EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC – 02.01.2012


Reeditare din data de 2 ianuarie 2012

MATEI 2

  • v. 2: Magii s-au bazat pe simțul văzului, pe ce au văzut. De multe ori și creștinii se bazează pe simțuri. Ce s-ar fi întâmplat dacă magii nu ar fi văzut steaua?
  • v. 4: Irod nu cunoștea Scripturile.
  • v. 7: De ce i-a chemat Irod pe magi pe ascuns? Lucrurile rele se fac pe ascuns, nu pe față.
  • v. 8: „i-a trimis”, „cu deamănuntul”, „dați-mi și mie de știre” – Irod era interesat să afle detalii.
  • v. 11: „aur” – semnifică prețuirea, valoarea, bogăția, puritatea; „smirnă” – este o rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, folosită, printre altele, la îmbălsămare (să fi fost, oare, acesta un semn care anunța moartea Domnului Isus?); „tămâia” – semnifică rugăciunile sfinților.
  • v. 15: De unde știa Iosif că murise Irod? Răspunsul îl găsim în versetele 19 și 20.
  • v. 17, 18, 23: Se împlinesc câteva profeții cu privire la nașterea și copilăria Domnului.

GENESA 4

  • v. 1: Nașterea lui Cain. „Cain” – nu cunosc semnificația acestui nume.
  • v. 2: Nașterea lui Abel. „Abel” = „Hevel/Habel” – respirație, vanitate.
  • v. 7: „dar tu să-l stăpânești”; cum poți stăpâni păcatul?
  • v. 8: Crima lui Cain a fost premeditată.
  • v. 8: Prima crimă a umanității.
  • v. 9: Prima minciună.
  • v. 14: Frica lui Cain (Cain era conștient că făcuse un lucru rău, ceea ce înseamnă că el avea discernământ când a săvârșit crima).
  • v. 15: Mila Domnului.
  • v. 16: „Nod” – „fugă”.
  • v. 17: Nașterea lui Enoh. Nu este vorba despre patriarhul Enoh.
  • v. 19: Pentru prima dată Biblia vorbește despre două neveste (bigamie) pentru un bărbat (Lameh).
  • v. 25: Nașterea lui Set. „Set” – „înlocuit”.
  • v. 26: Oamenii cheamă, pentru prima dată, Numele Domnului.

GENESA 5

  • v. 2: Omul este singura ființă căreia Dumnezeu i-a pus El Însuși numele de „om”.
  • v. 3: Din nou despre nașterea lui Set.
  • v. 3-5: Adam a trăit 930 de ani.
  • v. 24: Primul om în Rai: Enoh a fost răpit.
  • v. 28: Nașterea lui Noe.
  • v. 29: „Noe” – „mângâiere”.
  • v. 32: Nașterea fiilor lui Noe: Sem, Ham și Iafet. Noe avea 500 de ani.

GENESA 6

  • v. 3: Duhul Domnului nu poate sta într-o inimă necurată, stricată.
  • v. 4: Sunt dovezi arheologice care atestă că uriașii au existat în realitate.
  • v. 7: Hotărârea lui Dumnezeu de nimicire a oamenilor.
  • v. 8, 9: Dumnezeu l-a cruțat pe Noe pentru că el UMBLA CU DUMNEZEU.
  • v. 11: „Silnicie” – se traduce în limba ebraică prin cuvântul „Hamas”. Hamas este o cunoscută organizație teroristă din Palestina de astăzi.
  • v. 14-16: Dumnezeu dă detalii despre construirea corăbiei.
  • v. 22: Noe A ASCULTAT de Dumnezeu. Ce s-ar fi întâmplat dacă NU asculta?
VERSETUL ZILEI: „Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.” – Genesa 4: 7
Reclame


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC – 01.01.2012


Reeditare din data de 1 ianuarie 2012

MATEI CAP. 1

  • v. 21 – Semnificația Numelui „Isus”:

a) „Domnul este Mântuirea” – ebraică;

b) „Dumnezeu salvează” – ebraică;

c) „Cel care vindecă” – greacă.

Semnificația Numelui „Hristos”:

a) este o traducere din ebraică a numelui „Mașiah” („Mesia”) – „Unsul lui Yahwe”;

b) în Septuaginta „Mesia” = „Christos” = „Cel Uns”.

  • v. 25: Semnificația numelui „Emanuil/Emanuel” = ebr. „Dumnezeu este cu noi”.

GENESA 1

  • v. 2: două persoane din Sfânta Treime: Tatăl și Duhul Sfânt.
  • v. 3: Dumnezeu doar a zis și s-a făcut lumină.
  • v. 3, 4, 5: întâi a fost întunericul, apoi lumina (ziua 1).

Viața nu este posibilă fără lumină. Viața spirituală nu este posibilă fără lumina spirituală.

  • v. 6-8: Dumnezeu a zis să se facă cerul (norii) și s-a (s-au) făcut (ziua 2).
  • v. 9-13: Dumnezeu a zis să iasă la iveală uscatul, să se separe mările și oceanele, să răsară plantele și să facă sămânță și toate s-au făcut (ziua 3).
  • v. 14-19: Dumnezeu a zis să se facă Soarele, luna și stelele și toate au luat ființă (ziua 4). Contrar părerilor oamenilor de știință, Biblia afirmă că Soarele a luat ființă după Pământ.
  • v. 22-23: Dumnezeu a zis să se facă viețuitoarele din aer și din apă și acestea au apărut (ziua 5).
  • v. 23: Dumnezeu binecuvântează pentru prima dată creația Sa.
  • v. 25, 26: Dumnezeu a zis să dea pământul viețuitoare și așa a fost (ziua 6). Toate viețuitoarele pământului au apărut din pământ, ca și omul; numai că omul a fost făcut direct de Dumnezeu.
  • v. 26: Dumnezeu a zis: să facem om (ziua 6). La crearea omului au fost prezente persoanele Sfintei Treimi. Dacă citim cum trebuie, în ziua a șasea Dumnezeu a făcut de două ori mai multe viețuitoare decât în primele cinci zile.
  • v. 26: Dumnezeu a dat stăpânire omului peste tot ce crease El.
  • v. 27: Omul este făcut după chipul Său, nu fizic, ci spiritual.
  • v. 29: Prima dată omul se hrănea cu plante.

GENESA 2

  • v. 3: Dumnezeu a sfințit ziua a șaptea, dar nu i-a dat lui Adam o poruncă expresă să fie o zi de închinare.
  • v. 6: Omul s-a făcut un suflet viu.
  • v. 11: Despre râul Pison (Chison) nu se cunosc date foarte concludente.
  • v. 13: Râul Ghihon se găsește pe teritoriul Israelului. Țara Cuș – nu cunosc amănunte.
  • v. 14: Hidechel = Tigru.
  • v. 15: Dumnezeu l-a pus pe om în Eden cu un scop: s-o lucreze. Așadar, cine iubește lenevia păcătuiește. Femeia a păcătuit împreună cu Adam pentru că au stat.
  • v. 17: Dumnezeu se referă la moartea fizică și spirituală.
  • v. 19, 20: Omul a numit toate viețuitoarele.
  • v. 23: Omul a pus denumirea de „femeie”: „iș” = bărbat (ebr.); „ișa” = femeie (ebr.).

GENESA 3

  • v. 1: Șarpele tăgăduiește vorbele lui Dumnezeu: „oare?”.
  • v. 4: Șarpele Îl face pe Dumnezeu mincinos.
  • v. 5: Femeia a văzut, adică a stat (degeaba) și a privit. Dacă ar fi făcut ceva folositor, n-ar fi avut timp să păcătuiască. Și Adam la fel.
  • v. 8: Oamenilor le este pentru prima dată rușine de Dumnezeu că sunt goi.
  • v. 12: Adam o învinovățește pe Eva și, indirect, pe Dumnezeu că i-a dat-o.
  • v. 13: Eva dă vina pe șarpe. Așadar, niciunul nu-și asumă responsabilitatea.
  • v. 15: Făgăduința mântuirii.
  • v. 20: Adam o numește pe femeie „Eva”. „Eva” = viață (ebr.).
  • v. 21 = Dumnezeu i-a îmbrăcat pe oameni.
  • v. 22, 23: Dumnezeu i-a izgonit pe oameni din Eden.


Scrie un comentariu

CRĂCIUNUL – ARGUMENTE PRO ȘI CONTRA


Reeditare din data de 25 decembrie 2011

Părerile referitoare la serbarea sau nu a Crăciunului sunt extrem de împărțite. Unii cred că această sărbătoare trebuie ținută, alții cred că ea trebuie ignorată pentru că nu există în Biblie o poruncă expresă care să ne spună s-o ținem. Unii țin această sărbătoare așa cum trebuie, ea fiind încă un prilej de a se apropia mai mult de Domnul Isus. Alții o „împopoțonează” cu fel de fel de obiceiuri și tradiții, care mai de care mai „excentrice”, pornind de la colindele adresate imaginarului personaj Moș Crăciun, până la Moș Crăciun care nu mai sosește cu sania, ci pe apă făcând schi nautic! Alții sărbătoresc și nici măcar nu știu ce! Aaaaaaa…………. ăăăăăăăăăăăăă…………. Sărbătorimmmmmmm……………. (și urmează răspunsuri de genul: porcul, băutura, caltaboșul, sarmalele și lista este deschisă, din păcate!). Doar 44% dintre copiii britanici știu că de Crăciun se sărbătorește Nașterea Domnului. Detalii aici. Mă întreb câți dintre românii maturi știu ce sărbătoresc de Crăciun! Și – mai ales! – câți merg pe la biserică! Asta îmi amintește de o întâmplare pe care am auzit-o într-o predică. Se spune că într-o familie s-a născut un copilaș. La împlinirea vârstei de un an părinții s-au gândit să-l aniverseze organizând o petrecere mare. Pe când făceau pregătirile au început să sosească musafirii. Din grabă, mama l-a pus pe copilaș pe o canapea care se afla în camera de la intrare și a uitat de el. Musafirii, fără să bage de seamă că pe canapea era micuțul, își aruncau hainele  peste el, maldăr, apoi mergeau în odaia unde se organiza ospățul. La un moment dat, unul dintre invitați a spus: „Bine, bine, noi am venit să sărbătorim, dar nu am văzut sărbătoritul!”. Înmărmurită, mama și-a adus aminte că îl lăsase pe copilaș pe canapea. S-a dus repede și a început să arunce cât colo hainele de deasupra lui. Numai că, între timp, copilul MURISE SUFOCAT! Tot astfel se întâmplă și în cazul celor care nu-L văd pe Sărbătorit din cauza sărbătorii!

Întrebare de final: tu în ce categorie te afli? Sincer, sunt tare curios să aflu! Eu mă străduiesc să fiu printre cei care folosesc prilejurile de sărbătoare ca să se apropie mai mult de Dumnezeu. Recunosc că uneori nu-mi iese! Totuși, mă străduiesc!

Scenă din Filmul „The Nativity Story (Povestea Nașterii Domnului)”

Sursa imaginii: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=wallpaper%20the%20nativity&source=web&cd=2&sqi=2&ved=0CCkQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.moviewallpaper.net%2Fwallpaper%2F2006_The_Nativity_Story.html&ei=8Iz3TvSvD8rIsgbfw-XbDw&usg=AFQjCNHnqNTRL-OFL1u1EzcLwcM5j_1K4w&sig2=1V4jcAX5F9r-BdsTTCkm4w


2 comentarii

PRIN GAURA CHEII


Reeditare din data de 9 decembrie 2011

Câteodată ne strecurăm privirile, ca niște hoți, pe gaura cheii din dorința de a privi dincolo de ușă, spre Împărăția lui Dumnezeu. Dincolo de care ușă? De ușa bisericii, firește! Curiozitatea ne stârnește să cercetăm toate lucrurile, doar că nu întotdeauna luăm ce este bun. Și știți pentru ce? Pentru că nu privim prin gaura potrivită și pentru că nu deschidem ușa potrivită. Mai degrabă o închidem, uneori o ferecăm cu șapte lacăte, la fel ca zmeii din povești!

Doamne, ajută-mă să nu mai privesc neapărat prin ușa-biserică sau prin ușa-religie, ci prin ușa-Biblie care, atunci când este deschisă, mă conduce către un tărâm minunat!

AMIN!

Sursa imaginii: http://www.emobil.ro/


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (9)


cropped-bible-1

9. Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.
(Psalmi 119:9)

O LECȚIE PENTRU VIAȚĂ – O LECȚIE PENTRU SUFLET

Versetul acesta, în sine, este o lecție de viață pentru tineri. Versetul acesta are ceva special în el, are învățături pe care nu le poți ignora sau ocoli dacă, tânăr fiind, îți dorești o viață sănătoasă din punct de vedere spiritual.

Într-o lume în care tentațiile sunt la tot pasul și sunt atât de mari este destul de greu să te păstrezi curat. Într-o lume atât de viciată de păcat este greu să te păstrezi la standarde morale ridicate. Este aproape imposibil să nu bagi în seamă mizeriile lumii într-o lume care aruncă cu noroi la tot pasul și care își expune rufele murdare în public mai ales prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Televiziunile, mai ales, sunt pline de „modele” care au o viață mânjită și viciată. Problema este, din păcate, că tinerii din ziua de azi își aleg drept modele astfel de antimodele care li se servesc pe tavă, dimineața, la prânz, seara și mai ales noaptea. Este destul de greu, ca tânăr, să îți păstrezi curată cărarea când pământul este plin de sex, de alergare după bani, de idolatrie și de o curvie mai mare și mai periculoasă decât pe vremea Sodomei și Gomorei. Te doare inima, pe tine ca cetățean, ca om, dar mai ales în calitate de creștin, când vezi că, la adăpostul întunericului, fizic sau spiritual, ascunși după cine știe ce colț de bloc sau prin cine știe ce ruine (ca ruinele sufletului lor) își injectează sau trag pe nas droguri, ruinându-și astfel nu numai viitorul, căsnicia, serviciul, ci ruinându-se pe ei ca oameni, ruinându-și sufletul lor, mergând în pas galopant spre propria distrugere. De multe ori mă întreb, retoric, desigur: UNDE MERGE OMENIREA?

Dacă noi nu suntem în stare să avem grijă de tinerii noștri, considerându-i viitorul nostru, atunci cine o poate face? Venim la biserică frumos îmbrăcați, stăm în băncile noastre și ascultăm ce se citește, cântăm și ne rugăm, poate chira slujim… Da, e frumos că facem lucrul acesta, pentru că astfel aducem încă o laudă Numelui Dumnezeului nostru pe care spunem că Îl iubim așa de mult! Dar copiii noștri? UNDE SUNT? DE CE NU SUNT ÎN BISERICĂ SĂ SE BUCURE ȘI EI ÎMPREUNĂ CU NOI? CINE NI-I EDUCĂ? CE EDUCAȚIE PRIMESC? EDUCAȚIA STRĂZII? Strada în sine nu este rea, dar ceea ce se petrece pe sau lângă ea este rău. În loc să fie cu tine la biserică, copilul tău merge TOCMAI DUMINICA la un fotbal, cu băieții. Ce aude acolo? Înjurături și vorbe porcoase care, apoi, intră și în vocabularul lui. Apoi ne mai mirăm de unde le știe, că doar noi suntem pocăiți, noi nu vorbim așa! Unde sunt copiii noștri în vreme ce noi suntem în biserică? Acasă, în fața calculatorului, „cetuind” cu cine știe ce străini, că doar Facebook-ul e la modă! Sau poate fetele stau cu ochii pe ecranul televizorului uitându-se la cine știe ce telenovelă în care Esmeralda suferă din dragoste pentru Antonio. Și ne trezim că sufletele lor tinere, plăpânde și uneori atât de fluturatice cad în plasa cine știe cărui escroc sentimental, iar după aia nu au decât de suferit.

Sau poate că părinții pleacă de acasă cu promisiunea copiilor că „venim și noi după voi!”. Dacă al tău copil nu s-a ținut de promisiune o dată, cum poți fi sigur că se va ține a doua, a treia sau a „n”-a oară? Uneori copiii pot fi „maeștri” în arta de a specula orice slăbiciune a părinților. Dragi părinți, nu uitați învățătura din acest verset și scrieți-o pe tăblița inimii voastre dacă țineți la viața copiilor voștri: învățați-i pe copiii voștri să-și îndrepte viața după Cuvântul Domnului! Învățați-i ASTĂZI, pentru că mâine s-ar putea să fie PREA TÂRZIU! Aduceți copiii în Casa Domnului, acolo viața lor este ghidată după poruncile și legile Domnului, nu după pulsul străzii sau al mass-media!

AMIN!