EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


79 comentarii

SCRISOARE CĂTRE UN CREȘTIN


Reeditare din data de 18 noiembrie 2011

Iubit prieten și frate în Hristos,

De mult timp m-am gândit că ar fi bine să-ți scriu o scrisoare, însă până acum aș putea spune că nu am găsit momentul prielnic. De aceea, iată că a sosit clipa să-ți scriu, să-ți vorbesc gură către gură vorbele pe care Domnul mi le pune pe inimă. Nu vreau nicidecum să scriu vorbe de la mine, ci vreau să-ți fac cunoscute cuvintele Domnului, pentru „zidire, sfătuire și mângâiere.” (1 Corinteni 14: 3)

Nu vreau să pun nimic de la mine, așa cum spuneam, nici măcar o imagine. Știu că tu nu mă cunoști pe mine și nici eu nu te cunosc pe tine, dar vreau să-ți spun că este Unul care ne cunoaște pe amândoi: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel ce S-a jertfit pentru ca eu și cu tine să fim împreună mântuiți. Mai vreau să știi că nu-i deloc ușor să te adresezi unui om pe care nu-l cunoști, pentru că nu știi cum va reacționa, dar sunt bine încredințat că Duhul lui Dumnezeu te va face să-mi înțelegi bunele intenții. Domnul să te binecuvânteze!

Mulți oameni zidesc niște ziduri imense de jur împrejurul lor. Și zidurile acestea se pot numi: lăcomie, răutate, ignoranță, nepăsare față de aproapele tău, egoism, intoleranță, răzbunare, o inimă închisă, orbire spirituală etc. Lucruri fără nicio valoare înaintea lui Dumnezeu! Și zidurile acestea se mai pot numi: penticostal, baptist, ortodox, creștin după Evanghelie, ateu, martor al lui Iehova etc. Denumiri goale de conținut dacă acolo nu se află Duhul Domnului! Ziduri reci prin care nu poate pătrunde nicio rază de lumină! Ziduri reci pe care, ici-colo, începe să se vadă mucegaiul! Dacă ești înconjurat de un astfel de zid, nicidecum nu poți vedea lumina lui Dumnezeu! Dacă ești înconjurat de astfel de ziduri, nicidecum nu poți simți căldura lui Dumnezeu! Dacă ești înconjurat de astfel de ziduri, te rog să iei târnăcopul lui Dumnezeu (Biblia) și să le spargi! În Numele lui Isus, sparge-le! În Numele lui Isus, poruncește-le să se surpe așa cum s-au surpat zidurile Ierihonului! Tu ai această putere pentru că Domnul Isus nu te-a înzestrat cu un duh de slăbiciune, ci unul de putere care te face să strigi: „Ava!”, adică „Tată!”. Dar mai sunt unele ziduri în viața noastră. Există zidul „nu pot”, există zidul „sunt prea slab” și există zidul „dacă am căzut, nu mă mai pot ridica”! Iau astăzi martor pe Dumnezeu și spun că aceste ziduri le-a pus Satan împrejurul tău! DEMOLEAZĂ-LE!

Până nu demult, eu însumi credeam că nu pot face multe lucruri pentru că sunt prea slab și prea păcătos. Dar mulțumesc Domnului că am înțeles un lucru, și anume acela că prin puterea pe care Domnul Isus a pus-o în noi putem face foarte multe lucruri. Dumnezeu a pus în mine și în tine atâtea lucruri minunate, doar trebuie să ne folosim de ele! Amin!

De atâtea ori ne place așa de mult să ne lăudăm că suntem ambasadorii lui Dumnezeu pe pământ, dar ne comportăm ca și cum nu am fi decât niște simpli cetățeni de rând! Nu, noi nu suntem obișnuiți! Pentru că noi nu suntem copii de dumnezeu străin, ci suntem copiii Domnului, Dumnezeul și Stăpânul întregului Univers! Noi suntem investiți cu puterea pe care Domnul Isus a pus-o în noi! Mărit să fie Numele Lui! Avem putere să iubim, avem putere să trecem peste orice obstacole, avem putere să ne ridicăm când am căzut, avem putere asupra bolii, avem putere asupra demonilor, avem putere asupra tuturor lucrurilor atâta vreme cât stăm lângă Domnul!

De aceea, dragul meu prieten și frate în Hristos, te rog să nu mai spui niciodată că ești slab, ci atunci când te simți așa să spui: „Pot TOTUL în Hristos care mă întărește!” (Filipeni 4: 13)

Domnul să te binecuvânteze și să te însoțească în tot ceea ce vei face! Amin!

Reclame


Un comentariu

FUMATUL (14)


Reeditare din data de 16 octombrie 2011

7.5: „Tămâia Diavolului”

În popor se mai spune că tutunul este „tămâia Diavolului”. Nu trebuie să se supere nimeni că am spus aceste cuvinte, căci nu am inventat eu această expresie, așa spune poporul. În vechime se ardea tămâie în timpul ceremoniilor de la Templul din Ierusalim, spre slava lui Dumnezeu. Dar astăzi, când tu fumezi, spre slava cui crezi că se înalță norii de fum care ies din țigara ta aprinsă? Spre slava lui Dumnezeu? Nicidecum! Tu trebuie să fii cinstit cu tine însuți și să recunoști că atunci când tu fumezi, fumezi spre slava Diavolului, nu a lui Dumnezeu!

Ruinele Templului lui Solomon

Mai este ceva. În Noul Testament nu mai există un Templu făcut de mâini omenești, unde oamenii să se ducă să ardă tămâie în cinstea lui Dumnezeu, dar ni se spune că trupul fiecărui creștin trebuie să fie un Templu al Duhului Sfânt.

„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” (Epistola 1-a către Corinteni, 6: 19)

Cuvântul lui Dumnezeu spune că trupul unui creștin adevărat este un templu, în care locuiește Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dar ne întrebăm: cum ar putea să locuiască Duhul Sfânt într-un trup invadat mereu de fum de țigară și otrăvit de valuri de nicotină? Dacă tu spui că ești creștin și totuși fumezi, crezi că mai locuiește Duhul Sfânt în tine? Ce templu mai poate fi acela? Crezi că mai stă Duhul Sfânt în trupul tău, să-L afumi tu în fiecare zi cu țigările tale? Cel mai elementar simț interior ne spune că Duhul Sfânt nu locuiește într-un trup în care se afumă mereu cu „tămâia Diavolului”!

Sursa imaginii: http://imagini.hartaisrael.ro/album-442/Templul_lui_Solomon.html

(Va urma.)


122 comentarii

RECOMANDARE DE CARTE – „Răscumpărarea memoriei – Cultul Penticostal în perioada comunistă”, de Vasilică Croitor


Reeditare din data de 6 septembrie 2011

Încep prin a spune că de mai bine de nouă ani fac parte din rândurile penticostalilor și sunt onorat de lucrul acesta. Mai onorat sunt, însă, de faptul că fac parte din poporul lui Dumnezeu prin onoarea pe care El mi-a făcut-o prin jertfa Domnului Isus. Domnul să binecuvânteze pe toți copiii Săi!

Am citit câteva lucruri din istoria penticostalilor români, poate nu atât de multe, dar suficiente – cred eu – cât să-mi fac o idee despre suferințele prin care au trecut și trec aceștia. Sunt absolut de acord că toate cultele neoprotestante au trecut, la un moment dat, prin niște furci caudine, în mod special în vremea comuniștilor, dar se pare că penticostalii au fost foarte afectați de această perioadă neagră a umanității. Durerile au început încă din perioada monarhiei, mai precis din timpul Regelui Carol al II-lea, perioadă extrem de tulbure pentru creștinii neoprotestanți. Vremurile au fost de așa natură încât botezurile noutestamentale ale celor care decideau să părăsească Biserica Ortodoxă se oficiau noaptea sau în locuri pustii, frații se adunau pe ascuns în case de rugăciune, în fine, opresiunea, condusă și coordonată de cele mai multe ori de preoți, era dusă uneori la extrem. Cu toate acestea BISERICA LUI HRISTOS CREȘTEA! De multe ori am făcut în mintea mea comparația între acele vremuri și cele actuale, când libertatea este deplină, dar când numărul creștinilor este într-o continuă scădere.

Ceea ce nu cunoșteam, însă, erau aspectele legate de viața Bisericii Penticostale în vremea comunismului, dar mulțumesc lui Dumnezeu că a pus pe inimă unui frate să-mi trimită cartea „RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI – Cultul Penticostal în perioada comunistă”, de Vasile Croitor, prin intermediul căreia am putut afla câteva aspecte semnificative referitoare la o perioadă extrem de agitată din istoria recentă.

Niciodată nu mi-am putut imagina că în rândul creștinilor pot exista și Iude. Niciodată până acum! Frați care vorbeau de la amvon despre dragoste, dar care pe la spate își trădau frații! Oameni care vorbeau despre împăcarea cu Dumnezeu, dar care se „împăcau” cu Securitatea ceaușistă pentru un pumn de arginți! Cum poți spune că ești creștin și să vinzi pe frații tăi? Cum poți să dai îmbrățișări frățești celor despre care ai dat note informative la Securitate? CUM???

Totuși, imaginea penticostalilor a fost oarecum spălată de opoziția dusă uneori până la sacrificiul suprem al unor adevărați creștini, cărora nu le-a păsat de viața lor și care au aplicat, cu succes, aș spune, în viața lor versetul: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1: 21). Frați pentru care dragostea însemna DRAGOSTE, părtășia însemna PĂRTĂȘIE și închinarea însemna ÎNCHINARE! Unul dintre ei a fost Vasile Motrescu, care, deși a fost ucis mișelește prin execuție de către autoritățile comuniste, a apucat să se împace cu Dumnezeu și să încheie legământ cu El în apa botezului. Un opozant fervent al bolșevicilor încă din anul 1944, după ce și-a întemeiat o familie și a fost tată a doi copii, a trebuit să fugă în munți pentru a se ascunde de Securitatea care era pe urmele sale. În mod special după ce s-a pocăit, Securitatea a avut un dublu motiv pentru a-l prinde: opoziția sa împotriva comuniștilor, dar și credința la care aderase, cea penticostală. A fost ucis în 1958, la vârsta de numai 38 de ani (vârsta pe care o am eu acum)!

Alte exemple de frați, eroi ai penticostalismului: Constantin Caraman, arestat pentru credința sa și pentru răspândirea de Biblii și de literatură creștină (sau „mistică”, așa cum spuneau comuniștii), Vasile și Victor Răscol, familia Șfichi din Gălănești – Suceava, Crăciun Nicolae, Vasile Rusu, Sandu Alexandru, Ioan Mihalaș, dar și regretatul Richard Wurmbrand, care, deși nu făcea parte din rândurile penticostalilor, de foarte multe ori a mijlocit trimiterea de Biblii și de ajutoare din afară, sau Ilie Popa, urmărit de Securitate încă de pe vremea când era student sau renumitul pastor baptist Iosif Țon, care, deși a colaborat într-o anumită perioadă a vieții sale cu Securitatea, totuși colaborarea sa nu a fost foarte concludentă. Se știe, dealtfel, că după revoluție a recunoscut această colaborare și s-a pocăit în mod public de ea. Au mai fost și alte exemple de creștini penticostali care au fost nevoiți să colaboreze cu Securitatea, dar neavând deloc tragere de inimă în acest sens și, deci, nefiind „remunerați”, spre deosebire, așa cum spuneam, de alții, în cazul cărora „remunerarea” putea ajunge la câteva sute de lei.

Iată doar câteva aspecte, semnificative, dealtfel, prezentate și dezbătute cu mult profesionalism de către fratele Vasilică Croitor. Cartea este o veritabilă lucrare istorică, foarte bine documentată, care denotă multă muncă din partea fratelui nostru. Aș putea spune că este o istorie la scară redusă a penticostalismului românesc în vremea comunismului. Închei cu spusele fratelui păstor Lazăr Gog, un om pe care, personal, îl apreciez extrem de mult: „Timpul denigratorilor de a se transforma în giganți ai integrității este foarte scurt de aici înainte. Exemplul lui Vasilică Croitor va fi urmat de alți oameni de a cunoaște adevărul, de aceea cei ce se cred tari și eroi, numai pentru că nu se știe adevărul despre ei, vor fi aduși, poate, curând cu picioarele pe pământ.” DOAMNE, AJUTĂ!


Scrie un comentariu

RECOMANDARE DE CARTE – „Foametea din țara ta” – volumul VI – de Marius Tripon


Reeditare din data de 9 august 2011

Marius Tripon

Păstorul Marius Tripon s-a născut la Oradea. La vârsta de 16 ani, împreună cu familia sa, emigrează în Statele Unite ale Americii unde locuiește o perioadă în zona orașului Detroit. La un an după căsătorie se mută în statul Idaho, orașul Nampa unde lucrează ca tehnician electronist. Chemarea sa era, însă, de a fi un slujitor al Domnului, așa că de mai bine de douăzeci de ani este păstor în biserica penticostală din Nampa, o biserică relativ mică, de doar douăzeci și ceva de familii. Are trei băieți împreună cu soția sa Ramona, dintre care doi sunt căsătoriți. În România este cunoscut mai ales prin mesajele difuzate de Radio Vocea Evangheliei Oradea, mesaje prin care își manifestă dorința de a vesti pe Domnul Isus Hristos și Evanghelia Sa celor care sunt dornici să audă, contribuind, în felul acesta, după puterile sale, la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu.

Cartea „Foametea din țara ta” (vol. VI)  este o carte devoțională de 575 de pagini,  compusă din 52 de mesaje, fiecare mesaj

pentru o săptămână a anului, în care este tratată câte o temă de interes general pentru mântuirea păcătoșilor. Scrise, cred, cu patosul pe care îl dă Isus Hristos slujitorului care dorește să contribuie la mântuirea oamenilor, cartea are un farmec aparte, arătând dragostea pe care Dumnezeu o arată față de oameni. Limbajul, pe cât de doct, pe atât de simplu, transmite căldura Cuvântului lui Dumnezeu și te face ca, odată ce te-ai adâncit în lectură, să uiți de tot ce este în jurul tău și să te întâlnești cu Dumnezeu. Mesajele sunt practic predici care pot inspira pe slujitorii Domnului în pregătirea pentru predica de duminică, dar pot constitui foarte bine și material suplimentar de studiu biblic pentru fiecare credincios în parte.

Temele propuse pentru cele 52 de mesaje sunt:

1) Foametea din țara ta – Genesa 12: 10;

2) Cum ajunge omul mântuit – Romani 10: 1-3;

3) Starea de a fi mulțumit – Evrei 13: 5;

4) Dumnezeu vede totul – Ieremia 16: 17;

5) Cine vrea să fie mare? – Matei 18: 1;

6) Mânia – Iacov 1: 19-21;

7) Numai prin Domnul Isus – Faptele Apostolilor 4: 12;

8 ) Jertfa Domnului Isus – Evrei 9: 27, 28;

9) Tainele Împărăției în Pilda Semănătorului – Matei 13: 10, 11;

10) Taine ale Împărăției Cerurilor – Matei 13: 11;

11) Care îți este destinația finală? – Evrei 9: 27;

12) În prag de căsătorie… și după – Proverbe 5: 18;

13) Învață-ne să ne rugăm – Luca 11: 1;

14) Pe cine crezi?  – 1 Ioan 5: 4;

15) Puterea unui Nume – Psalmul 72: 17;

16) Ce faci când te cheamă Dumnezeu? – 2 Samuel 14: 30-31;

17) Puțin despre natura lui Dumnezeu și a noastră – Exodul 33: 7 (citire recomandată 1-23);

18 ) Hristos a înviat! – Luca 24: 4-6;

19) Se caută lucrători! – Matei 9: 37, 38;

20) Vitejii – Psalmul 45: 3, 4;

21) Vrăjmași prietenoși – 1 Ioan 2: 15, 16;

22) Închinarea plăcută Domnului – Evrei 12: 28;

23) Semnul din Cana – Ioan 2: 6-8;

24) Mântuiți după Scripturi – 1 Corinteni 15: 1, 2;

25) Credinciosul și banii – Osea 14: 8, 9;

26) Căile Domnului – Isaia 55: 8, 9;

27) Vrei să te faci sănătos? – Ioan 5: 5, 6;

28 ) Mântuitorul tău – Isaia 41: 14;

29) Cursuri superioare – Filipeni 1: 29;

30) Trăirea prin credință, o umblare cu Dumnezeu – Romani 1: 16-17;

31) Cum pot cădea vitejii în luptă – 2 Samuel 1: 27;

32) Descoperirile Duhului – 1 Corinteni 2: 9, 10;

33) Prietenii – Psalmul 25: 14;

34) Credința – 2 Corinteni 4: 17, 18;

35) Firea – Ezechiel 36: 31;

36) Ușa – Apocalipsa 3: 7, 8;

37) Efectul binefăcător al Duhului Sfânt – Fapte 1: 8;

38 ) Cea mai importantă lucrare a Duhului Sfânt – Ioan 16: 13, 14;

39) Disciplină când nu ai lumină – Isaia 50: 10;

40) Ce se va spune despre noi? – Evrei 9: 27;

41) Îmbărbătare la slujire – 2 Cronici 35: 1, 2;

42) Cuvântul – 2 Timotei 1: 13;

43) Soluția divină în căsătorie – Romani 5: 5;

44) Ce dormi? Iona 1: 5, 6;

45) Regulile vieții – 2 Timotei 2: 5;

46) Încurajare pentru fricoși – Matei 14: 31;

47) Toate sunt de la Dumnezeu – 2 Corinteni 5: 18;

48 ) Cernerea – Luca 22: 31, 32;

49) Răpirea Bisericii – 1 Tesaloniceni 4: 16-18;

50) Drumul de la mândrie la smerenie – Proverbe 18: 12;

51) Venirea Mântuitorului în lume – 1 Timotei 1: 15;

52) Ce vei face cu viața ta? – Matei 10: 39.

Cartea poate fi descărcată gratuit de aici.

Vă doresc lectură cu folos și aștept părerile dumneavoastră!

Sursă imagini: http://www.firstromanianchurch.org/


2 comentarii

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (7)


cropped-bible-1

7. Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.
(Psalmi 119:7)

 

CE? CUM? CÂND?

Pe marginea acestui verset m-am gândit ca astăzi să căutăm să răspundem, după înțelepciunea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, la cele trei întrebări din titlu.

Pentru început, CE? CE voi face? CE am putea noi face pentru Dumnezeu? El a făcut totul pentru noi, dar noi ce putem face pentru El? „Te voi lăuda (…)”. În vremuri îndepărtate, în antichitate, oamenii lui Dumnezeu Îi aduceau jertfe. Noi ce jertfă Îi putem aduce? Profetul Osea spune: Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre. ” (Osea 14:2). Ce laudă poate fi mai mare decât pocăința sinceră? Vă chem, dragii mei, să medităm împreună astăzi la aceste cuvinte și să ne pocăim cu toții într-un gând, lăudând astfel pe Dumnezeu prin viața noastră!

Apoi, CUM? Mai precis, CUM să-L lăudăm pe Dumnezeu? Îl putem lăuda pe Dumnezeu oricum? Poate, de exemplu, un bețiv sau un adulterin sau un desfrânat să-L laude pe Dumnezeu? Ar putea Dumnezeu să primească laude din gura a astfel de oameni? Nu, nicidecum! Dumnezeu, în sfințenia Lui nu poate primi laude decât din gura unor sfinți. Iată ce spune Dumnezeu: Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. ” (Numeri 15:40). Așadar, ca să-L putem lăuda pe Dumnezeu și ca lauda noastră să ajungă pe altarul Său ca o jertfă de bun miros, trebuie să ne sfințim. Dumnezeu nu primește laude de la nesfinți, așa cum nu a primit jertfa lui Cain, care nu și-a sfințit viața. Suntem chemați, așadar, la o continuă sfințire a vieții nastre. Altfel, dragii mei, putem noi să strigăm la Dumnezeu până ni se duce gura la urechi, Dumnezeu nu va primi lauda noastră!

În sfârșit, CÂND? CÂND Îl putem lăuda pe Dumnezeu? Îl putem lăuda în orice împrejurare, cu orice preț? Cum trebuie să fie viața noastră atunci când Îl lăudăm pe Dumnezeu? Prin psalmistul Asaf, Dumnezeu ne spune: „(…) Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? (…) Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! (…) Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” (Psalmi 50:16, 17, 21b, 23). Cuvântul Domnului ne învață că nu-L putem lăuda pe Dumnezeu dacă nu cunoaștem și nu aplicăm în viața noastră legile dreptății Sale.

În concluzie, laudă-L pe Dumnezeu ca o jertfă de bun miros, sfințindu-ți încontinuu viața și aplicând legile dreptății Sale în viața ta și, dacă se poate, în familia ta!

 

AMIN!