EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Cuvinte din CUVÂNT – 24.08.2019


„4. Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. 5. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. 6. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici. ” (2 Corinteni 13:4-6)

„11. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 12. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. 13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! ” (2 Corinteni 13:11-13)

„23. Ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi, odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea; 24. Şi slăveau pe Dumnezeu în mine. ” (Galateni 1:23-24)

Reclame


Scrie un comentariu

Nu toți sunt(em) vinovați!


 

Cu toții cunoaștem înfiorătorul caz al copilelor din Caracal, Luiza Melencu și Alexandra Măceșanu ucise de către un individ care probabil are tulburări psihice grave sau frustrări numai de el știute, un individ care, la vârsta lui, le-ar fi putut fi bunic. Un caz cutremurător, un caz care care pe mine m-a marcat profund. Un caz care m-a făcut să mă întreb: „În ce țară trăim, domnule?”. Un caz care a dat peste cap un întreg sistem, murdar, necinstit, corupt. Cu siguranță aici ar trebui făcută o schimbare URGENTĂ. Ne mor copiii, uciși de psihopați feroce, iar noi… stăm cu mâinile-n sân! Ne sunt violați copiii de indivizi tocmai ieșiți din pușcărie, iar noi utilizăm implacabila formulă tâmpită „dacă va fi găsit vinovat”! Sunt tulburat, sunt înfuriat pe acest sistem nenorocit care nenorocește, până la urmă, viitorul țării, dar (n-am ce face!) trebuie, în același timp să fiu și cerebral. În ce sens? Voi explica în rândurile următoare.

Aproape de fiecare dată când se întâmplă o nenorocire de proporții, așa cum, din păcate, s-a întâmplat cu cele două copile din Caracal, este învinovățit un întreg sistem. Pe bună dreptate, spun eu. Totuși, să nu uităm că în fiecare sistem al statului român, oricât de corupt ar fi el, lucrează și oameni de toată onoarea și isprava, care depun toate eforturile pentru ca lucrurile să meargă bine. Când, însă, se întâmplă o astfel de nenorocire, acești oameni sunt blamați și suferă ocara oamenilor împreună cu cei ce chiar merită acest lucru, cei vinovați. Acum, spre exemplu, sunt oameni care blamează întregul sistem polițienesc din cauza incompetenților care au așteptat la poarta criminalului din Caracal, respectând un stupid ordin al procurorului. Nu, dragii mei, NU TOȚI POLIȚIȘTII SUNT VINOVAȚI! NU TOȚI POLIȚIȘTII SUNT CORUPȚI! NU TOȚI POLIȚIȘTII SUNT DE BLAMAT! NU TOȚI POLIȚIȘTII SUNT IDIOȚI! Cunosc polițiști care și-ar da viața pentru a apăra viața celor pe care trebuie să-i protejeze. De ce să-i blamăm dimpreună cu cei vinovați? De ce să aibă de suferit dimpreună cu cei care nu-și fac datoria? Vă chem să fim cerebrali și să nu-i băgăm pe toți în aceeași oală! Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată ar dispărea întregul sistem polițienesc, așa cum este el, cu plusurile și minusurile lui! Crimele, furtișagurile, violurile ar fi în floare. Mafia ar fi la ea acasă. Haosul ar fi total. Chiar ne dorim asta?

M-am gândit foarte bine la acest subiect în aceste zile și am făcut în mintea mea o paralelă între sistemul Ministerului de Interne și cel în care lucrez eu, respectiv sistemul de învățământ. La ce vreau să mă refer? În momentul în care un cadru didactic greșește flagrant (lucru care, evident, nu ar trebui să se petreacă), tot sistemul este de vină. Tot sistemul este infect, după unii. Toate cadrele didactice sunt băgate în aceeași „oală”. Ce mai contează că unii sunt dedicați frumoasei profesii de cadru didactic? Ce mai contează că unii sunt, uneori, mai dedicați acestei profesii decât propriei familii? Ce mai contează că mulți din acest sistem iubesc copiii și ar face orice pentru bunăstarea lor? Ce contează că unii aduc bani de acasă pentru a avea materialul didactic de care este nevoie pentru un demers didactic de succes? Ce mai contează toate astea? Dacă unul este vinovat, toți sunt vinovați… Nu, dragii mei, NU TOATE CADRELE DIDACTICE SUNT VINOVATE! NU TOȚI PROFESORII SUNT CORUPȚI! NU TOȚI PROFESORII SUNT DE BLAMAT! Da, sunt profesori care nu ar trebui să fie niciodată la catedră, iar eu am spus mereu acest lucru! Da, sunt profesori care vin la școală doar pentru un salariu, fără să aibă aplecare asupra frumoasei și nobilei profesii de dascăl! Da, sunt profesori care nu sunt dedicați acestei frumoase profesii, care merg la titularizare în fiecare an, iau nota 1 (UNU) și cu nota 1 (UNU) au postul asigurat pentru un an școlar doar pentru că s-au prezentat la concurs (nota 1 se dă numai pentru prezență)! Chiar m-am bucurat când doamna Ecaterina Andronescu a spus că astfel de oameni nu vor mai lucra în sistemul de învățământ nici măcar ca suplinitori. Astfel de oameni nu au ce căuta la catedră, deoarece nu au ce să le transmită copiilor, nu au cunoștințele necesare. Dar marea mea durere este că de cele mai multe ori oamenii extrem de competenți din sistemele statului român sunt amestecați cu acești incompetenți, idioți prin definiție care ar trebui fie reeducați, în adevăratul sens al cuvântului, fie, dacă nu vor, marginalizați de către societate.

În concluzie, NU, DRAGII MEI, NU TOȚI SUNT(EM) VINOVAȚI! Dacă aveți păreri similare sau alte păreri vizavi de prezentul articol, aștept comentarii.

P.S.: Îmi cer scuze pentru limbajul pe alocuri dur, dar nu mai pot suporta ipocrizia unora!…


5 comentarii

ÎN BISERICĂ, DAR NEMÂNTUIT…


M-am tot gândit de-a lungul timpului la o întrebare. Oare cum este să fii membru într-o biserică, dar să nu fii mântuit? Să fii doar un nume între atâtea altele… Să lupți o viață pentru a duce o viață morală, dar la final să pierzi tot… Cum este, oare, să te trezești într-o bună zi că, sfârșindu-ți-se firul vieții pe acest pământ, Dumnezeu îți pune înaintea ochilor filmul vieții, îți vezi greșelile, unele dintre ele capitale, dar nu mai poți face nimic pentru a le îndrepta? Oare avem printre noi astfel de oameni în adunările noastre? Oare suntem și noi printre ei?

Dragii mei, de multe ori suntem puși în situația ingrată de a alege răul mai mic. Oare este așa și în Biserică? Nu întreb dacă trebuie să fie așa, pentru că este evident că n-ar trebui, dar practic există astfel de situații? Alegem, oare, să rămânem cu bisericile goale din dorința de a pune ordine printre membri, sau alegem să avem biserici compromise din cauza compromisului pe care trebuie să-l facem cu membrii care nu vor să știe de regulile din lăuntrul Bisericii? Multe întrebări…

Atunci când ajungi să accepți anumite lucruri din partea fraților, lucruri care lezează integritatea bisericii din care faci parte, din cauză că ești o biserică foarte mică și nu-ți permiți să pierzi membri, alegerea care îți stă înainte este una foarte grea. Dacă ești o biserică de câteva sute de membrii, nu este mare caz că pierzi câțiva, dar atunci când la slujba de duminică îți vin câteva persoane, ești pus în situația de a amâna unele decizii în speranța că frații se vor îndrepta. Și ce poți zice, de exemplu, cuiva care lipsește de la adunare pentru că nu are cine avea grijă de animale? Te doare… Te doare ca păstor, te doare dacă ești un membru real, nu doar o mobilă nemișcătoare, da, te doare, dar nu poți spune atâtea câte, poate, ai dori… Ai vrea să-i pui înaintea ochilor faptele lui, ai vrea să-i spui că neprezența la adunare este un fel de păcat, dar pe de altă parte te gândești că oricum îi spui degeaba… că el tot ce știe va face!

Dintr-o altă perspectivă, cum poate cineva să îndemne să vină la biserică, dacă el nu vine? Cum poate cineva să îndemne să facă anumite lucruri, dacă el nu le face? De multe ori predici de la amvon aceste lucruri, însă atunci când îți arunci privirile peste adunare îi vezi pe cei vizați că fie au pe chip un fel de crispare, fie se simt stânjeniți, fie… nu vezi nimic pe fețele lor. Gol!

Există, deci, oameni în adunări care sunt prezenți fizic, dar duhul lor este tare departe? Îi vezi? Să nu te miri, îi vei vedea din ce în ce mai mult! Că „ah, am uitat becul aprins!”, sau „am uitat să dau apă la animale” ori „phiiiii, acum mi-am amintit că am uitat să încui poarta!”… Oameni prezenți, dar totuși absenți. Oameni care sunt în adunare, dar nu cu Dumnezeu. Da, avem, oameni care sunt copleșiți de propriile probleme în loc să fie copleșiți de prezența lui Dumnezeu. De aia sunt adunările tot mai goale, iar cele care totuși mai sunt cât de cât mai pline, sunt din ce în ce mai reci. Nu mai plângem unii pentru alții, deoarece n-avem timp nici să ne gândim la asta. Ne împiedică îngrijorările noastre. Nu mai avem timp pentru alții. Nu mai avem timp pentru noi. Nu mai avem timp nici pentru Dumnezeu. Suntem în biserică, dar nu CU Biserica! Și astfel, suntem în biserică, dar nu mântuiți…

Doamne, ajută-ne să luăm aminte la viața noastră, să ne lepădăm de îngrijorările noastre ca să fim mântuiți! Animalele noastre ne pot despărți de Dumnezeu, dacă le punem pe ele pe primul loc (vezi afirmațiile mele, reale, auzite de mine, de mai sus!). Grijile noastre ne pot despărți de Dumnezeu. De ce să nu lăsăm noi toate astea pe pământ ca să putem zbura spre Cer?


Scrie un comentariu

Care dintre politicienii români ESTE Creștin? – Scurtă analiză personală


votat

Acum este, după cum bine știe toată lumea, perioada premergătoare alegerilor locale. Din data de 9 mai a început campania electorală. O campanie furibundă pe alocuri. Adică o campanie în care se aruncă foarte multe lături în ograda contracandidatului / contracandidaților. De regulă, aceste lături „aterizează” în ograda candidatului cel mai bine cotat. De ce? Din teamă. Din frica de a nu pierde fotoliul călduros în care ne-am instalat de 4 ani, la primării sau la consiliile județene. Și mai ales pentru că de cele mai multe ori lipsește educația. Educația aceea care ne învață să întoarcem și obrazul celălalt, dacă este nevoie. De ce? Probabil dintr-o lipsă acută de oameni onești în posturile din conducere. De prea multe ori ne-am învățat să-i votăm pe cei care au fost, pentru că ei „s-au săturat și fură mai puțin”. Pe ideea că „dacă vine unul nou vrea și el să-și umple sacul”. Cred că avem prea multe judecăți. Dar ce-ar fi să privim oamenii prin prisma Bibliei? Azi m-am gândit să fac o scurtă analiză, atât cât mă duce pe mine capul, a politicienilor români trecându-i prin sita celor 10 porunci din Exod 20. Chiar, ce-ar fi? Hai să vedem ce iese!

Așadar, să luăm fiecare poruncă în parte așa cum o găsim în Sfânta Scriptură și să vedem câte dintre criteriile Decalogului sunt trecute cu brio de politicienii români! Vom face, probabil, o referire un pic mai largă în cazul primarilor, având în vedere că mai sunt două săptămâni până la alegerile locale.

PRIMA PORUNCĂ – „2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. ” (Exodul 20:2-3)

Adresarea lui Dumnezeu din aceste versete este una pur personală. El Se adresează personal lui Moise și, prin el, și nouă. Câți dintre politicieni și dintre candidații la fotoliul de primar Îl consideră pe Dumnezeu ca Domnul lor? Câți au o relație personală cu El? Prea puțini, din punctul meu de vedere. În perioada asta sunt „sponsorizate” multe biserici, după care timp de 4 ani toată lumea uită de ele. Ei fac lucrul acesta ca și cum L-ar ajuta pe Dumnezeu, nu ca și cum ar fi o datorie de onoare a oricărui om. Probabil gândesc că în felul acesta Îl „îndatorează” pe Dumnezeu, care precis le va întoarce înapoi „favorul” făcut întronându-i în „scaunul împărătesc”. Ei, bine, Dumnezeu nu este așa! El nu stă la colțul bisericii, poate-poate va trece vreun politician să-i verse ceva în vistierie pentru simplul motiv că „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.” (1 Corinteni 10:26). Așadar, primul test este picat.

A DOUA PORUNCĂ – „4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ” (Exodul 20:4-6) – Aici nu este prea mult de discutat. Politicienii fac ceea ce fac majoritatea oamenilor: se închină la idoli. Nu este o noutate. Chiar dacă nu este neapărat vorba despre reprezentările la care fac referire aceste versete, este vorba despre alți idoli. Mulți dintre ei au valori exorbitante păstrate cu mare grijă în bănci. Au nu știu câte vile și case de vacanță pe la Monaco sau pe aiurea. Dar nu ar ajuta un sărac care nu are ce mânca, ferite-ar Sfântul! Asta se cheamă închinare la idoli. Al doilea test – picat.

A TREIA PORUNCĂ – „7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ” (Exodul 20:7)

Câți dintre politicieni nu înjură folosind Numele Domnului? Câți dintre primari nu s-au aliat cu preoții, făcându-le viața grea unora de o altă confesiune? Câți dintre primari NU au autorizat evanghelizări pe raza localităților pe care le conduc pe motiv că „aici oamenii sunt 100% ortodocși”? Câți dintre primari, ca să nu se pună rău cu popa, NU și-au dat acceptul (sau au făcut-o cu mare greutate, constrânși de lege și de împrejurări) pentru construirea unor case de adunare? Câți dintre politicieni NU jură strâmb de atâtea ori, începând cu investirea lor în anumite poziții politice?Ei, bine, și aceste lucruri înseamnă a lua Numele Domnului în deșert. Așadar, și al treilea test – picat.

A PATRA PORUNCĂ – „9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. ” (Exodul 20:9-11)

Pe câți dintre politicieni, în speță primari, i-ați văzut sâmbăta, respectiv duminica, la slujbă în biserică / adunare? Merg acum, în perioada premergătoare alegerilor, făcând campanie electorală și promițându-le oamenilor marea cu sarea dacă îi votează. În ani trecuți lucrul acesta se făcea fățiș, acum se face mai cu „perdea”, mai pe „șestache”, dar se face. Apoi…? Patru ani de zile nu le mai calcă piciorul prin biserică. Le-o fi rușine că au mințit! Deși, mă cam îndoiesc! Rușine simt numai oamenii care au conștiință. Iată, deci, un al patrulea test picat.

A CINCEA PORUNCĂ – „12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. ” (Exodul 20:12)

Aici n-am să comentez prea mult, fiind o chestie care implică familia. S-au văzut, însă, și cazuri în care noul ales a uitat de mamă, de tată, de frați, de surori, uneori și de propria soție și proprii copii, abandonându-i și „refăcându-și” viața în brațele (de cele mai multe ori oneroase) ale altor persoane. Considerăm al cincilea test – remiză.

A ȘASEA PORUNCĂ – „13. Să nu ucizi. ” (Exodul 20:13)

Nici aici nu ar fi foarte mult de comentat. Fizic, nu știu (sau nu-mi aduc aminte) ca vreun politician să fi omorât la propriu pe cineva, cu excepția unor cazuri izolate de accidente rutiere date pe la televizor. Ceea ce este, însă, la fel de grav, din perspectiva mea, este că foarte mulți și-au ucis sufletul și credința din momentul în care s-au procopsit cu un fotoliu călduros. Pentru că trăind într-o lume atât de coruptă la nivel înalt și cu valori atât de nesănătoase, e foarte greu să-ți păstrezi cugetul curat, să nu fii atins (dacă nu cotropit) de caracatița corupției și valorile tale să rămână fără pată. Este adevărat, nu este imposibil, dar este foarte greu pentru că tentațiile sunt foarte mari. Ești tot timpul tentat să crezi că toată lumea este a ta, fără să vezi că, de fapt, ești prizonierul unui univers atât de mic… Și la acest test avem remiză.

A ȘAPTEA PORUNCĂ – „14. Să nu preacurveşti. ” (Exodul 20:14)

De-a lungul timpului mulți politicieni au căzut în capcana aceasta. „Nevasta e nevastă și amanta e amantă!”, spun unii. Oare? Este lucrul acesta plăcut lui Dumnezeu? NICIDECUM! Porunca este foarte clară, nu există dubii sau „loc de-ntors”! Din această cauză unii au divorțat și au eșuat lamentabil în viața de familie. Nu poți ține doi pepeni într-o mână, nu se poate să nu scapi pe unul dintre ei și să crape! În dreptul unora dintre ei mai putem consemna, deci, încă un eșec.

A OPTA PORUNCĂ – „15. Să nu furi. ” (Exodul 20:15)

Ei, aici avem un subiect foarte interesant, care se leagă relativ de ceea ce spuneam un pic mai sus la a doua poruncă. Vorbeam despre averile, uneori imense, ale unor politicieni îmbogățiți aproape peste noapte. Mă întreb: oare chiar poți face avere dintr-un salariu de bugetar, fie și parlamentar? Mă îndoiesc, sincer! În Românica noastră nu poți fi bogat, în genere, decât dacă furi. Personal, sunt bugetar de vreo 20 de ani (cam cât cinci mandate de primar sau de parlamentar!) și nu am reușit să fac prea mare lucru, decât să-mi duc traiul împreună cu familia de azi pe mâine. Nici nu-mi doresc vreo avere, căci Domnul Isus a spus: „19. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; 20. ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ” (Matei 6:19-21). Privesc, însă, cu o oarecare revoltă, stupidă pentru unii, cum politicienii noștri fac bani, și nu puțini, din afaceri cu statul, adică din cârca românului re rând. Vreau să mă refer din nou la vilele unora. Au nu știu câte camere, au piscine, au săli de masaj, de fittnes și atâtea altele. Mă întreb: la ce le-o folosi? Că și dacă și-ar tăia trupul în bucăți și ar pune câte o bucată în fiecare cameră tot nu ar reuși să le ocupe pe toate! Președintele României are vreo 5-6 case și nu are niciun moștenitor, la ce folos? – Încă un test, deci, picat.

A NOUA PORUNCĂ – „16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ” (Exodul 20:16)

Asta înseamnă mai mult decât a nu minți. Înseamnă, de exemplu, să iei apărarea unui nevinovat într-un proces, chiar dacă este în detrimentul tău. Câți dintre politicieni fac asta? Dragii de ei, mai întâi își apără propriile interese, apoi se ocupă de altceva, dacă mai au timp sau chef. Bine că a trecut vremea când se făcea campanie electorală cu șorțuri, găleți, șepci și chiar cu chibrituri, căci oamenii, în sărăcia și în necazul lor, dar mai ales în lipsa lor de cultură (vorbesc de cultură în general, dar de cultură electorală în special) își dădeau votul chiar pentru un pahar de vodcă! Și iată unde am ajuns, unde suntem acum! Mulți dintre ei pică, deci, testul loialității față de cei care i-au ales.

A ZECEA PORUNCĂ – „17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. ” (Exodul 20:17)

S-au văzut cazuri de oameni puși în funcții care i-au împroprietărit pe alții, în detrimentul proprietarilor de drept, tocmai ca să-și rotunjească veniturile din mita primită. Mai ales primari. Primaru taie și spânzură, de regulă, în localitate. Da, este și consiliul local care ar trebui să aprobe sau nu anumite chestiuni, dar nu de puține ori s-au ivit chiar conflicte între primar și consilieri din cauza atitudinii arogante și a „bolii șefiei” a uneia dintre părți. Mulți oameni și-au pierdut terenuri și chiar case prin hotărâri abuzive ale unor aleși locali. Oare un astfel de primar poate fi considerat Creștin? Mă îndoiesc! Și uite-așa, al zecelea test – picat!

Dragilor, pe 5 iunie vom merge la vot. Care dintre noi vom merge, corect! Deși ar trebui să mergem toți, nu de alta, dar cine nu votează nu are dreptul să-l conteste pe cel ales. Întrebarea mea este: avem noi pe cine să alegem? Că, din păcate, în ultimii 26 de ani din două rele am ales răul mai mic, cum spun unii. Vă rog să priviți la aspectele vieții celor pe care îi alegeți, mai ales dacă îi cunoașteți! Sunt ei adevărați Creștini? Caută ei să facă voia lui Dumnezeu? Sau au doar o spoială pe deasupra, dar pe dedesubt sunt lupi răpitori? Gândiți-vă bine și alegeți cu mintea, dar și cu inima!

Doamne-ajută și numai bine!


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (23)


640x360

Marcu 14: 12-26

12 În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănînci Paștele?“
13 El a trimes pe doi din ucenicii Săi, și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întîlniți un om ducînd un ulcior cu apă: mergeți după el.
14 Unde va intra el, spuneți stăpînului casei: „Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?»
15 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.“
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit Paștele.
17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18 Pe cînd ședeau la masă și mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.“
19 Ei au început să se întristeze, și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?“
20 „Este unul din cei doisprezece,“ le-a răspuns El; „și anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
21 Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“
22 Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; și, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și le-a dat, zicînd: „Luați, mîncați, acesta este trupul Meu.“
23 Apoi a luat un pahar, și, dupăce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, și au băut toți din el.
24 Și le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“
26 După ce au cîntat cîntările de laudă, au ieșit în muntele Măslinilor.


Scrie un comentariu

40 de zile de Postul Paștelui (20)


640x360

Matei 25: 14-30

14 Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă țară, a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanți, s’a dus, i-a pus în negoț, și a cîștigat cu ei alți cinci talanți.
17 Tot așa, cel ce primise cei doi talanți, a cîștigat și el alți doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt și a ascuns acolo banii stăpînului său.
19 După multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors și le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanți, a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am cîștigat cu ei alți cinci talanți.»
21 Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.»
22 Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am cîștigat cu ei alți doi talanți.»
23 Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!»
24 Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: «Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, și strîngi de unde n’ai vînturat:
25 mi-a fost teamă, și m’am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată-ți ce este al tău!»
26 Stăpînul său i-a răspuns: «Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n’am sămănat, și că strîng de unde n’am vînturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!
28 Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți.
29 Pentrucă celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua și ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților.


Scrie un comentariu

Postul Mare și Paștele – Povestea Paștelui (6)


640x360 (1)

SÂMBĂTĂ – Femeia a spart vasul și a turnat tot parfumul. A cheltuit cu generozitate tot ce era de valoare pentru ea. Faptul că a spart vasul a eliminat orice posibilitate de a păstra ceva pentru propriul folos, atunci sau mai târziu. I-a dăruit tot ce a avut – trecut, prezent și viitor – Lui. Isus a spus că dragostea ei remarcabilă va fi amintită pentru totdeauna. Apoi, la ultima cină, aceleași cuvinte au apărut din nou. El Și-a frânt trupul și Și-a vărsat sângele pentru noi. De data aceasta, când Îl auzi pe Isus spunând: ”Faceți aceasta în amintirea Mea”, nu te gândi doar la pâine și vin sau suc de struguri. Mergi până la capăt. Nu ține nimic pentru tine. Renunță complet la control. Aceasta este ceea ce ar comemora cu adevărat ceea ce Isus a făcut. Nu doar păstra un ritual, ci fă să fie ceva memorabil. Ce ar trebui ”frânt și vărsat” în viața ta?

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/137-the-story-of-easter?day=6&id=137-the-story-of-easter