EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


5 comentarii

ÎN BISERICĂ, DAR NEMÂNTUIT…


M-am tot gândit de-a lungul timpului la o întrebare. Oare cum este să fii membru într-o biserică, dar să nu fii mântuit? Să fii doar un nume între atâtea altele… Să lupți o viață pentru a duce o viață morală, dar la final să pierzi tot… Cum este, oare, să te trezești într-o bună zi că, sfârșindu-ți-se firul vieții pe acest pământ, Dumnezeu îți pune înaintea ochilor filmul vieții, îți vezi greșelile, unele dintre ele capitale, dar nu mai poți face nimic pentru a le îndrepta? Oare avem printre noi astfel de oameni în adunările noastre? Oare suntem și noi printre ei?

Dragii mei, de multe ori suntem puși în situația ingrată de a alege răul mai mic. Oare este așa și în Biserică? Nu întreb dacă trebuie să fie așa, pentru că este evident că n-ar trebui, dar practic există astfel de situații? Alegem, oare, să rămânem cu bisericile goale din dorința de a pune ordine printre membri, sau alegem să avem biserici compromise din cauza compromisului pe care trebuie să-l facem cu membrii care nu vor să știe de regulile din lăuntrul Bisericii? Multe întrebări…

Atunci când ajungi să accepți anumite lucruri din partea fraților, lucruri care lezează integritatea bisericii din care faci parte, din cauză că ești o biserică foarte mică și nu-ți permiți să pierzi membri, alegerea care îți stă înainte este una foarte grea. Dacă ești o biserică de câteva sute de membrii, nu este mare caz că pierzi câțiva, dar atunci când la slujba de duminică îți vin câteva persoane, ești pus în situația de a amâna unele decizii în speranța că frații se vor îndrepta. Și ce poți zice, de exemplu, cuiva care lipsește de la adunare pentru că nu are cine avea grijă de animale? Te doare… Te doare ca păstor, te doare dacă ești un membru real, nu doar o mobilă nemișcătoare, da, te doare, dar nu poți spune atâtea câte, poate, ai dori… Ai vrea să-i pui înaintea ochilor faptele lui, ai vrea să-i spui că neprezența la adunare este un fel de păcat, dar pe de altă parte te gândești că oricum îi spui degeaba… că el tot ce știe va face!

Dintr-o altă perspectivă, cum poate cineva să îndemne să vină la biserică, dacă el nu vine? Cum poate cineva să îndemne să facă anumite lucruri, dacă el nu le face? De multe ori predici de la amvon aceste lucruri, însă atunci când îți arunci privirile peste adunare îi vezi pe cei vizați că fie au pe chip un fel de crispare, fie se simt stânjeniți, fie… nu vezi nimic pe fețele lor. Gol!

Există, deci, oameni în adunări care sunt prezenți fizic, dar duhul lor este tare departe? Îi vezi? Să nu te miri, îi vei vedea din ce în ce mai mult! Că „ah, am uitat becul aprins!”, sau „am uitat să dau apă la animale” ori „phiiiii, acum mi-am amintit că am uitat să încui poarta!”… Oameni prezenți, dar totuși absenți. Oameni care sunt în adunare, dar nu cu Dumnezeu. Da, avem, oameni care sunt copleșiți de propriile probleme în loc să fie copleșiți de prezența lui Dumnezeu. De aia sunt adunările tot mai goale, iar cele care totuși mai sunt cât de cât mai pline, sunt din ce în ce mai reci. Nu mai plângem unii pentru alții, deoarece n-avem timp nici să ne gândim la asta. Ne împiedică îngrijorările noastre. Nu mai avem timp pentru alții. Nu mai avem timp pentru noi. Nu mai avem timp nici pentru Dumnezeu. Suntem în biserică, dar nu CU Biserica! Și astfel, suntem în biserică, dar nu mântuiți…

Doamne, ajută-ne să luăm aminte la viața noastră, să ne lepădăm de îngrijorările noastre ca să fim mântuiți! Animalele noastre ne pot despărți de Dumnezeu, dacă le punem pe ele pe primul loc (vezi afirmațiile mele, reale, auzite de mine, de mai sus!). Grijile noastre ne pot despărți de Dumnezeu. De ce să nu lăsăm noi toate astea pe pământ ca să putem zbura spre Cer?

Anunțuri


Scrie un comentariu

Care dintre politicienii români ESTE Creștin? – Scurtă analiză personală


votat

Acum este, după cum bine știe toată lumea, perioada premergătoare alegerilor locale. Din data de 9 mai a început campania electorală. O campanie furibundă pe alocuri. Adică o campanie în care se aruncă foarte multe lături în ograda contracandidatului / contracandidaților. De regulă, aceste lături „aterizează” în ograda candidatului cel mai bine cotat. De ce? Din teamă. Din frica de a nu pierde fotoliul călduros în care ne-am instalat de 4 ani, la primării sau la consiliile județene. Și mai ales pentru că de cele mai multe ori lipsește educația. Educația aceea care ne învață să întoarcem și obrazul celălalt, dacă este nevoie. De ce? Probabil dintr-o lipsă acută de oameni onești în posturile din conducere. De prea multe ori ne-am învățat să-i votăm pe cei care au fost, pentru că ei „s-au săturat și fură mai puțin”. Pe ideea că „dacă vine unul nou vrea și el să-și umple sacul”. Cred că avem prea multe judecăți. Dar ce-ar fi să privim oamenii prin prisma Bibliei? Azi m-am gândit să fac o scurtă analiză, atât cât mă duce pe mine capul, a politicienilor români trecându-i prin sita celor 10 porunci din Exod 20. Chiar, ce-ar fi? Hai să vedem ce iese!

Așadar, să luăm fiecare poruncă în parte așa cum o găsim în Sfânta Scriptură și să vedem câte dintre criteriile Decalogului sunt trecute cu brio de politicienii români! Vom face, probabil, o referire un pic mai largă în cazul primarilor, având în vedere că mai sunt două săptămâni până la alegerile locale.

PRIMA PORUNCĂ – „2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. ” (Exodul 20:2-3)

Adresarea lui Dumnezeu din aceste versete este una pur personală. El Se adresează personal lui Moise și, prin el, și nouă. Câți dintre politicieni și dintre candidații la fotoliul de primar Îl consideră pe Dumnezeu ca Domnul lor? Câți au o relație personală cu El? Prea puțini, din punctul meu de vedere. În perioada asta sunt „sponsorizate” multe biserici, după care timp de 4 ani toată lumea uită de ele. Ei fac lucrul acesta ca și cum L-ar ajuta pe Dumnezeu, nu ca și cum ar fi o datorie de onoare a oricărui om. Probabil gândesc că în felul acesta Îl „îndatorează” pe Dumnezeu, care precis le va întoarce înapoi „favorul” făcut întronându-i în „scaunul împărătesc”. Ei, bine, Dumnezeu nu este așa! El nu stă la colțul bisericii, poate-poate va trece vreun politician să-i verse ceva în vistierie pentru simplul motiv că „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.” (1 Corinteni 10:26). Așadar, primul test este picat.

A DOUA PORUNCĂ – „4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ” (Exodul 20:4-6) – Aici nu este prea mult de discutat. Politicienii fac ceea ce fac majoritatea oamenilor: se închină la idoli. Nu este o noutate. Chiar dacă nu este neapărat vorba despre reprezentările la care fac referire aceste versete, este vorba despre alți idoli. Mulți dintre ei au valori exorbitante păstrate cu mare grijă în bănci. Au nu știu câte vile și case de vacanță pe la Monaco sau pe aiurea. Dar nu ar ajuta un sărac care nu are ce mânca, ferite-ar Sfântul! Asta se cheamă închinare la idoli. Al doilea test – picat.

A TREIA PORUNCĂ – „7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ” (Exodul 20:7)

Câți dintre politicieni nu înjură folosind Numele Domnului? Câți dintre primari nu s-au aliat cu preoții, făcându-le viața grea unora de o altă confesiune? Câți dintre primari NU au autorizat evanghelizări pe raza localităților pe care le conduc pe motiv că „aici oamenii sunt 100% ortodocși”? Câți dintre primari, ca să nu se pună rău cu popa, NU și-au dat acceptul (sau au făcut-o cu mare greutate, constrânși de lege și de împrejurări) pentru construirea unor case de adunare? Câți dintre politicieni NU jură strâmb de atâtea ori, începând cu investirea lor în anumite poziții politice?Ei, bine, și aceste lucruri înseamnă a lua Numele Domnului în deșert. Așadar, și al treilea test – picat.

A PATRA PORUNCĂ – „9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. ” (Exodul 20:9-11)

Pe câți dintre politicieni, în speță primari, i-ați văzut sâmbăta, respectiv duminica, la slujbă în biserică / adunare? Merg acum, în perioada premergătoare alegerilor, făcând campanie electorală și promițându-le oamenilor marea cu sarea dacă îi votează. În ani trecuți lucrul acesta se făcea fățiș, acum se face mai cu „perdea”, mai pe „șestache”, dar se face. Apoi…? Patru ani de zile nu le mai calcă piciorul prin biserică. Le-o fi rușine că au mințit! Deși, mă cam îndoiesc! Rușine simt numai oamenii care au conștiință. Iată, deci, un al patrulea test picat.

A CINCEA PORUNCĂ – „12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. ” (Exodul 20:12)

Aici n-am să comentez prea mult, fiind o chestie care implică familia. S-au văzut, însă, și cazuri în care noul ales a uitat de mamă, de tată, de frați, de surori, uneori și de propria soție și proprii copii, abandonându-i și „refăcându-și” viața în brațele (de cele mai multe ori oneroase) ale altor persoane. Considerăm al cincilea test – remiză.

A ȘASEA PORUNCĂ – „13. Să nu ucizi. ” (Exodul 20:13)

Nici aici nu ar fi foarte mult de comentat. Fizic, nu știu (sau nu-mi aduc aminte) ca vreun politician să fi omorât la propriu pe cineva, cu excepția unor cazuri izolate de accidente rutiere date pe la televizor. Ceea ce este, însă, la fel de grav, din perspectiva mea, este că foarte mulți și-au ucis sufletul și credința din momentul în care s-au procopsit cu un fotoliu călduros. Pentru că trăind într-o lume atât de coruptă la nivel înalt și cu valori atât de nesănătoase, e foarte greu să-ți păstrezi cugetul curat, să nu fii atins (dacă nu cotropit) de caracatița corupției și valorile tale să rămână fără pată. Este adevărat, nu este imposibil, dar este foarte greu pentru că tentațiile sunt foarte mari. Ești tot timpul tentat să crezi că toată lumea este a ta, fără să vezi că, de fapt, ești prizonierul unui univers atât de mic… Și la acest test avem remiză.

A ȘAPTEA PORUNCĂ – „14. Să nu preacurveşti. ” (Exodul 20:14)

De-a lungul timpului mulți politicieni au căzut în capcana aceasta. „Nevasta e nevastă și amanta e amantă!”, spun unii. Oare? Este lucrul acesta plăcut lui Dumnezeu? NICIDECUM! Porunca este foarte clară, nu există dubii sau „loc de-ntors”! Din această cauză unii au divorțat și au eșuat lamentabil în viața de familie. Nu poți ține doi pepeni într-o mână, nu se poate să nu scapi pe unul dintre ei și să crape! În dreptul unora dintre ei mai putem consemna, deci, încă un eșec.

A OPTA PORUNCĂ – „15. Să nu furi. ” (Exodul 20:15)

Ei, aici avem un subiect foarte interesant, care se leagă relativ de ceea ce spuneam un pic mai sus la a doua poruncă. Vorbeam despre averile, uneori imense, ale unor politicieni îmbogățiți aproape peste noapte. Mă întreb: oare chiar poți face avere dintr-un salariu de bugetar, fie și parlamentar? Mă îndoiesc, sincer! În Românica noastră nu poți fi bogat, în genere, decât dacă furi. Personal, sunt bugetar de vreo 20 de ani (cam cât cinci mandate de primar sau de parlamentar!) și nu am reușit să fac prea mare lucru, decât să-mi duc traiul împreună cu familia de azi pe mâine. Nici nu-mi doresc vreo avere, căci Domnul Isus a spus: „19. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; 20. ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ” (Matei 6:19-21). Privesc, însă, cu o oarecare revoltă, stupidă pentru unii, cum politicienii noștri fac bani, și nu puțini, din afaceri cu statul, adică din cârca românului re rând. Vreau să mă refer din nou la vilele unora. Au nu știu câte camere, au piscine, au săli de masaj, de fittnes și atâtea altele. Mă întreb: la ce le-o folosi? Că și dacă și-ar tăia trupul în bucăți și ar pune câte o bucată în fiecare cameră tot nu ar reuși să le ocupe pe toate! Președintele României are vreo 5-6 case și nu are niciun moștenitor, la ce folos? – Încă un test, deci, picat.

A NOUA PORUNCĂ – „16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ” (Exodul 20:16)

Asta înseamnă mai mult decât a nu minți. Înseamnă, de exemplu, să iei apărarea unui nevinovat într-un proces, chiar dacă este în detrimentul tău. Câți dintre politicieni fac asta? Dragii de ei, mai întâi își apără propriile interese, apoi se ocupă de altceva, dacă mai au timp sau chef. Bine că a trecut vremea când se făcea campanie electorală cu șorțuri, găleți, șepci și chiar cu chibrituri, căci oamenii, în sărăcia și în necazul lor, dar mai ales în lipsa lor de cultură (vorbesc de cultură în general, dar de cultură electorală în special) își dădeau votul chiar pentru un pahar de vodcă! Și iată unde am ajuns, unde suntem acum! Mulți dintre ei pică, deci, testul loialității față de cei care i-au ales.

A ZECEA PORUNCĂ – „17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. ” (Exodul 20:17)

S-au văzut cazuri de oameni puși în funcții care i-au împroprietărit pe alții, în detrimentul proprietarilor de drept, tocmai ca să-și rotunjească veniturile din mita primită. Mai ales primari. Primaru taie și spânzură, de regulă, în localitate. Da, este și consiliul local care ar trebui să aprobe sau nu anumite chestiuni, dar nu de puține ori s-au ivit chiar conflicte între primar și consilieri din cauza atitudinii arogante și a „bolii șefiei” a uneia dintre părți. Mulți oameni și-au pierdut terenuri și chiar case prin hotărâri abuzive ale unor aleși locali. Oare un astfel de primar poate fi considerat Creștin? Mă îndoiesc! Și uite-așa, al zecelea test – picat!

Dragilor, pe 5 iunie vom merge la vot. Care dintre noi vom merge, corect! Deși ar trebui să mergem toți, nu de alta, dar cine nu votează nu are dreptul să-l conteste pe cel ales. Întrebarea mea este: avem noi pe cine să alegem? Că, din păcate, în ultimii 26 de ani din două rele am ales răul mai mic, cum spun unii. Vă rog să priviți la aspectele vieții celor pe care îi alegeți, mai ales dacă îi cunoașteți! Sunt ei adevărați Creștini? Caută ei să facă voia lui Dumnezeu? Sau au doar o spoială pe deasupra, dar pe dedesubt sunt lupi răpitori? Gândiți-vă bine și alegeți cu mintea, dar și cu inima!

Doamne-ajută și numai bine!


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (23)


640x360

Marcu 14: 12-26

12 În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănînci Paștele?“
13 El a trimes pe doi din ucenicii Săi, și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întîlniți un om ducînd un ulcior cu apă: mergeți după el.
14 Unde va intra el, spuneți stăpînului casei: „Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?»
15 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.“
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit Paștele.
17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18 Pe cînd ședeau la masă și mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.“
19 Ei au început să se întristeze, și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?“
20 „Este unul din cei doisprezece,“ le-a răspuns El; „și anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
21 Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“
22 Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; și, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și le-a dat, zicînd: „Luați, mîncați, acesta este trupul Meu.“
23 Apoi a luat un pahar, și, dupăce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, și au băut toți din el.
24 Și le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“
26 După ce au cîntat cîntările de laudă, au ieșit în muntele Măslinilor.


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (20)


640x360

Matei 25: 14-30

14 Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă țară, a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanți, s’a dus, i-a pus în negoț, și a cîștigat cu ei alți cinci talanți.
17 Tot așa, cel ce primise cei doi talanți, a cîștigat și el alți doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt și a ascuns acolo banii stăpînului său.
19 După multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors și le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanți, a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am cîștigat cu ei alți cinci talanți.»
21 Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.»
22 Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am cîștigat cu ei alți doi talanți.»
23 Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!»
24 Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: «Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, și strîngi de unde n’ai vînturat:
25 mi-a fost teamă, și m’am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată-ți ce este al tău!»
26 Stăpînul său i-a răspuns: «Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n’am sămănat, și că strîng de unde n’am vînturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!
28 Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți.
29 Pentrucă celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua și ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților.


Scrie un comentariu

Postul Mare și Paștele – Povestea Paștelui (6)


640x360 (1)

SÂMBĂTĂ – Femeia a spart vasul și a turnat tot parfumul. A cheltuit cu generozitate tot ce era de valoare pentru ea. Faptul că a spart vasul a eliminat orice posibilitate de a păstra ceva pentru propriul folos, atunci sau mai târziu. I-a dăruit tot ce a avut – trecut, prezent și viitor – Lui. Isus a spus că dragostea ei remarcabilă va fi amintită pentru totdeauna. Apoi, la ultima cină, aceleași cuvinte au apărut din nou. El Și-a frânt trupul și Și-a vărsat sângele pentru noi. De data aceasta, când Îl auzi pe Isus spunând: ”Faceți aceasta în amintirea Mea”, nu te gândi doar la pâine și vin sau suc de struguri. Mergi până la capăt. Nu ține nimic pentru tine. Renunță complet la control. Aceasta este ceea ce ar comemora cu adevărat ceea ce Isus a făcut. Nu doar păstra un ritual, ci fă să fie ceva memorabil. Ce ar trebui ”frânt și vărsat” în viața ta?

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/137-the-story-of-easter?day=6&id=137-the-story-of-easter


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (49) – „DUMNEZEUL LUI «DA»”


cropped-bible-1

49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
(Psalmi 119:49)

Oamenii sunt foarte schimbători. Așa este firea lor. Se întâmplă de multe ori ca o promisiune să nu fie onorată, din motive obiective sau subiective. Indiferent care ar fi motivele, acest lucru este un păcat pentru că este o minciună. De câte ori faci o promisiune fără să o acoperi, minți. interesant este că în Biblie nu scrie în mod expres: „Să nu minți!”, însă este condamnat în mod expres păcatul minciunii. Oricine minte nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu, ci va merge direct în iad: Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8) „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ” (Apocalipsa 22:15)

Dumnezeu este, însă, un prieten în care poți avea totdeauna încredere. El este un prieten care nu te va minți niciodată. Nu te va trăda niciodată. Iată ce spune Biblia: Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.” (Isaia 25:1) Așadar, Dumnezeu este credincios. El împlinește tot ceea ce făgăduiește. El a adus la îndeplinire în viața mea și a ta toate lucrurile promise. Întrebarea care se pune și pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o punem în dreptul nostru este: noi cum suntem? Suntem noi credincioși?

Să fii credincios în împlinirea făgăduinței implică două aspecte legate unul de celălalt: credincioșia față de Dumnezeu și credincioșia față de oameni. Nu poți fi credincios în împlinirea făgăduinței față de oameni dacă nu ești credincios față de Dumnezeu, așa cum nu poți fi credincios față de Dumnezeu dacă nu ești și față de oameni. Dumnezeu nu lucrează cu două feluri de măsuri și vrea ca nici tu să nu procedezi așa. Odată ce nu ți-ai onorat o promisiune făcută față de cineva, ai mințit. Anania și Safira au făcut o promisiune nu față de Dumnezeu, ci față de apostoli (care erau, în fond și la urma urmei) oameni, dar nu au onorat-o. Iată cum l-a mustrat Petru pe Anania: Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
(Faptele apostolilor 5:3-4)

Așadar, mințind pe oameni sau neducând la îndeplinire o promisiune, Îl minți pe Dumnezeu. primul om care L-a mințit pe Dumnezeu a fost chiar… Adam. Te întreb azi: cu cine vrei să te asemeni? Cu primul Adam sau cu al doilea Adam (Isus)? Atenție! Dacă tu crezi că-L poți minți pe Dumnezeu, te înșeli amarnic! Dumnezeu nu se lasă să fie mințit!

DOAMNE ISUSE, AJUTĂ-MĂ SĂ MĂ ASEMĂN CU TINE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (47) – „CEA MAI MARE DINTRE TOATE”


cropped-bible-1

47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
(Psalmi 119:47)

Apostolul Pavel a scris despre trei lucruri foarte importante și care nu pot nicidecum lipsi din „arsenalul” oricărui creștin: credința, nădejdea și dragostea (1 Corinteni 13). Referindu-se în mod special la ultima dintre ele, a spus că este cea mai mare, adică cea mai importantă dintre toate. Și cine-aș fi eu ca să-l contrazic?!? Dragostea este, într-adevăr, cea mai mare dintre toate. Credință fără dragoste nu există. Nădejdea fără dragoste nu are sens. Dacă apostolul Pavel a spus acest lucru referitor la relațiile dintre oameni, atunci cu atât mai mult psalmistul David a avut dreptate să spună că iubește poruncile care au venit direct de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este deasupra tuturor și a toate. El este suprem pentru că prin el ni s-a revelat voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Să iubești Cuvântul Domnului înseamnă să-l citești cu nesaț în fiecare zi, să sorbi din „apa vie” pe care el ți-o oferă. Cuvântul Domnului este viață, deci să „sorbi” din el înseamnă să primești viață și viața să intre în tine. Așadar, dragii mei, SĂ SORBIM CU TOȚII CU NESAȚ DIN ACEST IZVOR NESECAT DE VIAȚĂ CARE ESTE CUVÂNTUL DOMNULUI, BIBLIA! SĂ IUBIM BIBLIA MAI MULT DECÂT ORICE PE LUME, CĂCI ÎN EA AFLĂM IZVORUL VIEȚII VEȘNICE!

 

AMIN!