EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

UNDE ESTE UNUL DINTRE CELE MAI MARI SPITALE DE MALARIE DIN ROMÂNIA DIN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL?


La poartă la spitalul din Coțofanca. Clădirea principală este puțin vizibilă din cauza crengilor copacilor care au crescut

La poartă la spitalul din Coțofanca. Clădirea principală este puțin vizibilă din cauza crengilor copacilor care au crescut

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost acum nu am avea ce povesti. Așadar, a fost odată un spital. Vorbim despre spitalul din localitatea călărășeană Coțofanca, comuna Gurbănești. Unul dintre cele mai mari spitale de malarie din România începutului de secol XX, în timpul Primului Război Mondial. Asta printre altele. În vremea comuniștilor spitalul avea mai multe secții, printre care chirurgie, interne și maternitate. La acest spital au lucrat medici și asistenți bine pregătiți, spitalul fiind, de-a lungul timpului, un real ajutor în păstrarea sănătății localnicilor și nu numai. De asemenea, unitatea avea farmacie proprie, precum și multe alte dependințe, după cum urmează:

– suprafață de teren: 23.380,607 m2, din care construcţii 1.274,0 m2;

Tot la poarta fostului spital

Tot la poarta fostului spital

– corp clădire spital având Ac = 432,66 m2;

– corp clădire birouri având Ac = 224,46 m2;

– corp clădire laborator având Ac = 153,40 m2;

– corp clădire magazie având Ac = 78,48 m2;

– corp clădire atelier având Ac = 84,50 m2;

– corp clădire bucătărie având Ac = 136,08 m2;

– corp clădire spălătorie având Ac = 106,79 m2;

– corp clădire grajd animale având Ac = 43,63 m2;

– corp clădire piatră având Ac = 14,00 m2.

Poarte pe care se intra la farmacia spitalului. Nu știu dacă această clădire mai este în picioare sau a căzut singură, deoarece vegetația împiedică vizibilitatea în interiorul curții

Poarta pe care se intra la farmacia spitalului. Nu știu dacă această clădire mai este în picioare sau a căzut singură, deoarece vegetația împiedică vizibilitatea în interiorul curții

(Sursa informațiilor: „Anunțuri de inițiere a unui proiect în condiții de parteneriat public-privat – Consiliul Județean Călărași. Anunț preliminar de licitație”)

Suprafața de teren și a clădirilor ar fi plasat acest spital în fața multor spitale orășenești, unde, din motive mai mult sau mau puțin obiective, spațiul este riguros folosit, chiar insuficient.

Îmi aduc aminte că, după desființarea spitalului (probabil din lipsă de personal medical), aici a rămas o secție care aparținea de Spitalul Orășenesc Fundulea și care se ocupa de îngrijirea bătrânilor. Adică era un fel de azil de bătrâni. Dezinteresul autorităților județene a dus, însă și la desființarea acesteia și la lăsarea în paragină a clădirilor. Dacă până acum 25 de ani curtea spitalului arăta splendid, cu alei curate pe care bolnavii se puteau plimba în voie, bănci așezate la umbră de brad ca oamenii să se relaxeze, holuri și saloane curate etc., astăzi totul este o ruină.

O gheretă în ruine care se găsește între poarte farmaciei spitalului și poarta principală a acestuia. În spatele gheretei se pot vedea crengi puse cu „rol” de „gard” ca să nu se poată pătrunde în interior. Un fel de față a neputinței.

O gheretă în ruine care se găsește între poarte farmaciei spitalului și poarta principală a acestuia. În spatele gheretei se pot vedea crengi puse cu „rol” de „gard” ca să nu se poată pătrunde în interior. Un fel de față a neputinței.

Ieri, trecând pe acolo, am avut prilejul să observ mai îndeaproape, dar din afara zidurilor, felul deplorabil și de plâns în care arată acum acest fost spital cu care România se putea mândri la începutul secolului XX. Fotografiile grăiesc, cred, de la sine! Am avut prilejul să văd cum clădirile se degradează, cum buruienile cresc în voie în curte, cum copacii au ascuns locul unde se afla farmacia spitalului, de unde nu de puține ori, copil fiind, mergeam să cumpăr medicamentele de care aveam nevoie. Am văzut neputința unor autorități județene care fie nu au bani să recondiționeze clădirile, fie nu o fac deoarece nu au ce folosință să le dea, fie nu vor să o facă. Fie toate la un loc. În orice caz, e un loc care te face să plângi.

De aceea stau și mă întreb: unde este unul dintre cele mai mari spitale de malarie din România din Primul Război Mondial? Este, în ruine. Sau în rușine…

P.S.: Clădirea are peste 100 de ani vechime, așadar ar putea foarte bine să fie declarată (după părerea mea) monument istoric. AVIZ!


Scrie un comentariu

APEL UMANITAR


IUBIȚI FRAȚI ȘI SURORI,

 

Supun atenției dumneavoastră un caz social deosebit de sensibil. Este vorba despre o soră din biserica noastră, sora Lenuța. Se confruntă cu o încercare foarte grea în viața ei. Este pocăită de peste 20 de ani, este o femeie foarte credincioasă care nu s-ar lepăda de Dumnezeu sub nicio formă. Problema ei cea mai mare este că nu are casă. Biserica noastră nu o poate ajuta, din păcate, deoarece este o biserică foarte mică (poate cea mai mică din țară) și fără posibilități financiare, care are ea însăși multe probleme de rezolvat. Sora noastră este în vârstă de peste 60 de ani și are o pensie de vreo 350 ron. Actualmente locuiește la o fermă din Lehliu-Gară, județul Călărași, unde soțul ei a lucrat, dar patronul de la acea fermă le-a spus că nu mai are de lucru cu ei și că trebuie să plece că nu mai are bani să-i plătească. Sora noastră are strânși aproape 20.000 ron (adică aproape 200 de milioane de lei vechi), dar cu banii ăia nu se poate cumpăra o casă în Lehliu Gară sau în împrejurimi, căci o casă amărâtă costă 30.000-40.000 ron (30-40 de milioane lei vechi). Sora noastră ar mai avea posibilitatea să cumpere un teren pentru casă (dacă găsește), dar în acest caz nu i-ar mai ajunge banii pentru a construi o casă. De aceea, fac apel pentru această soră, în Numele Domnului Isus Hristos, dacă poate cineva s-o ajute cumva financiar pe sora noastră ca să-și poată cumpăra o casă. Dacă nu avem această posibilitate, putem să vorbim cu frații pe care îi cunoaștem și aceștia cu alți frați, iar în felul acesta cazul surorii noastre poate ajunge la oameni cu inimă care ar putea ajuta. HAIDEȚI SĂ SALVĂM PE ACEASTĂ SORĂ ÎN HRISTOS SAU MĂCAR SĂ ÎNCERCĂM! DOMNUL ISUS SĂ VĂ BINECUVÂNTEZE ȘI SĂ VĂ RĂSPLĂTEASCĂ! AMIN!

Cine dorește numărul de telefon al sorei mă poate contacta.