EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Domnul este aproape – 07.08.2019

Scrie un comentariu


miercuri, 7 august

Oricine îi este rob aceluia de care este învins.

2 Petru 2.19

Domnia lui Satan, atunci când totul este adormit sub puterea lui și merge în direcția dorită de el, este oarecum suportabilă în comparație cu momentul în care Dumnezeu începe să lucreze. Atunci oamenii preferă starea precedentă de moarte și întuneric, decât să fie supuși presiunii vrăjmașului. Lanțurile, care înainte nu zornăiau și nu erau simțite, sunt acum grele, iar zornăitul lor se aude. Ce multe și felurite sunt lanțurile cu care Satan își leagă victimele! Iar cele mai rele dintre ele sunt acelea care nu fac zgomot, care nu sunt simțite și auzite.

Lanțul lui Cain a fost invidia. El n-a putut suporta ca Abel să fie acceptat de Dumnezeu fără să facă niciun efort, în vreme ce el, care se trudise așa de mult, să fie respins. Lanțul lui Balaam a fost „plata nedreptății“, care i-a legat fedeleș sufletul. Ar fi fost bucuros să aibă parte de „moartea celor îndreptățiți“ (Numeri 23.10), dar n-a voit nicidecum să rupă legăturile care-l robeau, și pe care le iubea atât de mult, pentru ca astfel să aibă parte și de viața celor îndreptățiți; prin urmare, a fost pierdut.

În cazul lui Irod, pofta a fost cea care i-a înlănțuit sufletul. Pentru un timp a părut să fie un om schimbat, însă lanțul care-i lega sufletul, cu o putere care nu se făcea auzită, a fost prea puternic. Așa că, pentru a face pe placul unei fete, l-a decapitat pe Ioan. Ce lucru cutremurător!

Putem menționa și alte cazuri asemănătoare din Scriptură. Iuda a iubit banii; lăcomia a fost lanțul lui secret, care i-a mâncat inima ca un cancer. Nimeni n-a văzut acest lanț decât ochiul Domnului. „Fiul pierzării“ a fost încătușat tot mai mult, până când „s-a dus la locul lui“. În cazul tânărului bogat, averile sale îl țineau rob fără ca el să fie conștient, până când Domnul a pus degetul pe lanțul său. După aceea tânărul „a plecat mâhnit de tot, căci avea multe avuții“ (Marcu 10.22).

F. G. Patterson

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 46 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.