EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Noul Testament în 3 luni – 21 ianuarie: Luca, cap. 17-19


Evanghelia după Luca

Capitolul 17

Prilejurile de păcătuire

1 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
2 Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
4 Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.”
5 Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
6 Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

7 Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”?
8 Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”?
9 Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
10 Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

Cei zece leproşi

11 Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.
12 Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe,
13 şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
14 Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.
15 Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
16 S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.
17 Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
19 Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

20 Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
21 Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

22 Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.
23 Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
24 Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
26 Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
28 Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29 dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.
30 Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.
31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
32 Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
33 Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde o va găsi.
34 Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat;
35 două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
36 Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.”
37 Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Evanghelia după Luca

Capitolul 18

Pilda judecătorului nedrept

1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.
2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.
3 În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.”
4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,
5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”
6 Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a Fariseului

9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.
11 Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”
13 Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Copilaşii

15 I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16 Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
19 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
21 „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24 Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27 Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”
28 Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”
29 Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30 şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
32 Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33 şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38 Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40 Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42 Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Evanghelia după Luca

Capitolul 19

Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3 căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4 A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

11 Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
12 Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece polia şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”
14 Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”
15 Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
16 Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”
17 El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.”
18 A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”
19 El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.”
20 A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.”
22 Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
23 atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”
24 Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.”
25 „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26 Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
27 Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”
28 După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
30 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31 Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34 Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

Isus plânge pentru cetate

41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
42 şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43 Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
44 te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

45 În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
46 Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
47 Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.


a v.13 Greacă: mine
Reclame