EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

POVEȘTI DE ADORMIT COPIII… MARI


Reeditare din data de 9 aprilie 2013

De o bună bucată de vreme preoții ortodocși au căpătat păgubosul obicei de a plimba icoane pe stradă. Mă rog, asta n-ar fi neobișnuit, dacă nu ar plimba și icoane NEOBIȘNUITE. Dacă până acum 20 de ani românii erau prea puțin obișnuiți cu pelerinajele la așa-zisele icoane făcătoare de minuni sau moaște (multe dintre ele fiind niște falsuri dovedite de către unii preoți care s-au pocăit), acum aceste pelerinaje au devenit deja o banalitate cotidiană. Nu de puține ori am văzut oameni în toată firea, tineri sau bătrâni, femei sau bărbați, călcându-se efectiv în picioare pentru a pupa niște racle în care nu se știe exact ce se află sau niște icoane care „plâng”, de multe ori din cauza condensului sau a diferitelor substanțe introduse în vopselurile folosite. Normal că toate astea costă, și nu puțin! Pe urmă, am văzut oameni care, la fiecare praznic mai important, se calcă în picioare pentru 2-3 sarmale (unele „de post”) pe care le oferă cine știe ce biserică. De multe ori m-am întrebat: oare oamenii ăștia ar fi murit de foame dacă n-ar fi mâncat cele 2-3 sarmale? Că unii sunt veniți de la zeci de kilometri! Dar dacă-i întrebi ceva despre slujba săvârșită de preoți ridică neștiutori din umeri! Din păcate, asta ne conduce la o singură concluzie: oamenii s-au DEZUMANIZAT! Nu de puține ori a fost nevoie ca, la astfel de praznice, unde ar trebui să fie liniște și pace, să intervină Jandarmeria pentru aplanarea conflictelor! Și atunci întreb și eu: suntem noi oare creștini? Suntem creștini cu adevărat?

Dar să revenim la oile noastre. De câțiva ani de zile există obiceiul să fie plimbată prin București o icoană cel puțin ciudată, anume icoana în care Fecioara Maria are TREI mâini! Ce fel de hidoșenie o mai fi și asta? m-am întrebat. O fi avut Sfânta Fecioară TREI mâini? EXCLUS! Așadar:

ADEVĂR SAU ÎNȘELĂCIUNE?

Am căutat imagini despre așa-zisa icoană făcătoare de minuni a Maici Domnului, și anume cea în care Sfânta Fecioară apare cu trei mâini. Am găsit mai multe imagini, din care am extras câteva, TOATE DIFERITE UNA FAȚĂ DE CEALALTĂ! Priviți și „vă cruciți”! Oare care o fi cea făcătoare de minuni? OAMENI BUNI, ESTE ÎNCĂ O MAAAAAAARE ÎNȘELĂTORIE A BOR CARE DUCE OAMENII ÎN NECUNOȘTINȚĂ DE DUMNEZEU, DECI ÎN IAD!

images (3)images (1)

0628threehandedicon01images

images (2)

Am căutat, apoi, ceva informații despre această icoană. Am găsit chiar pe un site ortodox. Priviți ce inepții și legende sau povești de adormit copiii… mari am găsit scris:

Panaghia Tricherousa – Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca „Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos. Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – „Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).
Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.
Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.
Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.
Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: „De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea.”
Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii „Maica Precista” din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.
Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

SURSA: www.crestinortodox.ro

SE IMPUN CÂTEVA ÎNTREBĂRI:
1. OARE PRIN ADĂUGAREA ÎNCĂ UNEI MÂINI NU A FOST PÂNGĂRITĂ ICOANA? DACĂ UN PICTOR DIN ZILELE NOASTRE ADAUGĂ CEVA UNEI ICOANE, ESTE PRIVIT CA UN PROFANATOR!
2. DACĂ SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL A SLUJIT UNUI MUSULMAN, CUM SE FACE CĂ NICI ACEL MUSULMAN NU S-A CREȘTINAT, NICI SFÂNTUL NU A DEVENIT MUSULMAN?
3. SCRIE UNDEVA ÎN BIBLIE CĂ FECIOARA MARIA A VINDECAT VREO BOALĂ? DOAR A FOST MAICA DOMNULUI!
4. CUM DE A PLECAT SINGURĂ ICOANA? ÎNCĂ N-AM AUZIT DE O EREZIE MAI MARE: O ICOANĂ CARE SĂ „FACĂ PICIOARE”! UNDE SCRIE ÎN BIBLIE DESPRE VREUN OBIECT CĂ S-AR FI ÎNSUFLEȚIT?
5. DE CE SE POMENEȘTE DE 3 ORI PE AN ACEASTĂ ICOANĂ? ÎNTÂMPLAREA CU SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL A AVUT LOC DE TREI ORI?


Scrie un comentariu

SUBIECTUL ZILEI – 05 iulie 2015. DESPRE TĂIEREA MOȚULUI, RUPEREA TURTEI… ȘI ALTE BAZACONII


În zona unde locuiesc eu (Muntenia) cele două obiceiuri sunt strict separate în funcție de sexul copilului. Dacă este băiat, se taie moțul, dacă este fată, se rupe turta deasupra capului. Ce m-a făcut să scriu acest articol?

O familie, vecini cu mine, au hotărât să taie moțul unui fin de-al lor. Nimic neobișnuit, până aici. Numai că zilele acestea am înțeles că mama copilului (cumătra, cum ar veni – sic!) le-a spus că dorește musai un tort pentru 20 de persoane, plus că le-a pus „în brațe” ditamai lista de cumpărături. Pentru copil, de! Problema este că, în felul acesta a adus ceartă în această familie. Bărbatul, pentru că este mult prea darnic (exagerat de darnic, adică!) vrea să facă aceste cumpărături, femeia, pe bună dreptate, nu vrea pentru că este o cheltuială mare și nu-și pot permite. Ce mai tura-vura, s-au certat în toată regula! Uite-așa o binefacere se poate transforma într-un fel de blestem, pentru unii! Uite-așa sunt unii care, ori din prostie, ori din rea-voință, ori din prea mult tupeu îți aduc în casă neînțelegeri în așa fel încât când îi vezi la ușă îți vine să le trântești ușa-n nasul lor tupeist: ei pe dinafară, tu pe dinăuntru!

Dar haideți să vedem dacă un creștin real chiar are de ce-și bate capul cu astfel de bazaconii cum sunt tăierea moțului sau ruperea turții. Nu cumva oamenii le practică doar „ca să nu râdă satul de ei”? Ba chiar așa! Pe site-ul crestinortodox.ro am găsit scris cât se poate de clar că astfel de obiceiuri nu sunt creștine, ci păgâne. Am să vă redau informațiile așa cum le-am găsit, citând sursa, iar acolo unde voi crede de cuviință voi face anumite comentarii cu litere îngroșate și colorate.

DESPRE TĂIEREA MOȚULUI

„Obicei respectat din mosi stramosi, taierea motului se practica pe toate meleagurile tarii noastre, diferentele de la zona la zona fiind foarte mici.

Se practica la un an de la nasterea copilului in mod obisnuit, dar si la trei ani sau chiar la cinci, obligatoriu insa in an cu numar fara sot.

În regiunea unde locuiesc eu acest obicei se practică atunci când are omul bani, nu este neapărat un termen „bătut în cuie”. (n.n.)

Motul se taie baietilor, iar la fete rareori, cum doresc parintii deoarece asta implica cel putin o masa de pranz, dupa cat de instarita este familia. Eventual (de regulă – sic!), o petrecere în toată regula! (n.n.) In unele zone ale tarii deasupra capului fetitelor se rupe turta.

Se obisnuieste insa sa se dea o petrecere la care sunt invitati pe langa nasii copilului si rude si vecinii sau cei apropiati, intocmai ca la botez cu bucate alese cum sunt supa, friptura, cozonacul. O cheltuială zadarnică! (n.n.)

In unele locuri se mai practica taiatul motului acasa la nas, caruia i se aduce asa-numitul „plocon”, un dar constand dintr-un vitel, o oaie sau pasari.

Nasul trebuie sa dea copilului cadou ori un animal ori bani sau ambele. Copilului? Ce să facă el cu ele? (n.n.)

Copilul, imbracat in haine primite cadou de la nas, este pus pe o perna care se daruieste mai apoi de mama nasei ori pe o galeata cu apa pe care se pun trei colaci mari.

Ca sa nu se imbolnaveasca se zice ca cel mic trebuie legat la ochi ca sa nu vada cand i se taie motul. Ăsta mi se pare un obicei ocult și nerecomandat unor creștini. (n.n.)

De funda cu care este legat la ochi se prinde la capat un banut pentru noroc. Aceasta este o închinare directă și nemijlocită la zeul Moloh (Noroc). (n.n.)

Se zice ca pana la taiatul motului nu se ia deloc din parul copilului care in acea zi este impletit cu funda albastra la baiat si rosie la fata. Și dacă i se ia moțul la împlinirea vârstei de 5 ani ce facem? Îi lăsăm părul să-i crească până la mijloc, ca la fetițe? 🙂 (n.n.)

Cu o foarfeca sau un briceag nasul taie motul si intreaba: „De ce ti-e motul, finule?” la care cei de fata raspund: „De noroc si sanatate si de o oaie cu lapte”. Interesant este că este întrebat copilul și răspund cei din jur! Așa cum la botez răspund nașii în locul bebelușului! (n.n.)

Motul taiat se pastreaza ca amintire laolalta cu lumanarea de la botez si se arata copilului cand acesta implineste sapte ani dupa care se ingroapa la radacina unui pom fructifer. Unii parinti prefera sa pastreze motul taiat in forma de cruce pe un banut cu o picatura de ceara. Acesta iarăși mi se pare un obicei ocult. (n.n.)

Sau se mai obisnuieste ca motul sa fie ingropat in ziua taierii motului intr-un lan de grau, ca parul celui mic sa fie bogat. Idem. (n.n.)

Un alt obicei la taierea motului este sa se puna diferite obiecte pe o tava in fata copilului, cum ar fi: carte, creion, paine, carbune, cosmetice, lana si pamant si este lasat sa aleaga de trei ori cate un obiect. Ce va alege arata la ce va avea noroc in viata. Iarăși o închinare la zeul Moloh. (n.n.)

Indiferent de zona si de varietatea obiceiurilor, esenta e aceeasi. Taierea motului este un prilej de bucurie si veselie pentru familia celui mic, pentru parintii spirituali ai copilului adica nasii si pentru toti cei apropiati acestora.” Da, și de închinare la idoli și de săvârșirea unor obiceiuri oculte. Oare toate astea fac cinste unui creștin adevărat? (n.n.)

Sursa: http://www.traditii.ro/botez.php?nr_articol=64

DESPRE RUPEREA TURTEI

In functie de zona obiceiurile transmise din batrani difera. Astfel, in unele zone se rupe doar turta, in alte zone se taie motul exact ca la baietei sau se obisnuieste sa se respecte ambele obiceiuri, atat ruperea turtei, cat si taierea motului.
 
Insa, cel mai des intalnit este obiceiul ruperii turtei!
 
Acest eveniment are loc in cadrul primei aniversari a finutei voastre. Se poate, insa, in functie de disponibilitatea nasilor si a intregii familii, ca acest obicei sa aiba loc si cu o saptamana sau doua inaintea implinirii varstei de un anisor.
 
Fiind un eveniment special, micuta printesa a familiei trebuie „gatita” cu hainute frumoase si incaltata cu sandalute sau pantofiori deosebiti. Nasii sunt cei care ii vor cumpara finutei hainele pe care le va purta la petrecere.
 
Tot nasii vor fi cei care se vor ocupa de turta. Aceasta este facuta din coca de cozonac, si poate fi pregatita in casa sau comandata de la cofetarie. 
Nasa este cea care va rupe turta in forma de cruce deasupra capului finutei, pe care o va imparti apoi tuturor invitatilor. Din punctul meu de vedere, acest obicei este un soi de închinare la copil, transformând, în felul acesta, copilul în idol. Dar este doar părerea mea. (n.n.) Obiceiul spune ca in timpul acesta lumanarea de la botez sa fie aprinsa pentru ca micuta sa fie ocrotita intreaga viata. Acesta iarăși mi se pare un obicei ocult. (n.n.)
 
Dupa ce invitatii s-au indulcit cu turta proaspata urmeaza alegerea obiectelor de pe tava. Se spune ca obiectele alese definesc personalitatea fetitei, astfel ca trebuie sa alegeti cu grija ce obiecte asezati pe tava. Cele mai des intalnite sunt:
  • stiloul / pixul – semn ca va fi profesoara – dar dacă nu-i va plăcea cartea? (n.n.)
  • cartile- semn ca va fi profesoara – dar dacă vrea altă carieră? (n.n.)
  • telefonul mobil – va fi vorbareata – dar dacă va fi tăcută și introvertită? (n.n.)
  • bani / cheile de la masina – inseamna belsug – dacă va fi săracă? (n.n.)
  • ceas / bijuterii – prevestesc bogatia – idem. (n.n.)
  • oglinda, ruj, farduri – va fi cocheta – poate va fi pocăită și nu se va ruja sau machia! (n.n.)
  • icoana – va avea credinta in Dumnezeu – icoana nu reprezintă în mod necesar credința, ci mai degrabă închinarea la idoli. (n.n.)

Personal, nu știu ce obiecte am ales eu atunci când mi s-a tăiat moțul, dar tare aș fi vrut să știu… ca să fie o mărturie că astea nu sunt decât minciuni și obiceiuri deșarte.

Pentru ca de la nicio aniversare nu lipsesc cadourile, nasii vor trebui sa se ocupe si de acest aspect. De cele mai multe ori se obisnuieste ca darul nasilor pentru finuta lor sa fie o bijuterie – cercei sau bratara- ce ii va ramane ani de-a randul ca amintire. 
 (…)
Cam multe obiceiuri păgâne la familiile de „creștini”, așa-i? Și asta nu este decât o mică parte! Probabil că seria asta va urma…
CE SPUNE BISERICA ORTODOXĂ?
Citiți aici! Întrebarea mea este: dacă acest obicei nu este recunoscut de BOR (pe drept cuvânt) și este considerat păgân, de ce preoții nu le explică oamenilor acest lucru? De ce tac? Oare prin tăcerea lor nu se fac, într-un fel, complici?


Scrie un comentariu

VLADIMIR PUSTAN – OAMENII PE CARE DUMNEZEU ÎI POATE FOLOSI



2 comentarii

MĂRTURIE FLORIN PISTRICEANU: „DIN CHILIE LA HRISTOS”