EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

DE CE NU VII…?

Scrie un comentariu


Reeditare din data de 6 noiembrie 2012

Iubite frate, scumpă soră, drag prieten,

Versurile unei vechi și frumoase poezii scrise de fratele Costache Ioanid spun așa:

“De ce nu vii de pe cărări străine
Să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
Ca Isaac am fost pe rug urcat.

Mai mult de-atât, ce jertfa de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?…

De ce nu vii cât încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
Și Harul Meu, în ceasul tău suprem?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slava,
Să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cununa să-ți aleg!

De ce nu vii tu, suflet nehotarnic,
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu!

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?”

Imaginează-ți, te rog, pentru o clipă că ai fi pus în fața unei întâmplări la care până atunci nu te-ai gândit. Imaginează-ți că, într-o bună zi, auzi bătăi în poartă. Ieși afară și vezi că în pragul porții te așteaptă poștașul care îți înmânează o scrisoare recomandată. Pe o parte a scrisorii scrie numele și adresa destinatarului (adică tu), dar când întorci plicul vezi că pe partea cealaltă nu scrie nimic. „Oare o fi uitat?”, te întrebi. Cu mâini tremurânde deschizi, în sfârșit, plicul. Înăuntru, pe o hârtie împăturită în trei, este scris mesajul. Rămâi mut de uimire: mesajul este scris cu SÂNGE!

„Iubitul meu fiu rătăcitor,

Îți scriu această scrisoare cu sânge, cu sângele Meu pe care L-am dat pentru tine pe dealul Golgotei. De-atâta timp am așteptat la ușa ta și am bătut ani de zile în speranța că într-un final îmi vei deschide ca să intru la tine și să cinez cu tine. Dar m-ai lăsat atâta timp afară, în frig și în arșiță, în ploaie și în zăpadă și nu mi-ai deschis ușa ca să ne bucurăm împreună. Și totuși Eu te iubesc, iar în marea mea dragoste pentru tine am hotărât să-ți scriu cu însuși sângele meu, căci m-am gândit că poate acest lucru te va pune, măcar puțin, pe gânduri.

M-am hotărât să-ți scriu cu gândul la viața ta, pe care Eu ți-am dat-o. Vreau să te întreb acum, până nu este prea târziu, până nu va veni clipa despărțirii și plecării de pe acest pământ: ce-ai făcut cu viața pe care ți-am dat-o? Cum ai păstrat-o? Știu. Știu viața ta. Știu totul despre tine. Știu când te culci și știu când te scoli. Știu când îți este bine și când îți este rău. Știu când ești trist și când ești vesel. Și, crede-mă, când tu ești trist, Eu sunt și mai trist. Când ție îți este rău, Eu simt durerea ta. De multe ori, când ți-a mers rău, te-ai întrebat unde sunt Eu, dar Eu eram chiar acolo, purtându-ți povara. De n-ași fi fost Eu de partea ta, demult ai fi fost țărână! Dar tu ce-ai făcut cu viața ta? M-ai părăsit pentru o clipă de rătăcire și pentru plăcerile lumii acesteia. Mi-ai întors spatele când ți-a mers bine, uitând că atunci când ai plâns și Eu am plâns cu tine și pentru tine. M-ai lăsat la ușa inimii tale, în frig, arșiță, ploaie… Și totuși Eu nu m-am supărat.

Dar tu cum ești? Ai eșuat în toate planurile tale și corabia ta a naufragiat pe țărmuri străine. De ce nu vii de pe cărări străine? De ce nu te întorci acolo unde erai odinioară? De ce nu vii la umbra aripilor tale, unde poți găsi adăpost și alinare? De ce nu te lași de păcatele tale? De ce nu lepezi lanțurile cu care cel rău te-a înfășurat atât de lesne? De ce mai stai? Privește-Mi ochii: vezi lacrimile? De ce mai stai să paști porcii celui rău? Până când trebuie să te mai aștept? De ce nu părăsești viața pe care o duci acum? De ce nu-ți aduci aminte de Cel ce stă de atâta timp la ușa inimii tale și bate? De ce te-ai transformat atât de mult, din ființa gingașă pe care Eu am creat-o într-o ființă murdară și fără niciun Dumnezeu? De ce ai uitat atât de ușor dragostea cu care te-am creat? De ce nu vrei să citești scrisoarea mea de dragoste, Biblia? De ce mai stai? Ce mai aștepți? Când te vei întoarce la mine? Eu te aștept cu brațele deschise! Te aștept să-Mi cazi la piept cu lacrimi și suspine. Nu mai pot de dorul tău, copil iubit! Abia aștept să-ți dau sărutarea părintească!

Cu multă dragoste,

Isus Hristos”

Ce ai spune dacă ai primi o astfel de scrisoare? Cum ai reacționa?

Astăzi a fost înmormântat unul dintre vecinii mei. Avea vârsta de 78 de ani și avusese ocazia de mai multe ori să se întoarcă la Dumnezeu. A auzit de mai multe ori Cuvântul Domnului la evanghelizările pe care le-am făcut la mine acasă, cu ajutorul Domnului. A avut ocazia să facă acest pas, dar nu l-a făcut. A preferat să rămână în păcatele sale. Acum, din păcate, nu se află într-un loc de odihnă și la loc cu verdeață, de unde toată durerea, întristarea și suspinarea au fugit, așa cum spun preoții pe la înmormântări. Acum așteaptă judecata. Iar Biblia spune că pentru astfel de oameni: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.”  (2 Petru 2:21) Omul acesta a pierdut ocazia. Poate și ție ți se oferă astăzi o astfel de ocazie. Ce vei face cu ea? Sincer, cu cea mai mare dragoste, te îndemn să nu pierzi o astfel de ocazie, căci s-ar putea să fie ultima până la plecarea ta în veșnicie! Nimeni, în afară de Cel ce ne-a creat, nu cunoaște numărul zilelor noastre!

DE CE NU VII DE PE CĂRĂRI STRĂINE?

Anunțuri

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s