EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (38) – „DUMNEZEU SE ȚINE DE CUVÂNT”


cropped-bible-1

38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
(Psalmi 119:38)

Cu mulți ani în urmă promiteam destul de ușor anumite lucruri, după care „uitam” să mă țin de cuvânt. Unul dintre lucrurile pe care le promiteam era acela că mă voi pocăi. Am promis ani de zile acest lucru, dar nu mi-am respectat promisiunile. Făceam astfel de promisiuni mai ales atunci când mă aflam la strâmtorare, ca să scap mai ușor. Pentru mine erau un fel de refugiu. Până într-o zi, când, sătul de viața pe care o duceam și de făgăduințele neonorate până atunci, am hotărât că este vremea s-o rup cu păgânătatea și să mă pocăiesc cu adevărat. Și m-am ținut de promisiune, iar de atunci caut ca, indiferent ce ar fi, să mă țin de făgăduințele pe care le fac, evitând să promit ceva dacă nu sunt sigur că pot împlini. Dar chiar și așa se mai întâmplă uneori ca, independent de voința mea, să nu-mi pot împlini făgăduințele.

Cu Dumnezeu, însă, este altceva. El ce făgăduiește și împlinește. El nu este un om. El ne-a făcut multe făgăduințe pe care le-a îmălinit sub ochii noștri. Voi căuta să enumăr câteva situații în care Dumnezeu S-a ținut de cuvânt.

  1. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15) S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? Absolut că DA, ni L-a trimis pe Domnul Isus care a fost și este în permanent război cu Satan (șarpele cel vechi – 12: 9; 20: 2). La cruce Satan credea că Domnul Isus este definitiv învins, dar tocmai atunci El i-a zdrobit capul acestuia prin faptul că nu a dat deloc înapoi, ci a mers până la capăt pentru mântuirea noastră.
  2. „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. ” (2 Împăraţi 20:5) Dumnezeu i-a promis împăratului Ezechia că îl va vindeca. A împlinit Dumnezeu această făgăduință? Desigur! Ezechia a fost vindecat chiar în clipa aceea, iar semnul prin care Dumnezeu a adeverit acest lucru îl știm și se găsește scris în 2 Împărați 20: 11.
  3. Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” ”(Evrei 6:13-14) Așadar, Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va înmulți sămânța. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? DA, sămânța lui Avraam (adică urmașii săi) a devenit foarte numeroasă. Dintr-un om sterp, am putea spune dintr-un om aproape mort s-au născut milioane de oameni. Dumnezeu i l-a dăruit la bătrânețe pe Isaac punându-l la încercare, dar în același timp dovedindu-Și credincioșia.
  4. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. ” (Ioan 10:16) Domnul Isus ne vorbește aici despre mântuirea Neamurilor. Dacă până atunci Neamurile erau păgâne, iată că astăzi vedem cu ochii noștri împlinirea profeției acesteia prin faptul că foarte mulți oameni care fac parte, istoricește vorbind, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu, Îl primesc în viața lor pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal și caută să facă voia Domnului. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt și în acest sens? Sigur că DA!

Așadar, vedem că Dumnezeu se ține de promisiunile pe care le face. Întrebarea care se pune este: NOI NE ȚINEM DE PROMISIUNILE NOASTRE FAȚĂ DE DUMNEZEU? DOAMNE, AJUTĂ-NE!

 

AMIN!

Reclame


Scrie un comentariu

POVEȘTI DE ADORMIT COPIII… MARI


Reeditare din data de 9 aprilie 2013

De o bună bucată de vreme preoții ortodocși au căpătat păgubosul obicei de a plimba icoane pe stradă. Mă rog, asta n-ar fi neobișnuit, dacă nu ar plimba și icoane NEOBIȘNUITE. Dacă până acum 20 de ani românii erau prea puțin obișnuiți cu pelerinajele la așa-zisele icoane făcătoare de minuni sau moaște (multe dintre ele fiind niște falsuri dovedite de către unii preoți care s-au pocăit), acum aceste pelerinaje au devenit deja o banalitate cotidiană. Nu de puține ori am văzut oameni în toată firea, tineri sau bătrâni, femei sau bărbați, călcându-se efectiv în picioare pentru a pupa niște racle în care nu se știe exact ce se află sau niște icoane care „plâng”, de multe ori din cauza condensului sau a diferitelor substanțe introduse în vopselurile folosite. Normal că toate astea costă, și nu puțin! Pe urmă, am văzut oameni care, la fiecare praznic mai important, se calcă în picioare pentru 2-3 sarmale (unele „de post”) pe care le oferă cine știe ce biserică. De multe ori m-am întrebat: oare oamenii ăștia ar fi murit de foame dacă n-ar fi mâncat cele 2-3 sarmale? Că unii sunt veniți de la zeci de kilometri! Dar dacă-i întrebi ceva despre slujba săvârșită de preoți ridică neștiutori din umeri! Din păcate, asta ne conduce la o singură concluzie: oamenii s-au DEZUMANIZAT! Nu de puține ori a fost nevoie ca, la astfel de praznice, unde ar trebui să fie liniște și pace, să intervină Jandarmeria pentru aplanarea conflictelor! Și atunci întreb și eu: suntem noi oare creștini? Suntem creștini cu adevărat?

Dar să revenim la oile noastre. De câțiva ani de zile există obiceiul să fie plimbată prin București o icoană cel puțin ciudată, anume icoana în care Fecioara Maria are TREI mâini! Ce fel de hidoșenie o mai fi și asta? m-am întrebat. O fi avut Sfânta Fecioară TREI mâini? EXCLUS! Așadar:

ADEVĂR SAU ÎNȘELĂCIUNE?

Am căutat imagini despre așa-zisa icoană făcătoare de minuni a Maici Domnului, și anume cea în care Sfânta Fecioară apare cu trei mâini. Am găsit mai multe imagini, din care am extras câteva, TOATE DIFERITE UNA FAȚĂ DE CEALALTĂ! Priviți și „vă cruciți”! Oare care o fi cea făcătoare de minuni? OAMENI BUNI, ESTE ÎNCĂ O MAAAAAAARE ÎNȘELĂTORIE A BOR CARE DUCE OAMENII ÎN NECUNOȘTINȚĂ DE DUMNEZEU, DECI ÎN IAD!

images (3)images (1)

0628threehandedicon01images

images (2)

Am căutat, apoi, ceva informații despre această icoană. Am găsit chiar pe un site ortodox. Priviți ce inepții și legende sau povești de adormit copiii… mari am găsit scris:

Panaghia Tricherousa – Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca „Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos. Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – „Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).
Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.
Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.
Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.
Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: „De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea.”
Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii „Maica Precista” din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.
Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

SURSA: www.crestinortodox.ro

SE IMPUN CÂTEVA ÎNTREBĂRI:
1. OARE PRIN ADĂUGAREA ÎNCĂ UNEI MÂINI NU A FOST PÂNGĂRITĂ ICOANA? DACĂ UN PICTOR DIN ZILELE NOASTRE ADAUGĂ CEVA UNEI ICOANE, ESTE PRIVIT CA UN PROFANATOR!
2. DACĂ SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL A SLUJIT UNUI MUSULMAN, CUM SE FACE CĂ NICI ACEL MUSULMAN NU S-A CREȘTINAT, NICI SFÂNTUL NU A DEVENIT MUSULMAN?
3. SCRIE UNDEVA ÎN BIBLIE CĂ FECIOARA MARIA A VINDECAT VREO BOALĂ? DOAR A FOST MAICA DOMNULUI!
4. CUM DE A PLECAT SINGURĂ ICOANA? ÎNCĂ N-AM AUZIT DE O EREZIE MAI MARE: O ICOANĂ CARE SĂ „FACĂ PICIOARE”! UNDE SCRIE ÎN BIBLIE DESPRE VREUN OBIECT CĂ S-AR FI ÎNSUFLEȚIT?
5. DE CE SE POMENEȘTE DE 3 ORI PE AN ACEASTĂ ICOANĂ? ÎNTÂMPLAREA CU SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL A AVUT LOC DE TREI ORI?


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (36) – „RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORI ȘI PENTRU LUCRĂTORI!”


cropped-bible-1

36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
(Psalmi 119:36)

Dumnezeu pune oameni în fruntea poporului ca să-l conducă cu înțelepciune și cu dreptate, ca să-l hrănească din Cuvântul Sfânt. Dar în ultimul timp se întâmplă uneori ca păstorii să „mulgă” oile, și așa slabe, de „grăsimea laptelui”. Cuvântul Domnului rostit prin proorocul Ieremia spunea: „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.” (Ieremia 23:1). Sunt păstori și „ciobani”. Două categorii, strict delimitate. „Ciobanii” nu hrănesc turmele, dar le mulg, le jefuiesc și le dau altora spre „tăiere”: Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă. ” (Zaharia 11:5). Nu se gândesc, însă, că la un moment dat vor rămâne fără turmă: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” (Ezechiel 34:2-10). Ce vor face ei? De unde vor mai mânca ei? Li s-a încredințat un popor, o biserică și nu au fost în stare să o conducă, ce se va alege mai departe de „slujirea” lor? Praful și pulberea, asta se va alege!

Sunt, însă, păstori, oameni adevărați ai lui Dumnezeu, care se sacrifică pentru biserică, pentru norodul pe care Dumnezeu li l-a încredințat, de multe ori în detrimentul familiei, parcurgând zeci sau sute de kilometri ca să se bucure împreună cu frații. Personal, am bucuria să am un astfel de păstor, dedicat lucrării lui Dumnezeu, om cu credință reală, care nu este remunerat de biserică, trebuind să lucreze pentru ca să-și poată întreține familia. Ei, bine, Dumnezeu binecuvântează lucrarea acestor păstori de suflete și facă să propășească în mâinile lor. Aici, însă, intervine și rolul bisericii. De multe ori, pe lângă greutatea slujbei se întâmplă ca acești păstori se întâmplă să sufere din cauza anumitor lucruri care se petrec în biserică. Este, oare, corect acest lucru? Este corect ca, în loc să ne purtăm sarcinile unii altora, să mai punem încă un morman de pietre în spinarea păstorului?, Nu, sigur că nu! De aceea, închei meditația de azi, spunându-vă: nu e ușor să fii un păstor corect! Știind lucrul acesta, vă rog în Numele Domnului Isus: RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORII ȘI LUCRĂTORII DIN BISERICĂ! PURTAȚI-I ÎN RUGĂCIUNE! EI SE ROAGĂ PENTRU TOATĂ BISERICĂ, AȘA CĂ BISERICII NU-I ESTE GREU SĂ SE ROAGE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ ȘI FAMILIA ACESTEIA! MULȚI PĂSTORI CAD PENTRU CĂ NU SUNT SUSȚINUȚI DE BISERICĂ. FRAȚILOR, ȘI EI SUNT OAMENI, RUGAȚI-VĂ PENTRU EI ȘI BINECUVÂNTAȚI-I ÎN NUMELE DOMNULUI, NU-I MAI CRITICAȚI! POATE CĂ UNEORI GREȘESC, DAR NOI TOȚI GREȘIM UNEORI ÎN DECIZII. DOMNUL SĂ NE DEA O INIMĂ ÎNȚELEAPTĂ ȘI IUBITOARE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (34) – „O MISIUNE PENTRU FIECARE”


cropped-bible-1

34. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!
(Psalmi 119:34)

 

În viață fiecare dintre noi avem câte ceva de făcut. Ceva important pentru noi. Fiecare avem câte o profesie pe care trebuie să ne-o îndeplinim cu credincioșie. Însă pentru această profesie fiecare trebuie să ne pregătim. Profesorul nu poate preda la clasă dacă nu are o pregătire pedagogică corespunzătoare. Sau dacă predă nu poate avea rezultate foarte bune. Un medic trebuie să termine o facultate de medicină. O asistentă trebuie să facă un liceu sanitar sau o școală postliceală sanitară. Un șofer trebuie să facă școala de șoferi și, eventual, niște cursuri pentru atestat. În zilele noastre chiar și multe mame fac cursuri maternale în care învață cum să-și crească cu pricepere și dragoste copiii. Și exemplele pot continua la infinit.

Pe Calea Domnului lucrurile nu sunt cu mult diferite. Ca să poți predica Cuvântul Domnului trebuie să ai, așa cum spuneam și altădată, o pregătire biblică temeinică. Nu este neapărat nevoie să faci o facultate pentru acest lucru (nici nu este rău), dar în primul rând trebuie ca cel ce vrea să predice să „mănânce” Biblia, adică s-o studieze cu toată atenția din scoarță-n scoarță. Altfel este ceea ce Pavel spunea despre evrei: Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ” (Romani 10:2-3) Vă mărturisesc cu toată responsabilitatea că, dacă ar fi posibil, fiecare membru din biserică ar vrea să fie păstor doar din dorința de a primi apreciere din partea oamenilor. Însă pentru a fi pus într-o astfel de slujbă trebuie să fii foarte bine pregătit, să poți să faci față tuturor problemelor și piedicilor care pot apărea în viața bisericii. Altfel ești la fel ca un căpitan de vas care vede că vaporul se scufundă, dar în loc să salveze echipajul preferă să se salveze mai întâi pe el. Nu știe, însă, că odată cu echipajul va pieri și el căci nu va avea cine să-i coboare barca de salvare…

Fiecare dintre noi avem în biserică o misiune specială, fiecare trebuie să facem lucrul la care ne pricepem cel mai bine pentru ca biserica să meargă bine. Iar dacă nu ne pricepem, să cerem înțelepciune de la Cel ce „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3: 20). În biserică nu există „pensionari” în Lucrarea Domnului. Nu poți predica? Atunci poți cânta. Nu ai voce? Atunci poți recita poezii. Poți să te ocupi de lucrarea cu copiii – Școala Duminicală. Poți să te ocupi de timpul de rugăciune sau de timpul de laudă și închinare. Cine nu face nimic în biserică nu face pentru că nu vrea, nu pentru că nu poate.

Așadar, dacă Dumnezeu ți-a încredințat un talant, dacă te-a „însărcinat” cu o misiune specială, du-o până la bun sfârșit! Altfel Dumnezeu îți va lua acel talant și-l va da altuia, iar tu vei rămâne fără răsplată (Matei 25: 14-30).

 

AMIN!

 


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (30) – „ALEGERI”


cropped-bible-1

30. Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
(Psalmi 119:30)

 

Alegem președintele, primarii, parlamentarii, europarlamentarii… dar în diferite momente ale vieții trebuie să facem și diverse alegeri în viața noastră personală, alegeri al căror rezultate ne vor marca viața din acel moment înainte. Alegerile noastre pot fi alegeri bune sau alegeri proaste. Nu există alegeri așa-și-așa. Iar rezultatele, desigur, sunt pe măsura alegerilor. În plan spiritual, poți alege să asculți de Dumnezeu sau să nu asculți. Este alegerea ta, în urma căreia vor decurge niște rezultate pe care trebuie să ți le asumi. Mă voi referi în continuare la câteva personaje din Biblie care au ales să asculte sau nu de Dumnezeu și la rezultatele alegerilor acestora.

Primul exemplu care îmi vine în minte este cel al faraonului egiptean de pe vremea lui Moise. Dumnezeu l-a amenințat de mai multe ori, avertizându-l că dacă nu va asculta și nu va lăsa pe poporul Său să plece va trimite cele zece urgii. Dar Faraon a ales să nu asculte, iar asta a dus la pagube importante în poporul egiptean, iar în final la moartea întâilor născuți și la nimicirea armatei sale în Marea Roșie. Lucrurile acestea sunt scrise în cartea Exodul, capitolele 5-14.

Un alt mare conducător, dar de data asta al evreilor, Iosua, a ales să asculte de Dumnezeu. Pentru că nu s-a depărtata de Calea Domnului, Dumnezeu i-a dat multe biruințe, dintre care aș aminti luarea Ierihonului – Iosua cap. 6 – și marea biruință asupra gabaoniților, descrisă în capitolul 10: 1-15 al aceleiași cărți.

Rut este al treilea personaj biblic la care m-am gândit. Ea era o femeie moabită, ai căror părinți nu aveau nimic de-a face cu Dumnezeu. Tocmai de aceea mi se pare că Rut este un caz mai special. Ea provenea dintr-o familie care se închina la idoli, dar Dumnezeu a avut un plan minunat cu viața ei. El a făcut ca Rut să se căsătorească cu unul dintre fiii Naomei și ai lui Elimelec. După martea socrului, soțului și cumnatului ei, Rut, spre deosebire de Orpa, a ales să o urmeze pe Naomi în Israel, în ciuda insistențelor acesteia de a se întoarce la poporul ei. Rut a spus: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1:16-17). Din acest moment nu a mai auzit nimeni de Orpa, cumnata sa, care a ales să se întoarcă înapoi la poporul său, dar Rut a fost binecuvântată și a devenit o binecuvântare. Din sămânța ei și a lui Boaz avea să se nască, pe linie omenească, Domnul Isus Hristos. Iată, deci, că Dumnezeu a ales o femeie moabită, nu una israelită, prin care avea să se nască Mântuitorul. Și asta pentru că a ales să asculte de Dumnezeu într-un moment crucial din viața ei.

Aș vrea, în cele ce urmează, să mă refer la apostoli. Fiecare dintre ei au avut de făcut o alegere. Grea, dar importantă. A fost alegerea de a renunța la viața pe care o aveau ca să-L urmeze pe Acela care avea să le schimbe destinele. Mai întâi au fost 70 de ucenici care au răspuns „apelului” Domnului Isus. La o primă „cernere”, însă, doar 12 au rămas lângă El până la final. Iar dintre cei 12 unul s-a dovedit a fi un trădător. Așadar, practic doar 11 dintre ei au ales să-L urmeze pe Domnul Isus cu toată inima. În dreptul fiecăruia dintre noi a fost un moment când a trebuit să facem o alegere foarte importantă: aceea de a urma în continuare calea lumii sau aceea de a urma Calea Domnului. și fiecare dintre noi am ales. Dar unii, după un timp, din cauza nestatorniciei lor, au părăsit această Cale minunată alegând să se întoarcă în lume. FIE CA ÎN DREPTUL NOSTRU ACEASTĂ ALEGERE BUNĂ PE CARE AM FĂCUT-O SĂ AIBĂ REZULTATE VEȘNICE!

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (29) – „SCHIMBÂND DIRECȚIA DE MERS”


cropped-bible-1

29. Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!
(Psalmi 119:29)

 

Mă gândisem la început să intitulez această meditație „DE PE CALEA MEA PE CALEA LUI”. Mi-am dat seama, însă, că pentru o astfel de schimbare este necesară o schimbare de atitudine și, mai ales, de direcție. De aceea am hotărât să-i dau titlul pe care îl are: „SCHIMBÂND DIRECȚIA DE MERS”. Atunci când ești cu mașina și virezi la stânga sau la dreapta schimbi direcția de mers. Pentru aceasta te orientezi, de regulă, după indicatoarele rutiere.

La un moment dat fiecare dintre noi avem nevoie de astfel de schimbări ale direcției de mers, ale sensului vieții noastre. Când te căsătorești faci o schimbare de sens pentru că nu te mai călăuzești după propriile tale principii, ci după principiile familiei. Când vine un copil în familia ta este o altă schimbare de sens, pentru că principiile soțului și ale soției trec în plan secund, iar pe primul plan sunt puse interesele și principiile copilului. Tot la fel se întâmplă și atunci când faci o schimbare spirituală în viața ta. Te călăuzești după propriile tale interese și principii până la o anumită vârstă, după care simți că e nevoie să faci o schimbare majoră. Simți că nu ești pe o cale bună. Îți dai seama de asta după singurul indicator spiritual care poate avea efecte benefice în viața omului: Biblia.

Până la o anumită vârstă mi-am călăuzit viața după propriile mele reguli. Nu voiam să aud de Dumnezeu decât așa cum credeam eu că Îl cunosc, adică în felul în care Îl cunoaște lumea: un fel de moșneag cu barbă albă care trăiește undeva, sus de tot, departe în cer și care atâta vreme cât nu faci fapte rele (atenție, asta nu implica la mine neapărat facerea de fapte bune în locul celor rele!) te privește cu milă, zâmbind, dar pur și simplu absent, iar dacă Îl superi și faci fapte rele nu te poți aștepta de la El decât la cazanul cu smoală. Sigur că acum știu că nu este așa, dar atunci așa știam. Viața mea căpătase un parcurs negativ, luase o turnură greșită pentru că eu știam că Dumnezeu îngăduie să consumi alcool, să fumezi și să faci alte fapte pe care la vremea aceea nu le catalogam drept păcate. De fapt, nici nu știam clar ce este acela „păcat”. Niciodată preotul nu a venit să mă cheme la biserică. Niciodată oamenii nu-mi spuneau că eram pe o cale greșită. În afară, desigur, de soția mea. Dar a venit o vreme, rânduită de Dumnezeu, când am întâlnit pe calea vieții mele indicatorul care m-a îndreptat pe Calea Mântuirii: Biblia. După ce am citit-o, am socotit toată viața mea de până atunci un gunoi și am luat noi hotărâri în inima mea, fără să știe nimeni, pentru îndreptarea vieții mele. Când am primit primul telefon de la pastorul bisericii unde și acum sunt membru, telefon prin care mi-a spus că vrea să vină în vizită pe la mine, toată lumea a rămas șocată. Inclusiv soția mea. Cum, eu care făcusem cutare și cutare și cutare lucruri să fac acest pas fără să le spun??? Li se părea ceva ciudat! Și în felul acesta toată lumea a rămas cu gura căscată. Iar de atunci hotărârea pe care am luat-o, cu ajutorul Domnului, adică aceea de A FACE O SCHIMBARE DE DIRECȚIE, am dus-o la îndeplinire până în ziua de astăzi. Nu regret nicio clipă acest lucru. Ceea ce regret este că nu am făcut acest pas mai devreme. Dar Eclesiastul spune că este un timp pentru toate. De aceea cred că pentru mine aceea a fost vremea hotărâtă de Dumnezeu. PENTRU FIECARE ESTE O VREME CÂND TREBUIE SĂ FACEM O SCHIMBARE DE DIRECȚIE. DRAGII MEI CARE ÎNCĂ NU AȚI HOTĂRÂT ACEST LUCRU, PROFITAȚI DE VREMURILE DE HAR CARE ÎNCĂ MAI SUNT ȘI NU MAI STAȚI PE GÂNDURI: LUAȚI HOTĂRÂREA DE A-L URMA PE HRISTOS! AZI ESTE VREMEA, MÂINE NU ȘTIM CE-O MAI FI!

AMIN!