EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

FUMATUL (9)

5 comentarii


Reeditare din data de 3 iulie 2011

Creștinii din zilele noastre fumează

7) Fumatul față în față cu Biblia

7.3) Fumatul este un obicei păgânesc (2)

Familie de amerindieni (pictură)

Țărmul părea pustiu, dar mai încolo, în frunzișul des, se vedeau o mulțime de perechi de ochi care se holbau la acești străini cu „pielea” de metal strălucitor, însă cu fețele albe și care păreau să fi coborât din cer în niște canoe uriașe trase de pânze mari. Zeii cei albi nu păreau a fi mânioși sau supărați, căci îi auzeau râzând, așa că băștinașii au îndrăznit să iasă timizi din frunziș. Erau înalți și supli, cu pielea cafenie, „fără să aibă burțile umflate”, după cum avea să scrie mai târziu Columb în raportul său către suveranii Spaniei. Niciunul nu părea să aibă mai mult de 30 de ani. „Astfel, erau bine făcuți, cu trupuri frumoase și figuri plăcute. Firele de păr groase, ca acelea din coada cailor, le cădeau până peste sprâncene. La spate atârna o șuviță lungă, pe care nu o taie niciodată. Unii se pictează cu o vopsea negricioasă, dar culoarea lor naturală este ca aceea a locuitorilor insulelor Canare. Nu sunt nici negri, nici albi, sunt și unii care se pictează în alb sau în roșu sau cu o altă culoare, fie trupul întreg, fie numai chipul sau ochii sau nasul.”

Locuitorii insulei nu purtau niciun fel de îmbrăcăminte pe ei și erau inocenți ca niște copii. „Când le-am arătat săbiile, le-au apucat de lamă, tăindu-se din neștiință. Nu cunosc fierul. Sulițele lor sunt niște bețe. Vârful nu este de fier, ci făcut dintr-un dinte de pește sau un alt corp dur. Oamenii aceștia au o mare grație în mișcări. Observând că mai mulți aveau cicatrice pe corp, i-am întrebat, prin semne, cum fuseseră răniți și mi-au răspuns în același mod că locuitorii insulelor vecine îi atacau ca să-i ducă în robie și că ei se apărau. Credeam și cred și acum că atacatorii că atacatorii veneau de pe continent pentru a-i face prizonieri și sclavi. Trebuie să fie niște servitori foarte credincioși și blânzi. Au darul de a repeta imediat tot ce aud. … Pentru a ne fi binevoitori, fiindcă știam că era un popor care trebuia convertit la sfânta noastră credință mai degrabă prin dragoste decât prin forță, le-am dat unora niște tichii roșii, altora mărgele de sticlă pe care și le-au agățat de gât și multe alte lucruri. La acestea s-au bucurat foarte mult și au devenit pe de-a-ntregul prietenii noștri, încât era o minune să-i vedem. Cred că vor putea fi făcuți cu ușurință creștini, întrucât mi se pare că nu au o religie a lor.” Admirația băștinașilor față de noii veniți era fără margini. Ei atingeau veșmintele spaniolilor, plini de respect și de curiozitate și erau impresionați în mod deosebit de veșmintele Amiralului, de culoare stacojie. Columb și oamenii săi vizitară insula, care avea câmpii verzi și ape limpezi. Insula era ușor vălurită, dar nu avea niciun munte. În centrul insulei se găsea un lac mic. Pretutindeni, o vegetație luxuriantă.

(Date preluate din cartea „Lumină și glorie”, de Peter Marschall și David Manuel, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1995 și din monografia „Christophe Colomb”, scrisă de Jules Verne, Editura Nemira, București, 1992.)

Din nefericire, acest început frumos n-a fost continuat pe măsură. În scurt timp, otrava Diavolului s-a strecurat și acolo. Spaniolii au observat imediat că locuitorii insulei purtau în nas și în urechi niște plăcuțe mici de aur. Când i-au întrebat prin semne de unde au aceste podoabe, cei de pe insulă au reușit să le explice că undeva

Manioca (sau maniocul)

în sud, pe o insulă mult mai mare ca a lor, este un rege care are metal din acesta cât poftești, are vase mari și tot felul de alte

Cuba

obiecte făcute din acest material galben și strălucitor. În inimile „creștinilor” veniți din Europa a intrat șarpele ucigător al lăcomiei. Băștinașii i-au poftit la masă. Le-au oferit porumb copt, pâine făcută din manioca, tot felul de fructe și o apă curată și limpede  cum nu mai văzuseră până atunci. Dar Columb n-a zăbovit mult pe această insulă. Era nerăbdător să ajungă la regele acela din sud, care domnea peste o insulă atât de mare, că îți trebuiau douăzeci de zile ca s-o înconjori cu canoea și în care se găsea așa de mult aur. În a cincisprezecea zi (pe 26 octombrie) au ridicat ancorele și au plecat mai departe. În săptămânile și lunile următoare au debarcat pe alte insule și au fost poftiți de multe ori la masă de către indigenii care locuiau acolo și cărora ei le ofereau mărgele, oglinzi și alte lucrușoare aduse din Europa. Toți spuneau la fel despre insula aceea mare din sud (pe care o numeau Cuba) și în care se găsea mult aur.

Pe unele din[tre] insulele vizitate, spaniolii au observat un obicei ciudat. Când se termina masa, băștinașii aduceau niște foi late pe care le răsuceau, făcând un fel de tuburi. Le aprindeau la un capăt și le introduceau cu celălalt capăt în gură. După care, trăgând fumul în piept, îl suflau pe nări, scoțând norișori de fum alb. „O, dar ce interesant!” – se mirau spaniolii. „Dar ce este asta, cum faceți voi asta, ia stați să încerc și eu!” Și unul câte unul, „creștinii” încercau să tragă și ei din trabucurile băștinașilor fumul acela albăstrui în piept și să-l dea afară pe nări. Desigur, s-au înecat, au început să tușească, unora li s-a făcut rău, dar până la urmă le-a plăcut tare mult acest obicei păgânesc. Așa că au decis să ia și ei câte o provizie bună din aceste frunze miraculoase, ca să arate celor de acasă, din patrie, ce minunății au văzut ei prin teritoriile pe unde au colindat. Băștinașii numeau aceste tuburi răsucite din frunze – tobago. De aici a provenit în limba spaniolă numele de „tabaco” dat plantei din care se confecționau aceste tuburi, iar în limba noastră și în multe alte limbi, „tabac”. Același obicei a fost observat în săptămânile următoare și când au ajuns în marea insulă Cuba, despre care Columb a crezut la început că este… țărmul Chinei. Desigur, se înșela, dar la data aceea nici el și nici camarazii lui nu erau în stare să-și dea seama că descoperiseră, de fapt, un nou continent.

„Această idee era atât de înrădăcinată în mintea lui și în cele ale ofițerilor lui, încât se ocupă de trimiterea unor daruri marelui Han al Chinei. La 2 noiembrie, el porunci unui gentilom și unui evreu care vorbea ebraica, araba și chaldeeana să se înfățișeze acestui monarh indigen. … Trimișii Amiralului se întoarseră în port la 6 noiembrie, după o absență de 4 zile. Două zile de mers le fuseseră de ajuns pentru a ajunge într-un sat alcătuit din 50 de colibe, în care fură primiți cu mari demonstrații de respect. Indigenii le sărutau mâinile și picioarele, erau luați drept zei coborâți din cer. Printre alte detalii privind obiceiurile sătenilor, ei povestiră că bărbații și femeile fumau tutun cu un tub bifurcat, trăgând fumul pe nări. Știau să obțină focul frecând energic una de alta două bucăți de lemn.! (Citat din monografia „Cristophe Colomb”, de Jules Verne.)

(Va urma.)

Sursele imaginilor:

1) http://www.garbo.ro/comunitate/mihaelamdp/poze/show/29/18962

2) http://www.paradisulverde.com/Alimetatie/Altele/cassava-manioc-sau-tapioca.html

3) http://harta.infoturism.ro/Caraibe/Cuba/Cuba.php

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 48 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

5 gânduri despre „FUMATUL (9)

  1. Cu placere!
    N-as mai avea putere sa caut in Scriptura, e foarte obositor, merit o lunga pauza,

  2. Pingback: FUMATUL (15) « Un blog din suflet, pentru suflet

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.