EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (38) – „DUMNEZEU SE ȚINE DE CUVÂNT”


cropped-bible-1

38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
(Psalmi 119:38)

Cu mulți ani în urmă promiteam destul de ușor anumite lucruri, după care „uitam” să mă țin de cuvânt. Unul dintre lucrurile pe care le promiteam era acela că mă voi pocăi. Am promis ani de zile acest lucru, dar nu mi-am respectat promisiunile. Făceam astfel de promisiuni mai ales atunci când mă aflam la strâmtorare, ca să scap mai ușor. Pentru mine erau un fel de refugiu. Până într-o zi, când, sătul de viața pe care o duceam și de făgăduințele neonorate până atunci, am hotărât că este vremea s-o rup cu păgânătatea și să mă pocăiesc cu adevărat. Și m-am ținut de promisiune, iar de atunci caut ca, indiferent ce ar fi, să mă țin de făgăduințele pe care le fac, evitând să promit ceva dacă nu sunt sigur că pot împlini. Dar chiar și așa se mai întâmplă uneori ca, independent de voința mea, să nu-mi pot împlini făgăduințele.

Cu Dumnezeu, însă, este altceva. El ce făgăduiește și împlinește. El nu este un om. El ne-a făcut multe făgăduințe pe care le-a îmălinit sub ochii noștri. Voi căuta să enumăr câteva situații în care Dumnezeu S-a ținut de cuvânt.

  1. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15) S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? Absolut că DA, ni L-a trimis pe Domnul Isus care a fost și este în permanent război cu Satan (șarpele cel vechi – 12: 9; 20: 2). La cruce Satan credea că Domnul Isus este definitiv învins, dar tocmai atunci El i-a zdrobit capul acestuia prin faptul că nu a dat deloc înapoi, ci a mers până la capăt pentru mântuirea noastră.
  2. „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. ” (2 Împăraţi 20:5) Dumnezeu i-a promis împăratului Ezechia că îl va vindeca. A împlinit Dumnezeu această făgăduință? Desigur! Ezechia a fost vindecat chiar în clipa aceea, iar semnul prin care Dumnezeu a adeverit acest lucru îl știm și se găsește scris în 2 Împărați 20: 11.
  3. Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” ”(Evrei 6:13-14) Așadar, Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va înmulți sămânța. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt? DA, sămânța lui Avraam (adică urmașii săi) a devenit foarte numeroasă. Dintr-un om sterp, am putea spune dintr-un om aproape mort s-au născut milioane de oameni. Dumnezeu i l-a dăruit la bătrânețe pe Isaac punându-l la încercare, dar în același timp dovedindu-Și credincioșia.
  4. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. ” (Ioan 10:16) Domnul Isus ne vorbește aici despre mântuirea Neamurilor. Dacă până atunci Neamurile erau păgâne, iată că astăzi vedem cu ochii noștri împlinirea profeției acesteia prin faptul că foarte mulți oameni care fac parte, istoricește vorbind, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu, Îl primesc în viața lor pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal și caută să facă voia Domnului. S-a ținut Dumnezeu de cuvânt și în acest sens? Sigur că DA!

Așadar, vedem că Dumnezeu se ține de promisiunile pe care le face. Întrebarea care se pune este: NOI NE ȚINEM DE PROMISIUNILE NOASTRE FAȚĂ DE DUMNEZEU? DOAMNE, AJUTĂ-NE!

 

AMIN!

Reclame


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (37) – „O PRIVIRE LIMPEDE”


cropped-bible-1

37. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
(Psalmi 119:37)

 

În fiecare zi privirea noastră este podidită de lucruri murdare, de lucruri care au pervertit lumea. Un proverb spune că ochii sunt ferestrele sufletului. Așadar, ce ne intră prin ochi, ajunge în suflet. Poate că te trezești dimineață și îți propui ca astăzi să fii mai sfânt decât ieri, dar seara, când îți pui o mână sub cap pe perna ta și te autoanalizezi vezi că, de fapt, în loc să te faci mai sfânt te-ai afundat și mai mult în păcat și ești mai nesfânt decât ai fost ieri. Trebuie să ne pocăim și de lucrul acesta. Trebuie ca totdeauna să ne propunem standarde și țeluri mai înalte decât ieri și să ne luptăm să le și atingem. Însă trebuie și să ai mai multă grijă în ce direcție privești.

Poate că deschizi televizorul ca să te uiți puțin la știri și tocmai este pauză de publicitate. Vezi o reclamă deocheată și dai să schimbi canalul. Acolo, același lucru. Poate că din greșeală schimbi pe un canal pentru adulți. Închide-l de urgență! Poate nu știai, dar orice telecomandă are un buton de STOP. Dacă nu știi să o folosești, să știi că și televizorul are un buton de STOP. Folosește-l cu încredere! Dacă crezi că nu te poți abține, vinde-l! Scapă de el, altfel s-ar putea ca Satan să-ți fure sufletul! Poate că ți-ai cumpărat un ziar în drum spre locul unde mergi, iar odată ajuns ești nerăbdător să-l răsfoiești ca să afli ultimele noutăți, căci ai plecat devreme de acasă și nu ai avut vreme să vezi știrile. Însă deschizi ziarul taman la „Fata de la pagina 5” sau la rubrica „Meteo” unde te așteaptă o fată mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, ca să-ți ilustreze ție ce mare caniculă este. De parcă n-ai simți asta chiar pe pielea ta! Dacă ți se întâmplă asta, mai bine închide-l sau, eventual, aruncă-l în foc! E mai bine să ardă el decât să arzi tu! Poate că, în drumul tău zilnic spre locul de muncă, treci pe lângă chioșcurile de ziare unde sunt afișate, la vedere, copertele viu colorate și lucioase ale unor reviste pe care vezi cine știe ce lucruri. Dacă lucrurile acelea nu converg cu credința ta, dacă tu crezi că lucrurile acelea ar putea să te facă să păcătuiești, nu-ți întoarce privirea după ele, sunt otrăvitoare! Sau poate că, acasă fiind, pierzi ore în șir în fața calculatorului pe Facebook sau pe alte rețele de socializare și nu mai ai timp să te întâlnești cu Domnul tău. În situația aceasta, calculatorul devine dintr-un lucru util și necesar un hoț de timp și de suflet. Așa că dacă nu știi să-ți gestionezi cum trebuie timpul, e mai bine să-ți desființezi contul sau conturile de Facebook ca să ai mai mult timp de cititul Bibliei, de rugăciune și pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi place să fii copilul Lui, nu un rob al Facebook-ului!

Poate mai sunt și alte lucruri la care nu m-am gândit. Dar dacă tu crezi că aceste lucruri te fac rob, renunță la ele! Domnul Isus a spus: Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. ” (Ioan 15:15). Iar apostolul Pavel afirmă: Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. (…) Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. (…) Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. ” (Romani 6:16-22)

            DOAMNE, AJUTĂ-NE SĂ FIM ROBI AI NEPRIHĂNIRII!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (36) – „RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORI ȘI PENTRU LUCRĂTORI!”


cropped-bible-1

36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
(Psalmi 119:36)

Dumnezeu pune oameni în fruntea poporului ca să-l conducă cu înțelepciune și cu dreptate, ca să-l hrănească din Cuvântul Sfânt. Dar în ultimul timp se întâmplă uneori ca păstorii să „mulgă” oile, și așa slabe, de „grăsimea laptelui”. Cuvântul Domnului rostit prin proorocul Ieremia spunea: „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.” (Ieremia 23:1). Sunt păstori și „ciobani”. Două categorii, strict delimitate. „Ciobanii” nu hrănesc turmele, dar le mulg, le jefuiesc și le dau altora spre „tăiere”: Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă. ” (Zaharia 11:5). Nu se gândesc, însă, că la un moment dat vor rămâne fără turmă: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” (Ezechiel 34:2-10). Ce vor face ei? De unde vor mai mânca ei? Li s-a încredințat un popor, o biserică și nu au fost în stare să o conducă, ce se va alege mai departe de „slujirea” lor? Praful și pulberea, asta se va alege!

Sunt, însă, păstori, oameni adevărați ai lui Dumnezeu, care se sacrifică pentru biserică, pentru norodul pe care Dumnezeu li l-a încredințat, de multe ori în detrimentul familiei, parcurgând zeci sau sute de kilometri ca să se bucure împreună cu frații. Personal, am bucuria să am un astfel de păstor, dedicat lucrării lui Dumnezeu, om cu credință reală, care nu este remunerat de biserică, trebuind să lucreze pentru ca să-și poată întreține familia. Ei, bine, Dumnezeu binecuvântează lucrarea acestor păstori de suflete și facă să propășească în mâinile lor. Aici, însă, intervine și rolul bisericii. De multe ori, pe lângă greutatea slujbei se întâmplă ca acești păstori se întâmplă să sufere din cauza anumitor lucruri care se petrec în biserică. Este, oare, corect acest lucru? Este corect ca, în loc să ne purtăm sarcinile unii altora, să mai punem încă un morman de pietre în spinarea păstorului?, Nu, sigur că nu! De aceea, închei meditația de azi, spunându-vă: nu e ușor să fii un păstor corect! Știind lucrul acesta, vă rog în Numele Domnului Isus: RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORII ȘI LUCRĂTORII DIN BISERICĂ! PURTAȚI-I ÎN RUGĂCIUNE! EI SE ROAGĂ PENTRU TOATĂ BISERICĂ, AȘA CĂ BISERICII NU-I ESTE GREU SĂ SE ROAGE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ ȘI FAMILIA ACESTEIA! MULȚI PĂSTORI CAD PENTRU CĂ NU SUNT SUSȚINUȚI DE BISERICĂ. FRAȚILOR, ȘI EI SUNT OAMENI, RUGAȚI-VĂ PENTRU EI ȘI BINECUVÂNTAȚI-I ÎN NUMELE DOMNULUI, NU-I MAI CRITICAȚI! POATE CĂ UNEORI GREȘESC, DAR NOI TOȚI GREȘIM UNEORI ÎN DECIZII. DOMNUL SĂ NE DEA O INIMĂ ÎNȚELEAPTĂ ȘI IUBITOARE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (35) – „UN SFAT DE LA TATA”


cropped-bible-1

35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
(Psalmi 119:35)

 

Este un lucru minunat să poți, în calitate de copil, să beneficiezi de un sfat bun de la părinți. Dar este chiar o binecuvântare să poți, în calitate de Copil al Domnului, să beneficiezi de un sfat de la TATA. Părinții te pot sfătui în diverse lucruri ale acestei vieți străine și trecătoare pe pământ, dar TATA te sfătuiește asupra lucrurilor pe care trebuie să le treci cu bine ca să moștenești veșnicia. Căci ce este mai de preț: o viață de 60-70-80 de ani petrecută ca o continuă alergare sau o viață veșnică petrecută în compania Creatorului tău?

Psalmistul spune un lucru foarte important în acest verset: „căci îmi place de ea.”. poți urma o cale care nu-ți place? Poți face un lucru care nu-ți place? Poți învăța și practica o meserie pe care o detești? Poți, dar nu ai acea satisfacție a lucrului bine făcut, pentru că lucrurile pe care le faci, le faci de mântuială, doar ca să fie făcute, nu le faci cu dragostea cu care faci lucrul care-ți place. Profesia pe care o am îmi permite să spun acest lucru. Sunt profesor pentru învățământul primar, ceea ce îmi dă satisfacții deosebite, chiar dacă remunerația este așa cum este. Nu fac acest lucru neapărat pentru remunerație, ci îl fac pentru că încă de mic am visat să lucrez cu copiii. Iubesc această profesie și o fac cu mult drag. Abia aștept să mă reîntâlnesc cu copiii mei (așa le spun elevilor mei) și să stăm, în prima zi, la povești de vacanță. Fac acest lucru cu tragere de inimă, mi-e drag de ceea ce fac, iar copiii mă iubesc. Este foarte important să știi să te faci iubit. Dimineața se strâng ciucure în jurul meu și ne îmbrățișăm. La plecare, la fel. Făcând o comparație, cred că va veni ziua, care nu este departe, când Dumnezeu ne va strânge la pieptul Său, așa cum a spus David: Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. ” (Psalmi 36:7) și cum a spus chiar Domnul Isus:Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ” (Matei 23:37)

DOAMNE, AJUTĂ-NE SĂ ASCULTĂM ȘI SĂ URMĂM SFATURILE TALE PENTRU CA CEL RĂU SĂ NU AIBĂ VREUN CÂȘTIG DE LA NOI ȘI SĂ PUTEM STA CU TINE O VEȘNICIE! STRÂNGE-NE LA UMBRA ARIPILOR TALE CA SĂ NE ȘTIM LA ADĂPOST: NOI ȘI FAMILIILE NOASTRE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (34) – „O MISIUNE PENTRU FIECARE”


cropped-bible-1

34. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!
(Psalmi 119:34)

 

În viață fiecare dintre noi avem câte ceva de făcut. Ceva important pentru noi. Fiecare avem câte o profesie pe care trebuie să ne-o îndeplinim cu credincioșie. Însă pentru această profesie fiecare trebuie să ne pregătim. Profesorul nu poate preda la clasă dacă nu are o pregătire pedagogică corespunzătoare. Sau dacă predă nu poate avea rezultate foarte bune. Un medic trebuie să termine o facultate de medicină. O asistentă trebuie să facă un liceu sanitar sau o școală postliceală sanitară. Un șofer trebuie să facă școala de șoferi și, eventual, niște cursuri pentru atestat. În zilele noastre chiar și multe mame fac cursuri maternale în care învață cum să-și crească cu pricepere și dragoste copiii. Și exemplele pot continua la infinit.

Pe Calea Domnului lucrurile nu sunt cu mult diferite. Ca să poți predica Cuvântul Domnului trebuie să ai, așa cum spuneam și altădată, o pregătire biblică temeinică. Nu este neapărat nevoie să faci o facultate pentru acest lucru (nici nu este rău), dar în primul rând trebuie ca cel ce vrea să predice să „mănânce” Biblia, adică s-o studieze cu toată atenția din scoarță-n scoarță. Altfel este ceea ce Pavel spunea despre evrei: Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ” (Romani 10:2-3) Vă mărturisesc cu toată responsabilitatea că, dacă ar fi posibil, fiecare membru din biserică ar vrea să fie păstor doar din dorința de a primi apreciere din partea oamenilor. Însă pentru a fi pus într-o astfel de slujbă trebuie să fii foarte bine pregătit, să poți să faci față tuturor problemelor și piedicilor care pot apărea în viața bisericii. Altfel ești la fel ca un căpitan de vas care vede că vaporul se scufundă, dar în loc să salveze echipajul preferă să se salveze mai întâi pe el. Nu știe, însă, că odată cu echipajul va pieri și el căci nu va avea cine să-i coboare barca de salvare…

Fiecare dintre noi avem în biserică o misiune specială, fiecare trebuie să facem lucrul la care ne pricepem cel mai bine pentru ca biserica să meargă bine. Iar dacă nu ne pricepem, să cerem înțelepciune de la Cel ce „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3: 20). În biserică nu există „pensionari” în Lucrarea Domnului. Nu poți predica? Atunci poți cânta. Nu ai voce? Atunci poți recita poezii. Poți să te ocupi de lucrarea cu copiii – Școala Duminicală. Poți să te ocupi de timpul de rugăciune sau de timpul de laudă și închinare. Cine nu face nimic în biserică nu face pentru că nu vrea, nu pentru că nu poate.

Așadar, dacă Dumnezeu ți-a încredințat un talant, dacă te-a „însărcinat” cu o misiune specială, du-o până la bun sfârșit! Altfel Dumnezeu îți va lua acel talant și-l va da altuia, iar tu vei rămâne fără răsplată (Matei 25: 14-30).

 

AMIN!

 


3 comentarii

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (33) – „UN DRUM CU «SENS UNIC»”


cropped-bible-1

33. Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit!
(Psalmi 119:33)

 

Șoferii știu despre ce vorbesc. Un drum cu sens unic este un drum unde nu ai voie să circuli decât într-un singur sens și unde nu ai voie să întorci. De fapt, nici nu poți întoarce pentru că riști să fii acroșat de cel din spatele tău. Îmi place de multe ori să dau această ilustrație și în ceea ce privește Calea Domnului. Calea aceasta este o cale de pe care, dacă te întorci, se prea poate să cazi. E ca un drum îngust (vezi Matei 7: 13, 14) de munte unde în stânga și în dreapta este prăpastie. Unde să întorci? Nu poți pentru că riști să cazi în prăpastie și să nu te mai poată salva nimeni.

În primul rând, dacă vrei să încerci să te întorci înapoi trebuie să faci un lucru: să te uiți în urmă. Nu te oprește nimeni să te uiți în urma ta la viața pe care ai dus-o și să ți-o analizezi. Dacă îți place ce vezi, te poți întoarce înapoi căzând, dar atunci te întreb: dacă viața ta era bună, de ce te-ai mai întors la Domnul? Cu ce scop? Iar dacă nu-ți place, să nu te mai uiți înapoi niciodată! Titlul unui film este: „Privește înapoi cu mânie”, dar Domnul Isus a spus: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:62) De ce a spus Domnul Isus acest lucru? Imaginați-vă un om care ară un ogor, dar în loc să se uite înainte ca să poată trage brazde drepte, el se uită tot mereu ca să vadă cum iese brazda. Însă pentru că nu se uită în direcția corectă, brazdele sale ies strâmbe. Sau imaginați-vă un șofer care, în loc să se uite înainte, se uităt tot mereu înapoi și nu este atent la direcția de mers. Ce se întâmplă? Șansele de a se produce un accident sunt foarte mari. Tot așa și un om care este pus în lucrarea Domnului. Dacă el se tot uită înapoi cu nostalgie la viața pe care o ducea mai înainte, atunci se pot întâmpla trei lucruri: fie lucrarea Domnului stagnează, iar atunci este necesară schimbarea acelui om și punerea în slujbă a altuia mai capabil, fie acea lucrare „șchiopătează” (sau merge „în zig-zag”, cu suișuri și coborâșuri), fie acea lucrare se „accidentează”, se „sparge”, adică dispare, este terminată. Indiferent cum ar fi, rezultatele sunt dezastruoase. De aceea, dacă Dumnezeu ți-a încredințat o lucrare, NU TE UITA NICIODATĂ ÎNAPOI! NU-I ÎNȘELA NICIODATĂ AȘTEPTĂRILE LUI DUMNEZEU! SĂ ȘTII CĂ PE DUMNEZEU NU-L POȚI PĂCĂLI, DAR TU AI TOATE ȘANSELE SĂ CAZI! Autorul epistolei către evrei spune: Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ” (Evrei 12:2) Așadar, dacă trebuie să te uiți într-o anumită direcție, în Lucrarea Domnului direcția corectă nu este decât ÎN SUS. DOMNUL SĂ TE BINECUVÂNTEZE ȘI SĂ TE ÎNTĂREASCĂ ÎN LUCRAREA ÎN CARE TE-A PUS!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (32) – „CU CE SE TERMINĂ ALERGAREA NOASTRĂ?”


cropped-bible-1

32. Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
(Psalmi 119:32)

Alergăm o viață întreagă pe pământul acesta după diferite lucruri, iar la final plecăm cu mâinile goale. Au fost regi și împărați care au cucerit țări și popoare, dar la final nu au luat nimic cu ei. Despre astfel de oameni se poate spune că au alergat în zadar. La vârsta de 33 de ani, în floarea vieții, Alexandru Macedon a trebuit să părăsească această lume fără să ia ceva cu el. Iată o legendă care circulă cu privire la ultimele sale dorințe: „Când se întorcea acasa dupa cucerirea de noi teritorii ,Alexandru cel Mare s-a îmbolnavit și a căzut la pat. Cu moartea privindu-l în față și spunându-i să se pregatească de ultima călătorie, Alexandru a realizat că toate cuceririle sale, armata sa foarte mare, sabia lui ascuțită și vitejia lui nu aveau nici o importanță. Tot ce-și mai dorea era să ajungă acasă, să-și vadă mama și să-și ia adio de la ea. Dar a trebuit să accepte faptul că sănătatea sa, care se înrăutățea tot mai mult, nu-i va permite să ajungă acasă. Așa că puternicului cuceritor nu i-a mai rămas decât să stea întins în pat, palid și slăbit, așteptând să-și dea ultima suflare. Și-a chemat generalii și le-a spus: „Curând voi pleca din această lume și am trei dorințe pe care vă rog să mi le îndepliniți întocmai.” Cu lacrimile curgându-le pe obraji, generalii au promis împăratului că-i vor îndeplini dorințele. „Prima mea dorință“, a spus Alexandru, „este ca doctorii să-mi ducă sicriul fără a fi ajutați de nimeni altcineva”. După o pauză, el a continuat: „A doua dorință este ca atunci când îmi duceți sicriul spre groapă drumul spre groapă să fie presărat cu aurul, argintul și pietrele prețioase pe care le-am adunat în razboaie.” Alexandru s-a simțit epuizat după ce a rostit aceste cuvinte. S-a odihnit puțin și a continuat: „A treia și ultima mea dorință este ca mâinile să-mi fie lăsate să atârne în afara sicriului.” Oamenii adunați la căpătâiul lui Alexandru s-au mirat auzind aceste dorințe ciudate. Dar nici unul nu a îndrăznit să-l întrebe ceva. Generalul cel mai iubit de Alexandru s-a apropiat de el, i-a sărutat mâna, apoi, ținând-o în dreptul inimii, a vorbit: „Mărite împărat, te asigurăm că-ți vom îndeplini dorințele. Dar spune-ne, de ce aceste dorințe ciudate?” La auzul acestei întrebari, Alexandru a tras adânc aer în piept și a răspuns: „Mi-ar plăcea ca lumea să știe despre cele trei lecții pe care tocmai le-am învățat. Vreau ca doctorii mei să-mi ducă sicriul pentru ca oamenii să realizeze că doctorii nu pot vindeca orice boală. Ei sunt lipsiți de putere și nu pot salva un om din ghearele morții când îi sună ceasul. A doua dorință – drumul spre mormânt presărat cu aur, argint și alte bogății este pentru a aminti oamenilor că nimic din aurul meu nu vine cu mine în mormânt. E o pierdere de timp să alergi după atâtea bogății. Și a treia dorință – mâinile lăsate să atârne pe lângă sicriu, e pentru a le arăta oamenilor că am venit cu mâinile goale în aceasta lume și tot așa plec din ea.” Cu aceste cuvinte Alexandru cel Mare a închis ochii. Curând, el a lăsat moartea să se apropie și să-l ia, apoi și-a dat ultima suflare”.

Apostolul Pavel spunea că la sfârșitul alergării îl așteaptă o cunună. Pe fiecare dintre noi ne așteaptă cununa, premiul cel mare al alergării noastre, dar depinde de noi DACĂ și CUM alergăm pe acest pământ ca nu cumva la sfârșit să ne trezim că am strâns vânt în pumni! Doamne, ajută-ne să nu spunem și noi ca Solomon în Eclesiastul 2: 11: „Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare. ”

 

AMIN!

Sursa legendei: https://g1b2i3.wordpress.com/2008/06/08/ultimele-trei-dorinte-ale-lui-alexandru-cel-mare/