EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Cuvantul lui Dumnezeu pentru Astazi 21.08.19


Reclame


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


miercuri, 21 august

Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!

Psalmul 19.14

David începe acest psalm cu măreția cerurilor create, care declară gloria lui Dumnezeu. El a scris despre soare ca despre un mire care iese din camera lui de nuntă – o frumoasă imagine a lui Hristos în splendoarea Lui regală, oferind binecuvântare întregului pământ.

Mai departe în psalm, David arată cel mai înalt respect față de Cuvântul lui Dumnezeu. El vorbește despre legea Domnului, despre mărturia Domnului și despre judecățile Domnului. Despre acestea, el scrie: „Ele sunt mai de preț decât aurul și decât mult aur fin; și mai dulci decât mierea și decât picurul din faguri“ (versetul 10). Măreața mărturie a creației avea efectul potrivit asupra sufletului lui, căci l-a condus la o mai adâncă apreciere a Cuvântului prețios al lui Dumnezeu.

Rezultatul final este prezentat în versetul 14. Care copil al lui Dumnezeu nu a fost fermecat de aceste cuvinte? Dorința noastră a tuturor este ca ceea ce iese de pe buzele noastre să fie plăcut Dumnezeului care este atât de măreț în glorie. Avem nevoie de multă rugăciune, pentru ca toate cuvintele noastre să fie plăcute Lui.

Dar cum stau lucrurile cu meditațiile și cugetările inimilor noastre? Ele afectează în mod profund cuvintele care ies de pe buzele noastre. Matei 12.34 ne amintește că „din prisosul inimii vorbește gura“. Dacă meditațiile inimilor noastre sunt plăcute Lui, acest lucru va oferi o prețioasă binecuvântare sufletelor noastre. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!“ (Psalmul 139.23,24).

L. M. Grant


Scrie un comentariu

Sămânța bună


ad-2019-samanta-buna

miercuri, 21 august

Nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui și să trăiască.

Ezechiel 33.11

Societatea de unică folosință

Articolele de unică folosință sunt în ziua de astăzi prezente peste tot. Pentru excursia de Sâmbătă, se cumpără farfurii de carton, pahare de plastic și un grătar de unică folosință. După utilizare, totul se aruncă la gunoi.

Această mentalitate „de unică folosință“ se arată și în relațiile interumane. Căsătoriile se desfac, chiar dacă partenerii de viață și-au promis credincioșie. Angajații de ani de zile sunt scoși din funcție fără menajamente, pentru a restrânge costurile. Nimic nu mai pare să fie de durată. Omul însuși a devenit un „articol de unică folosință“.

Poate ești și tu o victimă a acestei mentalități. Ce contează! Gândește-te la faptul că ești prețios pentru Dumnezeu! Ai preț în ochii Lui! Dacă toți te înlătură, El nu renunță la tine.

Ca și Creator, El ți-a dat viața. Tu nu ești un produs al hazardului, ci creatura lui Dumnezeu. Aceasta dă vieții tale sens și împlinire. Tu trebuie să asculți de Creatorul tău și să trăiești pentru El. Dar, dacă ești sincer, trebuie să admiți că tu – ca și noi toți – ai dat greș aici.

Totuși Dumnezeu nu Se îndepărtează de tine. El te iubește și nu vrea ca tu să fii veșnic pierdut din cauza păcatelor tale. De aceea El îți face o ofertă minunată: Întoarce-te de pe calea ta greșită și trăiește! El așteaptă ca tu să vii la El și să recunoști înaintea Lui păcatele tale. Apoi El îți dăruiește viața veșnică pe baza mântuirii pe care a adus-o Isus Hristos prin moartea Lui. Tu devii copilul Său iubit.


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


luni, 12 august

Când, într-una din cetățile tale, pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău, ca să locuiești acolo, vei auzi spunându-se: „Niște oameni, fii ai lui Belial, au ieșit din mijlocul vostru și au ademenit pe locuitorii cetății lor, zicând: «Să mergem și să slujim altor dumnezei»“, pe care nu i-ați cunoscut, atunci să cauți și să cercetezi și să întrebi cu de-amănuntul; și, iată, dacă este adevărat, lucru întemeiat, această urâciune s-a întâmplat în mijlocul tău, să lovești pe toți locuitorii cetății aceleia cu ascuțișul sabiei, nimicind-o cu totul.

Deuteronom 13.12-15

Dacă o întreagă cetate din Israel se deda idolatriei, responsabilitatea poporului era să cerceteze cu atenție dacă lucrurile stăteau într-adevăr așa și, dacă așa stăteau, să înlăture răul distrugând în întregime cetatea, pe locuitorii ei și chiar vitele din ea. Prada din ea trebuia strânsă și arsă înaintea Domnului, împreună cu cetatea.

Ce putea face un locuitor al unei astfel de cetăți, care rămânea credincios lui Dumnezeu, iar acum era amenințat de judecata iminentă a Lui? Singurul lucru pe care îl putea face era să lase imediat totul în urmă și să fugă înainte de a fi prea târziu. Privind această situație din punctul de vedere al principiilor din Noul Testament, când judecata asupra răului nu mai este posibilă, singura opțiune este separarea de rău. Revenind la exemplul din Vechiul Testament, un astfel de om nu mai putea face nimic pentru a schimba sau reforma cetatea. Însă restul poporului era responsabil și capabil să judece acel rău.

Acest principiu al separării, atunci când judecata nu mai este posibilă, este prezentat clar în Noul Testament. În 2 Timotei 2.19 citim: „Oricine cheamă numele Domnului să se depărteze de fărădelege“. Aceasta este responsabilitatea oricui cheamă numele Domnului: să se separe de rău atunci când judecata asupra acelui rău nu mai este posibilă. Dumnezeu nu Se schimbă. Chiar în Apocalipsa 18.4 citim: „Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu fiți părtași păcatelor ei și să nu primiți din plăgile ei“. Vedem că aceeași chemare rămâne valabilă pentru cei credincioși în timpul necazului cel mare.

Dacă cineva este chemat la o astfel de separare, trebuie să o facă într-un duh de umilință și de adâncă durere, din cauză că răul este tolerat. Apoi Domnul dorește să fim împreună cu „cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată“ (2 Timotei 2.22).

A. Leclerc


Scrie un comentariu

Sămânța bună


luni, 12 august

Nimeni să nu vă răpească premiul, făcându-și voia lui …, umflat de o mândrie deșartă prin gândurile firii păcătoase.

Coloseni 2.18

Strategia regelui brazilian

Când regele brazilian Pedro a dorit să construiască primul spital public, nimeni nu a răspuns apelului făcut pentru a dona bani. Atunci regele a recurs la următoarea strategie: a făcut un anunț provocator. În anunț se spunea: „Cine va da un milion de pesos va primi titlul de duce, cine va da jumătate de milion de pesos va primi titlul de conte, iar cine va da o sută de mii de pesos va primi titlul de baron“. În câteva zile s-au strâns banii pentru realizarea proiectului. La dezvelirea plăcii de la darea în funcțiune a spitalului, oamenii au putut citi următoarele cuvinte: „Acest spital a fost ridicat pentru cei suferinzi prin mândria omenească“.

Și în zilele noastre se găsesc astfel de oameni umflați de o mândrie deșartă, trecătoare ca și slava lumii. Mândria îi trece pe oameni pe cel din urmă loc. Cel mândru se folosește de aproapele său ca de un ecran pe care să-și proiecteze propria imagine, propria sa personalitate. Mândria este caracterizată prin spiritul de independență față de Dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Adam și al soției sale. Acesta este păcatul care barează calea omului spre mântuirea sufletului său. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să se smerească în fața Mântuitorului și să accepte calea dumnezeiască de salvare: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 1


Devoțional

POMUL SE CUNOAȘTE DUPĂ FRUCTE SALE

Mulți oameni se judecă singuri pe baza intențiilor și nu a acțiunilor lor, dar Isus ne spune că starea inimii noastre este descrisă de acțiunile noastre, pe care le numește „fructe” și nu de intențiile pe care le avem.

Există acțiuni care nu sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu, dar pe care le explici în viața ta prin „intenții bune”? În care din domeniile vieții tale vezi că intențiile și acțiunile tale se întrepătrund corespunzător? În ce domenii acestea se aliniază cel mai puțin? De ce crezi că este așa? Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dezvăluie domeniile în care acțiunile nu se coordonează cu inima ta. 

Isus ne spune că inima noastră este sursa acțiunilor noastre și că nu e posibil să avem o inimă evlavioasă și să trăim o viață în totală neconcordanță cu voia lui Dumnezeu. Trebuie să-I cerem în mod constant lui Dumnezeu să ne dezvăluie domeniile în care acțiunile noastre trebuie să se schimbe și să-L rugăm să ne arate cum trebuie schimbată inima noastră, pentru ca acest lucru să fie posibil.

43. Nu este niciun pom bun care să facă roadă rea și niciun pom rău care să facă roadă bună. 44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura. (Luca 6:43-45)
15. Păziţi-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. 16. Îi veţi cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17. Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. 20. Așa că după roadele lor îi veţi cunoaște. (Matei 7:15-20)
33. Ori faceţi pomul bun și rodul lui bun, ori faceţi pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui. 34. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura. 35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 37. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:33-37)