EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

VERSURI DE CÂNTĂRI CREȘTINE – TOȚI ANII MEI DIN TRECUT


TOȚI ANII MEI DIN TRECUT

 

Toți anii mei din trecut

Fără Tine i-am trăit,

Dumnezeul meu iubit.

REF.: Dar acuma eu mă-ntorc la Tine

Cu durerea sufletului meu

Și Te rog din inimă, Stăpâne,

Ajută-mă să-Ți slujesc mereu!

Îmi pare rău așa de mult

De timpul ce l-am pierdut,

Pace-n suflet n-am avut.

Eu, Doamne, Îți mulțumesc

Pentru mine ce-ai făcut,

Ai salvat un fiu pierdut.

Iar acuma la sfârșit

Îmi înalț cântarea mea

Să te bucuri Tu de ea.

AMIN!

Anunțuri


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (43) – „CUVÂNTUL CARE ADUCE ROADE ȘI JUDECATĂ”


cropped-bible-1

43. Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.”

(Psalmi 119:43)

Probabil că în mintea fiecărui creștin se naște o întrebare, legitimă dealtfel, atunci când citește acest verset: poate Dumnezeu, Cel ce pune Cuvântul Său în gura credincioșilor, să Și-L ia înapoi? La prima vedere am fi tentați, așa cum și eu am fost, să spunem că NU. Dar, analizând mai în amănunțime, am constatat un lucru care acum mi se pare logic. Cuvântul Domnului este al Lui, este proprietatea Lui. El pune Cuvântul Său în mintea, inima și implicit gura credincioșilor cu scopul de a aduce roade, dar apoi Cuvântul se întoarce la El, cu tot cu roadele pe care le-a adus: tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11). Așadar, dacă este al Lui, nu poate El să facă ce vrea cu ceea ce-i aparține? Dacă Dumnezeu este Stăpân, nu poate face El ce vrea cu ce este al Său? Firește că da!

Psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu să nu ia cuvântul adevărului din gura sa căci nădăjduiește în judecățile Sale. Cuvântul Domnului aduce mângâiere, dar aduce și judecată. Iar judecata Domnului este dreaptă. Va veni o vreme când Domnul va face judecata între cei buni și cei răi, între cei drepți și cei nedrepți, între cei credincioși și cei necredincioși. Dacă cineva care încă nu s-a hotărât să-L urmeze pe Hristos citește aceste rânduri, îl sfătuiesc să facă astăzi acest pas. Hristos bate la ușa inimii sale! Vremea este aproape și judecata Domnului stă să înceapă. Drag prieten care nu ești împăcat cu Dumnezeu, cum vei sta atunci în fața Domnului? Iată ce spune El: „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” (Matei 25:31-46)

DRAG PRIETEN CARE ASTĂZI ÎNCĂ ÎL MAI LAȘI PE DOMNUL ISUS SĂ BATĂ LA UȘA INIMII TALE, GRĂBEȘTE ȘI DESCHIDE-I! EL ESTE NERĂBDĂTOR SĂ INTRE LA TINE ȘI SĂ STEA CU TINE LA MASĂ, SĂ-ȚI ASCULTE TOATE NECAZURILE TALE ȘI SĂ TE IA PE BRAȚUL SĂU! NU MAI AMÂNA, MÂINE POATE FI PREA TÂRZIU! FII BINECUVÂNTAT!

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (41) – „O STRIGARE DISPERATĂ”


cropped-bible-1

41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
(Psalmi 119:41)

 

Avem momente în viață când simțim cum valurile ne acoperă, ne simțim acaparați de brațele nemiloase ale problemelor și simțim focul cuptorului, parcă încins de șapte ori mai mult decât de obicei. Unii dintre noi ne-am întors la Dumnezeu din mijlocul unei astfel de văpăi crezând că toate vor fi doar lapte și miere. Ce am constatat fiecare după aceea, știe fiecare în dreptul său.

Aș vrea, însă, să mă refer acum la momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi am încercat să ne rezolvăm problemele singuri, fără Dumnezeu. Am încercat, dar am eșuat lamentabil. Am eșuat pentru că în ceea ce privește problemele vieții nu poți avea sorți de izbândă dacă nu-L ai ca aliat pe El. Mulți au fost căzuți în patima alcoolului, al tutunului, unii au apucat calea drogurilor. Mulți au căzut în capcana curviei sau a relațiilor nepotrivite descrise de apostolul Pavel în Romani 1: 24-32. Unii și-au pierdut locul de muncă din pricina problemelor cu alcoolul. Alții și-au destrămat familiile. Alții au ajuns în închisoare. Alții au murit în diferite accidente. Alții au fost uciși de tovarășii de pahar. Alții s-au sinucis. Dar slăvit să fie Domnul că pe noi El ne-a găsit și ne-a „recuperat” la timp! Stau de multe ori și mă gândesc analizându-mi viața și de fiecare dată ajung la o singură concluzie: dacă nu ar fi fost El, eu astăzi nu aș fi avut familie, nu aș fi avut un loc de muncă și poate că aș fi ajuns cine știe ce vagabond! Dar mulțumesc Domnului că El s-a îndurat de mine și m-a mântuit, schimbându-mi viața după voia Sa și transformându-mă într-o ființă nouă (Romani 6: 4; 1 Corinteni 5: 7; 2 Corinteni 5: 17; Galateni 6: 15).

Aș vrea să închei cu versetele pe care mi le amintesc de fiecare dată când am probleme și sunt încercat:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
(1 Petru 5:6-11)

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (28) – „CUVÂNTUL CARE TE RIDICĂ”


cropped-bible-1

28. Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după cuvântul Tău!
(Psalmi 119:28)

 

Poate că de multe ori ai avut sufletul plin de durere, o durerea care te apăsa, care nu-ți dădea pace (cum să-ți dea pace durerea?), o durere din pricina căreia nu mai aveai liniște. Poate că problemele din familia ta au cauzat sau au accentuat această durere. Poate că prietenii tăi ți-au îngreunat sarcina în loc s-o poarte împreună cu tine. Poate că nici măcar biserica nu te-a putut ridica din starea în care te-ai aflat. Poate că simțeai cum vlaga ți se scurge din mușchi, din vene, din oase. Poate că nimeni nu s-a aplecat pe genunchi împreună cu tine când aveai nevoie. Poate că ți se părea ca și cum tot cerul s-ar fi năruit peste tine. Poate că de multe ori te-a durut inima care nu mai suporta atâta durere. Poate că sentimentul de durere te-a făcut să te simți ca un vas de lut care este zdrobit. Poate că și acum mai simți uneori cioburile din inima ta. Însă atunci când te simțeai zdrobit, sfărâmat, pus la pământ ți-ai adus aminte de Cuvântul Domnului care spune: Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. ” (Psalmi 51:17); „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. ” (Isaia 57:15)

Domnul Isus a spus: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” ” (Matei 11:28-30). Dragul meu cititor, îți spun din proprie experiență. Când am fost întristat, când inima mea era plină de durere apăsătoare, când am fost jignit, când nu mai aveam liniște, când aveam probleme în familie, când „prietenii” m-au părăsit cum se scutură zgura de argint când este lămurit, când simțeam că nu mai am nicio putere și că nu mai există poate nicio speranță pentru mine, am făcut un gest pe cât de simplu, pe atât de important: sfărâmat și cu o inimă grea și mâhnită, am căzut în genunchi înaintea Domnului și m-am rugat, dar m-am rugat fierbinte, de cele mai multe ori cu lacrimi. Lacrimi de durere, dar și de izbăvire. Lacrimi eliberatoare. Apoi m-am adâncit în Cuvântul Domnului, de unde am căpătat alinare. Cuvântul Domnului m-a ridicat și m-a făcut să văd altfel lucrurile, într-o altă lumină. De aceea, atunci când ai astfel de probleme, descarcă-te înaintea Domnului de ele plecându-ți genunchii la pământ, apoi umple-te de Cuvântul Său cel Sfânt! Vei vedea cu ochii tăi ce putere minunată vei căpăta și poate că Domnul îți va spune ca și lui Iosua: Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată Legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” ” (Iosua 1:7-9). DOMNUL SĂ-ȚI DEA BIRUINȚĂ ÎN TOATE LUCRURILE ȘI ÎN TOATE ÎMPREJURĂRILE!

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (27) – „O CONDIȚIE IMPORTANTĂ”


cropped-bible-1

27. Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
(Psalmi 119:27)

 

Versetul de azi este compus din două părți care vin în completare una celeilalte. „Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale…”. În orice domeniu, nu putem face un lucru despre care nu știm nimic, pe care nu-l cunoaștem. Dacă cineva ar pune un profesor universitar să piloteze un avion, acel avion s-ar prăbuși cu siguranță. Sau dacă un pilot ar fi pus să facă o operație chirurgicală, fie ea și una simplă, cel mai probabil ar fi un eșec. Fiecare trebuie să facă lucrul la care se pricepe cel mai bine. În felul acesta succesul este garantat.

În plan creștin, dumnezeu ne ajută, dacă vrem, să cunoaștem poruncile Sale ca să nu rătăcim PE CALE sau DE PE CALE. Putem să ne rătăcim PE CALE crezând că lucrurile pe care le facem sunt corecte, fără să fie așa. Găsim destule persoane pierdute în biserică, persoane pe care noi le numim, de regulă, creștini nominali. Alte persoane sunt rătăcite DE PE CALE, adică au fost odată pe Cale, dar s-au rătăcit și au început să creadă alte lucruri (erezii) sau să nu mai creadă nimic. Alte persoane sunt rătăcite ÎN AFARĂ CĂII. Aici este vorba despre cei care nu L-au cunoscut niciodată pe Hristos ca Mântuitor personal. Domnul Isus a spus despre ei: Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. ” (Ioan 10:16). Pentru toți aceștia am o veste bună: ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE! E LOC PENTRU TOȚI, ÎN ORICÂT DE MARE NUMĂR VOR VENI!

Iar noi trebuie să ne gândim în fiecare zi la lucrurile lui Dumnezeu, să medităm la Cuvântul Lui ca să nu ne rătăcim!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (26) – „«ELEVI» ÎNTR-O «ȘCOALĂ» SPECIALĂ”


cropped-bible-1

26. Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!
(Psalmi 119:26)

O cântare cunoscută spune: „Sunt elev într-o școală specială”. Cu toții suntem elevi la Școala Cuvântului lui Dumnezeu. Versetul de azi ne expune exact o secvență de „lecție” din această școală.

„Eu îmi istorisesc căile” – orice creștin trebuie să mărturisească Domnului căile sale. Dumnezeu cu siguranță le cunoaște, dar așteaptă să le istorisim noi. Un profesor cu siguranță cunoaște lecția, dar așteaptă ca elevul să spună ce știe, ce a învățat. Acesta este una dintre modalitățile de  verificare a cunoștințelor și experiențelor acumulate. La fel și în cazul nostru, trebuie să-I spunem Domnului tot ceea ce am învățat din Cuvântul Său și experiențele pe care le-am acumulat pe Calea Lui. Însă noi mai facem încă un lucru. Atunci când ne istorisim căile, mărturisim și piedicile pe care le-am avut, și eșecurile, și căderile, și păcatele, și succesele, și strălucirile – TOT. Atunci noi ne golim inima înaintea Domnului. Acesta este primul pas sau prima etapă.

Pasul al doilea  vine în completarea celui dintâi. Acesta este: „și Tu mă asculți”. Dumnezeu ne ascultă, dar ne și corectează în același timp. Dacă nu ne-ar asculta Dumnezeu și dacă nu ne-ar corecta ar fi grav. Ar fi grav pentru că nu am ști ce am greșit și nu am ști cum am putea să ne îndreptăm. Dacă profesorul l-ar lăsa pe un elev așa cum este, fără să-l corecteze, acel elev nu ar putea ajunge la performanță. Și-ar însuși cunoștințe parțial sau total corecte, ceea ce nu l-ar ajuta cu nimic. Sunt unii elevi care învață doar pentru nota de trecere, deși ar putea mult mai mult. Dar pentru că le lipsește voința se plafonează la un anumit nivel, fără să conștientizeze că în viață acest lucru le-ar putea dăuna. Astfel, elevi care la început au pornit bine încep să aibă probleme la învățătură iar unii chiar rămân corigenți ori repetenți. Tot la fel, unii creștini se plafonează la un anumit nivel al credinței, „uitând” că Dumnezeu ne binecuvântează de multe ori proporțional cu nivelul de credință al fiecăruia. Numai că pe Calea Domnului nu există corigenți, nici repetenți. Aici ori ești credincios, ori nu, altă cale nu mai există. Aici nu poți să „dai corigența”, ca la o școală normală.

A treia etapă (al treilea pas) într-un sistem clasic de predare-învățare este trecerea la o lecție nouă: „învață-mă orânduirile Tale!”. După ce noi ne-am istorisit căile înaintea Domnului, după ce El ne-a ascultat cu atenție cererile și mulțumirile noastre, El vrea să ne învețe de fiecare dată câte o lecție nouă. Prin aceasta El vrea să ne ajute să ne îndreptăm erorile (cunoștințele dobândite greșit) și să învățăm lucruri noi din Cuvântul Său. Dar pentru aceasta sunt necesare două lucruri: să fii prezent înaintea Domnului și să fii receptiv la învățăturile Lui. Nu poți fi prezent înaintea Domnului decât în două moduri. Primul ar fi să-ți rezervi în fiecare zi un timp special în care să te întâlnești cu El. Atunci poți să-I vorbești ca unui Tată, adresându-te Lui în intimitate, numai tu și El, iar El îți poate răspunde din Cuvântul Său. Cum, însă, știm cu toții timpul nostru extrem de limitat și știm că acasă nu putem sta în prezența Lui mai mult de o oră pe zi (și asta mai mult seara, când deja suntem obosiți de alergarea zilnică), al doilea mod ar fi să ne întâlnim cu El în adunare. Aici El poate să ne învețe și să ne dea rezolvare la problemele noastre prin: predică, Cuvântul citit și explicat la timpul de rugăciune, sfătuire cu pastorul bisericii, cu frații etc. Problema este, însă, de câte ori pe lună venim noi în Casa Domnului? Și dacă venim, suntem noi receptivi, suntem noi atenți la Cuvântul Domnului? Sau Satana ne fură gândurile și în timpul de predică ni le duce la: „Oare am stins eu lumina când am plecat de acasă? Am închis apa? Gazele? Am dat de mâncare la animale?” etc. DOAMNE, AJUTĂ-NE SĂ FIM PREZENȚI LA BISERICĂ, CU TRUPUL ȘI CU GÂNDUL, ȘI SĂ FIM RECEPTIVI LA ÎNVĂȚĂTURILE TALE!

AMIN!

Cântare: „Sunt elev la o școală specială”:

http://embed.trilulilu.ro/video-muzica/sunt-elev-la-o-scoala-speciala


Scrie un comentariu

VLADIMIR PUSTAN – ÎNCHINAREA COMPROMISĂ