EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Cuvantul lui Dumnezeu pentru Astazi – 10.08.19


Reclame


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


sâmbătă, 10 august

Pentru că vine stăpânitorul lumii și el nu are nimic în Mine.

Ioan 14.30

Satan deține puterea răului în lume, iar lumea este privită în Scriptură ca fiind un sistem organizat al cărui cap, conducător și dumnezeu este Satan. Nu mai este nevoie să precizăm că această putere nu este absolută și că deci ea nu poate împiedica lucrarea lui Dumnezeu în providența Sa, sau împlinirea de către El a scopurilor Sale de cârmuire. Puterea lui este în prezent ținută în frâu de prezența Duhului Sfânt, iar atunci când această prezență nu va mai fi pe pământ, nelegiuirea stăpânirii sale peste lume va fi pentru un timp lăsată liberă, iar el va dispune de stăpânirea acestei lumi, dând fiarei „puterea lui, scaunul lui de domnie și o mare autoritate“ (Apocalipsa 13.2). Această stare de lucruri nu va dura decât puțin timp și se va sfârși cu captivitatea lui. Însă până atunci, oricât de controlată ar fi stăpânirea lui Satan, Scriptura îl recunoaște ca fiind, în fapt, dumnezeul și prințul acestei lumi, adevărata putere instigatoare din inimile oamenilor, cel de ale cărui instrucțiuni oamenii ascultă în ce privește organizarea și conducerea acestei lumi.

Dumnezeu îngăduie deocamdată ca tronul împărăției lumii, care I se cuvine Fiului Său, să fie uzurpat de Satan. Nu este acest lucru de ajuns pentru a avertiza pe fiecare credincios de a nu lua parte la treburile lumii și de a nu căuta aprobarea și suportul ei? Cu ce Se împotrivește Dumnezeu puterii lui Satan? În mod simplu, cu prezența Duhului Său ca martor pentru Hristos. Cred oare creștinii că ei știu mai bine aceste lucruri? Își închipuie ei că, procedând altfel, pot schimba caracterul lumii sau vor putea s-o izbăvească de sub stăpânirea lui Satan, unde Dumnezeu a lăsat-o? Este mai înțelept – mai cuviincios – să nu încerci să faci ceea ce Dumnezeu nu vrea să facă, ceea ce cuvântul Său ne spune că nu este sortit decât eșecului, ci mai degrabă să umbli în părtășie cu El, ținându-te departe de lume și de lucrurile ei, umblând în puterea Duhului, prezentându-L pe Hristos, singurul în care se găsește izbăvire de lume și de judecata ei, strângând un popor afară din lume, în jurul Aceluia pe care Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa în slavă, și care, la timpul Său, va purta sceptrul acestei lumi cu dreptate, iar ea va fi binecuvântată cu adevărat!

T. B. Baines


Scrie un comentariu

Sămânța bună


sâmbătă, 10 august

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit, așa încât să nu vă leneviți.

Evrei 6.11,12

Credință și rugăciune

Dumnezeu a binevoit ca, în timpul unei lucrări de înviorare a Bisericii, un bărbat de naționalitate germană din jurul Brașovului să vină la mântuirea adusă în dar de Mântuitorul pentru cei care cred în El. Datorită faptului că într-o noapte, pe când era grav bolnav, un credincios evreu a vegheat lângă patul lui, Dumnezeu i-a pus pe inimă aducerea evreilor la Mântuitorul. Din pricina vârstei înaintate și a bolii, nu putea să meargă în căutarea lor, așa că se ruga zilnic lui Dumnezeu să-i trimită pe cineva din poporul evreu la el. Și cum Dumnezeu ascultă rugăciunile credincioșilor Săi, în primăvara anului 1937, când Richard Wurmbrand a ajuns în satul acela pentru a se reface, fiind bolnav și slăbit, a fost ajutat de acel credincios pe nume Wölfkes. Acesta i-a dat o Biblie și i-a vorbit despre Domnul Isus ca împlinire a tuturor profețiilor mesianice. Dumnezeu a lucrat în inima evreului Richard Wurmbrand, care a devenit un creștin devotat și care apoi Și-a urmat Mântuitorul.

Credința și rugăciunile acelui credincios simplu au fost ascultate. Un evreu ateu a devenit un creștin credincios și o mărturie puternică despre harul lui Dumnezeu. Credința acestui creștin, care în simplitatea lui s-a rugat lui Dumnezeu pentru întoarcerea unui evreu, să rămână un exemplu de urmat! Rugăciunea credinței este o realitate vie, puternic ancorată în harul lui Dumnezeu. O astfel de încredere în Dumnezeu te face fericit și bucuros pe calea vieții de credință.


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 4


Devoțional

SEMĂNĂNĂTORUL ȘI SOLURILE

Această parabolă vorbește puternic cu privire la starea inimii noastre și cât de receptivi suntem la Cuvântul lui Dumnezeu.

Cât de des te consideri insensibil la Cuvânt atunci când îl citești sau îl auzi propovăduit? Inima ta devine împietrită pentru Dumnezeu? În acest sens, Isus ne avertizează că deși putem primi Cuvântul cu bucurie, nu încercăm să-l pătrundem mai adânc și bucuria noastră inițială poate trece repede.

Următorul, și poate cel mai înșelător aspect, este o viață în care se produce un anumit fruct, dar acesta concurează cu grijile vieții. Ce lucruri concurează cu dorința ta de a sluji lui Isus? Grijile vieții, ademenirea bogăției sau dorința pentru alte lucruri?

În cele din urmă, solul bun produce fructe bune. Unde vezi cele mai multe fructe produse în viața ta pentru Dumnezeu? Ce fructe vrei să le vezi multiplicându-se de 30, 60, 100 de ori în viața ta?

4. Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: 5. „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. 6. O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.”După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” 9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. 10. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înţeleagă.” 11. Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiţi. 13. Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14. Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogăţiile și plăcerile vieţii acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. (Luca 8:4-15)
1. În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. 2. O mulţime de noroade s-austrâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. 3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. 9. Cine are urechi de auzit să audă.” 10. Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11. Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12. Căci celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14. Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi auzi cu urechile voastre și nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voștri și nu veţi vedea.’ 15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec. 16. Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17. Adevărat vă spun că mulţi proroci și oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziţi voi, și nu le-au auzit. 18. Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, 21. dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 22. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. 23. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.” (Matei 13:1-23)
1. Isus a început iarăși să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit și a șezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare. 2. Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; și, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea: 3. „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4. Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o. 5. O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc, 6. dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod. 8. O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa și creștea; și au adus una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” 9. Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.” 10. Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11. „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoașteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţișate în pilde, 12. pentru ca , măcar că privesc, să privească și să nu vadă și, măcar că aud, să audă și să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele.” 13. El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde? 14. Semănătorul seamănă Cuvântul. 15. Cei înfăţișaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. 16. Tot așa, cei înfăţișaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,17. dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 18. Alţii sunt cei înfăţișaţi prin sămânţa căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, 19. dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogăţiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. 20. Alţii, apoi, sunt înfăţișaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac rod: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” (Marcu 4:1-20)


Scrie un comentariu

Cuvinte din CUVÂNT – 10.08.2019


„9. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 10. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. ” (Romani 2:9-10)

„28. Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. 29. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. ” (Romani 2:28-29)

„20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. ” (Romani 3:20)

„23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. ” (Romani 3:23-24)

„28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. 29. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor; 30. deoarece Dumnezeu este Unul singur, şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur. 31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. ” (Romani 3:28-31)

„23. Dar nu numai pentru el (Avraam – n.n.) este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; 24. ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25. care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. ” (Romani 4:23-25)


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


vineri, 9 august

În anul morții împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața și cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Și unul striga către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“.

Isaia 6.1-3

Această minunată viziune a gloriei lui Dumnezeu a avut un efect profund asupra lui Isaia. În mod profetic, ea vorbește despre manifestarea Domnului în Împărăția milenială viitoare, când oamenii vor vedea pământul acoperit de cunoștința gloriei lui Dumnezeu. Chiar și serafimii își acopereau fața cu două dintre aripile lor. Picioarele le erau de asemenea acoperite în prezența Dumnezeului de trei ori sfânt. În această întreită desemnare a gloriei Sale este implicat faptul că Dumnezeu este o unitate și o trinitate în același timp – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

În fața unei astfel de viziuni, Isaia a zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor!“ (versetul 5). În capitolul precedent, Isaia fusese călăuzit de Duhul lui Dumnezeu să rostească „vai-uri“ cu privire la șase clase diferite de oameni, însă acum, aflat în chiar prezența gloriei lui Dumnezeu, nu poate face altceva decât să-și recunoască păcătoșenia profundă, care merita și ea din plin un „vai“.

Din fericire, există un remediu pentru omul păcătos care are credință în Dumnezeul cel viu! Unul dintre serafimi a zburat către Isaia având un cărbune luat de pe altar, cu care i-a atins buzele profetului. Jertfele erau oferite pe altar, imagini ale jertfei mărețe a lui Hristos la Calvar. Astfel, păcatul lui Isaia a fost curățit, iar buzele sale au fost făcute capabile să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Fie ca și noi să avem astfel de buze, gata să vorbească pentru Domnul nostru!

L. M. Grant


Scrie un comentariu

Sămânța bună


vineri, 9 august

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților … și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura … despre Iuda, care a fost călăuza celor care au prins pe Isus“.

Fapte 1.15,16

Împlinirea Scripturii

În zilele care s-au scurs între înălțarea Domnului și coborârea Duhului Sfânt, Petru s-a ridicat în mijlocul ucenicilor adunați în număr de aproape 120 și le-a arătat că ceea ce se întâmplase lui Iuda însemna împlinirea Scripturilor, după cum vestise Duhul Sfânt prin gura lui David. El le-a reamintit că banii aduși înapoi de Iuda căpeteniilor iudeilor, când el L-a văzut pe Isus osândit, au servit la cumpărarea ogorului în care vânzătorul își luase viața. Cu autoritatea scrierilor din Psalmi, Petru a spus: „Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când El a fost înălțat de la noi, unul dintre ei să fie martor împreună cu noi al învierii Lui“ (versetele 21 și 22). Vedem din nou importanța învierii în mărturia pe care apostolii o aveau de dat despre Domnul Isus. Să remarcăm de asemenea în această predică a lui Petru că și Cuvântul scris i-a călăuzit pe ucenici. Cât de diferit era Petru față de altă dată! Domnul a deschis mintea ucenicilor, pentru ca ei să înțeleagă Scripturile, astfel că nu aveau nevoie de o altă călăuzire pentru a-l înlocui pe Iuda.

Astăzi, descoperirea lui Dumnezeu, absolut completă, conține tot ceea ce este necesar credinciosului pentru a-l călăuzi în mersul său și a-l învăța în toate privințele. Orice învățătură care nu este în acord cu Scripturile sau care provine din alt izvor, așa-zise descoperiri ale Duhului sau ale duhurilor, este falsă.