EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (49) – „DUMNEZEUL LUI «DA»”


cropped-bible-1

49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
(Psalmi 119:49)

Oamenii sunt foarte schimbători. Așa este firea lor. Se întâmplă de multe ori ca o promisiune să nu fie onorată, din motive obiective sau subiective. Indiferent care ar fi motivele, acest lucru este un păcat pentru că este o minciună. De câte ori faci o promisiune fără să o acoperi, minți. interesant este că în Biblie nu scrie în mod expres: „Să nu minți!”, însă este condamnat în mod expres păcatul minciunii. Oricine minte nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu, ci va merge direct în iad: Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8) „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ” (Apocalipsa 22:15)

Dumnezeu este, însă, un prieten în care poți avea totdeauna încredere. El este un prieten care nu te va minți niciodată. Nu te va trăda niciodată. Iată ce spune Biblia: Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.” (Isaia 25:1) Așadar, Dumnezeu este credincios. El împlinește tot ceea ce făgăduiește. El a adus la îndeplinire în viața mea și a ta toate lucrurile promise. Întrebarea care se pune și pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o punem în dreptul nostru este: noi cum suntem? Suntem noi credincioși?

Să fii credincios în împlinirea făgăduinței implică două aspecte legate unul de celălalt: credincioșia față de Dumnezeu și credincioșia față de oameni. Nu poți fi credincios în împlinirea făgăduinței față de oameni dacă nu ești credincios față de Dumnezeu, așa cum nu poți fi credincios față de Dumnezeu dacă nu ești și față de oameni. Dumnezeu nu lucrează cu două feluri de măsuri și vrea ca nici tu să nu procedezi așa. Odată ce nu ți-ai onorat o promisiune făcută față de cineva, ai mințit. Anania și Safira au făcut o promisiune nu față de Dumnezeu, ci față de apostoli (care erau, în fond și la urma urmei) oameni, dar nu au onorat-o. Iată cum l-a mustrat Petru pe Anania: Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
(Faptele apostolilor 5:3-4)

Așadar, mințind pe oameni sau neducând la îndeplinire o promisiune, Îl minți pe Dumnezeu. primul om care L-a mințit pe Dumnezeu a fost chiar… Adam. Te întreb azi: cu cine vrei să te asemeni? Cu primul Adam sau cu al doilea Adam (Isus)? Atenție! Dacă tu crezi că-L poți minți pe Dumnezeu, te înșeli amarnic! Dumnezeu nu se lasă să fie mințit!

DOAMNE ISUSE, AJUTĂ-MĂ SĂ MĂ ASEMĂN CU TINE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (48) – „MÂINI ÎNTINSE”


cropped-bible-1

48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
(Psalmi 119:48)

Vremea pierdută nu se mai întoarce. Vremea pe care astăzi ai pierdut-o fără s-o petreci în compania lui Dumnezeu e pierdută pe vecie. Dacă astăzi nu-ți faci timp să ridici mâini curate către Dumnezeu, atunci ai pierdut vremea degeaba. Regret că au trecut pe lângă mine atâtea clipe fără ca eu să profit de ele și să ridic mâinile către Creatorul meu. Regret, dar nu mai pot face nimic. Astăzi, însă, ridic mâna către Cel ce mi-a schimbat viața ca să-I mulțumesc pentru lucrările pe care le-a făcut în mine.

Există câteva ocazii speciale când ne întindem mâinile în plan vertical sau în plan orizontal.

  1. În plan orizontal:
  • când binecuvântăm pe cineva: Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.” (Faptele apostolilor 6:5-6). Aici este vorba despre binecuvântare prin punerea în slujba de diacon. Prin această binecuvântare oamenii au concretizat porunca lui Dumnezeu. Tu când ai binecuvântat ultima dată pe cineva?
  • când îmbrățișăm pe cineva apropiat și drag: Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). Tatăl a fost cel care a făcut primul pas iertându-l și iubindu-l pe fiul cel neascultător și risipitor. Tu când ai iertat și ai iubit ultima dată pe cineva care ți-a greșit?
  1. În plan vertical:
  • când avem nevoie de Dumnezeu: Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!” (Psalmi 143:6-7). Nu putem spune că trece vreo zi în care să nu avem nevoie de Dumnezeu. Dar când ți-ai întins ultima dată mâinile către Dumnezeu ca să-I ceri ajutorul? Când ți-ai călcat orgoliul în picioare smerindu-te înaintea Domnului?
  • când binecuvântăm pe Dumnezeu: Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer, şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!” (1 Împăraţi 8:22-23). Saul a lăudat pe Dumnezeu cu prilejul sfințirii Templului. Noi trebuie să-L lăudăm în fiecare zi!
  • când primim ceva: Dumnezeu ne-a oferit mântuirea în dar. Nu a trebuit decât să ne întindem mâinile către El și s-o primim. Câți își mai întind mâinile către El în ziua de azi ca să fie mântuiți?

Mai sunt, desigur, și multe alte prilejuri când putem înălța mâinile cu bucurie și mulțumire către Domnul. Dar în primul rând trebuie să ne înălțăm nu numai mâinile, dar și glasul și sufletul către Dumnezeu ASTĂZI. S-ar putea ca „mâine” să nu mai existe pentru noi!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (47) – „CEA MAI MARE DINTRE TOATE”


cropped-bible-1

47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
(Psalmi 119:47)

Apostolul Pavel a scris despre trei lucruri foarte importante și care nu pot nicidecum lipsi din „arsenalul” oricărui creștin: credința, nădejdea și dragostea (1 Corinteni 13). Referindu-se în mod special la ultima dintre ele, a spus că este cea mai mare, adică cea mai importantă dintre toate. Și cine-aș fi eu ca să-l contrazic?!? Dragostea este, într-adevăr, cea mai mare dintre toate. Credință fără dragoste nu există. Nădejdea fără dragoste nu are sens. Dacă apostolul Pavel a spus acest lucru referitor la relațiile dintre oameni, atunci cu atât mai mult psalmistul David a avut dreptate să spună că iubește poruncile care au venit direct de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este deasupra tuturor și a toate. El este suprem pentru că prin el ni s-a revelat voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Să iubești Cuvântul Domnului înseamnă să-l citești cu nesaț în fiecare zi, să sorbi din „apa vie” pe care el ți-o oferă. Cuvântul Domnului este viață, deci să „sorbi” din el înseamnă să primești viață și viața să intre în tine. Așadar, dragii mei, SĂ SORBIM CU TOȚII CU NESAȚ DIN ACEST IZVOR NESECAT DE VIAȚĂ CARE ESTE CUVÂNTUL DOMNULUI, BIBLIA! SĂ IUBIM BIBLIA MAI MULT DECÂT ORICE PE LUME, CĂCI ÎN EA AFLĂM IZVORUL VIEȚII VEȘNICE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (46) – „ÎNAINTEA AUTORITĂȚILOR”


cropped-bible-1

46. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul.
(Psalmi 119:46)

Într-o meditație anterioară vorbeam despre a asculta sau nu de autorități. Astăzi aș vrea să vorbim tot despre autorități, însă dintr-o cu totul altă perspectivă.

Apostolii au fost chemați sau aduși în câteva rânduri înaintea împăratului, autoritatea politică supremă în stat, și a marelui preot, autoritatea religioasă supremă, ca să dea seamă de credința lor și de predicarea lui Hristos mulțimilor. Împăratul se temea ca nu cumva, în acest fel, să-i fie subminate puterea și autoritatea. De asemenea, au fost duși și înaintea autorităților religioase ale vremii (Sinedriului). Au fost bătuți și amenințați cu moartea. Însă TOTDEAUNA au știut ce să răspundă, pentru că Domnul Isus îi înștiințase mai dinainte, spunându-le: Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.” (Matei 10:18-20). Când Petru și Ioan au fost duși înaintea Sinedriului ca să dea socoteală pentru că „îndrăzniseră” să vindece un bolnav, cel dintâi i-a înfruntat în Numele Domnului Isus Hristos, spunându-le: Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” (Faptele apostolilor 4:9-11). În felul acesta le-a predicat pe Isus, de care ei se lepădaseră și pe care Îl răstigniseră. Pentru că ei știau că acesta este adevărul (vezi versetul 16 din același capitol), dar pentru că se temeau ca vestea aceasta să nu cumva să se răspândească și ei să-și piardă autoritatea și câștigul, i-au amenințat și le-au poruncit să nu mai vorbească nimănui în Numele Domnului Isus. Petru, însă, le-a răspuns că lucrul acesta n-ar fi corect înaintea lui Dumnezeu, așa că și-au continuat lucrarea la care fuseseră chemați: aceea de vestire a Evangheliei. Preoții din ziua de azi, care reprezintă autoritatea religioasă în stat și care nu de puține ori au strânse legături cu autoritățile publice, fac același lucru: împiedică creștinii să le vestească Evanghelia oamenilor ca să nu-și piardă autoritatea și câștigurile, uneori substanțiale. Dar cum lucrarea lui Dumnezeu trebuie să meargă mai departe, personal m-am gândit să-l pun pe lista mea de rugăciune pe preotul din satul meu ca Dumnezeu să-i schimbe inima. Vă îndemn pe toți să faceți la fel pentru preoții pe care îi cunoașteți!

De asemenea, duși înaintea împăratului ucenicii au avut posibilitatea să-i vestească acestuia Evanghelia. Este binecunoscută cuvântarea lui Pavel ținută înaintea împăratului Agripa (vezi Faptele Apostolilor cap. 26), când acesta i-a povestit de-a fir a păr cum el așteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu (adică învierea morților), cum s-a întors el la Domnul Isus prin întâlnirea aceea „de gradul trei” de pe drumul Damascului, așadar când el a avut ocazia să-i vestească Evanghelia chiar împăratului. Acesta, însă, la tot ceea ce i-a mărturisit Pavel a dat un răspuns în doi peri: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele apostolilor 26:28). La care Pavel, plin de Duhul Sfânt, i-a răspuns: „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” (Faptele apostolilor 26:29). Știm cu toții că Agripa a ales să nu asculte de îndemnul lui Pavel. Așadar nu este atribuția noastră să forțăm pe cineva să fie un adevărat creștin. Nu putem noi da mântuirea. Dar atribuția noastră este să vestim evanghelia oricărui om, cu orice risc, inclusiv autorității religioase și politice. FĂ AȘA ȘI VEI FI BINECUVÂNTAT!

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (44) – „ÎMPLININD BIBLIA ÎN ȘI PRIN VIAȚA NOASTRĂ”


cropped-bible-1

44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
(Psalmi 119:44)

Ca să analizăm acest verset, îl putem împărți în trei părți distincte: „voi păzi”, „Legea Ta” și „necurmat, totdeauna și pe vecie”. Să le luăm pe rând!

  1. „Voi păzi”. Ce înseamnă „a păzi”? Explicația pe care o dă dicționarul în acest context este: „A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc.”. Așadar, când vine vorba despre Cuvântul Domnului, cu atât mai mult nu-i de joacă! Mulți dintre oameni cred că dacă se pocăiesc este suficient, nu mai trebuie să facă nimic. Sunt unii care nici măcar nu citesc cu regularitate Biblia. Dar psalmistul spune aici că nu este suficient nici măcar cititul Bibliei. De ce? Din două motive la fel de importante. Primul este acela că de multe ori Dumnezeu vrea să ne vorbească prin intermediul Bibliei. Dar cum să ne vorbească El dacă noi nu medităm la Cuvintele Sale? Biblia este scrisoarea de dragoste a Lui pentru noi, trebuie să o citim cu inima deschisă și îndrăgostită de Dumnezeu, numai așa putem înțelege mesajul Lui pentru noi. Apoi, al doilea motiv este acela că Biblia trebuie să fie un standard de viață pentru toți creștinii. Dumnezeu i-a spus lui Iosua: Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)
  2. „Legea Ta”. Cel care este pus să păzească, trebuie să păzească Nu poate să nu păzească nimic, ar fi un lucru fără sens. Iar acel ceva trebuie să aibă o anumită valoare. Nimeni nu angajează un paznic ca să păzească lucruri fără valoare. În situația noastră, noi trebuie să păzim Legea Domnului, adică Cuvântul Său. Asta înseamnă că acesta are valoare. Însă pentru a păzi Cuvântul Domnului nu trebuie doar să-L cunoaștem la nivel intelectual (cu mintea), ci trebuie să-L și împlinim (cu inima și cu fapta) în viața noastră. Și fariseii și saducheii cunoșteau Tora, dar nu o împlineau în viața lor. Iată de ce Ioan Botezătorul i-a mustrat spunându-le: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Matei 3:7-8)
  3. „Necurmat, totdeauna și pe vecie”. Este o repetare de termeni sinonimi (care au același sens). De ce a ales psalmistul această exprimare? Nu știu. Dar părerea mea este că această repetare este ca și cum ai spune: „în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Interpretarea care îmi vine în minte este aceea că Biblia, Cuvântul Domnului, este veșnică așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este veșnic. Sigur, este doar o interpretare. Cert este că noi trebuie să împlinim Cuvântul Domnului întotdeauna, în viața aceasta și în veșnicie. Cine împlinește Biblia în viața aceasta, automat o va împlini și în veșnicie pentru că, așa cum ea este veșnică, la fel și sufletul nostru este veșnic. Cine nu o împlinește în viața asta, în veșnicia iadului nu va mai avea posibilitatea s-o împlinească. Așa că, drag prieten, CAUTĂ ȘI ÎMPLINEȘTE BIBLIA ACUM, CÂT MAI AI TIMP! MAI TÂRZIU POATE VEI VREA ACEST LUCRU, ÎNSĂ NU VEI MAI PUTEA! DOMNUL SĂ-ȚI DEA PUTERE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (42) – „OCĂRILE, SCRIPTURA ȘI CUNUNA”


cropped-bible-1

42. Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău.

(Psalmi 119:42)

Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce unii oameni te batjocoresc? Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni nu te pot suferi, deși nu le-ai făcut nimic rău? Dimpotrivă, poate au fost momente când le-ai făcut bine, dar totuși ei te batjocoresc și ți se împotrivesc uneori. Și dacă ți-ai pus astfel de întrebări, ai găsit vreun răspuns? La ce concluzie ai ajuns? Ei, bine, am să-ți spun concluzia la care am ajuns eu.

În lumea de astăzi invidia este din ce în ce mai mare. Dacă oamenii văd că Dumnezeu este de partea ta și te binecuvântează, intervine invidia. De ce tu să ai mai mult și ei nu? De ce animalele tale să fie sănătoase și ale lor nu? Dumnezeu ne binecuvântează zi de zi, și cu cât El ne binecuvântează mai mult, cu atât Satan urlă mai tare împotriva noastră. O vorbă din popor spunea până mai deunăzi: „Să moară capra vecinului!”. Acum această vorbă a fost schimbată: „Să moară vecinul ca să-i iau capra!”. Asta pentru că „vulpea dacă nu ajunge la struguri, zice că-s acri”, ca să folosesc tot un proverb. Problema nu este asta. Noi știm că oamenii ne batjocoresc pentru că și pe Domnul Isus L-au batjocorit, nu-i o noutate. Problema nu-i aici. Problema care se pune este cum răspundem noi la batjocuri.

Am avea două posibilități de a răspunde.

  1. „ochi pentru ochi” (Exodul 21: 24). Adică am putea și noi să-i ocărâm pe cei care ne ocărăsc. Cine ne-ar putea împiedica? Dar ce rost ar avea? Oare în felul acesta i-am face să tacă? Se stinge, oare, focul cu paie? Și în această situație cu ce am fi noi mai buni, mai deosebiți decât ei? Răspuns: cu nimic, firește. În această situație, intervine a doua posibilitate.
  2. Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
    Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
    (Matei 5:11-12).
    Așadar, Domnul Isus ne cheamă să ne bucurăm când suntem batjocoriți. Poate că lucrul acesta nu ne este foarte la îndemână. Poate că atunci când sufletul tău este înțepat de batjocurile oamenilor firea te-ar îndemna să te răzbuni. Poate că te gândești că ai tot dreptul s-o faci. Și eu am avut uneori astfel de gânduri. Dar haideți să ne amintim ce-i spunea Domnul Isus lui Petru când acesta a vrut să-L apere cu sabia: Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Așadar, Domnul Isus avea posibilitatea să se răzbune pe călăii Săi, dar totuși nu a făcut-o pentru că știa că Scripturile trebuiau să se împlinească în ceea ce-L privea. Tot în Scripturi Domnul Isus a spus despre noi: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

Așadar, Domnul Isus nu a spus că voi fi scutiți de necazuri sau de ocări. Atunci OARE NU SE CUVINE OARE CA ȘI NOI SĂ NE SUPUNEM ÎN ASCULTARE ȘI CU CREDINȚĂ ȘI SĂ LĂSĂM SCRIPTURILE SĂ SE ÎMPLINEASCĂ ȘI ÎN DREPTUL NOSTRU? AJUTĂ-NE, DOAMNE, ȘI DĂ-NE PUTERE CA SĂ RĂBDĂM PÂNĂ LA CAPĂT ȘI SĂ PRIMIM CUNUNA DUPĂ CARE ALERGĂM!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (41) – „O STRIGARE DISPERATĂ”


cropped-bible-1

41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
(Psalmi 119:41)

 

Avem momente în viață când simțim cum valurile ne acoperă, ne simțim acaparați de brațele nemiloase ale problemelor și simțim focul cuptorului, parcă încins de șapte ori mai mult decât de obicei. Unii dintre noi ne-am întors la Dumnezeu din mijlocul unei astfel de văpăi crezând că toate vor fi doar lapte și miere. Ce am constatat fiecare după aceea, știe fiecare în dreptul său.

Aș vrea, însă, să mă refer acum la momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi am încercat să ne rezolvăm problemele singuri, fără Dumnezeu. Am încercat, dar am eșuat lamentabil. Am eșuat pentru că în ceea ce privește problemele vieții nu poți avea sorți de izbândă dacă nu-L ai ca aliat pe El. Mulți au fost căzuți în patima alcoolului, al tutunului, unii au apucat calea drogurilor. Mulți au căzut în capcana curviei sau a relațiilor nepotrivite descrise de apostolul Pavel în Romani 1: 24-32. Unii și-au pierdut locul de muncă din pricina problemelor cu alcoolul. Alții și-au destrămat familiile. Alții au ajuns în închisoare. Alții au murit în diferite accidente. Alții au fost uciși de tovarășii de pahar. Alții s-au sinucis. Dar slăvit să fie Domnul că pe noi El ne-a găsit și ne-a „recuperat” la timp! Stau de multe ori și mă gândesc analizându-mi viața și de fiecare dată ajung la o singură concluzie: dacă nu ar fi fost El, eu astăzi nu aș fi avut familie, nu aș fi avut un loc de muncă și poate că aș fi ajuns cine știe ce vagabond! Dar mulțumesc Domnului că El s-a îndurat de mine și m-a mântuit, schimbându-mi viața după voia Sa și transformându-mă într-o ființă nouă (Romani 6: 4; 1 Corinteni 5: 7; 2 Corinteni 5: 17; Galateni 6: 15).

Aș vrea să închei cu versetele pe care mi le amintesc de fiecare dată când am probleme și sunt încercat:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
(1 Petru 5:6-11)

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (38) – „DUMNEZEU SE ȚINE DE CUVÂNT”


cropped-bible-1

38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
(Psalmi 119:38)

Cu mulți ani în urmă promiteam destul de ușor anumite lucruri, după care „uitam” să mă țin de cuvânt. Unul dintre lucrurile pe care le promiteam era acela că mă voi pocăi. Am promis ani de zile acest lucru, dar nu mi-am respectat promisiunile. Făceam astfel de promisiuni mai ales atunci când mă aflam la strâmtorare, ca să scap mai ușor. Pentru mine erau un fel de refugiu. Până într-o zi, când, sătul de viața pe care o duceam și de făgăduințele neonorate până atunci, am hotărât că este vremea s-o rup cu păgânătatea și să mă pocăiesc cu adevărat. Și m-am ținut de promisiune, iar de atunci caut ca, indiferent ce ar fi, să mă țin de făgăduințele pe care le fac, evitând să promit ceva dacă nu sunt sigur că pot împlini. Dar chiar și așa se mai întâmplă uneori ca, independent de voința mea, să nu-mi pot împlini făgăduințele.

Cu Dumnezeu, însă, este altceva. El ce făgăduiește și împlinește. El nu este un om. El ne-a făcut multe făgăduințe pe care le-a îmălinit sub ochii noștri. Voi căuta să enumăr câteva situații în care Dumnezeu S-a ținut de cuvânt.

  1. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15) S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? Absolut că DA, ni L-a trimis pe Domnul Isus care a fost și este în permanent război cu Satan (șarpele cel vechi – 12: 9; 20: 2). La cruce Satan credea că Domnul Isus este definitiv învins, dar tocmai atunci El i-a zdrobit capul acestuia prin faptul că nu a dat deloc înapoi, ci a mers până la capăt pentru mântuirea noastră.
  2. „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. ” (2 Împăraţi 20:5) Dumnezeu i-a promis împăratului Ezechia că îl va vindeca. A împlinit Dumnezeu această făgăduință? Desigur! Ezechia a fost vindecat chiar în clipa aceea, iar semnul prin care Dumnezeu a adeverit acest lucru îl știm și se găsește scris în 2 Împărați 20: 11.
  3. Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” ”(Evrei 6:13-14) Așadar, Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va înmulți sămânța. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? DA, sămânța lui Avraam (adică urmașii săi) a devenit foarte numeroasă. Dintr-un om sterp, am putea spune dintr-un om aproape mort s-au născut milioane de oameni. Dumnezeu i l-a dăruit la bătrânețe pe Isaac punându-l la încercare, dar în același timp dovedindu-Și credincioșia.
  4. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. ” (Ioan 10:16) Domnul Isus ne vorbește aici despre mântuirea Neamurilor. Dacă până atunci Neamurile erau păgâne, iată că astăzi vedem cu ochii noștri împlinirea profeției acesteia prin faptul că foarte mulți oameni care fac parte, istoricește vorbind, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu, Îl primesc în viața lor pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal și caută să facă voia Domnului. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt și în acest sens? Sigur că DA!

Așadar, vedem că Dumnezeu se ține de promisiunile pe care le face. Întrebarea care se pune este: NOI NE ȚINEM DE PROMISIUNILE NOASTRE FAȚĂ DE DUMNEZEU? DOAMNE, AJUTĂ-NE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

POVEȘTI DE ADORMIT COPIII… MARI


Reeditare din data de 9 aprilie 2013

De o bună bucată de vreme preoții ortodocși au căpătat păgubosul obicei de a plimba icoane pe stradă. Mă rog, asta n-ar fi neobișnuit, dacă nu ar plimba și icoane NEOBIȘNUITE. Dacă până acum 20 de ani românii erau prea puțin obișnuiți cu pelerinajele la așa-zisele icoane făcătoare de minuni sau moaște (multe dintre ele fiind niște falsuri dovedite de către unii preoți care s-au pocăit), acum aceste pelerinaje au devenit deja o banalitate cotidiană. Nu de puține ori am văzut oameni în toată firea, tineri sau bătrâni, femei sau bărbați, călcându-se efectiv în picioare pentru a pupa niște racle în care nu se știe exact ce se află sau niște icoane care „plâng”, de multe ori din cauza condensului sau a diferitelor substanțe introduse în vopselurile folosite. Normal că toate astea costă, și nu puțin! Pe urmă, am văzut oameni care, la fiecare praznic mai important, se calcă în picioare pentru 2-3 sarmale (unele „de post”) pe care le oferă cine știe ce biserică. De multe ori m-am întrebat: oare oamenii ăștia ar fi murit de foame dacă n-ar fi mâncat cele 2-3 sarmale? Că unii sunt veniți de la zeci de kilometri! Dar dacă-i întrebi ceva despre slujba săvârșită de preoți ridică neștiutori din umeri! Din păcate, asta ne conduce la o singură concluzie: oamenii s-au DEZUMANIZAT! Nu de puține ori a fost nevoie ca, la astfel de praznice, unde ar trebui să fie liniște și pace, să intervină Jandarmeria pentru aplanarea conflictelor! Și atunci întreb și eu: suntem noi oare creștini? Suntem creștini cu adevărat?

Dar să revenim la oile noastre. De câțiva ani de zile există obiceiul să fie plimbată prin București o icoană cel puțin ciudată, anume icoana în care Fecioara Maria are TREI mâini! Ce fel de hidoșenie o mai fi și asta? m-am întrebat. O fi avut Sfânta Fecioară TREI mâini? EXCLUS! Așadar:

ADEVĂR SAU ÎNȘELĂCIUNE?

Am căutat imagini despre așa-zisa icoană făcătoare de minuni a Maici Domnului, și anume cea în care Sfânta Fecioară apare cu trei mâini. Am găsit mai multe imagini, din care am extras câteva, TOATE DIFERITE UNA FAȚĂ DE CEALALTĂ! Priviți și „vă cruciți”! Oare care o fi cea făcătoare de minuni? OAMENI BUNI, ESTE ÎNCĂ O MAAAAAAARE ÎNȘELĂTORIE A BOR CARE DUCE OAMENII ÎN NECUNOȘTINȚĂ DE DUMNEZEU, DECI ÎN IAD!

images (3)images (1)

0628threehandedicon01images

images (2)

Am căutat, apoi, ceva informații despre această icoană. Am găsit chiar pe un site ortodox. Priviți ce inepții și legende sau povești de adormit copiii… mari am găsit scris:

Panaghia Tricherousa – Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca „Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos. Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – „Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).
Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.
Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.
Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.
Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: „De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea.”
Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii „Maica Precista” din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.
Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

SURSA: www.crestinortodox.ro

SE IMPUN CÂTEVA ÎNTREBĂRI:
1. OARE PRIN ADĂUGAREA ÎNCĂ UNEI MÂINI NU A FOST PÂNGĂRITĂ ICOANA? DACĂ UN PICTOR DIN ZILELE NOASTRE ADAUGĂ CEVA UNEI ICOANE, ESTE PRIVIT CA UN PROFANATOR!
2. DACĂ SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL A SLUJIT UNUI MUSULMAN, CUM SE FACE CĂ NICI ACEL MUSULMAN NU S-A CREȘTINAT, NICI SFÂNTUL NU A DEVENIT MUSULMAN?
3. SCRIE UNDEVA ÎN BIBLIE CĂ FECIOARA MARIA A VINDECAT VREO BOALĂ? DOAR A FOST MAICA DOMNULUI!
4. CUM DE A PLECAT SINGURĂ ICOANA? ÎNCĂ N-AM AUZIT DE O EREZIE MAI MARE: O ICOANĂ CARE SĂ „FACĂ PICIOARE”! UNDE SCRIE ÎN BIBLIE DESPRE VREUN OBIECT CĂ S-AR FI ÎNSUFLEȚIT?
5. DE CE SE POMENEȘTE DE 3 ORI PE AN ACEASTĂ ICOANĂ? ÎNTÂMPLAREA CU SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL A AVUT LOC DE TREI ORI?


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (36) – „RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORI ȘI PENTRU LUCRĂTORI!”


cropped-bible-1

36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
(Psalmi 119:36)

Dumnezeu pune oameni în fruntea poporului ca să-l conducă cu înțelepciune și cu dreptate, ca să-l hrănească din Cuvântul Sfânt. Dar în ultimul timp se întâmplă uneori ca păstorii să „mulgă” oile, și așa slabe, de „grăsimea laptelui”. Cuvântul Domnului rostit prin proorocul Ieremia spunea: „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.” (Ieremia 23:1). Sunt păstori și „ciobani”. Două categorii, strict delimitate. „Ciobanii” nu hrănesc turmele, dar le mulg, le jefuiesc și le dau altora spre „tăiere”: Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă. ” (Zaharia 11:5). Nu se gândesc, însă, că la un moment dat vor rămâne fără turmă: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” (Ezechiel 34:2-10). Ce vor face ei? De unde vor mai mânca ei? Li s-a încredințat un popor, o biserică și nu au fost în stare să o conducă, ce se va alege mai departe de „slujirea” lor? Praful și pulberea, asta se va alege!

Sunt, însă, păstori, oameni adevărați ai lui Dumnezeu, care se sacrifică pentru biserică, pentru norodul pe care Dumnezeu li l-a încredințat, de multe ori în detrimentul familiei, parcurgând zeci sau sute de kilometri ca să se bucure împreună cu frații. Personal, am bucuria să am un astfel de păstor, dedicat lucrării lui Dumnezeu, om cu credință reală, care nu este remunerat de biserică, trebuind să lucreze pentru ca să-și poată întreține familia. Ei, bine, Dumnezeu binecuvântează lucrarea acestor păstori de suflete și facă să propășească în mâinile lor. Aici, însă, intervine și rolul bisericii. De multe ori, pe lângă greutatea slujbei se întâmplă ca acești păstori se întâmplă să sufere din cauza anumitor lucruri care se petrec în biserică. Este, oare, corect acest lucru? Este corect ca, în loc să ne purtăm sarcinile unii altora, să mai punem încă un morman de pietre în spinarea păstorului?, Nu, sigur că nu! De aceea, închei meditația de azi, spunându-vă: nu e ușor să fii un păstor corect! Știind lucrul acesta, vă rog în Numele Domnului Isus: RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORII ȘI LUCRĂTORII DIN BISERICĂ! PURTAȚI-I ÎN RUGĂCIUNE! EI SE ROAGĂ PENTRU TOATĂ BISERICĂ, AȘA CĂ BISERICII NU-I ESTE GREU SĂ SE ROAGE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ ȘI FAMILIA ACESTEIA! MULȚI PĂSTORI CAD PENTRU CĂ NU SUNT SUSȚINUȚI DE BISERICĂ. FRAȚILOR, ȘI EI SUNT OAMENI, RUGAȚI-VĂ PENTRU EI ȘI BINECUVÂNTAȚI-I ÎN NUMELE DOMNULUI, NU-I MAI CRITICAȚI! POATE CĂ UNEORI GREȘESC, DAR NOI TOȚI GREȘIM UNEORI ÎN DECIZII. DOMNUL SĂ NE DEA O INIMĂ ÎNȚELEAPTĂ ȘI IUBITOARE!

 

AMIN!