EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (49) – „DUMNEZEUL LUI «DA»”


cropped-bible-1

49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
(Psalmi 119:49)

Oamenii sunt foarte schimbători. Așa este firea lor. Se întâmplă de multe ori ca o promisiune să nu fie onorată, din motive obiective sau subiective. Indiferent care ar fi motivele, acest lucru este un păcat pentru că este o minciună. De câte ori faci o promisiune fără să o acoperi, minți. interesant este că în Biblie nu scrie în mod expres: „Să nu minți!”, însă este condamnat în mod expres păcatul minciunii. Oricine minte nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu, ci va merge direct în iad: Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8) „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ” (Apocalipsa 22:15)

Dumnezeu este, însă, un prieten în care poți avea totdeauna încredere. El este un prieten care nu te va minți niciodată. Nu te va trăda niciodată. Iată ce spune Biblia: Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.” (Isaia 25:1) Așadar, Dumnezeu este credincios. El împlinește tot ceea ce făgăduiește. El a adus la îndeplinire în viața mea și a ta toate lucrurile promise. Întrebarea care se pune și pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o punem în dreptul nostru este: noi cum suntem? Suntem noi credincioși?

Să fii credincios în împlinirea făgăduinței implică două aspecte legate unul de celălalt: credincioșia față de Dumnezeu și credincioșia față de oameni. Nu poți fi credincios în împlinirea făgăduinței față de oameni dacă nu ești credincios față de Dumnezeu, așa cum nu poți fi credincios față de Dumnezeu dacă nu ești și față de oameni. Dumnezeu nu lucrează cu două feluri de măsuri și vrea ca nici tu să nu procedezi așa. Odată ce nu ți-ai onorat o promisiune făcută față de cineva, ai mințit. Anania și Safira au făcut o promisiune nu față de Dumnezeu, ci față de apostoli (care erau, în fond și la urma urmei) oameni, dar nu au onorat-o. Iată cum l-a mustrat Petru pe Anania: Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
(Faptele apostolilor 5:3-4)

Așadar, mințind pe oameni sau neducând la îndeplinire o promisiune, Îl minți pe Dumnezeu. primul om care L-a mințit pe Dumnezeu a fost chiar… Adam. Te întreb azi: cu cine vrei să te asemeni? Cu primul Adam sau cu al doilea Adam (Isus)? Atenție! Dacă tu crezi că-L poți minți pe Dumnezeu, te înșeli amarnic! Dumnezeu nu se lasă să fie mințit!

DOAMNE ISUSE, AJUTĂ-MĂ SĂ MĂ ASEMĂN CU TINE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (48) – „MÂINI ÎNTINSE”


cropped-bible-1

48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
(Psalmi 119:48)

Vremea pierdută nu se mai întoarce. Vremea pe care astăzi ai pierdut-o fără s-o petreci în compania lui Dumnezeu e pierdută pe vecie. Dacă astăzi nu-ți faci timp să ridici mâini curate către Dumnezeu, atunci ai pierdut vremea degeaba. Regret că au trecut pe lângă mine atâtea clipe fără ca eu să profit de ele și să ridic mâinile către Creatorul meu. Regret, dar nu mai pot face nimic. Astăzi, însă, ridic mâna către Cel ce mi-a schimbat viața ca să-I mulțumesc pentru lucrările pe care le-a făcut în mine.

Există câteva ocazii speciale când ne întindem mâinile în plan vertical sau în plan orizontal.

  1. În plan orizontal:
  • când binecuvântăm pe cineva: Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.” (Faptele apostolilor 6:5-6). Aici este vorba despre binecuvântare prin punerea în slujba de diacon. Prin această binecuvântare oamenii au concretizat porunca lui Dumnezeu. Tu când ai binecuvântat ultima dată pe cineva?
  • când îmbrățișăm pe cineva apropiat și drag: Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). Tatăl a fost cel care a făcut primul pas iertându-l și iubindu-l pe fiul cel neascultător și risipitor. Tu când ai iertat și ai iubit ultima dată pe cineva care ți-a greșit?
  1. În plan vertical:
  • când avem nevoie de Dumnezeu: Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!” (Psalmi 143:6-7). Nu putem spune că trece vreo zi în care să nu avem nevoie de Dumnezeu. Dar când ți-ai întins ultima dată mâinile către Dumnezeu ca să-I ceri ajutorul? Când ți-ai călcat orgoliul în picioare smerindu-te înaintea Domnului?
  • când binecuvântăm pe Dumnezeu: Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer, şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!” (1 Împăraţi 8:22-23). Saul a lăudat pe Dumnezeu cu prilejul sfințirii Templului. Noi trebuie să-L lăudăm în fiecare zi!
  • când primim ceva: Dumnezeu ne-a oferit mântuirea în dar. Nu a trebuit decât să ne întindem mâinile către El și s-o primim. Câți își mai întind mâinile către El în ziua de azi ca să fie mântuiți?

Mai sunt, desigur, și multe alte prilejuri când putem înălța mâinile cu bucurie și mulțumire către Domnul. Dar în primul rând trebuie să ne înălțăm nu numai mâinile, dar și glasul și sufletul către Dumnezeu ASTĂZI. S-ar putea ca „mâine” să nu mai existe pentru noi!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (47) – „CEA MAI MARE DINTRE TOATE”


cropped-bible-1

47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
(Psalmi 119:47)

Apostolul Pavel a scris despre trei lucruri foarte importante și care nu pot nicidecum lipsi din „arsenalul” oricărui creștin: credința, nădejdea și dragostea (1 Corinteni 13). Referindu-se în mod special la ultima dintre ele, a spus că este cea mai mare, adică cea mai importantă dintre toate. Și cine-aș fi eu ca să-l contrazic?!? Dragostea este, într-adevăr, cea mai mare dintre toate. Credință fără dragoste nu există. Nădejdea fără dragoste nu are sens. Dacă apostolul Pavel a spus acest lucru referitor la relațiile dintre oameni, atunci cu atât mai mult psalmistul David a avut dreptate să spună că iubește poruncile care au venit direct de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este deasupra tuturor și a toate. El este suprem pentru că prin el ni s-a revelat voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Să iubești Cuvântul Domnului înseamnă să-l citești cu nesaț în fiecare zi, să sorbi din „apa vie” pe care el ți-o oferă. Cuvântul Domnului este viață, deci să „sorbi” din el înseamnă să primești viață și viața să intre în tine. Așadar, dragii mei, SĂ SORBIM CU TOȚII CU NESAȚ DIN ACEST IZVOR NESECAT DE VIAȚĂ CARE ESTE CUVÂNTUL DOMNULUI, BIBLIA! SĂ IUBIM BIBLIA MAI MULT DECÂT ORICE PE LUME, CĂCI ÎN EA AFLĂM IZVORUL VIEȚII VEȘNICE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (45) – „UNDE E CREDINȚA DE-ALTĂDATĂ?”


cropped-bible-1

45. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
(Psalmi 119:45)

Expresia „voi umbla în loc larg” are aici sensul de „nu mă voi teme de nimic”. Nu mă voi teme de nimic pentru că eu caut (adică cercetez și aplic în viața mea) poruncile Sale iar El mă ocrotește. Psalmistul David spune: Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmi 4: 8). În orice problemă, nu avem de ce să ne temem dacă Dumnezeu este cu noi.

Într-un război, dacă te afli în câmp deschis ești în cel mai mare pericol, deoarece poți fi atacat din toate părțile de inamic. Atunci ești foarte vulnerabil. Pe de altă parte, însă, ai și un mare avantaj: acela de a vedea inamicul de la distanță, indiferent din ce parte s-ar îndrepta spre tine. Astfel, îți poți pregăti apărarea. Într-o anumită măsură, aș putea spune că Dumnezeu ne vrea vulnerabili ca să ne punem mai mult încrederea în El. El vrea ca noi să depindem de El în orice problemă. Nu trebuie decât să ne recunoaștem vulnerabilitatea și slăbiciunea și să-i cerem ajutorul. Fără ajutorul Lui suntem ca și morți. Iată de ce El ne așează în loc larg: ca noi să avem o panoramă cât mai largă asupra inamicului, să observăm că inamicul este mult mai puternic decât noi și să cerem ajutor de la Domnul. Tot David spune: Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.” (Psalmi 20:7) Și în alte versete:Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.”(Psalmi 33:20); „Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ” (Psalmi 115:10-11)

BIZUIE-TE PE DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC, DRAGUL MEU FRATE ȘI PRIETEN, ȘI VEI AVEA BIRUINȚĂ!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (44) – „ÎMPLININD BIBLIA ÎN ȘI PRIN VIAȚA NOASTRĂ”


cropped-bible-1

44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
(Psalmi 119:44)

Ca să analizăm acest verset, îl putem împărți în trei părți distincte: „voi păzi”, „Legea Ta” și „necurmat, totdeauna și pe vecie”. Să le luăm pe rând!

  1. „Voi păzi”. Ce înseamnă „a păzi”? Explicația pe care o dă dicționarul în acest context este: „A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc.”. Așadar, când vine vorba despre Cuvântul Domnului, cu atât mai mult nu-i de joacă! Mulți dintre oameni cred că dacă se pocăiesc este suficient, nu mai trebuie să facă nimic. Sunt unii care nici măcar nu citesc cu regularitate Biblia. Dar psalmistul spune aici că nu este suficient nici măcar cititul Bibliei. De ce? Din două motive la fel de importante. Primul este acela că de multe ori Dumnezeu vrea să ne vorbească prin intermediul Bibliei. Dar cum să ne vorbească El dacă noi nu medităm la Cuvintele Sale? Biblia este scrisoarea de dragoste a Lui pentru noi, trebuie să o citim cu inima deschisă și îndrăgostită de Dumnezeu, numai așa putem înțelege mesajul Lui pentru noi. Apoi, al doilea motiv este acela că Biblia trebuie să fie un standard de viață pentru toți creștinii. Dumnezeu i-a spus lui Iosua: Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)
  2. „Legea Ta”. Cel care este pus să păzească, trebuie să păzească Nu poate să nu păzească nimic, ar fi un lucru fără sens. Iar acel ceva trebuie să aibă o anumită valoare. Nimeni nu angajează un paznic ca să păzească lucruri fără valoare. În situația noastră, noi trebuie să păzim Legea Domnului, adică Cuvântul Său. Asta înseamnă că acesta are valoare. Însă pentru a păzi Cuvântul Domnului nu trebuie doar să-L cunoaștem la nivel intelectual (cu mintea), ci trebuie să-L și împlinim (cu inima și cu fapta) în viața noastră. Și fariseii și saducheii cunoșteau Tora, dar nu o împlineau în viața lor. Iată de ce Ioan Botezătorul i-a mustrat spunându-le: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Matei 3:7-8)
  3. „Necurmat, totdeauna și pe vecie”. Este o repetare de termeni sinonimi (care au același sens). De ce a ales psalmistul această exprimare? Nu știu. Dar părerea mea este că această repetare este ca și cum ai spune: „în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Interpretarea care îmi vine în minte este aceea că Biblia, Cuvântul Domnului, este veșnică așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este veșnic. Sigur, este doar o interpretare. Cert este că noi trebuie să împlinim Cuvântul Domnului întotdeauna, în viața aceasta și în veșnicie. Cine împlinește Biblia în viața aceasta, automat o va împlini și în veșnicie pentru că, așa cum ea este veșnică, la fel și sufletul nostru este veșnic. Cine nu o împlinește în viața asta, în veșnicia iadului nu va mai avea posibilitatea s-o împlinească. Așa că, drag prieten, CAUTĂ ȘI ÎMPLINEȘTE BIBLIA ACUM, CÂT MAI AI TIMP! MAI TÂRZIU POATE VEI VREA ACEST LUCRU, ÎNSĂ NU VEI MAI PUTEA! DOMNUL SĂ-ȚI DEA PUTERE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (42) – „OCĂRILE, SCRIPTURA ȘI CUNUNA”


cropped-bible-1

42. Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău.

(Psalmi 119:42)

Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce unii oameni te batjocoresc? Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni nu te pot suferi, deși nu le-ai făcut nimic rău? Dimpotrivă, poate au fost momente când le-ai făcut bine, dar totuși ei te batjocoresc și ți se împotrivesc uneori. Și dacă ți-ai pus astfel de întrebări, ai găsit vreun răspuns? La ce concluzie ai ajuns? Ei, bine, am să-ți spun concluzia la care am ajuns eu.

În lumea de astăzi invidia este din ce în ce mai mare. Dacă oamenii văd că Dumnezeu este de partea ta și te binecuvântează, intervine invidia. De ce tu să ai mai mult și ei nu? De ce animalele tale să fie sănătoase și ale lor nu? Dumnezeu ne binecuvântează zi de zi, și cu cât El ne binecuvântează mai mult, cu atât Satan urlă mai tare împotriva noastră. O vorbă din popor spunea până mai deunăzi: „Să moară capra vecinului!”. Acum această vorbă a fost schimbată: „Să moară vecinul ca să-i iau capra!”. Asta pentru că „vulpea dacă nu ajunge la struguri, zice că-s acri”, ca să folosesc tot un proverb. Problema nu este asta. Noi știm că oamenii ne batjocoresc pentru că și pe Domnul Isus L-au batjocorit, nu-i o noutate. Problema nu-i aici. Problema care se pune este cum răspundem noi la batjocuri.

Am avea două posibilități de a răspunde.

  1. „ochi pentru ochi” (Exodul 21: 24). Adică am putea și noi să-i ocărâm pe cei care ne ocărăsc. Cine ne-ar putea împiedica? Dar ce rost ar avea? Oare în felul acesta i-am face să tacă? Se stinge, oare, focul cu paie? Și în această situație cu ce am fi noi mai buni, mai deosebiți decât ei? Răspuns: cu nimic, firește. În această situație, intervine a doua posibilitate.
  2. Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
    Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
    (Matei 5:11-12).
    Așadar, Domnul Isus ne cheamă să ne bucurăm când suntem batjocoriți. Poate că lucrul acesta nu ne este foarte la îndemână. Poate că atunci când sufletul tău este înțepat de batjocurile oamenilor firea te-ar îndemna să te răzbuni. Poate că te gândești că ai tot dreptul s-o faci. Și eu am avut uneori astfel de gânduri. Dar haideți să ne amintim ce-i spunea Domnul Isus lui Petru când acesta a vrut să-L apere cu sabia: Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Așadar, Domnul Isus avea posibilitatea să se răzbune pe călăii Săi, dar totuși nu a făcut-o pentru că știa că Scripturile trebuiau să se împlinească în ceea ce-L privea. Tot în Scripturi Domnul Isus a spus despre noi: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

Așadar, Domnul Isus nu a spus că voi fi scutiți de necazuri sau de ocări. Atunci OARE NU SE CUVINE OARE CA ȘI NOI SĂ NE SUPUNEM ÎN ASCULTARE ȘI CU CREDINȚĂ ȘI SĂ LĂSĂM SCRIPTURILE SĂ SE ÎMPLINEASCĂ ȘI ÎN DREPTUL NOSTRU? AJUTĂ-NE, DOAMNE, ȘI DĂ-NE PUTERE CA SĂ RĂBDĂM PÂNĂ LA CAPĂT ȘI SĂ PRIMIM CUNUNA DUPĂ CARE ALERGĂM!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (39) – „«VACCINUL» LUI DUMNEZEU”


cropped-bible-1

39. Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate.
(Psalmi 119:39)

Mai întâi vreau să stabilim din capul locului foarte bine un lucru. Ocara despre care vorbește psalmistul David NU vine de la Dumnezeu. Dumnezeu NU ocărăște pe nimeni. Să vedem de ce.

Explicația dicționarului pentru cuvântul „ocară” este următoarea: Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. Este foarte adevărat că de multe ori Dumnezeu alege să mustre pe cei care greșesc, însă mustrarea nu îmbracă niciodată forma jignirii, a umilirii sau a ofensei, pentru că Dumnezeu mustră cu dreptate, dar și cu dragoste. El nu mustră pe cineva ca să-l dărâme, ci ca să-l facă să se îndrepteze și să i se consolideze credința.

Am ținut să fac această precizare pentru o mai bună înțelegere a sensului textului biblic. Așadar, în cazul acestui verset explicația concretă ar fi că Dumnezeu îi mustră pe oameni cu o mustrare care uneori doare, dar care vindecă. Când medicul îți face un vaccin te doare, dar știi că în felul acesta „șansele” de a te îmbolnăvi de boala respectivă scad drastic. Uneori Dumnezeu este nevoit să ne „vaccineze” împotriva păcatului care ne invadează și ne infectează zi de zi viața. Și dacă este să punem în balanță boala cu vaccinul, constatăm că boala doare mai tare.

În concluzie, DECÂT SĂ TE ÎMBOLNĂVEASCĂ (POATE DEFINITIV) PĂCATUL, MAI BINE ACCEPTĂ „VACCINUL” (MUSTRAREA) DOMNULUI! DOARE, DAR ÎȚI VINDECĂ SUFLETUL ȘI ȚI-L SCAPĂ DE LA O MOARTE SPIRITUALĂ IMINENTĂ!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (38) – „DUMNEZEU SE ȚINE DE CUVÂNT”


cropped-bible-1

38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
(Psalmi 119:38)

Cu mulți ani în urmă promiteam destul de ușor anumite lucruri, după care „uitam” să mă țin de cuvânt. Unul dintre lucrurile pe care le promiteam era acela că mă voi pocăi. Am promis ani de zile acest lucru, dar nu mi-am respectat promisiunile. Făceam astfel de promisiuni mai ales atunci când mă aflam la strâmtorare, ca să scap mai ușor. Pentru mine erau un fel de refugiu. Până într-o zi, când, sătul de viața pe care o duceam și de făgăduințele neonorate până atunci, am hotărât că este vremea s-o rup cu păgânătatea și să mă pocăiesc cu adevărat. Și m-am ținut de promisiune, iar de atunci caut ca, indiferent ce ar fi, să mă țin de făgăduințele pe care le fac, evitând să promit ceva dacă nu sunt sigur că pot împlini. Dar chiar și așa se mai întâmplă uneori ca, independent de voința mea, să nu-mi pot împlini făgăduințele.

Cu Dumnezeu, însă, este altceva. El ce făgăduiește și împlinește. El nu este un om. El ne-a făcut multe făgăduințe pe care le-a îmălinit sub ochii noștri. Voi căuta să enumăr câteva situații în care Dumnezeu S-a ținut de cuvânt.

  1. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15) S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? Absolut că DA, ni L-a trimis pe Domnul Isus care a fost și este în permanent război cu Satan (șarpele cel vechi – 12: 9; 20: 2). La cruce Satan credea că Domnul Isus este definitiv învins, dar tocmai atunci El i-a zdrobit capul acestuia prin faptul că nu a dat deloc înapoi, ci a mers până la capăt pentru mântuirea noastră.
  2. „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. ” (2 Împăraţi 20:5) Dumnezeu i-a promis împăratului Ezechia că îl va vindeca. A împlinit Dumnezeu această făgăduință? Desigur! Ezechia a fost vindecat chiar în clipa aceea, iar semnul prin care Dumnezeu a adeverit acest lucru îl știm și se găsește scris în 2 Împărați 20: 11.
  3. Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” ”(Evrei 6:13-14) Așadar, Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va înmulți sămânța. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? DA, sămânța lui Avraam (adică urmașii săi) a devenit foarte numeroasă. Dintr-un om sterp, am putea spune dintr-un om aproape mort s-au născut milioane de oameni. Dumnezeu i l-a dăruit la bătrânețe pe Isaac punându-l la încercare, dar în același timp dovedindu-Și credincioșia.
  4. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. ” (Ioan 10:16) Domnul Isus ne vorbește aici despre mântuirea Neamurilor. Dacă până atunci Neamurile erau păgâne, iată că astăzi vedem cu ochii noștri împlinirea profeției acesteia prin faptul că foarte mulți oameni care fac parte, istoricește vorbind, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu, Îl primesc în viața lor pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal și caută să facă voia Domnului. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt și în acest sens? Sigur că DA!

Așadar, vedem că Dumnezeu se ține de promisiunile pe care le face. Întrebarea care se pune este: NOI NE ȚINEM DE PROMISIUNILE NOASTRE FAȚĂ DE DUMNEZEU? DOAMNE, AJUTĂ-NE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (37) – „O PRIVIRE LIMPEDE”


cropped-bible-1

37. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
(Psalmi 119:37)

 

În fiecare zi privirea noastră este podidită de lucruri murdare, de lucruri care au pervertit lumea. Un proverb spune că ochii sunt ferestrele sufletului. Așadar, ce ne intră prin ochi, ajunge în suflet. Poate că te trezești dimineață și îți propui ca astăzi să fii mai sfânt decât ieri, dar seara, când îți pui o mână sub cap pe perna ta și te autoanalizezi vezi că, de fapt, în loc să te faci mai sfânt te-ai afundat și mai mult în păcat și ești mai nesfânt decât ai fost ieri. Trebuie să ne pocăim și de lucrul acesta. Trebuie ca totdeauna să ne propunem standarde și țeluri mai înalte decât ieri și să ne luptăm să le și atingem. Însă trebuie și să ai mai multă grijă în ce direcție privești.

Poate că deschizi televizorul ca să te uiți puțin la știri și tocmai este pauză de publicitate. Vezi o reclamă deocheată și dai să schimbi canalul. Acolo, același lucru. Poate că din greșeală schimbi pe un canal pentru adulți. Închide-l de urgență! Poate nu știai, dar orice telecomandă are un buton de STOP. Dacă nu știi să o folosești, să știi că și televizorul are un buton de STOP. Folosește-l cu încredere! Dacă crezi că nu te poți abține, vinde-l! Scapă de el, altfel s-ar putea ca Satan să-ți fure sufletul! Poate că ți-ai cumpărat un ziar în drum spre locul unde mergi, iar odată ajuns ești nerăbdător să-l răsfoiești ca să afli ultimele noutăți, căci ai plecat devreme de acasă și nu ai avut vreme să vezi știrile. Însă deschizi ziarul taman la „Fata de la pagina 5” sau la rubrica „Meteo” unde te așteaptă o fată mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, ca să-ți ilustreze ție ce mare caniculă este. De parcă n-ai simți asta chiar pe pielea ta! Dacă ți se întâmplă asta, mai bine închide-l sau, eventual, aruncă-l în foc! E mai bine să ardă el decât să arzi tu! Poate că, în drumul tău zilnic spre locul de muncă, treci pe lângă chioșcurile de ziare unde sunt afișate, la vedere, copertele viu colorate și lucioase ale unor reviste pe care vezi cine știe ce lucruri. Dacă lucrurile acelea nu converg cu credința ta, dacă tu crezi că lucrurile acelea ar putea să te facă să păcătuiești, nu-ți întoarce privirea după ele, sunt otrăvitoare! Sau poate că, acasă fiind, pierzi ore în șir în fața calculatorului pe Facebook sau pe alte rețele de socializare și nu mai ai timp să te întâlnești cu Domnul tău. În situația aceasta, calculatorul devine dintr-un lucru util și necesar un hoț de timp și de suflet. Așa că dacă nu știi să-ți gestionezi cum trebuie timpul, e mai bine să-ți desființezi contul sau conturile de Facebook ca să ai mai mult timp de cititul Bibliei, de rugăciune și pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi place să fii copilul Lui, nu un rob al Facebook-ului!

Poate mai sunt și alte lucruri la care nu m-am gândit. Dar dacă tu crezi că aceste lucruri te fac rob, renunță la ele! Domnul Isus a spus: Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. ” (Ioan 15:15). Iar apostolul Pavel afirmă: Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. (…) Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. (…) Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. ” (Romani 6:16-22)

            DOAMNE, AJUTĂ-NE SĂ FIM ROBI AI NEPRIHĂNIRII!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (36) – „RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORI ȘI PENTRU LUCRĂTORI!”


cropped-bible-1

36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
(Psalmi 119:36)

Dumnezeu pune oameni în fruntea poporului ca să-l conducă cu înțelepciune și cu dreptate, ca să-l hrănească din Cuvântul Sfânt. Dar în ultimul timp se întâmplă uneori ca păstorii să „mulgă” oile, și așa slabe, de „grăsimea laptelui”. Cuvântul Domnului rostit prin proorocul Ieremia spunea: „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.” (Ieremia 23:1). Sunt păstori și „ciobani”. Două categorii, strict delimitate. „Ciobanii” nu hrănesc turmele, dar le mulg, le jefuiesc și le dau altora spre „tăiere”: Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă. ” (Zaharia 11:5). Nu se gândesc, însă, că la un moment dat vor rămâne fără turmă: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” (Ezechiel 34:2-10). Ce vor face ei? De unde vor mai mânca ei? Li s-a încredințat un popor, o biserică și nu au fost în stare să o conducă, ce se va alege mai departe de „slujirea” lor? Praful și pulberea, asta se va alege!

Sunt, însă, păstori, oameni adevărați ai lui Dumnezeu, care se sacrifică pentru biserică, pentru norodul pe care Dumnezeu li l-a încredințat, de multe ori în detrimentul familiei, parcurgând zeci sau sute de kilometri ca să se bucure împreună cu frații. Personal, am bucuria să am un astfel de păstor, dedicat lucrării lui Dumnezeu, om cu credință reală, care nu este remunerat de biserică, trebuind să lucreze pentru ca să-și poată întreține familia. Ei, bine, Dumnezeu binecuvântează lucrarea acestor păstori de suflete și facă să propășească în mâinile lor. Aici, însă, intervine și rolul bisericii. De multe ori, pe lângă greutatea slujbei se întâmplă ca acești păstori se întâmplă să sufere din cauza anumitor lucruri care se petrec în biserică. Este, oare, corect acest lucru? Este corect ca, în loc să ne purtăm sarcinile unii altora, să mai punem încă un morman de pietre în spinarea păstorului?, Nu, sigur că nu! De aceea, închei meditația de azi, spunându-vă: nu e ușor să fii un păstor corect! Știind lucrul acesta, vă rog în Numele Domnului Isus: RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORII ȘI LUCRĂTORII DIN BISERICĂ! PURTAȚI-I ÎN RUGĂCIUNE! EI SE ROAGĂ PENTRU TOATĂ BISERICĂ, AȘA CĂ BISERICII NU-I ESTE GREU SĂ SE ROAGE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ ȘI FAMILIA ACESTEIA! MULȚI PĂSTORI CAD PENTRU CĂ NU SUNT SUSȚINUȚI DE BISERICĂ. FRAȚILOR, ȘI EI SUNT OAMENI, RUGAȚI-VĂ PENTRU EI ȘI BINECUVÂNTAȚI-I ÎN NUMELE DOMNULUI, NU-I MAI CRITICAȚI! POATE CĂ UNEORI GREȘESC, DAR NOI TOȚI GREȘIM UNEORI ÎN DECIZII. DOMNUL SĂ NE DEA O INIMĂ ÎNȚELEAPTĂ ȘI IUBITOARE!

 

AMIN!