EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

LUPTA ÎMPOTRIVA INTRODUCERII ICOANELOR ÎN BISERICĂ (6)

Scrie un comentariu


Reeditare din data de 19 iunie 2011

Sinodul din 843. Duminica Ortodoxiei

Pe 4 martie 843, la Constantinopol a fost convocat un nou sinod bisericesc. La acest sinod au fost invitați să participe în mare parte episcopi care erau adoratori ai icoanelor (iconoduli). Au fost invitați și mulți stareți de mănăstiri precum și unii din[tre] călugării care avuseseră de suferit în cursul luptelor iconoclaste, deoarece apăraseră icoanele.

Sinodul din 843 a readus din nou icoanele în Biserici, spunând că închinarea la icoane este bineplăcută lui Dumnezeu. Sinodul a anatemizat pe toți cei care în viitor se vor mai împotrivi adorării icoanelor, închinării la cruce și la moaștele sfinților. Se spune că unii episcopi bătrâni au semnat plângând hotărârile sinodului, de frica împărătesei Theodora și a ostașilor ei, care înconjuraseră sala unde se ținea adunarea.

Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul (fostul Constantinopol)

Astfel, în prima duminică din postul Paștelui (pe atunci 11 martie 843) s-a organizat o mare ceremonie în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, cu care prilej icoanele au fost așezate iarăși în această Biserică pentru a li se aduce cinstire, adorare și mai ales închinare din partea dreptmăritorilor creștini ai Bisericii de Răsărit. Această zi este sărbătorită și astăzi în Biserica de Răsărit, în prima duminică din postul Paștelui, sub denumirea de Duminica Ortodoxiei. Este sărbătorită ca o zi de biruință, dar ar trebui să ne întrebăm serios: cine a biruit, de fapt, în ziua aceea? Iată ce se poate întâmpla atunci când femeia are putere să dea directive asupra Bisericii și se și încumetă să-și ducă planurile la îndeplinire!

Sfârșitul domniei împărătesei Theodora

Theodora era în același timp și o femeie extrem de crudă. La instigarea înalților prelați ai Bisericii Bizantine ea a ordonat armatei să măcelărească 100 000 de paulicieni care locuiau în partea estică a imperiului. (Paulicienii erau niște creștini asemănători creștinilor evanghelici de astăzi, fiind foarte atașați de scrierile Sf. Apostol Pavel. Ei nu aveau și nu se închinau la icoane.) Trei generali bizantini, conducând trei armate, au fost trimiși în același timp împotriva paulicienilor. Paulicienii au fost învinși, după care cei mai mulți dintre ei au fost pironiți pe stâlpi (ca să nu poată să spună că au fost răstigniți pe cruci, asemenea Mântuitorului), alții au fost înecați, arși de vii sau omorâți cu sabia.

Uciderea lui Bardas

Theodora a domnit în total 14 ani, deci până în anul 856, când a fost detronată de fratele ei, Bardas, un om ambițios și foarte inteligent, care a silit-o să renunțe la domnie. La conducerea imperiului a urmat fiul ei, Mihail al III-lea. Însă acesta a fost un împărat rău. Încă înainte de a fi proclamat împărat, el se purta foarte necuviincios cu mama lui, care, pentru că îl iubea, îi îngăduia toate obrăzniciile.

Se povestește despre el că, odată, tânărul Mihail a luat hainele Patriarhului și s-a îmbrăcat cu ele. După care, stând întors cu spatele pe un jilț, a cerut să fie chemată mama lui. Împărăteasa a intrat în sală și a crezut că este Patriarhul care se gândește la ceva… Ea s-a apropiat sfioasă și i-a zis: „Binecuvântează, Părinte!” La care Mihail s-a întors cu fața, râzând în hohote, urmărit de prietenii lui, care priveau scena ascunși după niște perdele.

Și după ce a fost proclamat împărat, Mihail a continuat același fel de viață, înconjurat de o ceată de neisprăviți, mari amatori de petreceri și destrăbălări, ca și el. Își petrecea timpul numai în chefuri, era mare amator de vânătoare, spectacole de circ și curse de cai, lăsând baltă treburile imperiului. În scurt timp, el a secat vistieria imperială. A rămas cunoscut în istorie sub numele de Mihail al III-lea Bețivul. După ce a fost detronată, Theodora, împreună cu cele patru fiice pe care le mai avea și care erau toate nemăritate, a fost silită să-și petreacă restul zilelor într-o mănăstire, înconjurată de icoanele pe care le iubea atât de mult.

(Majoritatea datelor prezentate sunt extrase din cartea „Figuri bizantine” de Charles Diehl, din „Istoria Bisericească Universală” de prof. Ioan Rămureanu și în mod deosebit din lucrarea „Dicționar de Împărați Bizantini” de S. B. Dașcov, Editura Enciclopedică, București, 1999).

(Sfârșit)

În zilele următoare voi continua cu un material mult mai vast (probabil peste 20 de părți), din aceeași lucrare a fratelui Viorel Ungureanu, cu titlul: „Fumatul”.

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s