EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (4)


cropped-bible-1

„4. Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie. ”
(Psalmi 119:4)

 

FIȚI SFINȚI!

Știm cu toții un lucru, și anume că orice are un sfârșit. Nimic nu este veșnic. Ne-am dori, poate, cu toții să trăim veșnic pe un pământ plin de pace și de dragoste frățească. Din păcate, acest lucru nu este posibil. Noi nu trăim veșnic (am în vedere viața fizică), iar cât despre pace și dragoste pe pământ nici nu poate fi vorba!

Cuvântul lui Dumnezeu spus prin Moise, robul Domnului, spune: Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei.” (Leviticul 20:26) și: „Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. ” (Numeri 15:40) De ce ne cheamă Domnul la sfințenie? Noi știm că nu vom trăi veșnic pe acest pământ și că va veni o vreme când va trebui să plecăm „acasă”. Dar unde este acest „acasă”? Pentru cei credincioși „acasă” înseamnă în Împărăția lui Dumnezeu, acolo unde El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4) Dar pentru asta cei credincioși trebuie ca în permanență să se pregătească și să se sfințească, pentru că Nimic întinat nu va intra în ea (în cetatea Noului Ierusalim), nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului. ” (Apocalipsa 21:27) Iar pregătirea asta nu este prea grea pentru nimeni. Nu trebuie să faci cine știe ce mari lucruri, nu trebuie să te autoflagelezi, așa cum fac unii în preajma sărbătorii Nașterii Domnului, nu trebuie decât să împlinești două mari porunci lăsate de Domnul Isus: (…)Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. (…) Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:37, 39)

Unii au, însă, impresia că pot fi mântuiți și pe alte căi, fără să se pocăiască. Însă Biblia este foarte clară și în această privință, pentru că Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6) El nu a spus niciodată: „Eu sunt una dintre căi, mai sunt și altele”, ci a spus „Eu sunt CALEA!” Iar oricine nu urmează CALEA care este Isus va fi aruncat afară unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8:12)

Așadar, drag prieten, vrei tu să fii mântuit și să trăiești o veșnicie în prezenta Tatălui tău care te iubește? Nu ai decât un singur lucru de făcut: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele apostolilor 16:31)

AMIN!

Reclame


3 comentarii

FUMATUL (4)


Reeditare din data de 23 iunie 2011

Creștinii din zilele noastre fumează (3)

3) Efectele dăunătoare ale tutunului

Cutie specială cu tutun pentru pipă

Model de pipă

Multă vreme europenii au fost în confuzie în ceea ce privește efectele acestei plante. La început, fumatul cu pipa,

mestecarea tutunului în gură sau mirosirea lui erau considerate obiceiuri exotice, extravagante, dar care nu păreau să aibă nimic dăunător în sine. Mai mult, se credea chiar că această plantă ar avea efecte medicale binefăcătoare. După cum știm, în urma contactului europenilor cu populațiile păgâne ale Lumii Noi descoperite, au fost aduse în Europa și unele boli venerice necunoscute până atunci, cea mai gravă dintre ele fiind sifilisul. Și când europenii s-au pomenit bolnavi de această boală căreia nu i se găsea leacul, s-a răspândit ideea nefericită că tutunul ar putea vindeca teribila maladie. În felul acesta, în loc de o nenorocire, în Europa au fost aduse două nenorociri, tutunul fiind răspândit și cultivat în speranța vindecării sifilisului. Alții au crezut că tutunul ar putea fi folosit pentru combaterea păduchilor sau ca leac împotriva constipației. Dar, pe măsura trecerii timpului, lumea medicală a început să-și dea tot mai mult seama de efecte[le] nocive ale acestei plante. Asta, însă, destul de târziu. De fapt, abia în jurul anului 1900 oamenii au început să fie conștienți de adevăratele efecte ale tutunului. S-a văzut că nicotina conținută în această plantă nu are niciun fel de efecte vindecătoare asupra corpului omului, așa cum se crezuse până atunci, ci dimpotrivă, devastatoare.

Cancer pulmonar cu celule mici

Cancer pulmonar – imagine realizată cu ajutorul radiațiilor x

În jurul anului 1930 s-a dovedit și efectul cancerigen al fumului de tutun, mai ales în cancerele pulmonare. S-a dovedit, de asemenea, efectul deosebit de rău pe care îl are fumatul asupra arterelor omului, favorizând formarea de depuneri pe pereții arterelor.  (Citește și http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/fumat/arterele-fumatorilor-imbatranesc-de-doua-ori-mai-repede-1012188 – nota mea.) Aceasta conduce în final la boala numită ateroscleroză, în care arterele se degradează, pierzându-și elasticitatea și micșorându-și secțiunea [din cauza] depunerilor de grăsime și colesterol de pe pereți. Stadiul final la care se ajunge din cauza fumatului este așa-numita ateroscleroză obliterantă, în care caz o arteră principală se înfundă cu totul. Când este vorba de[spre] artera care alimentează cu sânge proaspăt mușchiul inimii, acesta își încetează funcționarea, producând moartea prin infarct. Dacă se înfundă o arteră care duce la un picior, se ajunge la necesitatea amputării de urgență a

Placă ateromatoasă într- arteră (secțiune transversală)

piciorului.

La ora actuală, medicina cunoaște foarte multe lucruri în legătură cu efectele dăunătoare ale fumatului. (Dealtfel, fiecare dintre noi a văzut că atunci când se duce la un medic una din[tre] primele întrebări care i se pune este dacă fumează sau nu.) Cercetările care s-au făcut au arătat că în interiorul jarului aprins al unei țigări se realizează incredibila temperatură de 884 grade Celsius! La această temperatură înaltă de ardere se produc o mulțime de compuși chimici otrăvitori și se degajă multă nicotină, care este un narcotic. Se spune că nicotina dintr-o singură țigară fumată crește ritmul pulsațiilor inimii cu până la 20 de bătăi pe minut, efectul acesta resimțindu-se circa 20 de minute după fumarea acestei țigări. Un calcul simplu ne arată că această țigară fumată a determinat inima să afcă 400 de bătăi în plus. Aceasta înseamnă că un fumător care fumează 25 de țigări pe zi își obligă inima la 10 000 de pulsații suplimentare. Este clar că inima omului acestuia se va istovi mai repede. De aceea, se crede că o singură țigară fumată scurtează viața fumătorului cu 7-10 minute.

În timpul arderii tutunului se mai produce oxid de carbon, care are efectul de a bloca hemoglobina din sânge, formând cu ea un compus chimic stabil (care nu se mai desface), așa încât hemoglobina respectivă devine inutilizabilă, deci nu mai poate ajuta la transportul oxigenului în organism. De asemenea, se mai produc: acid cianhidric (extrem de otrăvitor), apoi acetaldehidă, câteva zeci de feluri de gudroane, mai multe feluri de derivați ai nicotinei și mulți alți compuși chimici.

Dintre aceștia, 43 sunt cancerigeni!

Anual, 90% din[tre] decesele de cancer pulmonar, 75% din[tre] cele datorate cardiopatiei ischemice, 75% din[tre] cele datorate bronșitelor cronice sau astmului se datoresc fumatului. Iată ce spune un articol publicat într-un ziar central despre victimele pe care le face anual fumatul:

„Fumatul a făcut aproape 5 milioane de victime în anul 2000, se arată într-un studiu cutremurător, la nivel mondial, al cercetătorilor americani și australieni, citat de Reuters. Trei sferturi din aceste victime sunt bărbați. În cele mai multe cazuri fumătorii au murit din cauza cancerului pulmonar sau a afecțiunilor cardiace. …Previziunile Organizației Mondiale a Sănătății arată că numărul deceselor în rândurile fumătorilor se va dubla în anul 2030 din cauza numărului tot mai mare de bărbați și de femei care se apucă de fumat.” (ziarul Ziua – 12 septembrie 2003)

În ultimii ani s-a pus în evidență și efectul de distrugere a sistemului nervos pe care îl are fumatul. Acest obicei duce la scleroza multiplă a creierului și nervilor.

Neuron

Scleroza multiplă este o boală a Sistemului Nervos Central care apare atunci când mielina, substanța care acoperă nervii și celulele nervoase, se distruge pe anumite porțiuni. (Mielina este o substanță moale și elastică, de culoare albă, din care sunt făcute învelișurile de protecție ale nervilor și celulelor nervoase.) Leziunile stratului de mielină care apar duc la scăderea drastică a capacității de transmitere a impulsurilor nervoase. Din această cauză, inteligența se diminuează și – în același timp – bolnavul paralizează progresiv.

Un studiu făcut recent în Norvegia pe 22. 312 persoane având vârste între 40 și 47 de ani a scos în evidență faptul că fumătorii sunt de două ori mai expuși la riscul de a dezvolta scleroză multiplă decât nefumătorii. (Informație preluată din ziarul „Ziua” – 29 octombrie 2003.)

Însă descoperirea rând pe rând a acestor efecte dăunătoare ale fumatului nu a putut să stăvilească expansiunea lui. Între timp fumatul a devenit un obicei răspândit în toată lumea, obicei care nu mai poate fi controlat, mai ales că s-a format o uriașă industrie de fabricare a țigărilor, care aduce profituri imense.

Ceea ce este uimitor este faptul că fumatul, deși foarte dăunător, a ajuns un obicei de masă în toate țările lumii. Astăzi nu există pe glob nici măcar o singură țară în care să nu se fumeze. De asemenea, el a pătruns la toate popoarele lumii, indiferent de rasă, sistem politic, religie sau nivelul de dezvoltare socială și economică. Fumează bărbații, dar și femeile, tinerii și bătrânii, albii și negrii, fumează capitaliștii, dar și comuniștii, fumează ateii, dar și oameni care susțin că sunt religioși, fumează bogații, dar și săracii. Se fumează în cele mai sărăcăcioase colibe, dar și în cele mai somptuoase palate. Se fumează în cătune uitate de lume, dar și în cele mai civilizate metropole. În circa 500 de ani, dintr-un obicei aparent inofensiv al unor triburi de păgâni din Lumea Nouă, fumatul a devenit o practică mondială.

Aceste constatări, împreună cu cele făcute în secolele trecute, i-au făcut pe creștinii din întreaga lume ca, de mai bine de două secole, să atragă atenția asupra celorlalți oameni, arătând că fumatul este un obicei păcătos, un viciu și că în spatele proliferării extraordinare a acestui viciu stau forțele întunericului. 

Nu este de mirare că Diavolul a reușit să facă din fumat o armă teribilă de distrugere a oamenilor. De fapt, împreună cu băuturile alcoolice, reprezintă cele mai eficiente instrumente pe care le are astăzi Diavolul și îngerii lui pentru a ruina și distruge omenirea.

(Va urma.)

Sursele imaginilor: 

1) Album foto „Stop fumatului”

2) http://www.allshops.ro/showroom/pipa+pentru+fumat/

3) http://www.sfatulmedicului.ro/galerii-foto/fumatul-produce-cancer-pulmonar_525

4) http://www.sanatate.org/boli/ateroscleroza.php

5) http://ro.wikipedia.org/wiki/Mielin%C4%83


17 comentarii

FUMATUL (3)


Reeditare din data de 21 iunie 2011

Creștinii din zilele noastre fumează (2)

2) Extinderea obiceiului fumatului în lume

Jean Nicot

Regele Filip al II-lea al Spaniei

O referire istorică din 1558 menționează pe Don Francisco Fernandez de Toledo, medicul regelui Filip al II-lea al Spaniei,

care cultiva tutun din semințe aduse din Lumea Nouă. Tot în același an, Damian de Goes cultivă tutun în grădinile regale ale regelui Portugaliei. Prin 1559, medicul Jean Nicot, ambasadorul Franței la Lisabona, trimite reginei Franței, Caterina de Medicis (care a domnit între anii 1547 – 1559) o cutie cu praf de tutun (frunze de tutun măcinate fin), recomandându-l ca leac pentru migrenele de care suferea regina. De la numele acestui ambasador francez s-a tras apoi denumirea de nicotină, denumire care desemnează narcoticul principal conținut în această plantă.

În anii următori, tutunul s-a răspândit în toată Europa și apoi în Asia. În Spania era cunoscut sub numele de tabaco, iar în Franța a fost recomandat sub nume pioase, dar amăgitoare: „Herba Sancta” („Iarba Sfântă”), „Herba de la Sainte Croix” („Iarba Sfintei Cruci”) sau „Iarba Reginei Mamă”, rămânând în final cu numele de Nicotina, denumire

pusă în amintirea lui Jean Nicot.

În 1560 tutunul a fost adus și în Italia de către un înalt prelat catolic, Cardinalul Prospero de la Santa Croce, care a semănat și cultivat semințe de tutun.

Caterina de Medicis, regină a Franței

John Hawkins

În 1565 navigatorul englez John Hawkins (1532 – 1595) aduce tutunul în Anglia.

În 1612 tutunul era cultivat pe plantații în Virginia (SUA), pe atunci colonie a Angliei.

În secolul 17 funcționau în Anglia și Olanda manufacturi care prelucrau tutunul.

În 1615 tutunul este cultivat și în țara noastră, fiind adus din Turcia, unde pătrunsese între timp.

În 1676, Spătarul Nicolae Milescu relata, în lucrarea lui, „Descrierea Chinei”, despre folosirea vinului și a tutunului la popoarele siberiene. Așadar, în numai 150 de ani de la descoperirea lui de către europeni tutunul pătrunsese până în Siberia! (Datele istorice de mai sus sunt luate din „Dicționarul cronologic al științei și tehnicii universale”, Editura Științifică, București, 1979.)

Așa cum am spus la început, când a fost adus în lumea europeană fumatul și alte procedee de folosire a tutunului erau considerate obiceiuri inofensive. Se spune că în

secolele 17 și chiar 18 unii școlari din Anglia mergeau la școală cu pipa în gură, fără ca asta să scandalizeze pe nimeni (așa cum astăzi nu s-ar scandaliza nimeni văzând cum copiii mestecă gumă). În alte țări oamenii chiar mestecau tutun în

Tip de narghilea din Siria

gură. Dar după un timp s-a văzut că mestecarea tutunului producea ulcerații ale mucoasei bucale și distrugea gingiile. De

Bust Nicolae Milescu Spătarul

aceea, obiceiul acesta a fost, treptat, abandonat. Alții au căutat să atenueze efectele nedorite ale tutunului. Spre exemplu, în Gabon femeile amestecau tutunul măcinat fin cu cenușă și țineau preparatul sub limbă. În India, Pakistan, Afganistan și alte țări din zonă tutunul era amestecat cu o varietate de piper numită betel și mestecat în felul acesta. Popoarele orientale fumează tutunul și cu ajutorul unor instalații speciale, construite în așa fel încât, înainte de a fi aspirat în plămânii fumătorului, fumul să treacă prin apă (eventual parfumată) în speranța că o parte din componentele nocive din fum vor fi reținute. Însă cel mai răspândit mijloc de folosire a tutunului este fumatul cu țigareta.

Se spune că țigările au fost inventate în anul 1614 la Sevilla de către săracii și cerșetorii din acest oraș, care culegeau de pe jos rămășițele ce cădeau de la transporturile de frunze de tutun, le tocau, le înveleau în bucăți mici de hârtie răsucite și le fumau. Ulterior, acest mod de folosire a tutunului a cunoscut o dezvoltare extraordinară, așa că în deceniile următoare s-a format o întreagă industrie de producere a țigărilor. La început se vindeau pachete de tutun tocat mărunt, însoțite de foițe fine de hârtie, din care fumătorii își făceau singuri țigările pe care le fumau. (Obiceiul acesta a supraviețuit și la noi în țară aproape până prin 1955.) Dar se produceau și țigări gata formate, țigări care la început se confecționau manual. În 1880 americanul James A. Bonsak a inventat mașina de roluit, care producea 10 000 de țigări pe oră! Această invenție, care apoi a fost perfecționată mereu, a dat un avânt nemaipomenit industriei de fabricare a țigărilor. Industrie care a cunoscut apoi o dezvoltare uluitoare, ajungându-se astăzi la valori de producție care se pot exprima numai prin cifre astronomice. Spre exemplu, dacă în 1970 producția mondială de țigări era de 2,9 trilioane de bucăți, în 1995 ea ajunsese la 5,5 trilioane. (Un trilion înseamnă o mie de miliarde.) Reamintim că în prezent (2003)populația actuală a pământului este de aproximativ 6,1 miliarde de oameni, ceea ce înseamnă că anual revin cam 900 de țigări pentru fiecare locuitor al planetei.

(Va urma.)

Sursa imaginilor: Regele Filip al II-lea al Spaniei, Jean Nicot, Caterina de Medicis, regină a Franței, John Hawkins, Nicolae Milescu Spătarul, narghilea din Siria, album „Stop fumatului!”


Un comentariu

FUMATUL (2)


Reeditare din data de 20 iunie 2011

CUM TRĂIESC CREȘTINII DIN ZILELE NOASTRE

Ești creștin? Probabil că vei spune: Desigur, sunt creștin! De când mă știu m-am considerat creștin. Astăzi noi trăim în mijlocul unui popor care se numește creștin. Este știut că Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos a fost propovăduită pe teritoriul patriei noastre încă din primul veac de creștinism, iar astăzi ne considerăm un popor creștin. Astăzi, aproape fiecare om de lângă noi spune că este creștin.

Într-una din scrisorile pe care Apostolul Pavel [le-a adresat] creștinilor din vremea lui, el spunea despre ei că, prin felul lor curat de viețuire, străluceau „ca niște lumini în lume”, în mijlocul păgânilor printre care trăiau.

„Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume.” (Epistola către Filipeni, 2: 14, 15)

Dar oare creștinii de astăzi, cei care sunt pretutindeni în jurul nostru, prin felul în care trăiesc, se mai aseamănă cu creștinii care au fost la început? Mai pot spune și ei, la fel ca primii creștini, că strălucesc „ca niște lumini în lume”, în mijlocul unei omeniri decăzute și păcătoase? Vă invităm să citiți cu atenție lucrarea de față și să căutăm împreună răspunsul la această întrebare.

„O, tempora, o mores!”

(„O, timpuri, o, moravuri!” – Cicero, „Discursurile Catilinare”, 63 î.Hr.)

Creștinii din zilele noastre fumează (1)

1) Istoricul descoperirii tutunului

Nicotiana tabacum (tutun)

Planta denumită științific Nicotiana tabacum (în limba română „tabac” sau „tutun”) a ajuns să fie cunoscută de către

Cristofor Columb

europeni odată cu descoperirea Americii de către Cristofor Columb în 1492, fiind găsită prima oară în unele din[tre] insulele Arhipelagului Antilelor, insule cercetate de către Columb și marinarii săi. Vizitând aceste insule, ei au observat că băștinașii aveau un obicei ciudat: după ce terminau de stat la masă, aduceau niște frunze late, le răsuceau formând un fel de tuburi, pe care le aprindeau la un capăt și le introduceau în gură, trăgând fumul în plămâni și aruncându-l apoi afară, pe nări. Europenii au fost foarte mirați văzând acest obicei al păgânilor și unii au fost curioși să încerce și ei. Indigenii numaeu aceste trabucuri, tobago. De aici s-a tras numele plantei cu pricina, care a fost numită tabaco în limba spaniolă (de unde vine denumirea de „tabac” în limba română). Același nume a fost dat și unei insule descoperită ulterior de europeni, insulă denumită Tobago și care poartă acest nume până în ziua de azi.

Această plantă avea să cunoască în secolele următoare o expansiune și o (tristă) celebritate mondială. Se crede că tutunul a fost adus și cultivat în Europa pentru prima dată prin anul 1519. Alții spun că a fost adus în 1525 de către Fernando Cortez (1485 – 1547), cuceritorul Imperiului incașilor, care a prezentat la curtea regelui Carol al V-lea al Spaniei foi și semințe de tutun, aduse de pe plantațiile din peninsula Yucatan. Așa și-a început tutunul marșul lui nefericit, dar victorios, în Europa și apoi în toată lumea.

Fernando (Hernan) Cortes

Sursele imaginilor: Nicotiana tabaccum, Cristofor Columb, Fernando (Hernan) Cortes


Un comentariu

FUMATUL (1)


Reeditare din data de 20 iunie 2011

Introducere

Poza Stop fumatului - campanie antifumat/antitigari!

Materialul de față este extras dintr-un manual de instruire mai amplu, intitulat „Abecedarul mântuirii”, manual destinat celor care se ocupă cu propovăduirea Evangheliei, precum și celor care vor să înțeleagă mai bine istoricul și învățăturile de bază ale creștinismului. El a fost scris în termeni pe cât posibil mai clari, așa încât să poată să fie citit și înțeles cu ușurință.

În secțiunea de față sunt prezentate probleme legate de apariția și evoluția istorică a fumatului, precum și felul în care este văzut acest obicei atunci când este pus față în față cu învățăturile Bibliei. Cunoștințele acestea ne sunt necesare pentru ca să știm ce să-i spunem unui om care, deși pretinde că este creștin, totuși fumează. De asemenea, să știm cum să ajutăm pe cineva care dorește să scape de fumat. Sunt dezbătute următoarele probleme:

1) Istoricul descoperirii tutunului.

2) Extinderea obiceiului fumatului în lume.

3) Efectele dăunătoare ale tutunului.

4) Creștinii față în față cu fumatul.

5) Spune Biblia ceva despre fumat?

6) De ce a făcut Dumnezeu tutunul?

7) Fumatul, față în față cu Biblia.

7.1) Fumatul – o robie spirituală (fumatul crează dependență).

7.2) Fumatul – o poftă lumească.

7.3) Fumatul – un obicei păgânesc.

7.4) O mare ofensă adusă lui Dumnezeu.

7.5) „Tămâia Diavolului”.

7.6) Fumatul, față în față cu cele două mari porunci lăsate de Domnul Isus.

7.7) Fumătorul – un „fiu risipitor”.

7.8) Cei ce rămân robi ai păcatului nu vor intra în Împărăția cerurilor.

8 ) Ai vrea să scapi de fumat?

8.1) „Eliberarea” prin propria voință.

8.2) Cine te va elibera?

8.3) „Vrei să te faci sănătos?”

8.4) Puterea rugăciunii.

8.5) Puterea postului și a rugăciunii.

8.6) Ce este postul biblic.

8.7) Exemple practice.

8.8) O soluție înșelătoare: micșorarea treptată a „dozei”.

9) Pericolul recăderii în patima fumatului.

10) Client sau fiu?

Să facă Domnul ca informațiile cuprinse în acest material să fie de cât mai mare folos celor care vor să înțeleagă și să se familiarizeze cu minunata lume a Bibliei, precum și celor care vor să știe să se ferească de păcatul fumatului și să ajute și pe alții să fie eliberați!

Viorel Ungureanu, București, noiembrie 2003.

(Va urma.)

Sursa imaginii: Album foto „Stop fumatului”


Scrie un comentariu

FUMATUL (ARTICOL COMPLET)


Reeditare din data de 18 august 2012