EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

FUMATUL (7)

Un comentariu


Reeditare din data de 29 iunie 2011

Creștinii din zilele noastre fumează (6)

7) Fumatul față în față cu Biblia

Așa cum am spus mai înainte, Biblia nu vorbește în mod direct despre fumat. Ea are, însă, principii generale care reglementează o multitudine de situații ce pot să apară în viața noastră de toate zilele, chiar dacă ele nu sunt specificate în mod expres în Biblie. Așadar, când discutăm despre fumat și vrem să știm dacă obiceiul acesta este bun sau rău, trebuie să vedem dacă nu cumva el contrazice unele din[tre] aceste principii generale ale Bibliei. Comparând obiceiul acesta și toate efectele lui cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea că fumatul intră în conflict grav cu Biblia.

7.1) Fumatul este o robie spirituală. (Fumatul crează dependență.)

Din Lumea Nouă au fost aduse nu numai tutunul, ci și alte plante, dintre care unele s-au dovedit a fi deosebit de folositoare europenilor. De exemplu: de acolo au fost aduse porumbul (1493), ardeiul (1500), fasolea (1535), floarea soarelui (1550), cartoful (1553), roșiile (1557). În același timp, din Europa au fost duse în Lumea Nouă grâul, vița de vie, unele animale domestice cum ar fi calul, oaia, vaca. Schimbul acesta de plante și animale folositoare omului a făcut mult bine populațiilor de pe cele două continente. Dar trebuie să observăm ceva. Plantele folositoare, aduse din Lumea Nouă și care sunt folosite pentru hrana oamenilor, nu dau ceea ce noi numim „dependență”.

Să ne gândim la două din[tre] aceste plante: roșiile și floarea soarelui.

De pildă: dacă am la dispoziție niște roșii mănânc roșii, iar dacă nu am nu mănânc. Faptul că un timp nu am avut roșii și nu am mâncat nu-mi crează vreo problemă deosebită. Cel mult după o vreme mi se face dor să mănânc o roșie. Sau: cuiva îi place să mănânce semințe prăjite de floarea soarelui. Dacă are, mănâncă, dar dacă după aceea nu mai are, nu e nicio problemă. Pot să treacă luni de zile și el își va vedea liniștit de treburi, fără să sufere din cauză că nu a mâncat de atâta timp semințe prăjite de floarea soarelui. Dar ce-ar fi, oare, dacă am vedea că oamenii care încep să mănânce semințe prăjite de floarea soarelui, după un timp, vor să mănânce în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi? Și dacă într-o zi nu au aceste semințe se simt foarte neliniștiți, apoi suferă din ce în ce mai rău și la urmă „se urcă pe pereți” și ar da și ar face orice, numai să aibă câteva din aceste semințe? Desigur, am începe să ne mirăm și să ne gândim că aici, în mod sigur, ceva nu este în regulă.

Poate am zice: „Dar ce au semințele astea de i-au înnebunit așa pe oamenii aceștia?”

Aceste exemple ne vor ajuta să înțelegem mai bine cum stau lucrurile cu fumatul. Cu tutunul nu este ca și cum ai mânca roșii sau semințe prăjite de floarea soarelui, măcar că toate aceste plante au fost aduse de pe același continent. Tutunul dă dependență, o dependență care este, de fapt, o robie îngrozitoare. Cei care învață să fumeze constată în scurt timp că nu pot să se mai lase de fumat. Cei care se apucă de fumat, chiar și numai în joacă, vor constata în scurt timp că în ei s-a instala o dorință nestăvilită de fumat căreia nu i se mai pot împotrivi. După cum spunea cineva: „primele țigări le-am fumat din curiozitate, câteva din plăcere și restul de nevoie…”

Câți tineri care până la un timp nu simțeau nici cea mai mică atracție față de fumat, ba chiar nu puteau nici măcar să sufere mirosul de tutun, au fumat la început în joacă și după aceea au devenit fumători înrăiți? Prinși în cleștele de fier al acestui viciu, ei au devenit prizonieri pe viață ai fumatului și de acum înainte trebuie să fumeze mereu, cheltuindu-și banii și distrugându-și sănătatea. Și oricât au încercat după aceea să scape, n-au mai putut!

Îmi aduc aminte că aveam un coleg de serviciu care era fumător, dar care spunea că pentru el fumatul este numai așa, o distracție, că nu este sclavul acestui obicei și că oricând dorește poate să renunțe la țigări. Într-o dimineață când ne-am întâlnit la serviciu și am discutat despre asta, m-am gândit să fac un experiment. I-am spus colegului meu că îi voi da 500 de lei dacă nu va fuma până la sfârșitul săptămânii. (Este vorba despre leii vechi, din anii nouăzeci. – nota mea) (Suma aceea reprezenta pe atunci cam a șaptea parte din salariul nostru pe o lună.) Cum el era mai tot timpul în criză de bani, a acceptat cu entuziasm propunerea, mai ales că era încredințat că poate oricând să renunțe la fumat pentru câteva zile. La rândul meu, eu așteptam foarte curios să văd cum se va sfârși încercarea aceasta. Rezultatul a venit destul de repede. În aceeași zi, pe la prânz, el a venit și mi-a spus că renunță la convenția noastră, deoarece în toate aceste ore a simțit o poftă nebună după fumat și nu poate să se mai abțină. Și imediat și-a aprins o țigară, chiar în fața mea.

Dependența atât de puternică pe care o dă fumatul ne face să înțelegem că aici avem de-a face cu ceva extrem de rău și de periculos, mai ales că s-a dovedit că fumatul este atât de dăunător sănătății omului. Deoarece dă această puternică dependență, fumatul intră într-un conflict grav cu Biblia, care spune: „Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.” (Epistola a doua a lui Petru, 2: 19)

În lumina acestor cuvinte putem să înțelegem că fumatul îl duce pe om la robie, și asta deoarece îl biruiește și pune stăpânire pe el. Fumătorul devine sclavul acestei patimi, acestui viciu, căruia nu i se poate împotrivi. Acesta este primul element care ne face să ne dăm seama că fumatul nu este o practică nevinovată, neutră din punct de vedere moral, ci este un viciu. Așadar, a fuma este păcat.

(Va urma.)

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Un gând despre „FUMATUL (7)

  1. Pingback: FUMATUL (15) « Un blog din suflet, pentru suflet

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s