EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

LUPTA ÎMPOTRIVA INTRODUCERII ICOANELOR ÎN BISERICĂ (5)

2 comentarii


Reeditare din data de 18 iunie 2011

Mihail al II-lea

Fișier:Solidus-Michael II Theophilus-sb1640.jpg

Tulburările au continuat în deceniile următoare, fiind generate de mari frământări la curtea bizantină și de răscoale în imperiu. Următorul împărat, Mihail al II-lea, (un om dotat cu o mare inteligență naturală, dar total incult și care recunoștea că el se pricepe numai la război și la creșterea animalelor) a interzis discuțiile în legătură cu icoanele.

„Noi hotărâm ca, în starea în care am găsit Biserica, în aceeași stare să o lăsăm. De aceea noi statornici ca nimeni să nu cuteze să-și înalțe cuvântul nici împotriva icoanelor, nici pentru ele.”

Credincios acestui principiu, el a poruncit să fie biciuit Methodios, ambasadorul papei, pentru că îndrăznise să-l îndemne să restabilească cultul icoanelor. Doctrina oficială a statului a rămas în continuare împotriva icoanelor. În Bisericile în care mai existau icoane, acestea erau atârnate cât mai sus. Tinerilor li se insufla dispreț față de icoane, ele fiindu-le prezentate ca un produs al ignoranței.

Theophilos (829 – 842)

Theofilos

Cel mai strălucit împărat care a domnit în această perioadă a fost Theophilos. În copilărie el fusese educat de Ioan Grămăticul, teologul erudit care cercetase problema icoanelor și ajunsese la concluzia că închinarea la icoane nu este bună. Theophilos era și el un bun cunoscător al teologiei și în același timp un bărbat de o mare cultură, foarte inteligent și talentat. El a compus chiar poezii și imnuri bisericești. Theophilos a fost ultimul împărat iconoclast. În timpul domniei lui a emis un decret (în 833) prin care anumite mănăstiri din Constantinopol care promovau cultul icoanelor au fost mutate forțat în afara orașelor. Adoratorii și propagatorii cultului icoanelor, îndeosebi călugării, au fost persecutați crunt.

Uneori împăratul avea idei și inițiative surprinzătoare. De exemplu, el se deghiza în straie sărăcăcioase și colinda prin capitală, ca să tragă cu urechea la discuțiile orășenilor și mai ales să vadă cu ce prețuri își vindeau negustorii mărfurile în piețe. Când judeca anumite pricini sau găsea nereguli, era foarte drept și extrem de

Theodora

aspru. Odată a descoperit o corabie de comerț care tocmai acostase la țărm cu o mare încărcătură de produse alimentare. Întrebând a cui este corabia, el a aflat cu uimire că proprietara corăbiei era chiar… soția lui, Tehodora, care se îndeletnicea pe ascuns cu activități comerciale pentru a aduna sume mari de bani. Atunci împăratul i-a întrebat pe cei care erau în jurul lui dacă este cineva care are nevoie de produse alimentare, pe gratis. Curtenii care erau cu el, ca să-l lingușească, i-au spus că sub conducerea lui înțeleaptă nimeni nu are nicio lipsă. Mâniat și considerând că asemenea îndeletniciri negustorești sunt nedemne de soția unui împărat (căreia nu-i lipsea nimic din tot ce și-ar fi dorit), el a poruncit să fie arsă corabia pe loc, cu tot cu mărfuri.

Împăratul a protejat științele și artele. La curtea lui un preot învățat, numit Leon Matematicianul, ajutat de o echipă de bijutiri pricepuți, a construit automate uimitoare: statui făcuți din aur, care răgeau, păuni care băteau din aripi precum și un copac făcut tot din aur în care erau așezate păsări mecanice care cântau. Aceste automate strălucitoare și ornamentate cu aur și pietre prețioase au dus faima curții imperiale bizantine până la marginile pământului. Leon Matematicianul a inventat și un telegraf. Stațiunile telegrafului, construite în toate părțile imperiului și prevăzute cu faruri puternice, trimiteau de la una la alta semnale luminoase prin care știrile se transmiteau cu viteză din cele mai îndepărtate colțuri ale imperiului. Totuși, în anii domniei lui Theophilos imperiul bizantin a fost greu lovit de dușmanii din afară, îndeosebi de musulmani, care au atacat din mai multe direcții (dinspre răsărit, din Asia Mică, din Egipt și chiar dinspre Italia). Pe deasupra, chiar în timpul când imperiul lui era atacat din toate părțile, Theophilos s-a îmbolnăvit grav. Tradiția ortodoxă susține că pe patul de moarte, la insistențele soției lui, el s-ar fi „pocăit”, recunoscând cultul icoanelor. În memoria populară, Theophilos a rămas ca un împărat luminat și drept, un simbol al înțelepciunii și dreptății.

Împărăteasa Teodora

În anul 830, pe vremea când Theophilos era încă tânăr și necăsătorit, mama vitregă a lui Theophilos a anunțat, după un vechi obicei al curții bizantine, un concurs pentru… căutarea unei mirese pentru viitorul împărat. În scurt timp, la Constantinopol s-au adunat cele mai alese frumuseți din cuprinsul imperiului. Fetele proveneau din cele mai distinse familii nobiliare din imperiu și fuseseră selectate cu grijă de către trimișii împărătesei. Dintre ele, se distingeau două fete nespus de frumoase: Icasia și Theodora.

În ziua alegerii, tânărul prinț Theophilos, îmbrăcat în haine de mare fast și ținând în mână un măr făcut din aur, a venit să-și aleagă mireasa. Foarte emoționat de prezența atâtor fete frumoase, el s-a apropiat de Icasia, care îi plăcuse în mod deosebit și profund derutat de frumusețea ei i-a spus: „Prin femeie ne-a venit nefericirea” (făcând aluzie la mama Eva, cea care a adus în Eden neascultarea de Dumnezeu).

Nevoind să se lase mai prejos, fata i-a răspuns: „Dar tot prin femeie i-a venit și mântuirea” (referindu-se la mama Mântuitorului nostru). Însă acest răspuns inteligent l-a derutat și mai tare pe tânărul prinț. Neștiind pe moment ce să mai zică, Theophilos s-a speriat de Icasia, găsind-o prea deșteaptă pentru el.

A făcut câțiva pași mai departe, îndepărtându-se de ea și i-a dat mărul de aur Theodorei, care era în apropiere. Așa a ajuns Theodora mireasa multrâvnitului moștenitor al tronului. Nespus de întristată, Icasia, rivala ei nu mai puțin frumoasă, nu s-a mai căsătorit după aceea. Ea s-a dus să-și plângă amarul într-o mănăstire, regretând că nu a știut să-și țină gura atunci când a trebuit.

La mănăstire, datorită inteligenței și talentului ei, a ajuns mai apoi o poetă celebră.

Căsătorită cu Theophilos, Theodora a rămas văduvă în anul 842, după 12 ani de căsătorie. Deoarece fiul ei, viitorul împărat Mihail al III-leaera încă mic, Theodora a

Mihail al III-lea Bețivul

fost proclamată împărăteasă regentă. Iată că istoria se repetă uneori. Această împărăteasă rămăsese văduvă, iar fiul ei era de

Chiril și Methodiu

asemenea minor, ca și predecesoarea ei Irina, ce domnise în urmă cu 50 de ani. Și tot ca și ea, Theodora era o mare adoratoare a icoanelor. Fiind foarte superstițioasă din fire, ea era terorizată de gândul că fostul ei soț va merge în iad, deoarece în timpul vieții lui nu numai că refuzase să se închine la icoane, dar chiar luptase împotriva lor. Pe deasupra el dăduse ordin ca Bisericile să fie despoiate de icoane și desființate mănăstirile în care era promovată închinarea la icoane.

Odată, auzind că sora lui, numită Teoctista, le învăța pe fiicele lui să facă cruce, le-a interzis acestora s-o mai viziteze. Nu a lipsit mult ca însăși Theodora, soția lui, să fie condamnată la moarte, fiind denunțată că ține ascunse în secret niște icoane.

Acum Theodora se simțea obligată să facă tot ce putea pentru readucerea icoanelor în Biserici, în speranța că prin aceasta va răscumpăra „păcatele” soțului ei. Ea a început imediat pregătirile pentru restabilirea cultului icoanelor, lucru pe care îl considera de cea mai mare importanță și deosebit de urgent. Mai întâi, ea i-a îndepărtat de la curte pe foștii colaboratori ai

soțului ei. Leon Matematicianul a trebuit să plece de la curte, pierzându-și și postul de mitropolit al Thesalonicului. Ioan Grămăticul, care ajunsese Patriarh, a fost destituit și înlocuit cu Methodiu, mare adorator al icoanelor. Desigur, asta a atras un lanț de alte destituiri, așa încât, în scurtă vreme, pe posturile cheie din Biserică au fost numiți ierarhi care erau adoratori ai icoanelor (iconoduli).

(Va urma.)

Reclame

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 46 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

2 gânduri despre „LUPTA ÎMPOTRIVA INTRODUCERII ICOANELOR ÎN BISERICĂ (5)

  1. Interesant…Merita citit si studiat.Multa binecuvantare!

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.