EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Cum te îmbraci când mergi la biserică?- Nu mai există decență și nici rușine…

3 comentarii


Biserica Penticostală Maranata Vulcan

Un pastor din Statele Unite ale Americii a luat atitudine impotriva acelor credinciosi care vin imbracati indecent la Biserica. El este deranjat de faptul ca membrii congregatiei sale vin sa se roage imbracati in tinute total neadecvate, sau chiar “vulgare”, dupa cum s-a exprimat predicatorul.
Pastorul DeBonville din Biserica Bunul Pastor din Massachusetts sustine ca, in ultimul timp, credinciosii nu mai au nici un respect in ceea ce priveste alegerea tinutei atunci cand vin la biserica.
Unii barbati vin imbracati in pantaloni scurti, slapi, tenisi si tricouri murdare, in timp ce femeile intra in biserica in tinuta de zi cu zi din gospodariile lor.
“Nimeni nu se imbraca in mod corespunzator pentru a merge la biserica. Nu puteti intra in casa lui Dumnezeu ca intr-o piata sau intr-un bar. Nu mai exista rusine si nici decenta”, a predicat pastorul. Cu toate acestea, multi credinciosi nu sunt de acord cu cerinta…

Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 46 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

3 gânduri despre „Cum te îmbraci când mergi la biserică?- Nu mai există decență și nici rușine…

  1. Dragi prieteni si iubitori ai intelepciunii divine cititi vä rog aceste randuri:

    Binecuvîntarea îmbrăcăminţii creştine. Dumnezeu S-a îngrijit de primele haine ale lui Adam şi ale Evei şi El ştie că noi avem nevoie astăzi de haine
    corespunzătoare (Mat. 6, 25-33).
    Noi trebuie să ne bazăm alegerea hainelor noastre pe principiile simplităţii şi decenţei; ele să fie practice, sănătoase şi atractive.

    1. Simplă.
    La fel ca în toate compartimentele vieţii noastre, chemarea creştinului la simplitate se referă şi la felul în care să ne îmbrăcăm. „Mărturia
    creştină cere simplitate.

    Modul în care ne îmbrăcăm demonstrează lumii cine sîntem şi ce sîntem – nu ca o pretenţie legală transmisă din era victoriană, ci ca o expresie a iubirii noastre pentru Isus Hristos”.

    2. De înaltă virtute morală.
    Creştinii nu vor întina frumuseţea caracterului lor cu un stil de a se îmbrăca ce trezeşte „pofta firii pămînteşti” (1 Ioan 2, 16). Pentru că doresc să dea şi altora mărturie, ei se vor îmbrăca şi se vor comporta într-un mod decent, fără să scoată în evidenţă acele părţi ale trupului ce stimulează sexualitatea. Decenţa promovează să nătatea morală. Scopul creştinului este acela de a aduce slavă lui Dumnezeu şi nu omului.

    3. Practică şi economică.
    Pentru că sînt administratorii banilor pe care Dumnezeu i-a încredinţat lor, creştinii vor practica economia, evitînd „aur.
    mărgăritare şi haine scumpe” (1 Tim. 2, 9). Cu toate acestea, practicarea economiei nu înseamnă în mod obligatoriu cumpărarea celor mai ieftine haine cu putinţă. Adesea, obiectele de o calitate mai bună sînt, în cele din urmă, mult mai economicoase.

    4. Sănătoasă.
    Nu numai dieta afectează sănătatea unei persoane. Creştinii vor evita stilurile de îmbrăcăminte care nu protejează în mod potrivit corpul sau care strîng; în caz contrar, îmbrăcămintea va face ca sănătatea să se deterioreze.

    5. Caracterizată prin farmec şi frumuseţe naturală.
    Creştinii înţeleg avertizarea împotriva „lăudăroşeniei vieţii” (1 Ioan 2, 16). Referindu-se la crinii de
    pe cîmp, Domnul Hristos a spus că „nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei” (Mat. 6, 29). În acest fel, El a ilustrat că principiile de frumuseţe ale cerului sînt caracterizate de farmec, simplitate, curăţie şi frumuseţe naturală. Etalarea lumească, aşa cum se vede în moda efemeră, nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu (1 Tim. 2, 9).

    Creştinii cîştigă pe cei necredincioşi nu arătînd ca lumea şi comportîndu-se la fel, ci printr-un mod atrăgător şi înviorător de a fi „altfel”. Petru spunea că soţii necredincioşi „pot să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor, cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere”. În locul podoabelor exterioare, sfătuieşte el, credincioşii să se concentreze asupra dezvoltării omului „ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 1-4). Scripturile ne învaţă că:

    a. Caracterul dă adevărata frumuseţe.
    Atît Petru, cît şi Pavel au prezentat principiul de bază pentru călăuzirea bărbaţilor şi femeilor creştine în domeniul podoabelor: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară. în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor” (1 Petru 3, 3). „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletirea de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci în fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sînt evlavioase” (1 Tim. 2, 9, 10).

    b. Simplitatea se armonizează cu reînviorarea şi reforma.
    Cînd Iacov şi-a chemat familia să se consacre lui Dumnezeu, aceasta a renunţat la toţi „dumnezeii străini care erau în mîinile lor şi cerceii pe care-i purtau în urechi”, şi Iacov i-a îngropat acolo (Gen. 35, 2, 4). 31

    După apostazia lui Israel cu viţelul de aur, Dumnezeu le-a poruncit:
    „Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face”. În pocăinţă ei „şi-au scos de pe ei podoabele” (Ex. 33, 5. 6).
    Pavel declară în mod clar că Scriptura a raportat această apostazie „ca să ne slujească drept pildă (nouă). peste care au venit sfîrşiturile veacurilor” (1 Cor. 10, 11).

    c. O bună administrare cere o viaţă de sacrificiu.
    În timp ce mare parte din omenire este subnutrită, idolul materialismului aşază înaintea creştinilor ispite
    mergînd de la haine, maşini şi bijuterii scumpe, pînă la case luxoase. Simplitatea modului de viaţă şi înfăţişarea aşază pe creştini într-un viu contrast cu lăcomia, materialismul şi ostentaţia societăţii păgîne a secolului al douăzecilea, în care valorile se concentrează în domeniul lucrurilor materiale şi nu al oamenilor.

    Avînd în vedere aceste învăţături scripturistice şi principiile prezentate mai sus, noi credem că nu este potrivit pentru creştini să se împodobească cu bijuterii. Noi înţelegem prin aceasta că purtarea de inele, cercei, lănţişoare la gît, brăţări, funde, butoni de manşetă şi ace de cravată extravagante, cum şi orice alt tip de bijuterii sau podoabe a căror principală funcţie este aceea de etalare ostentativă, nu este necesară şi nu este în armonie cu simplitatea împodobirii cerută de Sfintele Scripturi. 32

    Biblia asociază preparatele cosmetice ostentative cu păgînismul şi apostazia (2 Regi 9, 30; Ier. 4, 30). Cu privire la cosmetice, deci, noi credem că, fiind creştini, trebuie să păstrăm o înfăţişare naturală şi sănătoasă. Dacă înălţăm pe Mîntuitorul în felul în care vorbim, acţionăm şi ne îmbrăcăm, noi devenim asemenea magnetului, atrăgînd pe oameni la El.

    • Am să vă pun o întrebare „offtopic”. În data de 31.01.2016 am primit următorul comentariu din partea distinsei dumneavoastră soții (sper că nu greșesc!):
      „Nu ne mai deranjati cu astfel de postäri .
      E-mailul este privat .
      Posibil sä fiti in atentia Politiei .
      Deci respect bitte .
      Doamna Buiuc Maria .”
      Comentariul a apărut la articolul „Fapte de pocăință (1)”.
      Întrebarea mea este: cum de pe dumneavoastră nu vă deranjează articolele mele, dar pe soția dumneavoastră da? Mulțumesc!

  2. Binecuvîntarea îmbrăcăminţii creştine. Dumnezeu S-a îngrijit de primele haine ale lui Adam şi ale Evei şi El ştie că noi avem nevoie astăzi de haine
    corespunzătoare (Mat. 6, 25-33). Noi trebuie să ne bazăm alegerea hainelor noastre pe principiile simplităţii şi decenţei; ele să fie practice, sănătoase şi
    atractive.

    1. Simplă.
    La fel ca în toate compartimentele vieţii noastre, chemarea creştinului la simplitate se referă şi la felul în care să ne îmbrăcăm. „Mărturia
    creştină cere simplitate.

    Modul în care ne îmbrăcăm demonstrează lumii cine sîntem şi ce sîntem – nu ca o pretenţie legală transmisă din era victoriană, ci ca o expresie a iubirii noastre pentru Isus Hristos”. 30

    2. De înaltă virtute morală.
    Creştinii nu vor întina frumuseţea caracterului lor cu un stil de a se îmbrăca ce trezeşte „pofta firii pămînteşti” (1 Ioan 2, 16). Pentru că doresc să dea şi altora mărturie, ei se vor îmbrăca şi se vor comporta într-un mod decent, fără să scoată în evidenţă acele părţi ale trupului ce stimulează sexualitatea. Decenţa promovează să nătatea morală. Scopul creştinului este acela de a aduce slavă lui Dumnezeu şi nu omului.

    3. Practică şi economică.
    Pentru că sînt administratorii banilor pe care Dumnezeu i-a încredinţat lor, creştinii vor practica economia, evitînd „aur.
    mărgăritare şi haine scumpe” (1 Tim. 2, 9). Cu toate acestea, practicarea economiei nu înseamnă în mod obligatoriu cumpărarea celor mai ieftine haine cu putinţă. Adesea, obiectele de o calitate mai bună sînt, în cele din urmă, mult mai economicoase.

    4. Sănătoasă.
    Nu numai dieta afectează sănătatea unei persoane. Creştinii vor evita stilurile de îmbrăcăminte care nu protejează în mod potrivit corpul sau care strîng; în caz contrar, îmbrăcămintea va face ca sănătatea să se deterioreze.

    5. Caracterizată prin farmec şi frumuseţe naturală.
    Creştinii înţeleg avertizarea împotriva „lăudăroşeniei vieţii” (1 Ioan 2, 16). Referindu-se la crinii de
    pe cîmp, Domnul Hristos a spus că „nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei” (Mat. 6, 29). În acest fel, El a ilustrat că principiile de frumuseţe ale cerului sînt caracterizate de farmec, simplitate, curăţie şi frumuseţe naturală. Etalarea lumească, aşa cum se vede în moda efemeră, nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu (1 Tim. 2, 9).

    Creştinii cîştigă pe cei necredincioşi nu arătînd ca lumea şi comportîndu-se la fel, ci printr-un mod atrăgător şi înviorător de a fi „altfel”. Petru spunea că soţii necredincioşi „pot să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor, cînd vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere”. În locul podoabelor exterioare, sfătuieşte el, credincioşii să se concentreze asupra dezvoltării omului „ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 1-4). Scripturile ne învaţă că:

    a. Caracterul dă adevărata frumuseţe.
    Atît Petru, cît şi Pavel au prezentat principiul de bază pentru călăuzirea bărbaţilor şi femeilor creştine în domeniul podoabelor: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară. în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor” (1 Petru 3, 3). „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletirea de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci în fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sînt evlavioase” (1 Tim. 2, 9, 10).

    b. Simplitatea se armonizează cu reînviorarea şi reforma.
    Cînd Iacov şi-a chemat familia să se consacre lui Dumnezeu, aceasta a renunţat la toţi „dumnezeii străini care erau în mîinile lor şi cerceii pe care-i purtau în urechi”, şi Iacov i-a îngropat acolo (Gen. 35, 2, 4). 31

    După apostazia lui Israel cu viţelul de aur, Dumnezeu le-a poruncit: „Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face”. În pocăinţă ei „şi-au scos de pe ei podoabele” (Ex. 33, 5. 6). Pavel declară în mod clar că Scriptura a raportat această apostazie „ca să ne slujească drept pildă (nouă).
    peste care au venit sfîrşiturile veacurilor” (1 Cor. 10, 11).

    c. O bună administrare cere o viaţă de sacrificiu.
    În timp ce mare parte din omenire este subnutrită, idolul materialismului aşază înaintea creştinilor ispite
    mergînd de la haine, maşini şi bijuterii scumpe, pînă la case luxoase. Simplitatea modului de viaţă şi înfăţişarea aşază pe creştini într-un viu contrast cu lăcomia, materialismul şi ostentaţia societăţii păgîne a secolului al douăzecilea, în care valorile se concentrează în domeniul lucrurilor materiale şi nu al oamenilor.

    Avînd în vedere aceste învăţături scripturistice şi principiile prezentate mai sus, noi credem că nu este potrivit pentru creştini să se împodobească cu bijuterii. Noi înţelegem prin aceasta că purtarea de inele, cercei, lănţişoare la gît, brăţări, funde, butoni de manşetă şi ace de cravată extravagante, cum şi orice alt tip de bijuterii sau podoabe a căror principală funcţie este aceea de etalare ostentativă, nu este necesară şi nu este în armonie cu simplitatea împodobirii cerută de Sfintele Scripturi.

    Biblia asociază preparatele cosmetice ostentative cu păgînismul şi apostazia (2 Regi 9, 30; Ier. 4, 30). Cu privire la cosmetice, deci, noi credem că, fiind creştini, trebuie să păstrăm o înfăţişare naturală şi sănătoasă. Dacă înălţăm pe Mîntuitorul în felul în care vorbim, acţionăm şi ne îmbrăcăm, noi devenim asemenea magnetului, atrăgînd pe oameni la El.

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.