EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

FUMATUL (18)

Scrie un comentariu


Reeditare din data de 15 iulie 2012

7.8) Robii păcatului nu vor fi primiți în Împărăția Cerurilor

Situația în care un om a ajuns să cadă în robie spirituală, să fie un rob al păcatului, în consecință un rob al Diavolului, este tragică prin ea însăși. Viața acelui om este un chin. Dar aspectul cel mai periculos este că o asemenea robie poate avea consecințe eterne. Dacă omul nu se luptă, dacă nu se zbate să scape din această robie spirituală, după moarte el nu va mai fi primit în Împărăția Cerurilor.

LA CE BUN TOATE ASTEA DACĂ, ATUNCI CÂND MORI, NU EȘTI ÎMPĂCAT CU DUMNEZEU ȘI AI PIERDUT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR?

Concepția populară potrivit căreia la înmormântare preotul îl „dezleagă” de păcatele lui pe moș Costică, cel care a murit în șanț cu țigara în gură și sticla de băutură în buzunar, și îl mută în „loc luminat, loc cu verdeață, de unde toată durerea, întristarea și lăcrimarea au fugit” este numai o dorință pioasă a celor care au rămas pe pământ, dar, din nefericire, nu are nicio bază biblică.

Iată ce a spus Domnul Isus despre cei care trăiesc în robie păcatului:

„Oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului. Și robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8: 34-36)

Să vedem mai îndeaproape ce înseamnă aceste cuvinte:

A. În primul rând, aici se spune încă o dată că practicarea unui păcat te duce la robie spirituală („oricine trăiește în păcat este rob al păcatului”). Pe vremea când Domnul Isus spunea aceste cuvinte, lumea se afla în orânduirea sclavagistă, pretutindeni erau o mulțime de sclavi, așa că oamenii știau prea bine ce înseamnă un sclav, un rob. Sclavul trebuia să execute ceea ce poruncea stăpânul lui. Dacă trăiești în păcat, ajungi sclav al Diavolului și va trebui să execuți ordinele Diavolului. Fumezi? Înseamnă că ești rob al acestui păcat și – în consecință – rob al Diavolului.

B. Un al doilea lucru pe care îl spune Domnul Isus aici este că: „robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea.”

Dumnezeu are o Împărăție în cer. Această Împărăție este denumită uneori de către Domnul Isus „casa Tatălui Meu”. De exemplu, El spune: În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc și după ce vă voi pregăti un loc Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.” (Evanghelia după Ioan 14: 2, 3)

Așadar, Domnul Isus Se va întoarce, îi va lua pe credincioșii Lui, îi va duce în cer, în „casa Tatălui” din cer, adică în Împărăția lui Dumnezeu. Dar pe cine îi va lua Domnul Isus și îi va duce acolo? Pe robii păcatului, pe cei ce zac în robia Diavolului? Desigur că nu! El îi va lua pe cei care au fost eliberați din robia păcatului și au devenit fii ai lui Dumnezeu. Să observăm că în textul biblic care a fost citat, cuvântul „fiul” este scris cu literă mică, pentru că aici este vorba de orice om care a fost eliberat de robia păcatului și a devenit definitiv un fiu al lui Dumnezeu, un copil al lui Dumnezeu.

Cei ce au fost biruiți de viciul demonic al fumatului nu mai sunt oameni liberi, ci robi ai păcatului și – în consecință – robi ai Diavolului. Dacă ei nu se vor strădui din toate puterile, dacă nu-L vor ruga pe Domnul Isus să-i scape de această robie cât timp mai sunt în viață, după moarte nu vor mai fi primiți în Raiul lui Dumnezeu, ci vor merge în focul cel veșnic al iadului.

În cer nu se ajunge cu țigara aprinsă în mână și în Raiul lui Dumnezeu nu se fumează. Nu te înșela singur! Spune, ai îndrăzni tu să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu sau a Domnului Isus Hristos cu țigara aprinsă în mână? Nu? De ce, dacă fumatul nu este ceva atât de rău?

Însă fiecare om știe că fumatul este ceva rău și urât, știe că este un mare păcat înaintea lui Dumnezeu. Numai că oamenii nu vor să recunoască asta.  Iar alții care recunosc ar vrea, sărmanii, să scape de fumat, dar nu mai pot, pentru că au fost fii risipitori și, între timp, au ajuns robi ai Diavolului. Care, de-acum înainte, îi trimite în fiecare zi cu porcii lui la păscut. Fumatul este un obicei păcătos, o poftă inspirată de Diavolul. Prin fumat, omul se distruge pe el însuși și, în același timp, își atrage asupra lui pedeapsa lui Dumnezeu.

În data de 29 iunie 1973, cetățeanul B.G. din județul Satu Mare (Gavril Bărnuțiu – n.n., vezi video mai jos), a avut o stare de moarte clinică. El a fost declarat mort de către medicii spitalului din Șimleul Silvaniei, unde fusese dus de către membrii familiei sale, și – deoarece medicii constataseră că a murit – a fost depus la morgă. Dar la câteva ore a revenit la viață, în morga spitalului. După această experiență cu totul neobișnuită, el a povestit în repetate rânduri ceea ce a văzut „pe lumea cealaltă”. Vorbind despre iad și despre ceea ce văzuse acolo, B.G. a declarat că toți aceia care aici, în această viață, fumează, prin jarul țigării aprinse pe care o țin în mână Îi arată lui Dumnezeu că ei sunt de acord ca după această viață să fie trimiș în iad. Așadar, când omul ține în mână țigara aprinsă, el Îi arată lui Dumnezeu că și-a ales focul iadului și că vrea să meargă acolo.

Se povestește că în secolul 16 un nobil englez numit Raleygh a făcut o călătorie în Lumea Nouă și – printre alte lucruri pe care și le-a adus de acolo – și-a adus și o pipă, împreună cu o ladă mare, plină cu frunze de tutun. După ce s-a întors acasă, se retrăgea, din când în când, într-o anumită cameră a castelului său și fuma acolo. Dar s-a întâmplat că într-o zi servitorul lui a intrat pe neașteptate în camera aceea și l-a văzut pe stăpânul său fumând. Numai că servitorul acela nu mai văzuse niciodată până atunci un om fumând. De aceea, s-a speriat foarte tare ș

Tot așa putem să înțelegem că oamenii care fumează au luat foc și sunt deja cuprinși de flăcările iadului. Numai că ei, sărmanii, deocamdată nu-și dau seama de asta. Să facă Domnul ca citirea acestor pagini (articole – n.n.) să fie ca o găleată rece de apă turnată peste conștiințele lor, care să-i trezească și să-i ajute să scape de flăcările iadului, care deja i-au învăluit! Amin!i, fără să mai zică o vorbă, a ieșit repede și s-a întors cu o găleată plină cu apă pe care i-a aruncat-o stăpânului drept în față. De ce? Când a intrat el prima oară în cameră și a văzut că stăpânului său îi ieșea fum pe nas, a crezut că stăpânul a luat foc și s-a dus și a adus apă ca să-l stingă.

Sursa imaginilor: vipdeva (www.vipdeva.ro)

(Va urma.)

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s