita Alexandrei Grigorescu, invatatoare la sc 56 in Bucuresti are cancer.  Am fost socata. Am cunoscut-o pe Eva in urma cu doua luni, cand impreuna cu parintii ei a mers intr-o excursie la atelierul de  ciocolata. O fetita vioaie, isteata, mandria parintilor ei. Nu pot s-o uit pe Alexandra cu cata dragoste imi povestea despre ingerasul ei. O stiu pe Alexandra de 10 ani, o femeie puternica, dedicata familiei. Sa-i ajute Dumnezeu sa reuseasca sa treaca cu bine peste aceasta situatie ingrozitoare.

Daca deschideti site-ul de mai jos o s-o vedeti pe Eva:

http://www.mariaeva.ro/

Sa o ajutam pe Eva!

Stiu ca situatia actuala este asa cum este, dar din putinul pe care-l avem putem sa aducem putina speranta. Un simplu apel Romtelecom 2-6-8 Euro o poate ajuta.

Fabiola Rolea

From: gabriela badescu [mailto:ela7aries@yahoo.com]
Sent: Thursday, January 27, 2011 8:09 PM
To: undisclosed recipients:
Subject: SA O SALVAM PE EVA!

Am deschis, sceptica, mailul de mai jos, fiind satula de „cazurile” care circula pe internet. Dar, am avut totusi curiozitatea sa dau click pe site-ul dat si am constatat ca este un caz real (exista si un link cu stirea data la TV). Este un ingeras de fetita, de 4 ani. CU SIGURANTA, FIECARE DINTRE NOI O POATE AJUTA! Cel mai simplu, daca nu vrem sa donam sange sau nu dispunem de sume mari de bani, putem sa facem donatii printr-un simplu apel Romtelecom, pt donatii de 4-6-8 euro. Numerele sunt pe site. Este o suma mica pt oricare dintre noi, dar, daca vom fi multi, se vor strange banii.
GABRIELA Badescu

 

From: Bogdan Peca [mailto:bogdan.peca@gmail.com]
Sent: Wednesday, January 26, 2011 3:32 PM
To:
Subject: o poti ajuta

Un copil este bolnav si are nevoie de noi. Este vorba despre Eva. Are patru ani si a fost diagnosticata vineri 21ian ac cu leucemie. O putem ajuta prin retransmiterea mesajului, donare de sange si bani pentru efectuarea tratamentului in strainatate. O cunosc pe Eva de doi ani, este fetita Alexandrei Grigorescu invatatoarea Mariei (fiica mea).
Gasiti detalii pe site:
http://www.mariaeva.ro/

Pentru donarea de sange:
– Adresa Centrului de transfuzie sanguina Bucuresti este Str. C.Caracaş nr.2-8,
– Înainte să donăm, să specificăm persoana pentru care donăm, şi anume:
Eva-Maria GRIGORESCU – 4 ani – Spitalul Fundeni – Clinica de pediatrie