EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


5 comentarii

ÎN BISERICĂ, DAR NEMÂNTUIT…


M-am tot gândit de-a lungul timpului la o întrebare. Oare cum este să fii membru într-o biserică, dar să nu fii mântuit? Să fii doar un nume între atâtea altele… Să lupți o viață pentru a duce o viață morală, dar la final să pierzi tot… Cum este, oare, să te trezești într-o bună zi că, sfârșindu-ți-se firul vieții pe acest pământ, Dumnezeu îți pune înaintea ochilor filmul vieții, îți vezi greșelile, unele dintre ele capitale, dar nu mai poți face nimic pentru a le îndrepta? Oare avem printre noi astfel de oameni în adunările noastre? Oare suntem și noi printre ei?

Dragii mei, de multe ori suntem puși în situația ingrată de a alege răul mai mic. Oare este așa și în Biserică? Nu întreb dacă trebuie să fie așa, pentru că este evident că n-ar trebui, dar practic există astfel de situații? Alegem, oare, să rămânem cu bisericile goale din dorința de a pune ordine printre membri, sau alegem să avem biserici compromise din cauza compromisului pe care trebuie să-l facem cu membrii care nu vor să știe de regulile din lăuntrul Bisericii? Multe întrebări…

Atunci când ajungi să accepți anumite lucruri din partea fraților, lucruri care lezează integritatea bisericii din care faci parte, din cauză că ești o biserică foarte mică și nu-ți permiți să pierzi membri, alegerea care îți stă înainte este una foarte grea. Dacă ești o biserică de câteva sute de membrii, nu este mare caz că pierzi câțiva, dar atunci când la slujba de duminică îți vin câteva persoane, ești pus în situația de a amâna unele decizii în speranța că frații se vor îndrepta. Și ce poți zice, de exemplu, cuiva care lipsește de la adunare pentru că nu are cine avea grijă de animale? Te doare… Te doare ca păstor, te doare dacă ești un membru real, nu doar o mobilă nemișcătoare, da, te doare, dar nu poți spune atâtea câte, poate, ai dori… Ai vrea să-i pui înaintea ochilor faptele lui, ai vrea să-i spui că neprezența la adunare este un fel de păcat, dar pe de altă parte te gândești că oricum îi spui degeaba… că el tot ce știe va face!

Dintr-o altă perspectivă, cum poate cineva să îndemne să vină la biserică, dacă el nu vine? Cum poate cineva să îndemne să facă anumite lucruri, dacă el nu le face? De multe ori predici de la amvon aceste lucruri, însă atunci când îți arunci privirile peste adunare îi vezi pe cei vizați că fie au pe chip un fel de crispare, fie se simt stânjeniți, fie… nu vezi nimic pe fețele lor. Gol!

Există, deci, oameni în adunări care sunt prezenți fizic, dar duhul lor este tare departe? Îi vezi? Să nu te miri, îi vei vedea din ce în ce mai mult! Că „ah, am uitat becul aprins!”, sau „am uitat să dau apă la animale” ori „phiiiii, acum mi-am amintit că am uitat să încui poarta!”… Oameni prezenți, dar totuși absenți. Oameni care sunt în adunare, dar nu cu Dumnezeu. Da, avem, oameni care sunt copleșiți de propriile probleme în loc să fie copleșiți de prezența lui Dumnezeu. De aia sunt adunările tot mai goale, iar cele care totuși mai sunt cât de cât mai pline, sunt din ce în ce mai reci. Nu mai plângem unii pentru alții, deoarece n-avem timp nici să ne gândim la asta. Ne împiedică îngrijorările noastre. Nu mai avem timp pentru alții. Nu mai avem timp pentru noi. Nu mai avem timp nici pentru Dumnezeu. Suntem în biserică, dar nu CU Biserica! Și astfel, suntem în biserică, dar nu mântuiți…

Doamne, ajută-ne să luăm aminte la viața noastră, să ne lepădăm de îngrijorările noastre ca să fim mântuiți! Animalele noastre ne pot despărți de Dumnezeu, dacă le punem pe ele pe primul loc (vezi afirmațiile mele, reale, auzite de mine, de mai sus!). Grijile noastre ne pot despărți de Dumnezeu. De ce să nu lăsăm noi toate astea pe pământ ca să putem zbura spre Cer?

Anunțuri