EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


3 comentarii

SCHIȚĂ DE LECȚIE BIBLICĂ: „IERTAREA – ARMA OMULUI ÎNȚELEPT”


CÂNTARE ȘI RUGĂCIUNE

… și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri
(Matei 6:12)

MOTTO: „Fii îngăduitor, căci toți avem nevoie de iertare.” – Seneca, filozof roman

A ierta: A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.

  1. DE CE SĂ IERTĂM?

– ca să fim și noi, la rândul nostru, iertați (MAT. 6:12, 14, 15; LUCA 6:37)

– pentru că și noi greșim (IOAN 8:1-11)

– pentru ca omul care a greșit să nu fie doborât de întristare (2 COR. 2:5-7)

– ca să nu fim condamnați deoarece și noi am fost iertați (MAT. 18:23-35)

  • PE CINE/CE SĂ IERTĂM?

– pe toți cei care greșesc față de noi

  • CUM SĂ IERTĂM?

– prin credință (FAPTE 26:18)

– fără să-ți mai aduci aminte de greșelile aproapelui tău

– cum ne-a iertat Dumnezeu în Hristos (EFES. 4:32; COL. 3:13

– având ca martor pe Hristos (2 COR. 2:10)

– cu toată inima (MAT. 18:35)

  • CÂT TIMP SĂ IERTĂM?

– pentru totdeauna. Când Dumnezeu iartă, nu-și mai aduce aminte de păcatele noastre (EVR. 8:11, 12). Același lucru TREBUIE să-l facem și noi.

  • DE CÂTE ORI SĂ IERTĂM?

– de câte ori este nevoie (MAT. 18:21, 22)

PROVOCARE

  1. Fiecare se va duce la o persoană față de care știe că a greșit și își va cere iertare în Numele Domnului Isus. Cealaltă persoană este datoare să ierte.
  2. (opțional) Fiecare se va duce la o persoană care i-a greșit și îi va declara că îl iartă în Numele Domnului Isus Hristos.

CONCLUZIE: Dacă ați iertat pe cineva, iertați-l 100%, pentru totdeauna și fără să aveți regrete! Și nu uitați că IERTAREA ESTE ARMA OMULUI ÎNȚELEPT. FIȚI, DAR, ÎNȚELEPȚI! CÂNTARE ȘI RUGĂCIUNE


Scrie un comentariu

PE URMELE DURERII LUI HRISTOS


Călătorie imaginară pe urmele lui Hristos în săptămâna Paștelui. Relatarea principalelor evenimente din acea săptămână

– 1 COR. 4:16; 11:1; 1 PET. 2:20-25 –

DUMINICĂ

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

MAT. 21:1-9 (de citit versetele 7-9)

Întrebări: De ce nu a intrat Isus pe jos în Ierusalim? Ce reprezintă măgarul și măgărușul în simbolistica Biblică?

– măgarul îi simbolizează pe cei care fac slujbele Fiului, lucrările Tatălui, înzestrați de Duhul Sfânt;

– măgărușul (puiul măgăriței) îi simbolizează pe slujitorii tineri, „neîncălecați” de păcat (pe care nu a pus stăpânire păcatul).

            Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost una simbolică.

            De citit acasă: MARCU 11:1-11; LUCA 19:29-40; IOAN 12:12-19.

Plângerea pentru cetate – Ar trebui ca și noi să plângem pentru cetățile noastre.

De citit acasă: LUCA 19: 41-44

LUNI – Gonirea vânzătorilor din Templu. Curățirea Templului

MAT. 21:10-17 (de citit versetul 12)

Primul loc unde a intrat Domnul Isus când a venit la Ierusalim a fost Templul, unde a făcut CURĂȚENIE. În unele biserici din zilele noastre este nevoie de reformă, deoarece Hristos a fost înlocuit cu alte SUROGATE.

De citit acasă: LUCA 19:45-48.

MARȚI

Blestemarea smochinului

MAT. 21: 18, 19 (de citit)

Mulți creștini au viața „împodobită” doar cu „frunze” (creștini falși), dar în viața lor nu există rod. Cine nu aduce roade BUNE va da socoteală înaintea Domnului. („Orice pom care nu face roade bune este tăiat și ARUNCAT ÎN FOC.” – MAT. 7:19)

De citit acasă: MARCU 11:12-14.

Puterea credinței

MAT. 21:20-22 (de citit); MARCU 11:20-26 (de citit versetele 22-24)

Să ai credință înseamnă ca atunci când te rog să nu ai niciun fel de îndoială. Nu-ți trebuie o credință cât un munte, dar în credința ta, așa cum este ea, să nu te îndoiești deloc.

Să ai credință înseamnă ca atunci când te rogi să crezi că ai și primit ceea ce ai cerut, iar Dumnezeu ÎȚI PROMITE că vei avea acel lucru, dacă este după voia Lui.

Sfătuirea împotriva lui Isus

MARCU 14:1, 2 (de citit)

Preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii voiau să-L prindă prin mijloace necinstite deoarece știau că nu-L puteau prinde prin mijloace „curate”.

De citit acasă: MAT. 26:1-5; LUCA 22:1, 2.

Mirul turnat pe capul lui Isus

Printre altele, mirul era folosit pentru îmbălsămare.

Probabil această femeie nu s-a gândit la acest lucru, ci s-a gândit la ungerea sfântă (vezi EXOD 30:22-28) sau l-a folosit drept un cadou deosebit de valoros. Biblia nu precizează.

În cele două texte Cuvântul Domnului spune că ucenicilor le era necaz pentru risipa aceasta. De fapt, într-o altă împrejurare (IOAN 12:1-11) apostolul Ioan spune că Iuda era cel căruia îi era necaz de acest lucru, atunci când Maria I-a spălat picioarele lui Isus cu mir, deoarece el (Iuda) era un hoț și ar fi vrut ca banii obținuți pe acel mir să fie puși în pungă ca mai apoi să-i poată lua el.

De citit acasă: MAT. 26:6-13; MARCU 14:3-9.

Vânzarea (trădarea) lui Isus

MAT. 26:14-16 (de citit)

Inițiativa vânzării (trădării) lui Isus a venit de la Iuda, nicidecum de la preoți. Inițiativa vânzării fraților din biserică vine de la oamenii din biserică.

De citit acasă: MARCU 14:10,11.

MIERCURI – Nu există date cu privire la această zi. Liniște.

JOI

Descoperirea vânzătorului

MAT. 26:17-25 (de citit versetele 21-25)

Isus a știut dinainte ceea ce avea să se întâmple. Este dureros să știi că cel care mănâncă din farfurie cu tine te va vinde. Iuda, în obrăznicia lui, L-a întrebat chiar el pe Domnul Isus (v. 25).

De citit acasă: MARCU 14:17-21; IOAN 13:18-30.

Cina Domnului / Cina cea de Taină

MAT. 26:26-29 (de citit tot)

            Au băut TOȚI din același pahar. Asta demonstrează o părtășie deosebită. Era și este și acum o părtășie legată prin sângele Domnului Isus. Acest lucru are legătură cu mântuirea noastră.

            De citit acasă: MARCU 14:22-25; LUCA 22:14-20.

Rugăciunea din grădina Ghetsimani

IOAN CAP. 17 (de citit versetele 3 și 21)

Adevărata viață este aceea în care Îl cunoaștem pe Dumnezeu și pe Domnul Isus. Restul este gunoi.

Noi trăim în unitate unii cu alții, cu Hristos și cu Dumnezeu Tatăl.

Arestarea lui Isus

MAT. 26: 47-56 (de citit versetele 50 și 56)

Isus știa că Iuda Îl trădase și totuși îl numea prieten.

            Ucenicii au fugit. Aici se vede lașitatea naturii umane.

De citit acasă: MARCU 14:43-52; LUCA 22:47-53;IOAN 18:1-11.

Judecata înaintea lui Ana, a lui Caiafa și a Sinedriului. Tăgăduirea lui Petru

MAT. 26:57-75 (de citit versetele 59-61 și 74-75)

Condamnarea lui Isus a fost cea mai mare eroare judiciară din toate timpurile, bazată pe o minciună „religioasă”.

Preoții – liberi prin minciună, Isus – condamnat pentru adevăr. Chiar și unii preoți din zilele noastre folosesc minciuni despre pocăiți sau despre pocăință numai cu scopul de a nu lăsa oamenii să se pocăiască.

Petru s-a lepădat cu blestem, dar apoi a plâns cu amar.

VINERI

Judecata înaintea lui Pilat

MARCU 15:1-21 (de citit versetele 11-14)

La îndemnul preoților, oamenii au ales pe Barnaba în locul lui Isus. În zilele noastre oamenii nu s-au schimbat: aleg păcatul în locul lui Hristos.

IOAN 18:28-40 (de citit versetul 31)

În IOAN 18:31 se vede falsitatea credinței celor care L-au condamnat pe Isus.

De citit acasă: MAT. 27:2, 11-14; LUCA 23:1-5; 13-25.

Isus înaintea lui Irod

LUCA 23:6-12 (de citit versetul 12)

Oamenii răi se unesc doar la rău.

Batjocurile soldaților, fruntașilor și ale altui condamnat

MAT. 27:26-31 (de citit versetele 28-30)

Fără să știe, soldații au împlinit profețiile din Vechiul Testament cu privire la Domnul Isus. (vezi ISAIA 53:3)

De citit acasă: MARCU 15:16-20; LUCA 23:35-43.

Răstignirea și batjocurile trecătorilor

MAT. 27:32-44 (de citit versetele 35, 38)

În Domnul Isus Hristos, în această împrejurare, au fost împlinite două profeții din Vechiul Testament, scrise cu secole înainte: PS. 22:18 și ISAIA 53:12, când Isus a fost pus în rândul celor fără-de-lege.

IOAN 19:17-30 (de citit versetele 25-27)

Înainte de moartea Sa, pe când era pe cruce, Isus a avut luciditatea de a își încredința mama celui mai apropiat ucenic al Său care avea să aibă grijă de ea.

De citit acasă: MARCU 15:21-41; LUCA 23:26-43

Moartea și îngroparea lui Isus

MAT. 27:45-66 (de citit versetele 45, 51-54)

Despărțirea de Hristos aduce întuneric în viața oamenilor.

Schimbări radicale după moartea lui Isus:

– ruperea perdelei simbolizează ruptura dintre Vechiul și Noul Testament. Creștinii își ghidează viața după Noul testament. De asemenea, trebuie să simbolizeze ruperea sufletului omenesc de păcat.

De citit acasă: MARCU 15:33-47; LUCA 23:44-55; IOAN 19:31-42.

SÂMBĂTĂ – Odihna

LUCA 23:55, 56

Femeile s-au odihnit, ca orice evreu în ziua Sabatului, în casele lor. Isus S-a odihnit în mormânt.

DUMINICĂ – Învierea și arătările Domnului

MAT. CAP. 28

Îngerul se arată femeilor. La vederea acestuia, străjerii rămân ca morți. Cum am fi reacționat noi la o astfel de întâlnire „de gradul trei”?

Apoi femeilor li se arată Însuși Isus cel înviat. Nu există o bucurie mai mare decât să avem siguranța că Domnul Isus e viu (vezi versetul 9).

De teamă ca planul lor să nu fie descoperit, preoții și cărturarii recurg la una dintre cele mai mari minciuni din istorie: „ucenicii L-au furat”.

Când Domnul Isus s-a arătat ucenicilor în Galileea, Matei spune că unii s-au îndoit. Evanghelistul Ioan vorbește despre Toma că s-a îndoit și că a avut nevoie să vadă rănile Domnului Isus ca să creadă. Dar Isus a spus: „Ferice de cei ce nu au văzut și au crezut!” (IOAN 20:24-29). Luca, la rândul său, spune că la vederea Lui ucenicii erau plini de frică și de spaimă și că și ei au avut nevoie să vadă semnele cuielor în trupul Lui (LUCA 24:36-39). Niciunul dintre ei nu este de condamnat, deși au trăit alături de El 3 ani și jumătate. Întrebarea este: CUM NE-AM FI COMPORTAT NOI ÎN LOCUL LOR?

MARCU CAP. 16

Îngerul se arată femeilor.

Isus Se arată Mariei Magdalena și altora.

Isus îi trimite în misiune pe ucenici.

LUCA CAP. 24

Doi îngeri se arată femeilor. Ceea ce este interesant este că ucenicii nu le-au crezut pe femei când le-au spus că Isus este viu. E greu de crezut un astfel de lucru cu mintea umană. Petru, care era un om dintr-o bucată, a vrut să se convingă. S-a dus la mormân și l-a găsit gol.

Isus Se arată celor doi ucenici pe drumul Emausului. Deși au parcurs împreună aproximativ 11 kilometri pe jos, totuși ei nu L-au recunoscut până la frângerea pâinii, când li s-au deschis ochii (versetele 30, 31). Când iei parte la Cina Domnului ți se deschid ochii spirituali și Îl cunoști mai bine pe Domnul Isus, pentru că ai părtășie cu El.

La final, Isus S-a arătat și celorlalți 11, cărora le-a demonstrat cu semne vizibile că este El cu adevărat și nu este un duh.

CONCLUZIE: Important este un singur lucru: HRISTOS A ÎNVIAT! E VIU ȘI E CU NOI ÎNTOTDEAUNA.


Scrie un comentariu

Cronologia evenimentelor din Săptămâna patimilor aşa cum au consemnat evangheliştii


BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS

Duminică

Intrarea triumfală în Ierusalim (Matei 21:1-9; Marcu 11:1-10; Luca 19:29-40; Ioan 12:12-19)

Isus plânge pentru cetate (Matei 21:10, 11; Marcu 11:11; Luca 19:41-44)

Luni

Blestemarea smochinului (Matei 21:18, 19; Marcu 11:12-14)

Curăţirea templului (Matei 21:12, 13; Marcu 11:15-19; Luca 19:45-48)

Vindecări în templu (Matei 21:14-17)

Marţi

Smochinul uscat (Matei 21:19-22; Marcu 11:20-25)

Rostirea unor pilde şi discuţii controversate (Matei 21:23-22:46; Marcu 11:27-12:37; Luca 20:1-44)

Condamnarea cărturarilor şi fariseilor (Matei 23:1-39; Marcu 12:38-40; Luca 20:45-47)

Văduva săracă (Marcu 12:41-44; Luca 21:1-4)

Vizita grecilor (Ioan 12:20-36)

Respingerea lui Isus de către evrei (Ioan 12:37-50)

Discursul despre sfârşitul vremurilor (Matei 24, 25; Marcu 13:1-37; Luca 21:5-38)

Prevestirea jertfei de la cruce (Matei 26:1-5; Marcu 14:1, 2; Luca 22:1, 2)

Ungerea cu mir (Matei 26:6-13; Marcu…

Vezi articolul original 245 de cuvinte mai mult


Un comentariu

Biserica din casa ta


„5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ” (1 Petru 2:5)

„9. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; ” (1 Petru 2:9)

Subiectul de astăzi așteaptă de aproape un an de zile să fie scris, deoarece, cel puțin în opinia mea, un astfel de subiect este destul de delicat și nu poate fi abordat oricum. El ar trebui să facă parte din viața reală a individului, dar mai ales a celor care susținem sus și tare că suntem copii ai Domnului, răscumpărați prin sângele jertfei Domnului Isus Hristos.

Vă spun de la început că nu știu exact ce întindere va avea acest articol. Acest subiect despre care am spus că a așteptat aproape un an de zile este un subiect pe care l-am „rumegat” atât cât am putut de bine, la care am meditat îndelung și pe care l-am lăsat mai întâi la „dospit” în inima mea, apoi l-am pus la „copt” în „cuptorul” creierului meu, acolo unde am căutat să-i adaug puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu-mi place să fac lucrurile pe fugă, cu atât mai mult când vine vorba despre subiecte delicate din Cuvântul Domnului. Încerc să tratez Cuvântul Domnului cu câtă seriozitate pot. De aceea am preferat să amân aproape un an scrierea acestui articol fie din lipsa timpului necesar, fie din lipsa inspirației. Dar cum inspirația divină vine de sus, acum, când am oarece timp, mă rog ca Domnul să pună în inima mea această inspirație ca nu cuvintele mele să fie la mijloc, ci ale Domnului. Dumnezeu să mă ajute la lucrul acesta!

Așadar, vorbim despre un fel de biserică, dar nu despre orice fel de biserică. În orice accepțiune, cuvântul „biserică” are două sensuri, ambele proprii, nu figurate. În cazul de față nu ne vom referi la biserică în accepțiunea de clădire destinată actelor de cult, de închinare sau liturgice, ci în accepțiunea de grup de persoane adunate în scopul închinării, al venerării lui Dumnezeu, după cum suntem învățați prin Cuvântul Domnului din Efeseni 5:19 și Coloseni 3:16. Nu ne interesează în mod deosebit clădirile zidite din cărămizi, ci acele clădiri zidite din sufletele oamenilor. Este o pierdere importantă atunci când o clădire de biserică dispare din diferite motive (incendiu, calamități etc.), dar este o pierdere incomensurabilă atunci când dispare biserica din inima ta și biserica din casa ta. O clădire de biserică poate fi refăcută, dar pagubele produse de îndepărtarea de Dumnezeu de cele mai multe ori lasă urme atât de adânci, încât nu se mai șterg niciodată.

Mă doare sufletul să văd că bisericile sunt din ce în ce mai goale, dar cel mai mult mă doare să văd că inimile oamenilor sunt din ce în ce mai goale. Se prea poate ca cele două aspecte să aibă legătură între ele. O inimă goală este o premisă serioasă pentru o clădire de biserică goală în viitorul apropiat. De ce sunt adunările goale? Pentru că inimile noastre sunt din ce în ce mai goale. Nu mai există Dumnezeu în inimile noastre. Suntem reci. Suntem goi. Suntem fazi (fără gust) înaintea Domnului, deși El a spus că noi trebuie să fim sare (Matei 5:13; Marcu 9:50; Luca 14:34).

Să trecem la subiect. În primul rând BISERICA DIN CASA TA TREBUIE SĂ AIBĂ ALTAR. Altarul este locul cel mai important într-o biserică. Acolo este SFÂNTA SFINTELOR. La fel trebuie să fie și în casa ta. Trebuie să existe un loc special de închinare. Un loc special de întâlnire cu Domnul în rugăciune, în mijlocul laudelor și în studiul Cuvântului. Un loc în care să te întâlnești zi de zi cu Domnul tău. Un loc pe care să nu-l ocolești și în care să simți legătura ta cu Dumnezeu. Un loc în care Duhul Domnului să-Și facă prezența la întâlnirea cu tine. Iar dacă ai acel loc special, să nu întârzii la întâlnirea cu Domnul tău! Ai un asemenea loc în casa ta? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci caută să-ți faci urgent un astfel de loc!

Apoi TREBUIE SĂ AI UN TIMP SPECIAL DE PĂRTĂȘIE CU DUMNEZEU.  Nu 5 minute, nu 10 minute, nu neapărat o oră, ci atât cât simți prezența Domnului. Dumnezeu nu este legat de timp, El este atemporal. Cunosc persoane care la glasul Domnului se trezesc în toiul nopții ca să stea de vorbă cu El. Dumnezeu vrea să stea de vorbă cu tine. Este dornic să facă acest lucru. Poate de multe ori tânjește să-ți vorbească. Ești și tu dispus să-L asculți și să-I vorbești? Ai un timp special de părtășie cu Dumnezeu? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci rezervă-ți urgent un astfel de timp!

Un alt „ingredient” necesar și important pentru biserica din casa ta este O INIMĂ DEDICATĂ LUI DUMNEZEU. Spiritual vorbind, inima este cel mai important organ al omului duhovnicesc. O inimă împărțită cu lumea nu este plăcută Domnului. De asemenea, o inimă bună nu înseamnă neapărat o inimă duhovnicească. El vrea ca inima noastră să fie dedicată 100% Lui. O inimă care să ardă de nerăbdare pentru a se întâlni cu Domnul ei. O inimă care să bată cu putere pentru Domnul și să-L simtă prin fiecare fibră a ei. O inimă care să simtă durerea împreună cu cel ce se află în durere și care să se bucure de fiecare dată când aproapele nostru se bucură. O inimă care să se întristeze după voia Domnului atunci când vede lucruri care nu sunt corecte înaintea lui Dumnezeu. O inimă puternică și luptătoare atunci când este cazul și o inimă care să verse lacrimi atunci când este cazul. O inimă duhovnicească ce arde ca o lumânare pe altarul lui Dumnezeu. Ai tu o asemenea inimă? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci roagă-te de urgență Domnului ca să-ți transforme inima!

Ultimul lucru care îmi trece prin minte atunci când mă gândesc la biserica din casa noastră, dar cu siguranță nu cel mai lipsit de importanță, ba chiar foarte important înaintea Domnului, este să ai O FAMILIE DEDICATĂ DOMNULUI ȘI RUGATIVĂ. Aici de multe ori sunt mari probleme. De ce? Pentru că Satanei nu-i place timpul de rugăciune. Deloc. Rugăciunea este arma cea mai puternică și mai eficace împotriva lui. Și când tu îți propui să ai un timp de rugăciune, tocmai atunci intervine Satana. „Poate ai altă treabă, de ce să-ți pierzi timpul rugându-te?”, îți șoptește el. „În loc să te rogi nu mai bine te duci la vecinul tău să-l ajuți la cutare lucru? Vezi că prietenul tău are nevoie de tine!” sau „Ce-ar fi să te odihnești un pic? Ești prea obosit!”. Și câte și mai câte motive numai să nu te rogi… Mai sunt și motivele de întristare atunci când familia ta nu se așează pe genunchi la rugăciune cu tine. Când nu ai o familie dedicată rugăciunii e greu, tare greu, iar greutatea asta trebuie s-o duci tu, copil al Domnului! E crucea ta, nu căuta să tai din ea! Roagă-te pentru ei ca Domnul să-i transforme și să-i facă oameni după voia Sa! Ai o astfel de familie? Ferice de tine! Nu o ai? Roagă-te!

Și acum, la sfârșit, nu uita un lucru: INDIFERENT CUM AR FI SITUAȚIA, EȘTI UN OM BINECUVÂNTAT. CAUTĂ SĂ NU PIERZI ACEASTĂ BINECUVÂNTARE ȘI DU-O CU TINE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ALERGĂRII TALE PE ACEST PĂMÂNT! DOMNUL SĂ FIE CU TINE ÎN TOT CEEA CE FACI DUPĂ VOIA SA! AMIN!


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


sâmbătă, 31 august

Arată-mi, Te rog, gloria Ta!

Exod 33.18

Uimitoare cuvinte, ieșite de pe buzele unui om care deja văzuse mult din gloria lui Dumnezeu! Trecuseră peste patruzeci de ani de când el refuzase să fie numit fiul fiicei lui faraon, alegând ocara lui Hristos, în loc de plăcerile Egiptului. De atunci, Dumnezeu îi vorbise din rugul aprins, îi dovedise puterea Sa lovind Egiptul cu cele zeci plăgi, îl eliberase pe Israel trecându-l prin Marea Roșie și coborâse pe Muntele Sinai cu foc, cu un cutremur, cu sunetul de trâmbiță și cu un glas care a clătinat pământul. Moise văzuse, într-adevăr, câte ceva din gloria Domnului.

Acum însă, preaiubitul Său popor Israel căzuse adânc. Ei își făcuseră un vițel de aur, amestecând idolatria și corupția într-o sărbătoare care merita din plin mânia aprinsă a lui Dumnezeu. Doar datorită mijlocirii fierbinți și puternice a lui Moise a fost această mânie oprită. În această situație deosebit de mișcătoare, Moise s-a oferit să fie șters din cartea lui Dumnezeu, numai să fie poporul iertat.

Călătoria către țara promisă avea să continue. Domnul urma să-i dea lui Moise tot ceea ce era necesar pentru a conduce poporul acolo: prezența Sa, harul Său, călăuzirea Sa. Însă, mai presus de toate acestea, Moise dorea să vadă gloria lui Dumnezeu. O dorință înțeleaptă, pentru Moise și pentru noi! Nu există nimic în închinarea sau în slujba pentru Dumnezeu care să nu fie legat de gloria Sa. Avem nevoie de oameni care să fie ca Moise, ale căror fețe să strălucească de gloria lui Dumnezeu și ale căror cuvinte și acțiuni să dovedească timpul petrecut în prezența Lui! Doamne, arată-ne gloria Ta!

G. W. Steidl


Scrie un comentariu

Sămânța bună


sâmbătă, 31 august

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului.

Psalmul 102.17

Răspunsul Domnului

Fiind dintr-o familie foarte săracă, Grigore, un băiat de opt ani, nu primea de la nimeni bani de buzunar. Doar mama îi mai dăruia când și când câte o copeică, nu mai mult. Odată însă cineva i-a oferit o jumătate de rublă. Grigore avea acum cincizeci de copeici și se considera un adevărat bogătaș. El scotea moneda din buzunar, o examina și o punea la loc, pipăind-o grijuliu cu degetele, pentru a se convinge că nu dispăruse. Grigore își făcea tot felul de planuri, chibzuind în minte cum să-și cheltuiască mai bine banii. Dar deodată, când și-a vârât pentru a suta oară mâna în buzunar ca să-și pipăie comoara, s-a pomenit cu buzunarul gol. Și-a întors pe dos buzunarele, a scotocit peste tot prin casă, prin curte, prin grădină, dar nu și-a găsit nicăieri banii.

Seara, băiatul s-a dus la culcare în cea mai proastă dispoziție. Tocmai când era gata să se pună în pat, și-a adus aminte că nu s-a rugat, așa cum îl învățase mama din fragedă copilărie. „Eu mi-am pierdut banii. La ce mai sunt bune acum rugăciunile mele? Astăzi am să mă culc fără să mă rog.“

Dar, în clipa când era gata să ațipească, o voce lăuntrică i-a spus în șoaptă: „Trebuie să-ți fie rușine că nu te-ai rugat astăzi, căci ești credincios și Îl cunoști pe Dumnezeu …“. Glasul conștiinței îi șoptea întruna: „Tu nu te-ai rugat astăzi. Așa fac oare copiii cuminți și credincioși? Ridică-te îndată și roagă-te Domnului!“.

Grigore s-a dat jos din pat, s-a lăsat pe genunchi… și deodată a simțit sub picior ceva tare și rece, un obiect mic și rotund. El a privit în jos și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Pe podea, lângă pat, sub genunchiul pe care se lăsase să se roage Domnului, zăcea moneda pierdută!


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 12


Devoțional

BURUIENI IN GRĂDINĂ, SORTAREA PEȘTILOR

Ambele pilde ne arată, printre altele, că frecventarea unei biserici, chiar şi pentru o perioadă lungă de timp, nu echivalează întotdeauna cu o inimă nouă şi cu o relaţie cu Isus. În acest sens, ar trebui să ne examinăm inima pentru a fi siguri că ne bazăm pe Hristos și nu pe creștinismul nostru, pentru mântuirea noastră. 

Te-ai surprins vreodată spunând, „O, am fost întotdeauna un creştin”, sau „O, am frecventat întotdeauna biserica”, atunci când ai fost întrebat despre mărturia ta? Sunt mai importante cunoştinţele din Scriptură decât relaţia ta cu Hristos? Te bazezi pe neprihănirea ta, în loc să-ți cultivi dorinţa de sfinţenie? Încerci să te menții pe „linia de plutire a mântuirii” în loc să faci cunoscută Evanghelia și astfel să contribui la avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu? 

Aceste pilde nu sunt o scuză pentru a evita păcatul evident în biserică. Liderii bisericii nu trebuie sã lase neobservate situațiile in care membrii păcătuiesc. Cu toate acestea, în loc să devenim detectivi spirituali și să ne punem astfel în situația de a găsi „buruienile” din biserica noastră și din bisericile din jurul nostru, ar trebui să ne examinăm inimile pentru a vedea dacă vreo buruiană își face loc acolo!

‘Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina și legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’” ‘ Matei 13:24-30 https://my.bible.com/bible/191/MAT.13.24-30
‘Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din ţarină.” El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. Atunci , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă. ‘ Matei 13:36-43 https://my.bible.com/bible/191/MAT.13.36-43
‘ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.” „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” , i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. ‘ Matei 13:47-51 https://my.bible.com/bible/191/MAT.13.47-51


Scrie un comentariu

Cuvinte din CUVÂNT – 31.08.2019


„1. Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer. 2. Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. 3. Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri: 4. ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea. 5. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. 6. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. ” (Coloseni 4:1-6)