EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Cuvantul lui Dumnezeu pentru Astazi – 09.08.19


Reclame


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


vineri, 9 august

În anul morții împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața și cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Și unul striga către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“.

Isaia 6.1-3

Această minunată viziune a gloriei lui Dumnezeu a avut un efect profund asupra lui Isaia. În mod profetic, ea vorbește despre manifestarea Domnului în Împărăția milenială viitoare, când oamenii vor vedea pământul acoperit de cunoștința gloriei lui Dumnezeu. Chiar și serafimii își acopereau fața cu două dintre aripile lor. Picioarele le erau de asemenea acoperite în prezența Dumnezeului de trei ori sfânt. În această întreită desemnare a gloriei Sale este implicat faptul că Dumnezeu este o unitate și o trinitate în același timp – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

În fața unei astfel de viziuni, Isaia a zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor!“ (versetul 5). În capitolul precedent, Isaia fusese călăuzit de Duhul lui Dumnezeu să rostească „vai-uri“ cu privire la șase clase diferite de oameni, însă acum, aflat în chiar prezența gloriei lui Dumnezeu, nu poate face altceva decât să-și recunoască păcătoșenia profundă, care merita și ea din plin un „vai“.

Din fericire, există un remediu pentru omul păcătos care are credință în Dumnezeul cel viu! Unul dintre serafimi a zburat către Isaia având un cărbune luat de pe altar, cu care i-a atins buzele profetului. Jertfele erau oferite pe altar, imagini ale jertfei mărețe a lui Hristos la Calvar. Astfel, păcatul lui Isaia a fost curățit, iar buzele sale au fost făcute capabile să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Fie ca și noi să avem astfel de buze, gata să vorbească pentru Domnul nostru!

L. M. Grant


Scrie un comentariu

Sămânța bună


vineri, 9 august

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților … și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura … despre Iuda, care a fost călăuza celor care au prins pe Isus“.

Fapte 1.15,16

Împlinirea Scripturii

În zilele care s-au scurs între înălțarea Domnului și coborârea Duhului Sfânt, Petru s-a ridicat în mijlocul ucenicilor adunați în număr de aproape 120 și le-a arătat că ceea ce se întâmplase lui Iuda însemna împlinirea Scripturilor, după cum vestise Duhul Sfânt prin gura lui David. El le-a reamintit că banii aduși înapoi de Iuda căpeteniilor iudeilor, când el L-a văzut pe Isus osândit, au servit la cumpărarea ogorului în care vânzătorul își luase viața. Cu autoritatea scrierilor din Psalmi, Petru a spus: „Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când El a fost înălțat de la noi, unul dintre ei să fie martor împreună cu noi al învierii Lui“ (versetele 21 și 22). Vedem din nou importanța învierii în mărturia pe care apostolii o aveau de dat despre Domnul Isus. Să remarcăm de asemenea în această predică a lui Petru că și Cuvântul scris i-a călăuzit pe ucenici. Cât de diferit era Petru față de altă dată! Domnul a deschis mintea ucenicilor, pentru ca ei să înțeleagă Scripturile, astfel că nu aveau nevoie de o altă călăuzire pentru a-l înlocui pe Iuda.

Astăzi, descoperirea lui Dumnezeu, absolut completă, conține tot ceea ce este necesar credinciosului pentru a-l călăuzi în mersul său și a-l învăța în toate privințele. Orice învățătură care nu este în acord cu Scripturile sau care provine din alt izvor, așa-zise descoperiri ale Duhului sau ale duhurilor, este falsă.


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 3


Devoțional

IERTAREA DATORIILOR INEGALE

Chiar dacă aceste două pasaje nu relatează aceeași poveste, ambele se ocupă de puterea de a ierta. „În aceste două pasaje, Isus ne învață despre puterea iertării. În prima pildă Isus explică valoarea iertării unei persoane care are nevoie de multă iertare. În cealaltă, Isus arată că, din cauza milostivirii Sale fără limită, noi ar trebui să aratăm multă milă celorlalți”. Cât de des te gândești la cât de mare a fost iertarea lui Dumnezeu, pe cruce, a păcatului tău? Ai tendința mai degrabă să-ți minimizezi păcatul sau să-i preamăresti iertarea? Cât de des te regăsești mulțumindu-I pentru iertarea Sa?

Pasajul din Matei de asemenea accentuează responsabilitatea noastră de a ierta pe alții. În versetul 35, Isus ne avertizează că, dacă nu-i iertăm pe frații și pe surorile noastre din toată inima, El nu ne va ierta! Această provocare ar trebui să elimine orice argument care să încurajeze neiertarea.

Așa că întreabă-te: pe cine trebuie să ierți? Împotriva cui ai simțit amărăciune, mânie și resentimente? Un soț, un copil, o altă familie, prieteni sau colegi? Este cineva de la care ai nevoie să cauți iertare? Înaintea cui ar trebui să te smerești și apoi să-i ceri iertare pentru lucrul cu care l-ai nedreptățit?

36. Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor 38. și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir. 39. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” 40. Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. 41. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. 42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” 43. Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” 44. Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei. 45. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 47. De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubește puţin.” 48. Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!” 49. Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?” 50. Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.” (Luca 7:36-50)
14. Dacă iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. (Mat. 6:14-15)
21. Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” 22. Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. 23. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24. A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni18:24 Grecește: talanţi.. 25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti tot.’ 27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’ 29. Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti.’ 30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31. Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.32. Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’ 34. Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Mat. 18:21-35)
25. Și, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. (Marcu 11:25)


Scrie un comentariu

Cuvinte din CUVÂNT – 09.08.2019


„21. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. 22. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că niciunul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei. 23. Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte 24. şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” 25. De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. ” (Faptele apostolilor 27:21-25)

„25. Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri, 26. când a zis: „Du-te la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. 27. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” ” (Faptele apostolilor 28:25-27)

„16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; 17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” ” (Romani 1:16-17)