EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (15)

Scrie un comentariu


cropped-bible-1

15. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.
(Psalmi 119:15)

 

PORUNCI ȘI CĂRĂRI

Astăzi avem două cuvinte de ordine: „porunci” și „cărări”.

O poruncă este o comandă pe care cineva o dă subalternului său. Noi suntem „subalternii” lui Dumnezeu, de aceea El are tot dreptul să ne poruncească. Însă mai mult decât atât, noi suntem copiii lui Dumnezeu, așa că că noi împlinim poruncile lui Dumnezeu nu în calitate de subalterni, ci de copii. Domnul Isus a spus: Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. ” (Ioan 15:15). Mai mult decât atât, Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne-a promovat din poziția de prieteni, care oricum era o poziție privilegiată, în cea de copii ai lui Dumnezeu, așa cum este scris: Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (…) ” (Ioan 1:12). Pe cale de conseciță, noi nu împlinim poruncile lui Dumnezeu ca niște robi, nici măcar ca niște prieteni, ci ca niște copii ascultători. Iată cum se arată dragostea lui Dumnezeu! Un copil împlinește porunca tatălui său pentru că îl iubește și pentru că știe că și tatăl său îl iubește pe el. Nu o împlinește de frică, așa cum face robul, nici pentru o posibilă recompensă, așa cum face, poate, prietenul.

Cum putem împlini poruncile lui Dumnezeu? În două feluri: făcând ceea ce ne spune Dumnezeu să facem și nefăcând ceea ce Dumnezeu ne interzice. Oamenii, însă, de multe ori sunt tare ciudați! Un cunoscut pastor român spunea odată că păcatele sunt de două feluri: păcate de comitere, adică să faci ceea ce Dumnezeu ți-a interzis, și păcate de omitere, adică să nu faci ceea ce ți-a poruncit Dumnezeu. A ne gândi adânc la poruncile Lui înseamnă a medita la ele ca să nu comitem și să nu omitem.

Psalmistul leagă aici, în mod indubitabil și corect, poruncile Domnului de cărările Sale, care sunt, de fapt, cărările noastre în calitate de copii ai Domnului. Un copil al Domnului adevărat nu poate merge decât pe cărarea pe care i-a trasat-o Tatăl său. De ce face psalmistul acest lucru? Simplu! Pentru că nu poți merge pe Calea Domnului fără să păzești poruncile Sale și să meditezi la ele. Una fără alta nu se poate. Să ne imaginăm că suntem pe un drum public într-un oraș mare unde nu există semne de circulație, nici semafoare, nici treceri pentru pietoni, nici pasaje subterane și niciun fel de marcaj rutier. Ce se întâmplă acolo? Fiecare face ce vrea. Autoturismele se depășesc unele pe altele prin dreapta, nu dau prioritate pietonilor (care nici ei nu sunt dispuși să aștepte), în intersecții fiecare virează cum vrea, într-un cuvânt fiecare circulă pe unde vrea, pe ce parte a carosabilului vrea și cum vrea, după propriile reguli (așa, ca unii oameni!). Ce este acolo? Nimic altceva decât HAOS. Ce se poate întâmpla acolo? Nimic altceva decât accidente cu pierderi de vieți omenești și pagube materiale însemnate. La fel este și pe Calea Domnului: nimeni nu poate face ce și cum vrea, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al haosului. Dumnezeu știe că noi suntem slabi și porniți cu predilecție spre rău, de aceea El a trebuit să stabilească niște reguli, numite porunci. Cel care nu le cunoaște, dar vrea să urmeze această Cale, trebuie să le studieze și să caute să le pună în practică. Cine nu dorește acest lucru, nu are ce căuta în Împărăția lui Dumnezeu, unde este ordine desăvârșită. Doamne, ajută-ne să fim cunoscători și împlinitori ai poruncilor Tale!

 

AMIN!

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 46 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.