EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

De ce să nu vrem Rusalii?


Am fost răstignit...

În definiția dată de dexonline.ro la cuvântul „rusalii” se găsește expresia „sărbătoare creștină”, dar continuă și spune „cu străvechi origini mitologice”. Eu așa ceva nu înțeleg. Cum poate o sărbătoare creștină să aibă rădăcini mitologice păgâne?
În sărbătoarea Rusaliilor se face ritualul de pomenire a morților. Oare chiar trebuie să sărbătorim Rusaliile și să le dorim?
V-aș îndemna să sărbătorim ceva mai biblic. În Sfânta Scriptură găsim sărbătoarea numită „Cincizecime”, adică 50 de zile de la Paști.
Cântarea numită „Doamne, mai vreau Rusalii” este greșită din start. În primul rând Rusalii este o sărbătoare păgână, în al doilea rând nu poate un eveniment, care a fost primul să fie repetat și tot primul să rămână.
Până la urmă, am putea cânta „Doamne, vreau Cincizecime”, doar dacă ne referim la ceea ce s-a întâmplat atunci, în acea zi de Cincizecime, adică toți oamenii care se rugau au fost umpluți de Duhul…

Vezi articol original 11 cuvinte mai mult


Scrie un comentariu

IZBĂVIRE PRIN VASE „SLABE”. CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?


Duminică, 30.07.2017

-2 Împărați 5: 1-19 –

 

INTRODUCERE: Se spune, de multe ori greșit, că femeia este un vas mai slab. Dar de multe ori Dumnezeu lucrează tocmai prin astfel de vase. De altă parte, referitor la lepra spirituală, de multe ori ne place să arătăm cu degetul spre alții, însă uităm să arătăm mai întâi spre noi.

I. IZBĂVIRE PRIN VASE „SLABE

  1. LUCA 4: 27 – Probabil că Naaman avea o urmă de credință în el. Dar cu siguranță că Domnul avea un plan cu el.
  2. Soția lui Naaman a ascultat de sfatul fetiței. Acest lucru înseamnă că fetița a căpătat credibilitate înaintea ei.
  3. Naaman a ascultat de sfatul fetiței. Așadar, fetița a căpătat credibilitate și înaintea lui Naaman. Culmea este că același Naaman care nu a pus la îndoială cuvintele fetiței, s-a îndoit de cuvintele unui adult, care pe deasupra era și prooroc: Elisei (v. 11, 12).
  4. Împăratul Siriei a ascultat de sfatul fetiței. Așadar, indirect, fetița a căpătat credibilitate și înaintea împăratului.
  5. Naaman a ascultat de slujitorii săi. Ce bine ar fi ca cei puși în dregătorii înalte să se înconjoare numai de consilieri (sfătuitori) buni!

II. CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?

Raportându-ne la Naaman, oare cu ce suntem noi mai buni? Mulți spun că toate lucrurile rele se întâmplă oamenilor din cauza lipsei de credință. Oare să fie așa?

Din punct de vedere medical, lepra este o boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific și se caracterizează prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc.

Din punct de vedere spiritual, „lepra” este o „boală” spirituală „contagioasă”, „cronică”, produsă de păcatul care este în om și se caracterizează prin lucruri, fapte și atitudini care sunt împotriva voinței lui Dumnezeu.

Așadar, ne întrebăm încă o dată: CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?

Așa cum spuneam, mulți arată cu degetul spre „lepra” altora, dar uită de „lepra” lor – MATEI 7: 1-6 (în Biblie textul poartă în titlu și expresia „paiul și bârna”, pe care eu am numit-o „paiul și parul”).

Să enumerăm câteva cauze ale „leprei” noastre luate numai din cele 10 porunci! (Ele sunt mult mai multe.)

  1. Te-ai închinat vreodată la alți dumnezei, sfinți și sfințișori? – AI FOST LEPROS!
  2. Te-ai închinat vreodată la icoane, statui, cruci etc.? – AI FOST LEPROS!
  3. Ai luat vreodată în glumă sau în batjocură / bășcălie Numele Domnului? – AI FOST LEPROS!
  4. Ai lipsit vreodată de la adunare în ziua de odihnă? – AI FOST LEPROS!
  5. Ai fost neascultător față de părinți? – AI FOST LEPROS!
  6. Ai ucis vreodată? – AI FOST LEPROS!
  7. Ai (prea)curvit vreodată? – AI FOST LEPROS!
  8. Ai furat vreodată? – AI FOST LEPROS!
  9. Ai mărturisit vreodată strâmb împotriva aproapelui tău sau ai mințit vreodată? – AI FOST LEPROS!
  10. Ai poftit vreodată la un lucru sau la o ființă care nu sunt ale tale sau ai invidiat pe aproapele tău care le deține? – AI FOST LEPROS!

Dar am o veste bună pentru tine: LEPRA TA A FOST VINDECATĂ LA GOLGOTA!

CONCLUZIE: 1. Uneori alegem să ascultăm de persoanele considerate mai „slabe”, desconsiderând pe cele „tari”.

                       2. Am fost cu toții „leproși”, dar prin jertfa de la Golgota am fost curățiți pentru vecie.


5 comentarii

ÎN BISERICĂ, DAR NEMÂNTUIT…


M-am tot gândit de-a lungul timpului la o întrebare. Oare cum este să fii membru într-o biserică, dar să nu fii mântuit? Să fii doar un nume între atâtea altele… Să lupți o viață pentru a duce o viață morală, dar la final să pierzi tot… Cum este, oare, să te trezești într-o bună zi că, sfârșindu-ți-se firul vieții pe acest pământ, Dumnezeu îți pune înaintea ochilor filmul vieții, îți vezi greșelile, unele dintre ele capitale, dar nu mai poți face nimic pentru a le îndrepta? Oare avem printre noi astfel de oameni în adunările noastre? Oare suntem și noi printre ei?

Dragii mei, de multe ori suntem puși în situația ingrată de a alege răul mai mic. Oare este așa și în Biserică? Nu întreb dacă trebuie să fie așa, pentru că este evident că n-ar trebui, dar practic există astfel de situații? Alegem, oare, să rămânem cu bisericile goale din dorința de a pune ordine printre membri, sau alegem să avem biserici compromise din cauza compromisului pe care trebuie să-l facem cu membrii care nu vor să știe de regulile din lăuntrul Bisericii? Multe întrebări…

Atunci când ajungi să accepți anumite lucruri din partea fraților, lucruri care lezează integritatea bisericii din care faci parte, din cauză că ești o biserică foarte mică și nu-ți permiți să pierzi membri, alegerea care îți stă înainte este una foarte grea. Dacă ești o biserică de câteva sute de membrii, nu este mare caz că pierzi câțiva, dar atunci când la slujba de duminică îți vin câteva persoane, ești pus în situația de a amâna unele decizii în speranța că frații se vor îndrepta. Și ce poți zice, de exemplu, cuiva care lipsește de la adunare pentru că nu are cine avea grijă de animale? Te doare… Te doare ca păstor, te doare dacă ești un membru real, nu doar o mobilă nemișcătoare, da, te doare, dar nu poți spune atâtea câte, poate, ai dori… Ai vrea să-i pui înaintea ochilor faptele lui, ai vrea să-i spui că neprezența la adunare este un fel de păcat, dar pe de altă parte te gândești că oricum îi spui degeaba… că el tot ce știe va face!

Dintr-o altă perspectivă, cum poate cineva să îndemne să vină la biserică, dacă el nu vine? Cum poate cineva să îndemne să facă anumite lucruri, dacă el nu le face? De multe ori predici de la amvon aceste lucruri, însă atunci când îți arunci privirile peste adunare îi vezi pe cei vizați că fie au pe chip un fel de crispare, fie se simt stânjeniți, fie… nu vezi nimic pe fețele lor. Gol!

Există, deci, oameni în adunări care sunt prezenți fizic, dar duhul lor este tare departe? Îi vezi? Să nu te miri, îi vei vedea din ce în ce mai mult! Că „ah, am uitat becul aprins!”, sau „am uitat să dau apă la animale” ori „phiiiii, acum mi-am amintit că am uitat să încui poarta!”… Oameni prezenți, dar totuși absenți. Oameni care sunt în adunare, dar nu cu Dumnezeu. Da, avem, oameni care sunt copleșiți de propriile probleme în loc să fie copleșiți de prezența lui Dumnezeu. De aia sunt adunările tot mai goale, iar cele care totuși mai sunt cât de cât mai pline, sunt din ce în ce mai reci. Nu mai plângem unii pentru alții, deoarece n-avem timp nici să ne gândim la asta. Ne împiedică îngrijorările noastre. Nu mai avem timp pentru alții. Nu mai avem timp pentru noi. Nu mai avem timp nici pentru Dumnezeu. Suntem în biserică, dar nu CU Biserica! Și astfel, suntem în biserică, dar nu mântuiți…

Doamne, ajută-ne să luăm aminte la viața noastră, să ne lepădăm de îngrijorările noastre ca să fim mântuiți! Animalele noastre ne pot despărți de Dumnezeu, dacă le punem pe ele pe primul loc (vezi afirmațiile mele, reale, auzite de mine, de mai sus!). Grijile noastre ne pot despărți de Dumnezeu. De ce să nu lăsăm noi toate astea pe pământ ca să putem zbura spre Cer?


Scrie un comentariu

Către Klaus Iohannis, Președintele României


Revista ARMONIA - Saltmin Media

Scrisoare (între)deschisă, dar foarte sinceră

iohannis-campanie-electorala-6zkxwfoidsDomnule președinte,
Vă scriu în multipla calitate de cetățean român și American, de editorialist la ziarul “Cotidianul” (fondat de marele patriot român Ion Rațiu), și de editor/fondator al celei mai vechi publicații de limba român în activitate la New York, “New York Magazin”.

Pentru a nu fi bănuit că aș avea interese politice (sau de altă natură) în România, vreau să precizez că sunt refugiat politic în Statele Unite din 20 februarie 1989 și că trăiesc și muncesc în această țară după obținerea azilului politic.

Vezi articol original 324 de cuvinte mai mult


Scrie un comentariu

DUMNEZEU NU FACE POLITICĂ de George Alexander


Revista ARMONIA - Saltmin Media

george-alexanderAstăzi, 19 noiembrie, are loc marşul “Dumnezeu nu face politică.”, în Bucureşti, pentru, citez, “a spune răspicat, Susțin LGBT” și a transmite un semnal politicienilor care se află săptămânile acestea în campanie electorală, că “drepturile omului” (?!) nu sunt negociabile şi că separaţia dintre stat şi Biserică este un principiu constituţional de bază.

Iată, mesajul meu!
DUMNEZEU NU FACE POLITICĂ
de George Alexander

Dumnezeu nu face politică!

Politică fac numai oamenii care abuzează de numele Său!…

Vezi articol original 294 de cuvinte mai mult