„29. Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta! ”
(Psalmi 119:29)
Mă gândisem la început să intitulez această meditație „DE PE CALEA MEA PE CALEA LUI”. Mi-am dat seama, însă, că pentru o astfel de schimbare este necesară o schimbare de atitudine și, mai ales, de direcție. De aceea am hotărât să-i dau titlul pe care îl are: „SCHIMBÂND DIRECȚIA DE MERS”. Atunci când ești cu mașina și virezi la stânga sau la dreapta schimbi direcția de mers. Pentru aceasta te orientezi, de regulă, după indicatoarele rutiere.
La un moment dat fiecare dintre noi avem nevoie de astfel de schimbări ale direcției de mers, ale sensului vieții noastre. Când te căsătorești faci o schimbare de sens pentru că nu te mai călăuzești după propriile tale principii, ci după principiile familiei. Când vine un copil în familia ta este o altă schimbare de sens, pentru că principiile soțului și ale soției trec în plan secund, iar pe primul plan sunt puse interesele și principiile copilului. Tot la fel se întâmplă și atunci când faci o schimbare spirituală în viața ta. Te călăuzești după propriile tale interese și principii până la o anumită vârstă, după care simți că e nevoie să faci o schimbare majoră. Simți că nu ești pe o cale bună. Îți dai seama de asta după singurul indicator spiritual care poate avea efecte benefice în viața omului: Biblia.
Până la o anumită vârstă mi-am călăuzit viața după propriile mele reguli. Nu voiam să aud de Dumnezeu decât așa cum credeam eu că Îl cunosc, adică în felul în care Îl cunoaște lumea: un fel de moșneag cu barbă albă care trăiește undeva, sus de tot, departe în cer și care atâta vreme cât nu faci fapte rele (atenție, asta nu implica la mine neapărat facerea de fapte bune în locul celor rele!) te privește cu milă, zâmbind, dar pur și simplu absent, iar dacă Îl superi și faci fapte rele nu te poți aștepta de la El decât la cazanul cu smoală. Sigur că acum știu că nu este așa, dar atunci așa știam. Viața mea căpătase un parcurs negativ, luase o turnură greșită pentru că eu știam că Dumnezeu îngăduie să consumi alcool, să fumezi și să faci alte fapte pe care la vremea aceea nu le catalogam drept păcate. De fapt, nici nu știam clar ce este acela „păcat”. Niciodată preotul nu a venit să mă cheme la biserică. Niciodată oamenii nu-mi spuneau că eram pe o cale greșită. În afară, desigur, de soția mea. Dar a venit o vreme, rânduită de Dumnezeu, când am întâlnit pe calea vieții mele indicatorul care m-a îndreptat pe Calea Mântuirii: Biblia. După ce am citit-o, am socotit toată viața mea de până atunci un gunoi și am luat noi hotărâri în inima mea, fără să știe nimeni, pentru îndreptarea vieții mele. Când am primit primul telefon de la pastorul bisericii unde și acum sunt membru, telefon prin care mi-a spus că vrea să vină în vizită pe la mine, toată lumea a rămas șocată. Inclusiv soția mea. Cum, eu care făcusem cutare și cutare și cutare lucruri să fac acest pas fără să le spun??? Li se părea ceva ciudat! Și în felul acesta toată lumea a rămas cu gura căscată. Iar de atunci hotărârea pe care am luat-o, cu ajutorul Domnului, adică aceea de A FACE O SCHIMBARE DE DIRECȚIE, am dus-o la îndeplinire până în ziua de astăzi. Nu regret nicio clipă acest lucru. Ceea ce regret este că nu am făcut acest pas mai devreme. Dar Eclesiastul spune că este un timp pentru toate. De aceea cred că pentru mine aceea a fost vremea hotărâtă de Dumnezeu. PENTRU FIECARE ESTE O VREME CÂND TREBUIE SĂ FACEM O SCHIMBARE DE DIRECȚIE. DRAGII MEI CARE ÎNCĂ NU AȚI HOTĂRÂT ACEST LUCRU, PROFITAȚI DE VREMURILE DE HAR CARE ÎNCĂ MAI SUNT ȘI NU MAI STAȚI PE GÂNDURI: LUAȚI HOTĂRÂREA DE A-L URMA PE HRISTOS! AZI ESTE VREMEA, MÂINE NU ȘTIM CE-O MAI FI!
AMIN!