EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

PE URMELE DURERII LUI HRISTOS


Călătorie imaginară pe urmele lui Hristos în săptămâna Paștelui. Relatarea principalelor evenimente din acea săptămână

– 1 COR. 4:16; 11:1; 1 PET. 2:20-25 –

DUMINICĂ

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

MAT. 21:1-9 (de citit versetele 7-9)

Întrebări: De ce nu a intrat Isus pe jos în Ierusalim? Ce reprezintă măgarul și măgărușul în simbolistica Biblică?

– măgarul îi simbolizează pe cei care fac slujbele Fiului, lucrările Tatălui, înzestrați de Duhul Sfânt;

– măgărușul (puiul măgăriței) îi simbolizează pe slujitorii tineri, „neîncălecați” de păcat (pe care nu a pus stăpânire păcatul).

            Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost una simbolică.

            De citit acasă: MARCU 11:1-11; LUCA 19:29-40; IOAN 12:12-19.

Plângerea pentru cetate – Ar trebui ca și noi să plângem pentru cetățile noastre.

De citit acasă: LUCA 19: 41-44

LUNI – Gonirea vânzătorilor din Templu. Curățirea Templului

MAT. 21:10-17 (de citit versetul 12)

Primul loc unde a intrat Domnul Isus când a venit la Ierusalim a fost Templul, unde a făcut CURĂȚENIE. În unele biserici din zilele noastre este nevoie de reformă, deoarece Hristos a fost înlocuit cu alte SUROGATE.

De citit acasă: LUCA 19:45-48.

MARȚI

Blestemarea smochinului

MAT. 21: 18, 19 (de citit)

Mulți creștini au viața „împodobită” doar cu „frunze” (creștini falși), dar în viața lor nu există rod. Cine nu aduce roade BUNE va da socoteală înaintea Domnului. („Orice pom care nu face roade bune este tăiat și ARUNCAT ÎN FOC.” – MAT. 7:19)

De citit acasă: MARCU 11:12-14.

Puterea credinței

MAT. 21:20-22 (de citit); MARCU 11:20-26 (de citit versetele 22-24)

Să ai credință înseamnă ca atunci când te rog să nu ai niciun fel de îndoială. Nu-ți trebuie o credință cât un munte, dar în credința ta, așa cum este ea, să nu te îndoiești deloc.

Să ai credință înseamnă ca atunci când te rogi să crezi că ai și primit ceea ce ai cerut, iar Dumnezeu ÎȚI PROMITE că vei avea acel lucru, dacă este după voia Lui.

Sfătuirea împotriva lui Isus

MARCU 14:1, 2 (de citit)

Preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii voiau să-L prindă prin mijloace necinstite deoarece știau că nu-L puteau prinde prin mijloace „curate”.

De citit acasă: MAT. 26:1-5; LUCA 22:1, 2.

Mirul turnat pe capul lui Isus

Printre altele, mirul era folosit pentru îmbălsămare.

Probabil această femeie nu s-a gândit la acest lucru, ci s-a gândit la ungerea sfântă (vezi EXOD 30:22-28) sau l-a folosit drept un cadou deosebit de valoros. Biblia nu precizează.

În cele două texte Cuvântul Domnului spune că ucenicilor le era necaz pentru risipa aceasta. De fapt, într-o altă împrejurare (IOAN 12:1-11) apostolul Ioan spune că Iuda era cel căruia îi era necaz de acest lucru, atunci când Maria I-a spălat picioarele lui Isus cu mir, deoarece el (Iuda) era un hoț și ar fi vrut ca banii obținuți pe acel mir să fie puși în pungă ca mai apoi să-i poată lua el.

De citit acasă: MAT. 26:6-13; MARCU 14:3-9.

Vânzarea (trădarea) lui Isus

MAT. 26:14-16 (de citit)

Inițiativa vânzării (trădării) lui Isus a venit de la Iuda, nicidecum de la preoți. Inițiativa vânzării fraților din biserică vine de la oamenii din biserică.

De citit acasă: MARCU 14:10,11.

MIERCURI – Nu există date cu privire la această zi. Liniște.

JOI

Descoperirea vânzătorului

MAT. 26:17-25 (de citit versetele 21-25)

Isus a știut dinainte ceea ce avea să se întâmple. Este dureros să știi că cel care mănâncă din farfurie cu tine te va vinde. Iuda, în obrăznicia lui, L-a întrebat chiar el pe Domnul Isus (v. 25).

De citit acasă: MARCU 14:17-21; IOAN 13:18-30.

Cina Domnului / Cina cea de Taină

MAT. 26:26-29 (de citit tot)

            Au băut TOȚI din același pahar. Asta demonstrează o părtășie deosebită. Era și este și acum o părtășie legată prin sângele Domnului Isus. Acest lucru are legătură cu mântuirea noastră.

            De citit acasă: MARCU 14:22-25; LUCA 22:14-20.

Rugăciunea din grădina Ghetsimani

IOAN CAP. 17 (de citit versetele 3 și 21)

Adevărata viață este aceea în care Îl cunoaștem pe Dumnezeu și pe Domnul Isus. Restul este gunoi.

Noi trăim în unitate unii cu alții, cu Hristos și cu Dumnezeu Tatăl.

Arestarea lui Isus

MAT. 26: 47-56 (de citit versetele 50 și 56)

Isus știa că Iuda Îl trădase și totuși îl numea prieten.

            Ucenicii au fugit. Aici se vede lașitatea naturii umane.

De citit acasă: MARCU 14:43-52; LUCA 22:47-53;IOAN 18:1-11.

Judecata înaintea lui Ana, a lui Caiafa și a Sinedriului. Tăgăduirea lui Petru

MAT. 26:57-75 (de citit versetele 59-61 și 74-75)

Condamnarea lui Isus a fost cea mai mare eroare judiciară din toate timpurile, bazată pe o minciună „religioasă”.

Preoții – liberi prin minciună, Isus – condamnat pentru adevăr. Chiar și unii preoți din zilele noastre folosesc minciuni despre pocăiți sau despre pocăință numai cu scopul de a nu lăsa oamenii să se pocăiască.

Petru s-a lepădat cu blestem, dar apoi a plâns cu amar.

VINERI

Judecata înaintea lui Pilat

MARCU 15:1-21 (de citit versetele 11-14)

La îndemnul preoților, oamenii au ales pe Barnaba în locul lui Isus. În zilele noastre oamenii nu s-au schimbat: aleg păcatul în locul lui Hristos.

IOAN 18:28-40 (de citit versetul 31)

În IOAN 18:31 se vede falsitatea credinței celor care L-au condamnat pe Isus.

De citit acasă: MAT. 27:2, 11-14; LUCA 23:1-5; 13-25.

Isus înaintea lui Irod

LUCA 23:6-12 (de citit versetul 12)

Oamenii răi se unesc doar la rău.

Batjocurile soldaților, fruntașilor și ale altui condamnat

MAT. 27:26-31 (de citit versetele 28-30)

Fără să știe, soldații au împlinit profețiile din Vechiul Testament cu privire la Domnul Isus. (vezi ISAIA 53:3)

De citit acasă: MARCU 15:16-20; LUCA 23:35-43.

Răstignirea și batjocurile trecătorilor

MAT. 27:32-44 (de citit versetele 35, 38)

În Domnul Isus Hristos, în această împrejurare, au fost împlinite două profeții din Vechiul Testament, scrise cu secole înainte: PS. 22:18 și ISAIA 53:12, când Isus a fost pus în rândul celor fără-de-lege.

IOAN 19:17-30 (de citit versetele 25-27)

Înainte de moartea Sa, pe când era pe cruce, Isus a avut luciditatea de a își încredința mama celui mai apropiat ucenic al Său care avea să aibă grijă de ea.

De citit acasă: MARCU 15:21-41; LUCA 23:26-43

Moartea și îngroparea lui Isus

MAT. 27:45-66 (de citit versetele 45, 51-54)

Despărțirea de Hristos aduce întuneric în viața oamenilor.

Schimbări radicale după moartea lui Isus:

– ruperea perdelei simbolizează ruptura dintre Vechiul și Noul Testament. Creștinii își ghidează viața după Noul testament. De asemenea, trebuie să simbolizeze ruperea sufletului omenesc de păcat.

De citit acasă: MARCU 15:33-47; LUCA 23:44-55; IOAN 19:31-42.

SÂMBĂTĂ – Odihna

LUCA 23:55, 56

Femeile s-au odihnit, ca orice evreu în ziua Sabatului, în casele lor. Isus S-a odihnit în mormânt.

DUMINICĂ – Învierea și arătările Domnului

MAT. CAP. 28

Îngerul se arată femeilor. La vederea acestuia, străjerii rămân ca morți. Cum am fi reacționat noi la o astfel de întâlnire „de gradul trei”?

Apoi femeilor li se arată Însuși Isus cel înviat. Nu există o bucurie mai mare decât să avem siguranța că Domnul Isus e viu (vezi versetul 9).

De teamă ca planul lor să nu fie descoperit, preoții și cărturarii recurg la una dintre cele mai mari minciuni din istorie: „ucenicii L-au furat”.

Când Domnul Isus s-a arătat ucenicilor în Galileea, Matei spune că unii s-au îndoit. Evanghelistul Ioan vorbește despre Toma că s-a îndoit și că a avut nevoie să vadă rănile Domnului Isus ca să creadă. Dar Isus a spus: „Ferice de cei ce nu au văzut și au crezut!” (IOAN 20:24-29). Luca, la rândul său, spune că la vederea Lui ucenicii erau plini de frică și de spaimă și că și ei au avut nevoie să vadă semnele cuielor în trupul Lui (LUCA 24:36-39). Niciunul dintre ei nu este de condamnat, deși au trăit alături de El 3 ani și jumătate. Întrebarea este: CUM NE-AM FI COMPORTAT NOI ÎN LOCUL LOR?

MARCU CAP. 16

Îngerul se arată femeilor.

Isus Se arată Mariei Magdalena și altora.

Isus îi trimite în misiune pe ucenici.

LUCA CAP. 24

Doi îngeri se arată femeilor. Ceea ce este interesant este că ucenicii nu le-au crezut pe femei când le-au spus că Isus este viu. E greu de crezut un astfel de lucru cu mintea umană. Petru, care era un om dintr-o bucată, a vrut să se convingă. S-a dus la mormân și l-a găsit gol.

Isus Se arată celor doi ucenici pe drumul Emausului. Deși au parcurs împreună aproximativ 11 kilometri pe jos, totuși ei nu L-au recunoscut până la frângerea pâinii, când li s-au deschis ochii (versetele 30, 31). Când iei parte la Cina Domnului ți se deschid ochii spirituali și Îl cunoști mai bine pe Domnul Isus, pentru că ai părtășie cu El.

La final, Isus S-a arătat și celorlalți 11, cărora le-a demonstrat cu semne vizibile că este El cu adevărat și nu este un duh.

CONCLUZIE: Important este un singur lucru: HRISTOS A ÎNVIAT! E VIU ȘI E CU NOI ÎNTOTDEAUNA.


Scrie un comentariu

Cronologia evenimentelor din Săptămâna patimilor aşa cum au consemnat evangheliştii


BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS

Duminică

Intrarea triumfală în Ierusalim (Matei 21:1-9; Marcu 11:1-10; Luca 19:29-40; Ioan 12:12-19)

Isus plânge pentru cetate (Matei 21:10, 11; Marcu 11:11; Luca 19:41-44)

Luni

Blestemarea smochinului (Matei 21:18, 19; Marcu 11:12-14)

Curăţirea templului (Matei 21:12, 13; Marcu 11:15-19; Luca 19:45-48)

Vindecări în templu (Matei 21:14-17)

Marţi

Smochinul uscat (Matei 21:19-22; Marcu 11:20-25)

Rostirea unor pilde şi discuţii controversate (Matei 21:23-22:46; Marcu 11:27-12:37; Luca 20:1-44)

Condamnarea cărturarilor şi fariseilor (Matei 23:1-39; Marcu 12:38-40; Luca 20:45-47)

Văduva săracă (Marcu 12:41-44; Luca 21:1-4)

Vizita grecilor (Ioan 12:20-36)

Respingerea lui Isus de către evrei (Ioan 12:37-50)

Discursul despre sfârşitul vremurilor (Matei 24, 25; Marcu 13:1-37; Luca 21:5-38)

Prevestirea jertfei de la cruce (Matei 26:1-5; Marcu 14:1, 2; Luca 22:1, 2)

Ungerea cu mir (Matei 26:6-13; Marcu…

Vezi articolul original 245 de cuvinte mai mult


4 comentarii

Formalismul și rutina din bisericile evanghelice. Gânduri


Mă gândeam chiar astăzi la cât de multă rutină și cât de mult formalism sunt în bisericile noastre evanghelice. Uneori parcă am merge la serviciu să semnăm condica… Ne-am obișnuit să mergem la adunare din… obișnuință. Sau dintr-un fel de rușine față de pastor, dacă facem parte dintr-o biserică mică în care ne cunoaștem unii cu alții. S-a pus pe noi un fel de rugină. Sau cocleală. E vremea să scuturăm de pe noi această cocleală și să ne arătăm ca o făptură nouă, așa cum spune apostolul Pavel că ar trebui să fim. Vine Domnul și noi, cu rugina și formalismul nostru, mă tem că vom rămâne la starea în care ne găsim acum… Și cu cât „rugina” formalismului crește în noi, cu atât credința scade. Este o relație invers proporțională între cele două.

Doamne, dă-ne putere să ne scuturăm de rugină și să ne ridicăm din starea aceasta!


Scrie un comentariu

DW: Prigoana împotriva creştinilor ia amploare la nivel mondial – preluare stiricrestine.ro


Suferințele Bisericii Persecutate sunt strigătoare la cer și înregistrează cifre înfricoșătoare. Organizaţia umanitară creştină „Open Doors” reclamă mai ales crime şi violenţe din regiuni ale Africii. Numai în Nigeria au fost ucişi 3530 de creştini şi creştine, relatează DW.com


Este un document înfricoşător. Indexul prigoanei la nivel mondial întocmit de organizaţia creştină „Open Doors” arată că dreptul creştinilor de a-şi practica liber credinţa este îngrădit în 74 de ţări ale lumii. La nivel global, „mai bine de 340 de milioane de creştini sunt expuşi unor represiuni mergând până la extrem.” Open Doors a întocmit documentul în baza unor cifre culese în intervalul 1 octombrie 2019 – 30 septembrie 2020.

Mii de creştini ucişi în Nigeria
Deosebit de dramatică este situaţia în anumite regiuni ale Africii, în Nigeria şi alte state subsahariene. Aceasta este pentru creştini „regiunea cea mai mortală” din întreaga lume. Din cele 4761 de cazuri dovedite de masacrare a unor creştini în întreaga lume, 91 la sută au avut loc în Africa. Numai în Nigeria au fost ucişi 3530 de creştini şi creştine.

Directorul Open Doors pentru Germania, Markus Rode, a explicat pentru DW că „motivul principal pentru care sunt ucişi creştinii este acela că diverse grupări islamiste îşi propun întemeierea unor califate.” În acele ţări africane există „un vid de putere şi guverne corupte” Mai ales în Nigeria lipseşte orice protecţie acordată creştinilor. Răspunderea pentru uciderea multor creştini revine acolo grupării teroriste musulmane Boko Haram şi unor extremişti islamişti din rândul etniei Fulani, de păstori semi-nomazi.

Vigilenţă scăzută din partea europenilor
Rode menţionează cel mai recent atac sângeros, care a avut loc pe 24 decembrie, deci după publicarea raportului, când luptători ai „Statului Islamic Vestafrican” au incendiat biserici şi au răpit şi executat cinci creştini. Măcelul a fost filmat, iar imaginile au fost postate pe canalele media ale Statului Islamic.

Rode deplânge atenţia scăzută acordată în Europa acţiunilor violente din Africa. „Nici măcar cele peste 3500 de crime dovedite în Nigeria nu au provocat indignarea opiniei publice mondiale. Dacă într-o ţară occidentală sau pe un alt continent ar avea loc atâtea crime, aceasta ar fi principala ştire a zilei. Iar politicienii ar face o sumedenie de declaraţii legate de subiect”, a afirmat el.

În Africa are loc marea prigoană împotriva creştinilor. Cu toate acestea, în fruntea înfiorătoarei liste întocmite de „Open Doors” nu se află o ţară africană, ci Coreea de Nord. Pentru a 20-a oară consecutiv.

În raport se arată că dinastia domnitoare Kim se lasă adulată ca o zeitate, în timp ce zeci de mii de creştini sunt condamnaţi la muncă silnică în colonii penitenciare. Locurile următoare din fruntea clasamentului sunt ocupate de Afganistan, Somalia, Libia, Pakistan, Eritreea, la fel ca şi în raportul precedentDictatorul Kim Jong-un (centru) la un congres desfăşurat la Phenian

Dictatorul Kim Jong-un (centru) la un congres desfăşurat la Phenian

Evoluţie pozitivă în Sudan
Pe poziţia a şaptea s-a aflat până acum Sudanul. În raportul actual ocupă locul 13. „Ne bucurăm de această evoluţie pozitivă”, afirmă Rode. „Este exact ce ne dorim, ca creştinii să poată spune: nu este mai rău, este mai bine.” Totuşi, şi poziţia 13 înseamnă oprimare extremă. Rode oferă o explicaţie: În 2019 a fost alungat de la putere dictatorul islamist Umar al-Bashir. După aceea guvernul a stabilit condiţii-cadru pentru libertatea religioasă. Cu toate acestea, presiunile musulmanilor, care reprezintă 92 la sută din populaţie, asupra celor 4,5 procente de creştini rămân uriaşe. „Dar guvernul a dat un semnal clar, că acordă prioritate libertăţii religioase. Este ceva foarte pozitiv”, a subliniat el.

Dumnezeu, Xi Jinping şi uigurii
Asocierea periculoasă a unui potentat cu o zeitate, valabilă de multă vreme în Coreea de Nord, este constatată de Open Doors şi într-o altă ţară. „Cine crede că Dumnezeu este mai presus de Xi Jinping, trebuie să se aştepte la o pedeapsă”, spune organizaţia creştină, referindu-se la liderul de partid şi de stat chinez. Pe lista menţionată, China ocupă locul 17. Dar Republica Populară este o dovadă că Open Doors se ocupă exclusiv de prigoana împotriva creştinilor şi nu de libertatea religioasă în general. Situaţia dramatică a uigurilor musulmani, condamnaţi, potrivit unor surse, la muncă silnică cu sutele de mii în China, nu este deloc menţionată în raport.Preşedintele Xi Jinping la o paradă a marinei

Preşedintele Xi Jinping la o paradă a marinei

Coronavirusul a devenit un catalizator al prigoanei
Open Doors mai face referire la un aspect actual, valabil în majoritatea ţărilor. Pandemia a generat presiuni crescânde şi în Africa, şi în Asia. „Ca un catalizator” a lăsat să apară şi să se dezvolte atitudini şi structuri ale oprimării sau discriminării „în numeroase regiuni.”

Organizaţia Open Doors, finanţată în principal din donaţii, sprijină, potrivit propriilor afirmaţii, creştini persecutaţi în mai bine de 60 de ţări din întreaga lume. Este o organizaţie supraconfesională, apropiată însă de Alianţa Evanghelică din Germania.

Sursa: Deutsche Welle

Sursa articolului preluat: https://www.stiricrestine.ro/2021/01/15/dw-prigoana-impotriva-crestinilor-ia-amploare-la-nivel-mondial/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+StiriCrestine+%28STIRI+CRESTINE%29


Un comentariu

O poveste ADEVĂRATĂ


Astăzi am să vă spun o poveste. Una care a schimbat fața lumii și viața mea, dar care poate schimba și viața ta, drag cititor.

Aceasta este povestea Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, singura Persoană care a murit și a înviat pentru noi.

Cu o duminică înainte de Paște, Domnul Isus a fost primit cu bucurie, cu ovații pe porțile Ierusalimului. A fost o zi de bucurie și de speranță. La numai o săptămână distanță, aceeași mulțime care Îl primise pe Fiul lui Dumnezeu cu ramuri de finic și care își așternea hainele înaintea Lui a participat în mod activ la judecata și condamnarea Sa la moarte. O, cât de schimbători pot fi oamenii!…

Dar oare ce s-a întâmplat în săptămâna Paștelui, pe care creștinii o numesc Săptămâna Patimilor? Să le luăm pe rând.

LUNI – Domnul Isus a blestemat smochinul care nu dăduse roade. Trebuie ca și noi, creștinii, indiferent de cult sau denominație, să ne punem o întrebare de primă importanță: suntem/vrem să fim un smochin roditor sau unul neroditor? Smochinul neroditor, ca orice alt copac sterp sau care nu face roade bune, va fi tăiat și aruncat în foc (Matei 3:10; 7:19; Luca 3:9). Acum puneți-vă din nou aceeași întrebare și vă veți putea da singuri, probabil, răspunsul.

MARȚI – Domnul Isus le-a spus ucenicilor Pilda celor zece fecioare. Cinci dintre ele avea suficient ulei în candele, celelalte cinci uitaseră să cumpere ulei. Uleiul (untdelemnul) în Biblie reprezintă umplerea și ungerea cu Duhul Sfânt. Întrebare: din care categorie facem noi parte? Suntem fecioare înțelepte și avem suficient ulei, sau suntem fecioare neînțelepte? Fecioarele neînțelepte au rămas în afara ospățului din Împărăția lui Dumnezeu, deoarece nu au înțeles la timp chemarea Sa și nu s-au pregătit din timp. Să ne ajute Dumnezeu să fim fecioare înțelepte!

MIERCURI – O zi a trădării. Cea mai mare trădare din istoria omenirii. Iuda, unul dintre cei care trăiseră alături de Învățătorul Isus Hristos timp de 3 ani și jumătate, L-a trădat pentru 30 de arginți. Întrebare pentru creștini (poate părea șocantă): de câte ori L-am trădat noi pe Domnul Isus? Iuda L-a trădat o singură dată și este judecat de oameni de 2000 de ani încoace. Dar noi L-am trădat de mult mai multe ori. Pentru că L-am trădat de fiecare dată când ne-am depărtat de El. De fiecare dată când nu am ascultat de poruncile Sale. Să ne ajute Dumnezeu să facem voia Lui și să nu-L mai trădăm!

JOI – Cina Domnului. Sau Cina cea de Taină. O zi de părtășie. O părtășie deosebită. O zi de apropiere cum, poate, nu fusese niciodată până atunci. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, le slujește ucenicilor spălându-le picioarele. S-a smerit înaintea lor dându-le un exemplu de bună practică, îndemnându-i ca ceea ce a făcut El să facă și ei în raport cu alții. Să ne ajute Dumnezeu ca nu alții să ne slujească nouă, ci noi altora, așa cum a făcut Fiul lui Dumnezeu!

VINERI – Ziua judecății, a condamnării și a crucificării. Cea mai tristă zi din istoria omenirii. Pe crucea condamnaților la moarte, pe un deal din Israel, murea El, Fiul lui Dumnezeu. Condamnat pe nedrept, Isus Hristos a murit pentru păcatele mele și ale tale, pentru păcatele tuturor. O, ce durere! O, ce nedreptate! O, câtă milă din partea lui Dumnezeu pentru noi, pentru mine, cel mai păcătos dintre oameni!…

SÂMBĂTĂ – Odihnă. Liniște. Pace. Neclintire.

DUMINICĂ – HRISTOS A ÎNVIAT! Femeile merg la mormânt. Acolo doi bărbați îmbrăcați în haine albe, îngerești, le întâmpină spunându-le: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” (Luca 24:5-7)

Bucurați-vă de Învierea Domnului Isus Hristos, dar faceți ca această bucurie să fie una după voia Domnului! Sărbătoarea Învierii Domnului nu înseamnă îmbuibare de mâncare și băutură, ci bucurie, pace și veselie prin Duhul Sfânt.

HRISTOS A ÎNVIAT! BUCURAȚI-VĂ!


Un comentariu

Biserica din casa ta


„5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ” (1 Petru 2:5)

„9. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; ” (1 Petru 2:9)

Subiectul de astăzi așteaptă de aproape un an de zile să fie scris, deoarece, cel puțin în opinia mea, un astfel de subiect este destul de delicat și nu poate fi abordat oricum. El ar trebui să facă parte din viața reală a individului, dar mai ales a celor care susținem sus și tare că suntem copii ai Domnului, răscumpărați prin sângele jertfei Domnului Isus Hristos.

Vă spun de la început că nu știu exact ce întindere va avea acest articol. Acest subiect despre care am spus că a așteptat aproape un an de zile este un subiect pe care l-am „rumegat” atât cât am putut de bine, la care am meditat îndelung și pe care l-am lăsat mai întâi la „dospit” în inima mea, apoi l-am pus la „copt” în „cuptorul” creierului meu, acolo unde am căutat să-i adaug puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu-mi place să fac lucrurile pe fugă, cu atât mai mult când vine vorba despre subiecte delicate din Cuvântul Domnului. Încerc să tratez Cuvântul Domnului cu câtă seriozitate pot. De aceea am preferat să amân aproape un an scrierea acestui articol fie din lipsa timpului necesar, fie din lipsa inspirației. Dar cum inspirația divină vine de sus, acum, când am oarece timp, mă rog ca Domnul să pună în inima mea această inspirație ca nu cuvintele mele să fie la mijloc, ci ale Domnului. Dumnezeu să mă ajute la lucrul acesta!

Așadar, vorbim despre un fel de biserică, dar nu despre orice fel de biserică. În orice accepțiune, cuvântul „biserică” are două sensuri, ambele proprii, nu figurate. În cazul de față nu ne vom referi la biserică în accepțiunea de clădire destinată actelor de cult, de închinare sau liturgice, ci în accepțiunea de grup de persoane adunate în scopul închinării, al venerării lui Dumnezeu, după cum suntem învățați prin Cuvântul Domnului din Efeseni 5:19 și Coloseni 3:16. Nu ne interesează în mod deosebit clădirile zidite din cărămizi, ci acele clădiri zidite din sufletele oamenilor. Este o pierdere importantă atunci când o clădire de biserică dispare din diferite motive (incendiu, calamități etc.), dar este o pierdere incomensurabilă atunci când dispare biserica din inima ta și biserica din casa ta. O clădire de biserică poate fi refăcută, dar pagubele produse de îndepărtarea de Dumnezeu de cele mai multe ori lasă urme atât de adânci, încât nu se mai șterg niciodată.

Mă doare sufletul să văd că bisericile sunt din ce în ce mai goale, dar cel mai mult mă doare să văd că inimile oamenilor sunt din ce în ce mai goale. Se prea poate ca cele două aspecte să aibă legătură între ele. O inimă goală este o premisă serioasă pentru o clădire de biserică goală în viitorul apropiat. De ce sunt adunările goale? Pentru că inimile noastre sunt din ce în ce mai goale. Nu mai există Dumnezeu în inimile noastre. Suntem reci. Suntem goi. Suntem fazi (fără gust) înaintea Domnului, deși El a spus că noi trebuie să fim sare (Matei 5:13; Marcu 9:50; Luca 14:34).

Să trecem la subiect. În primul rând BISERICA DIN CASA TA TREBUIE SĂ AIBĂ ALTAR. Altarul este locul cel mai important într-o biserică. Acolo este SFÂNTA SFINTELOR. La fel trebuie să fie și în casa ta. Trebuie să existe un loc special de închinare. Un loc special de întâlnire cu Domnul în rugăciune, în mijlocul laudelor și în studiul Cuvântului. Un loc în care să te întâlnești zi de zi cu Domnul tău. Un loc pe care să nu-l ocolești și în care să simți legătura ta cu Dumnezeu. Un loc în care Duhul Domnului să-Și facă prezența la întâlnirea cu tine. Iar dacă ai acel loc special, să nu întârzii la întâlnirea cu Domnul tău! Ai un asemenea loc în casa ta? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci caută să-ți faci urgent un astfel de loc!

Apoi TREBUIE SĂ AI UN TIMP SPECIAL DE PĂRTĂȘIE CU DUMNEZEU.  Nu 5 minute, nu 10 minute, nu neapărat o oră, ci atât cât simți prezența Domnului. Dumnezeu nu este legat de timp, El este atemporal. Cunosc persoane care la glasul Domnului se trezesc în toiul nopții ca să stea de vorbă cu El. Dumnezeu vrea să stea de vorbă cu tine. Este dornic să facă acest lucru. Poate de multe ori tânjește să-ți vorbească. Ești și tu dispus să-L asculți și să-I vorbești? Ai un timp special de părtășie cu Dumnezeu? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci rezervă-ți urgent un astfel de timp!

Un alt „ingredient” necesar și important pentru biserica din casa ta este O INIMĂ DEDICATĂ LUI DUMNEZEU. Spiritual vorbind, inima este cel mai important organ al omului duhovnicesc. O inimă împărțită cu lumea nu este plăcută Domnului. De asemenea, o inimă bună nu înseamnă neapărat o inimă duhovnicească. El vrea ca inima noastră să fie dedicată 100% Lui. O inimă care să ardă de nerăbdare pentru a se întâlni cu Domnul ei. O inimă care să bată cu putere pentru Domnul și să-L simtă prin fiecare fibră a ei. O inimă care să simtă durerea împreună cu cel ce se află în durere și care să se bucure de fiecare dată când aproapele nostru se bucură. O inimă care să se întristeze după voia Domnului atunci când vede lucruri care nu sunt corecte înaintea lui Dumnezeu. O inimă puternică și luptătoare atunci când este cazul și o inimă care să verse lacrimi atunci când este cazul. O inimă duhovnicească ce arde ca o lumânare pe altarul lui Dumnezeu. Ai tu o asemenea inimă? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci roagă-te de urgență Domnului ca să-ți transforme inima!

Ultimul lucru care îmi trece prin minte atunci când mă gândesc la biserica din casa noastră, dar cu siguranță nu cel mai lipsit de importanță, ba chiar foarte important înaintea Domnului, este să ai O FAMILIE DEDICATĂ DOMNULUI ȘI RUGATIVĂ. Aici de multe ori sunt mari probleme. De ce? Pentru că Satanei nu-i place timpul de rugăciune. Deloc. Rugăciunea este arma cea mai puternică și mai eficace împotriva lui. Și când tu îți propui să ai un timp de rugăciune, tocmai atunci intervine Satana. „Poate ai altă treabă, de ce să-ți pierzi timpul rugându-te?”, îți șoptește el. „În loc să te rogi nu mai bine te duci la vecinul tău să-l ajuți la cutare lucru? Vezi că prietenul tău are nevoie de tine!” sau „Ce-ar fi să te odihnești un pic? Ești prea obosit!”. Și câte și mai câte motive numai să nu te rogi… Mai sunt și motivele de întristare atunci când familia ta nu se așează pe genunchi la rugăciune cu tine. Când nu ai o familie dedicată rugăciunii e greu, tare greu, iar greutatea asta trebuie s-o duci tu, copil al Domnului! E crucea ta, nu căuta să tai din ea! Roagă-te pentru ei ca Domnul să-i transforme și să-i facă oameni după voia Sa! Ai o astfel de familie? Ferice de tine! Nu o ai? Roagă-te!

Și acum, la sfârșit, nu uita un lucru: INDIFERENT CUM AR FI SITUAȚIA, EȘTI UN OM BINECUVÂNTAT. CAUTĂ SĂ NU PIERZI ACEASTĂ BINECUVÂNTARE ȘI DU-O CU TINE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ALERGĂRII TALE PE ACEST PĂMÂNT! DOMNUL SĂ FIE CU TINE ÎN TOT CEEA CE FACI DUPĂ VOIA SA! AMIN!


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


sâmbătă, 31 august

Arată-mi, Te rog, gloria Ta!

Exod 33.18

Uimitoare cuvinte, ieșite de pe buzele unui om care deja văzuse mult din gloria lui Dumnezeu! Trecuseră peste patruzeci de ani de când el refuzase să fie numit fiul fiicei lui faraon, alegând ocara lui Hristos, în loc de plăcerile Egiptului. De atunci, Dumnezeu îi vorbise din rugul aprins, îi dovedise puterea Sa lovind Egiptul cu cele zeci plăgi, îl eliberase pe Israel trecându-l prin Marea Roșie și coborâse pe Muntele Sinai cu foc, cu un cutremur, cu sunetul de trâmbiță și cu un glas care a clătinat pământul. Moise văzuse, într-adevăr, câte ceva din gloria Domnului.

Acum însă, preaiubitul Său popor Israel căzuse adânc. Ei își făcuseră un vițel de aur, amestecând idolatria și corupția într-o sărbătoare care merita din plin mânia aprinsă a lui Dumnezeu. Doar datorită mijlocirii fierbinți și puternice a lui Moise a fost această mânie oprită. În această situație deosebit de mișcătoare, Moise s-a oferit să fie șters din cartea lui Dumnezeu, numai să fie poporul iertat.

Călătoria către țara promisă avea să continue. Domnul urma să-i dea lui Moise tot ceea ce era necesar pentru a conduce poporul acolo: prezența Sa, harul Său, călăuzirea Sa. Însă, mai presus de toate acestea, Moise dorea să vadă gloria lui Dumnezeu. O dorință înțeleaptă, pentru Moise și pentru noi! Nu există nimic în închinarea sau în slujba pentru Dumnezeu care să nu fie legat de gloria Sa. Avem nevoie de oameni care să fie ca Moise, ale căror fețe să strălucească de gloria lui Dumnezeu și ale căror cuvinte și acțiuni să dovedească timpul petrecut în prezența Lui! Doamne, arată-ne gloria Ta!

G. W. Steidl


Scrie un comentariu

Sămânța bună


sâmbătă, 31 august

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului.

Psalmul 102.17

Răspunsul Domnului

Fiind dintr-o familie foarte săracă, Grigore, un băiat de opt ani, nu primea de la nimeni bani de buzunar. Doar mama îi mai dăruia când și când câte o copeică, nu mai mult. Odată însă cineva i-a oferit o jumătate de rublă. Grigore avea acum cincizeci de copeici și se considera un adevărat bogătaș. El scotea moneda din buzunar, o examina și o punea la loc, pipăind-o grijuliu cu degetele, pentru a se convinge că nu dispăruse. Grigore își făcea tot felul de planuri, chibzuind în minte cum să-și cheltuiască mai bine banii. Dar deodată, când și-a vârât pentru a suta oară mâna în buzunar ca să-și pipăie comoara, s-a pomenit cu buzunarul gol. Și-a întors pe dos buzunarele, a scotocit peste tot prin casă, prin curte, prin grădină, dar nu și-a găsit nicăieri banii.

Seara, băiatul s-a dus la culcare în cea mai proastă dispoziție. Tocmai când era gata să se pună în pat, și-a adus aminte că nu s-a rugat, așa cum îl învățase mama din fragedă copilărie. „Eu mi-am pierdut banii. La ce mai sunt bune acum rugăciunile mele? Astăzi am să mă culc fără să mă rog.“

Dar, în clipa când era gata să ațipească, o voce lăuntrică i-a spus în șoaptă: „Trebuie să-ți fie rușine că nu te-ai rugat astăzi, căci ești credincios și Îl cunoști pe Dumnezeu …“. Glasul conștiinței îi șoptea întruna: „Tu nu te-ai rugat astăzi. Așa fac oare copiii cuminți și credincioși? Ridică-te îndată și roagă-te Domnului!“.

Grigore s-a dat jos din pat, s-a lăsat pe genunchi… și deodată a simțit sub picior ceva tare și rece, un obiect mic și rotund. El a privit în jos și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Pe podea, lângă pat, sub genunchiul pe care se lăsase să se roage Domnului, zăcea moneda pierdută!