EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (4)


640x360

1 Cînd s’au apropiat de Ierusalim, și au fost lîngă Betfaghe și Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
2 și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n’a încălecat încă nici un om; deslegați-l și aduceți-Mi-l.
3 Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce faceți lucrul acesta?» să răspundeți: «Domnul are trebuință de el. Și îndată îl va trimete înapoi aici.“
4 Ucenicii s’au dus, au găsit măgărușul legat afară lîngă o ușă, la cotitura drumului, și l-au deslegat.
5 Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: „Ce faceți? De ce deslegați măgărușul acesta?“
6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Și i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el, și Isus a încălecat pe el.
8 Mulți oameni își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cîmp.
9 Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvîntată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“
11 Isus a intrat în Ierusalim, și S’a dus în Templu. Dupăce S’a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.
12 A doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămînzit.
13 A zărit de departe un smochin, care avea frunze, și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S’a apropiat de smochin, dar n’a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci a luat cuvîntul, și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănînce nimeni rod din tine!“ Și ucenicii au auzit aceste vorbe.
15 Au ajuns în Ierusalim; și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, și scaunele celor ce vindeau porumbei.
16 Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
17 Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tîlhari.“
18 Preoții cei mai de seamă și cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învățătura Lui.
19 Oridecîte ori se însera, Isus ieșea afară din cetate.
20 Dimineața, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
21 Petru și-a adus aminte de cele petrecute, și a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s’a uscat.“
22 Isus a luat cuvîntul, și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare», și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24 De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, cînd vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.
25 Și, cînd stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentruca și Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre.
26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.
27 S’au dus din nou în Ierusalim. Și, pe cînd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii,
28 și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ți-a dat puterea aceasta ca să le faci?“
29 Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare; răspundeți-Mi la ea, și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeți-Mi!“
31 Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Dar de ce nu l-ați crezut?»
32 Și dacă vom răspunde: «Dela oameni …» se temeau de norod, căci toți socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.
33 Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm.“ Și Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (3)


640x360

Ioan 12

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care îl înviase din morți.
2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice ședeau la masă cu El.
3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei; și s’a umplut casa de mirosul mirului.
4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:
5 „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, și să se fi dat săracilor?“
6 Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.“
9 O mare mulțime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.
10 Preoții cei mai de seamă au hotărît să omoare și pe Lazăr,
11 căci din pricina lui mulți Iudei plecau dela ei și credeau în Isus.
12 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“
14 Isus a găsit un măgăruș, și a încălecat pe el, dupăcum este scris:
15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgărițe.“
16 Ucenicii Lui n’au înțeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, și că ei le împliniseră cu privire la El.
17 Toți ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El.
18 Și norodul I-a ieșit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu cîștigați nimic: iată că lumea se duce după El!“
20 Niște Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
21 s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“
22 Filip s’a dus și a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip au spus lui Isus.
23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
25 Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața vecinică.
26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sînt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
28 Tată, proslăvește Numele Tău!“ Și din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, și-L voi mai proslăvi!“
29 Norodul, care stătea acolo, și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“
30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32 Și după ce voi fi înălțat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toți oamenii.“ –
33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
34 Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?“
35 Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii cari aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu știe unde merge.
36 Cîtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat și S’a ascuns de ei.
37 Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?“
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 „Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.“
41 Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, și a vorbit despre El.
42 Totuș, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.
45 Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
49 Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuș Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
50 Și știu că porunca Lui este viața vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.“


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (2)


640x360

Ioan 12

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care îl înviase din morți.
2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice ședeau la masă cu El.
3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei; și s’a umplut casa de mirosul mirului.
4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:
5 „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, și să se fi dat săracilor?“
6 Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.“
9 O mare mulțime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.
10 Preoții cei mai de seamă au hotărît să omoare și pe Lazăr,
11 căci din pricina lui mulți Iudei plecau dela ei și credeau în Isus.
12 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“
14 Isus a găsit un măgăruș, și a încălecat pe el, dupăcum este scris:
15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgărițe.“
16 Ucenicii Lui n’au înțeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, și că ei le împliniseră cu privire la El.
17 Toți ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El.
18 Și norodul I-a ieșit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu cîștigați nimic: iată că lumea se duce după El!“
20 Niște Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
21 s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“
22 Filip s’a dus și a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip au spus lui Isus.
23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
25 Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața vecinică.
26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sînt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
28 Tată, proslăvește Numele Tău!“ Și din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, și-L voi mai proslăvi!“
29 Norodul, care stătea acolo, și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“
30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32 Și după ce voi fi înălțat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toți oamenii.“ –
33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
34 Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?“
35 Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii cari aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu știe unde merge.
36 Cîtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat și S’a ascuns de ei.
37 Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?“
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 „Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.“
41 Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, și a vorbit despre El.
42 Totuș, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.
45 Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
49 Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuș Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
50 Și știu că porunca Lui este viața vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.“


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (1)


640x360

Matei 21

1 Cînd s’au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici,
2 și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată, și un măgăruș împreună cu ea; deslegați-i și aduceți-i la Mine.
3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimete.“
4 Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
5 „Spuneți fiicei Sionului: «Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mînzul unei măgărițe.“
6 Ucenicii s’au dus, și au făcut cum le poruncise Isus.
7 Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra.
8 Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum.
9 Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“
10 Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mișcare, și fiecare zicea: „Cine este acesta?“
11 „Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele.
12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,
13 și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.» Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tîlhari.“
14 Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu, și El i-a vindecat.
15 Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, și pe copii strigînd în Templu și zicînd: „Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie.
16 Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?“ „Da,“ le-a răspuns Isus. „Oare n’ați citit niciodată cuvintele acestea: «Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug?“
17 Și, lăsîndu-i, a ieșit afară din cetate, și S’a îndreptat spre Betania, și a rămas acolo.
18 Dimineața, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19 A văzut un smochin lîngă drum, și S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, și i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!“ Și pe dată smochinul s’a uscat.
20 Ucenicii, cînd au văzut acest lucru, s’au mirat, și au zis: „Cum de s’a uscat smochinul acesta într’o clipă?“
21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s’a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici, și aruncă-te în mare,» se va face.
22 Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.
23 Isus S’a dus în Templu; și, pe cînd învăța norodul, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrînii norodului, și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, și cine Ți-a dat puterea aceasta?“
24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare; și dacă-Mi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25 Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?“ Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: «Din cer,» ne va spune: «Atunci de ce nu l-ați crezut?»
26 Și dacă vom răspunde: «Dela oameni,» ne temem de norod, pentrucă toți socotesc pe Ioan drept prooroc.“
27 Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!“ Și El, la rîndul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28 Ce credeți? Un om avea doi feciori; și s’a dus la cel dintîi, și i-a zis: «Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!»
29 «Nu vreau,» i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, și s’a dus.
30 S’a dus și la celălalt, și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: «Mă duc, doamne!» Și nu s’a dus.
31 Care din amîndoi a făcut voia tatălui său?“ „Cel dintîi,“ au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.
32 Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut: și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v’ați căit în urmă ca să-l credeți.
33 Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, și a plecat în altă țară.
34 Cînd a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
35 Vierii au pus mîna pe robii lui, și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36 A mai trimes alți robi, mai mulți decît cei dintîi; și vierii i-au primit la fel.
37 La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicînd: «Vor primi cu cinste pe fiul meu!»
38 Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei: «Iată moștenitorul; veniți să-l omorîm și să punem stăpînire pe moștenirea lui.»
39 Și au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorît.
40 Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora?
41 Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, cari-i vor da rodurile la vremea lor.“
42 Isus le-a zis: „N’ați citit nici odată în Scripturi că: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri?»
43 Deaceea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată dela voi, și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
44 Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“
45 După ce au auzit pildele Lui, preoții cei mai de seamă și Fariseii au înțeles că Isus vorbește despre ei,
46 și căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.