EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

PE URMELE DURERII LUI HRISTOS


Călătorie imaginară pe urmele lui Hristos în săptămâna Paștelui. Relatarea principalelor evenimente din acea săptămână

– 1 COR. 4:16; 11:1; 1 PET. 2:20-25 –

DUMINICĂ

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

MAT. 21:1-9 (de citit versetele 7-9)

Întrebări: De ce nu a intrat Isus pe jos în Ierusalim? Ce reprezintă măgarul și măgărușul în simbolistica Biblică?

– măgarul îi simbolizează pe cei care fac slujbele Fiului, lucrările Tatălui, înzestrați de Duhul Sfânt;

– măgărușul (puiul măgăriței) îi simbolizează pe slujitorii tineri, „neîncălecați” de păcat (pe care nu a pus stăpânire păcatul).

            Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost una simbolică.

            De citit acasă: MARCU 11:1-11; LUCA 19:29-40; IOAN 12:12-19.

Plângerea pentru cetate – Ar trebui ca și noi să plângem pentru cetățile noastre.

De citit acasă: LUCA 19: 41-44

LUNI – Gonirea vânzătorilor din Templu. Curățirea Templului

MAT. 21:10-17 (de citit versetul 12)

Primul loc unde a intrat Domnul Isus când a venit la Ierusalim a fost Templul, unde a făcut CURĂȚENIE. În unele biserici din zilele noastre este nevoie de reformă, deoarece Hristos a fost înlocuit cu alte SUROGATE.

De citit acasă: LUCA 19:45-48.

MARȚI

Blestemarea smochinului

MAT. 21: 18, 19 (de citit)

Mulți creștini au viața „împodobită” doar cu „frunze” (creștini falși), dar în viața lor nu există rod. Cine nu aduce roade BUNE va da socoteală înaintea Domnului. („Orice pom care nu face roade bune este tăiat și ARUNCAT ÎN FOC.” – MAT. 7:19)

De citit acasă: MARCU 11:12-14.

Puterea credinței

MAT. 21:20-22 (de citit); MARCU 11:20-26 (de citit versetele 22-24)

Să ai credință înseamnă ca atunci când te rog să nu ai niciun fel de îndoială. Nu-ți trebuie o credință cât un munte, dar în credința ta, așa cum este ea, să nu te îndoiești deloc.

Să ai credință înseamnă ca atunci când te rogi să crezi că ai și primit ceea ce ai cerut, iar Dumnezeu ÎȚI PROMITE că vei avea acel lucru, dacă este după voia Lui.

Sfătuirea împotriva lui Isus

MARCU 14:1, 2 (de citit)

Preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii voiau să-L prindă prin mijloace necinstite deoarece știau că nu-L puteau prinde prin mijloace „curate”.

De citit acasă: MAT. 26:1-5; LUCA 22:1, 2.

Mirul turnat pe capul lui Isus

Printre altele, mirul era folosit pentru îmbălsămare.

Probabil această femeie nu s-a gândit la acest lucru, ci s-a gândit la ungerea sfântă (vezi EXOD 30:22-28) sau l-a folosit drept un cadou deosebit de valoros. Biblia nu precizează.

În cele două texte Cuvântul Domnului spune că ucenicilor le era necaz pentru risipa aceasta. De fapt, într-o altă împrejurare (IOAN 12:1-11) apostolul Ioan spune că Iuda era cel căruia îi era necaz de acest lucru, atunci când Maria I-a spălat picioarele lui Isus cu mir, deoarece el (Iuda) era un hoț și ar fi vrut ca banii obținuți pe acel mir să fie puși în pungă ca mai apoi să-i poată lua el.

De citit acasă: MAT. 26:6-13; MARCU 14:3-9.

Vânzarea (trădarea) lui Isus

MAT. 26:14-16 (de citit)

Inițiativa vânzării (trădării) lui Isus a venit de la Iuda, nicidecum de la preoți. Inițiativa vânzării fraților din biserică vine de la oamenii din biserică.

De citit acasă: MARCU 14:10,11.

MIERCURI – Nu există date cu privire la această zi. Liniște.

JOI

Descoperirea vânzătorului

MAT. 26:17-25 (de citit versetele 21-25)

Isus a știut dinainte ceea ce avea să se întâmple. Este dureros să știi că cel care mănâncă din farfurie cu tine te va vinde. Iuda, în obrăznicia lui, L-a întrebat chiar el pe Domnul Isus (v. 25).

De citit acasă: MARCU 14:17-21; IOAN 13:18-30.

Cina Domnului / Cina cea de Taină

MAT. 26:26-29 (de citit tot)

            Au băut TOȚI din același pahar. Asta demonstrează o părtășie deosebită. Era și este și acum o părtășie legată prin sângele Domnului Isus. Acest lucru are legătură cu mântuirea noastră.

            De citit acasă: MARCU 14:22-25; LUCA 22:14-20.

Rugăciunea din grădina Ghetsimani

IOAN CAP. 17 (de citit versetele 3 și 21)

Adevărata viață este aceea în care Îl cunoaștem pe Dumnezeu și pe Domnul Isus. Restul este gunoi.

Noi trăim în unitate unii cu alții, cu Hristos și cu Dumnezeu Tatăl.

Arestarea lui Isus

MAT. 26: 47-56 (de citit versetele 50 și 56)

Isus știa că Iuda Îl trădase și totuși îl numea prieten.

            Ucenicii au fugit. Aici se vede lașitatea naturii umane.

De citit acasă: MARCU 14:43-52; LUCA 22:47-53;IOAN 18:1-11.

Judecata înaintea lui Ana, a lui Caiafa și a Sinedriului. Tăgăduirea lui Petru

MAT. 26:57-75 (de citit versetele 59-61 și 74-75)

Condamnarea lui Isus a fost cea mai mare eroare judiciară din toate timpurile, bazată pe o minciună „religioasă”.

Preoții – liberi prin minciună, Isus – condamnat pentru adevăr. Chiar și unii preoți din zilele noastre folosesc minciuni despre pocăiți sau despre pocăință numai cu scopul de a nu lăsa oamenii să se pocăiască.

Petru s-a lepădat cu blestem, dar apoi a plâns cu amar.

VINERI

Judecata înaintea lui Pilat

MARCU 15:1-21 (de citit versetele 11-14)

La îndemnul preoților, oamenii au ales pe Barnaba în locul lui Isus. În zilele noastre oamenii nu s-au schimbat: aleg păcatul în locul lui Hristos.

IOAN 18:28-40 (de citit versetul 31)

În IOAN 18:31 se vede falsitatea credinței celor care L-au condamnat pe Isus.

De citit acasă: MAT. 27:2, 11-14; LUCA 23:1-5; 13-25.

Isus înaintea lui Irod

LUCA 23:6-12 (de citit versetul 12)

Oamenii răi se unesc doar la rău.

Batjocurile soldaților, fruntașilor și ale altui condamnat

MAT. 27:26-31 (de citit versetele 28-30)

Fără să știe, soldații au împlinit profețiile din Vechiul Testament cu privire la Domnul Isus. (vezi ISAIA 53:3)

De citit acasă: MARCU 15:16-20; LUCA 23:35-43.

Răstignirea și batjocurile trecătorilor

MAT. 27:32-44 (de citit versetele 35, 38)

În Domnul Isus Hristos, în această împrejurare, au fost împlinite două profeții din Vechiul Testament, scrise cu secole înainte: PS. 22:18 și ISAIA 53:12, când Isus a fost pus în rândul celor fără-de-lege.

IOAN 19:17-30 (de citit versetele 25-27)

Înainte de moartea Sa, pe când era pe cruce, Isus a avut luciditatea de a își încredința mama celui mai apropiat ucenic al Său care avea să aibă grijă de ea.

De citit acasă: MARCU 15:21-41; LUCA 23:26-43

Moartea și îngroparea lui Isus

MAT. 27:45-66 (de citit versetele 45, 51-54)

Despărțirea de Hristos aduce întuneric în viața oamenilor.

Schimbări radicale după moartea lui Isus:

– ruperea perdelei simbolizează ruptura dintre Vechiul și Noul Testament. Creștinii își ghidează viața după Noul testament. De asemenea, trebuie să simbolizeze ruperea sufletului omenesc de păcat.

De citit acasă: MARCU 15:33-47; LUCA 23:44-55; IOAN 19:31-42.

SÂMBĂTĂ – Odihna

LUCA 23:55, 56

Femeile s-au odihnit, ca orice evreu în ziua Sabatului, în casele lor. Isus S-a odihnit în mormânt.

DUMINICĂ – Învierea și arătările Domnului

MAT. CAP. 28

Îngerul se arată femeilor. La vederea acestuia, străjerii rămân ca morți. Cum am fi reacționat noi la o astfel de întâlnire „de gradul trei”?

Apoi femeilor li se arată Însuși Isus cel înviat. Nu există o bucurie mai mare decât să avem siguranța că Domnul Isus e viu (vezi versetul 9).

De teamă ca planul lor să nu fie descoperit, preoții și cărturarii recurg la una dintre cele mai mari minciuni din istorie: „ucenicii L-au furat”.

Când Domnul Isus s-a arătat ucenicilor în Galileea, Matei spune că unii s-au îndoit. Evanghelistul Ioan vorbește despre Toma că s-a îndoit și că a avut nevoie să vadă rănile Domnului Isus ca să creadă. Dar Isus a spus: „Ferice de cei ce nu au văzut și au crezut!” (IOAN 20:24-29). Luca, la rândul său, spune că la vederea Lui ucenicii erau plini de frică și de spaimă și că și ei au avut nevoie să vadă semnele cuielor în trupul Lui (LUCA 24:36-39). Niciunul dintre ei nu este de condamnat, deși au trăit alături de El 3 ani și jumătate. Întrebarea este: CUM NE-AM FI COMPORTAT NOI ÎN LOCUL LOR?

MARCU CAP. 16

Îngerul se arată femeilor.

Isus Se arată Mariei Magdalena și altora.

Isus îi trimite în misiune pe ucenici.

LUCA CAP. 24

Doi îngeri se arată femeilor. Ceea ce este interesant este că ucenicii nu le-au crezut pe femei când le-au spus că Isus este viu. E greu de crezut un astfel de lucru cu mintea umană. Petru, care era un om dintr-o bucată, a vrut să se convingă. S-a dus la mormân și l-a găsit gol.

Isus Se arată celor doi ucenici pe drumul Emausului. Deși au parcurs împreună aproximativ 11 kilometri pe jos, totuși ei nu L-au recunoscut până la frângerea pâinii, când li s-au deschis ochii (versetele 30, 31). Când iei parte la Cina Domnului ți se deschid ochii spirituali și Îl cunoști mai bine pe Domnul Isus, pentru că ai părtășie cu El.

La final, Isus S-a arătat și celorlalți 11, cărora le-a demonstrat cu semne vizibile că este El cu adevărat și nu este un duh.

CONCLUZIE: Important este un singur lucru: HRISTOS A ÎNVIAT! E VIU ȘI E CU NOI ÎNTOTDEAUNA.


Un comentariu

Biserica din casa ta


„5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ” (1 Petru 2:5)

„9. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; ” (1 Petru 2:9)

Subiectul de astăzi așteaptă de aproape un an de zile să fie scris, deoarece, cel puțin în opinia mea, un astfel de subiect este destul de delicat și nu poate fi abordat oricum. El ar trebui să facă parte din viața reală a individului, dar mai ales a celor care susținem sus și tare că suntem copii ai Domnului, răscumpărați prin sângele jertfei Domnului Isus Hristos.

Vă spun de la început că nu știu exact ce întindere va avea acest articol. Acest subiect despre care am spus că a așteptat aproape un an de zile este un subiect pe care l-am „rumegat” atât cât am putut de bine, la care am meditat îndelung și pe care l-am lăsat mai întâi la „dospit” în inima mea, apoi l-am pus la „copt” în „cuptorul” creierului meu, acolo unde am căutat să-i adaug puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu-mi place să fac lucrurile pe fugă, cu atât mai mult când vine vorba despre subiecte delicate din Cuvântul Domnului. Încerc să tratez Cuvântul Domnului cu câtă seriozitate pot. De aceea am preferat să amân aproape un an scrierea acestui articol fie din lipsa timpului necesar, fie din lipsa inspirației. Dar cum inspirația divină vine de sus, acum, când am oarece timp, mă rog ca Domnul să pună în inima mea această inspirație ca nu cuvintele mele să fie la mijloc, ci ale Domnului. Dumnezeu să mă ajute la lucrul acesta!

Așadar, vorbim despre un fel de biserică, dar nu despre orice fel de biserică. În orice accepțiune, cuvântul „biserică” are două sensuri, ambele proprii, nu figurate. În cazul de față nu ne vom referi la biserică în accepțiunea de clădire destinată actelor de cult, de închinare sau liturgice, ci în accepțiunea de grup de persoane adunate în scopul închinării, al venerării lui Dumnezeu, după cum suntem învățați prin Cuvântul Domnului din Efeseni 5:19 și Coloseni 3:16. Nu ne interesează în mod deosebit clădirile zidite din cărămizi, ci acele clădiri zidite din sufletele oamenilor. Este o pierdere importantă atunci când o clădire de biserică dispare din diferite motive (incendiu, calamități etc.), dar este o pierdere incomensurabilă atunci când dispare biserica din inima ta și biserica din casa ta. O clădire de biserică poate fi refăcută, dar pagubele produse de îndepărtarea de Dumnezeu de cele mai multe ori lasă urme atât de adânci, încât nu se mai șterg niciodată.

Mă doare sufletul să văd că bisericile sunt din ce în ce mai goale, dar cel mai mult mă doare să văd că inimile oamenilor sunt din ce în ce mai goale. Se prea poate ca cele două aspecte să aibă legătură între ele. O inimă goală este o premisă serioasă pentru o clădire de biserică goală în viitorul apropiat. De ce sunt adunările goale? Pentru că inimile noastre sunt din ce în ce mai goale. Nu mai există Dumnezeu în inimile noastre. Suntem reci. Suntem goi. Suntem fazi (fără gust) înaintea Domnului, deși El a spus că noi trebuie să fim sare (Matei 5:13; Marcu 9:50; Luca 14:34).

Să trecem la subiect. În primul rând BISERICA DIN CASA TA TREBUIE SĂ AIBĂ ALTAR. Altarul este locul cel mai important într-o biserică. Acolo este SFÂNTA SFINTELOR. La fel trebuie să fie și în casa ta. Trebuie să existe un loc special de închinare. Un loc special de întâlnire cu Domnul în rugăciune, în mijlocul laudelor și în studiul Cuvântului. Un loc în care să te întâlnești zi de zi cu Domnul tău. Un loc pe care să nu-l ocolești și în care să simți legătura ta cu Dumnezeu. Un loc în care Duhul Domnului să-Și facă prezența la întâlnirea cu tine. Iar dacă ai acel loc special, să nu întârzii la întâlnirea cu Domnul tău! Ai un asemenea loc în casa ta? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci caută să-ți faci urgent un astfel de loc!

Apoi TREBUIE SĂ AI UN TIMP SPECIAL DE PĂRTĂȘIE CU DUMNEZEU.  Nu 5 minute, nu 10 minute, nu neapărat o oră, ci atât cât simți prezența Domnului. Dumnezeu nu este legat de timp, El este atemporal. Cunosc persoane care la glasul Domnului se trezesc în toiul nopții ca să stea de vorbă cu El. Dumnezeu vrea să stea de vorbă cu tine. Este dornic să facă acest lucru. Poate de multe ori tânjește să-ți vorbească. Ești și tu dispus să-L asculți și să-I vorbești? Ai un timp special de părtășie cu Dumnezeu? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci rezervă-ți urgent un astfel de timp!

Un alt „ingredient” necesar și important pentru biserica din casa ta este O INIMĂ DEDICATĂ LUI DUMNEZEU. Spiritual vorbind, inima este cel mai important organ al omului duhovnicesc. O inimă împărțită cu lumea nu este plăcută Domnului. De asemenea, o inimă bună nu înseamnă neapărat o inimă duhovnicească. El vrea ca inima noastră să fie dedicată 100% Lui. O inimă care să ardă de nerăbdare pentru a se întâlni cu Domnul ei. O inimă care să bată cu putere pentru Domnul și să-L simtă prin fiecare fibră a ei. O inimă care să simtă durerea împreună cu cel ce se află în durere și care să se bucure de fiecare dată când aproapele nostru se bucură. O inimă care să se întristeze după voia Domnului atunci când vede lucruri care nu sunt corecte înaintea lui Dumnezeu. O inimă puternică și luptătoare atunci când este cazul și o inimă care să verse lacrimi atunci când este cazul. O inimă duhovnicească ce arde ca o lumânare pe altarul lui Dumnezeu. Ai tu o asemenea inimă? Dacă da, atunci ferice de tine! Dacă nu, atunci roagă-te de urgență Domnului ca să-ți transforme inima!

Ultimul lucru care îmi trece prin minte atunci când mă gândesc la biserica din casa noastră, dar cu siguranță nu cel mai lipsit de importanță, ba chiar foarte important înaintea Domnului, este să ai O FAMILIE DEDICATĂ DOMNULUI ȘI RUGATIVĂ. Aici de multe ori sunt mari probleme. De ce? Pentru că Satanei nu-i place timpul de rugăciune. Deloc. Rugăciunea este arma cea mai puternică și mai eficace împotriva lui. Și când tu îți propui să ai un timp de rugăciune, tocmai atunci intervine Satana. „Poate ai altă treabă, de ce să-ți pierzi timpul rugându-te?”, îți șoptește el. „În loc să te rogi nu mai bine te duci la vecinul tău să-l ajuți la cutare lucru? Vezi că prietenul tău are nevoie de tine!” sau „Ce-ar fi să te odihnești un pic? Ești prea obosit!”. Și câte și mai câte motive numai să nu te rogi… Mai sunt și motivele de întristare atunci când familia ta nu se așează pe genunchi la rugăciune cu tine. Când nu ai o familie dedicată rugăciunii e greu, tare greu, iar greutatea asta trebuie s-o duci tu, copil al Domnului! E crucea ta, nu căuta să tai din ea! Roagă-te pentru ei ca Domnul să-i transforme și să-i facă oameni după voia Sa! Ai o astfel de familie? Ferice de tine! Nu o ai? Roagă-te!

Și acum, la sfârșit, nu uita un lucru: INDIFERENT CUM AR FI SITUAȚIA, EȘTI UN OM BINECUVÂNTAT. CAUTĂ SĂ NU PIERZI ACEASTĂ BINECUVÂNTARE ȘI DU-O CU TINE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ALERGĂRII TALE PE ACEST PĂMÂNT! DOMNUL SĂ FIE CU TINE ÎN TOT CEEA CE FACI DUPĂ VOIA SA! AMIN!


Scrie un comentariu

IZBĂVIRE PRIN VASE „SLABE”. CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?


Duminică, 30.07.2017

-2 Împărați 5: 1-19 –

 

INTRODUCERE: Se spune, de multe ori greșit, că femeia este un vas mai slab. Dar de multe ori Dumnezeu lucrează tocmai prin astfel de vase. De altă parte, referitor la lepra spirituală, de multe ori ne place să arătăm cu degetul spre alții, însă uităm să arătăm mai întâi spre noi.

I. IZBĂVIRE PRIN VASE „SLABE

  1. LUCA 4: 27 – Probabil că Naaman avea o urmă de credință în el. Dar cu siguranță că Domnul avea un plan cu el.
  2. Soția lui Naaman a ascultat de sfatul fetiței. Acest lucru înseamnă că fetița a căpătat credibilitate înaintea ei.
  3. Naaman a ascultat de sfatul fetiței. Așadar, fetița a căpătat credibilitate și înaintea lui Naaman. Culmea este că același Naaman care nu a pus la îndoială cuvintele fetiței, s-a îndoit de cuvintele unui adult, care pe deasupra era și prooroc: Elisei (v. 11, 12).
  4. Împăratul Siriei a ascultat de sfatul fetiței. Așadar, indirect, fetița a căpătat credibilitate și înaintea împăratului.
  5. Naaman a ascultat de slujitorii săi. Ce bine ar fi ca cei puși în dregătorii înalte să se înconjoare numai de consilieri (sfătuitori) buni!

II. CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?

Raportându-ne la Naaman, oare cu ce suntem noi mai buni? Mulți spun că toate lucrurile rele se întâmplă oamenilor din cauza lipsei de credință. Oare să fie așa?

Din punct de vedere medical, lepra este o boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific și se caracterizează prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc.

Din punct de vedere spiritual, „lepra” este o „boală” spirituală „contagioasă”, „cronică”, produsă de păcatul care este în om și se caracterizează prin lucruri, fapte și atitudini care sunt împotriva voinței lui Dumnezeu.

Așadar, ne întrebăm încă o dată: CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?

Așa cum spuneam, mulți arată cu degetul spre „lepra” altora, dar uită de „lepra” lor – MATEI 7: 1-6 (în Biblie textul poartă în titlu și expresia „paiul și bârna”, pe care eu am numit-o „paiul și parul”).

Să enumerăm câteva cauze ale „leprei” noastre luate numai din cele 10 porunci! (Ele sunt mult mai multe.)

  1. Te-ai închinat vreodată la alți dumnezei, sfinți și sfințișori? – AI FOST LEPROS!
  2. Te-ai închinat vreodată la icoane, statui, cruci etc.? – AI FOST LEPROS!
  3. Ai luat vreodată în glumă sau în batjocură / bășcălie Numele Domnului? – AI FOST LEPROS!
  4. Ai lipsit vreodată de la adunare în ziua de odihnă? – AI FOST LEPROS!
  5. Ai fost neascultător față de părinți? – AI FOST LEPROS!
  6. Ai ucis vreodată? – AI FOST LEPROS!
  7. Ai (prea)curvit vreodată? – AI FOST LEPROS!
  8. Ai furat vreodată? – AI FOST LEPROS!
  9. Ai mărturisit vreodată strâmb împotriva aproapelui tău sau ai mințit vreodată? – AI FOST LEPROS!
  10. Ai poftit vreodată la un lucru sau la o ființă care nu sunt ale tale sau ai invidiat pe aproapele tău care le deține? – AI FOST LEPROS!

Dar am o veste bună pentru tine: LEPRA TA A FOST VINDECATĂ LA GOLGOTA!

CONCLUZIE: 1. Uneori alegem să ascultăm de persoanele considerate mai „slabe”, desconsiderând pe cele „tari”.

                       2. Am fost cu toții „leproși”, dar prin jertfa de la Golgota am fost curățiți pentru vecie.


Scrie un comentariu

PUTEREA ARMELOR UNUI CREȘTIN


2 Corinteni 10: 1-11

 

  1. BLÂNDEȚEA ÎMPLETITĂ CU ÎNDRĂZNEALA

2 Cor. 12: 5; 1 Cor. 4: 21

  1. ÎN FIRE, DAR NU PRIN FIRE

Gal. 5: 13; 5: 24 – noi trăim într-o fire pământească răstignită și supusă ascultării de Hristos.

  1. ARMELE CREȘTINULUI SURPĂ ÎNTĂRITURILE

Efes. 6: 13 – fără armele lui Dumnezeu suntem slabi și vulnerabili.

  1. ARMELE CREȘTINULUI SUNT ÎNTĂRITE DE DUMNEZEU

1 Cor. 2: 4, 5 – propovăduirea întărită prin puterea lui Dumnezeu.

  1. ARMELE CREȘTINULUI FAC TRANSFORMĂRI RADICALE

1 Cor. 1: 17-21; 3: 19

  1. ARMELE CREȘTINULUI SUNT CORECTE ȘI IMPARȚIALE
  2. ARMELE CREȘTINULUI NU FAC SEPARATISM (DISCRIMINARE) ÎNTRE OAMENI

CONCLUZIE: Armele creștinului sunt CELE MAI PUTERNICE. FOLOSIȚI-LE CU ÎNCREDERE!


Scrie un comentariu

CINE ARE NEVOIE DE ÎNVĂȚĂTURĂ? sau EVANGHELIZARE PRIN COMPORTAMENT


Tit 2:1-10, 15

  1. Bătrânii să-i învețe pe cei tineri (să fie o pildă pentru ei).
  • IOV 12:12 – Bătrânii sunt mai înțelepți decât tinerii.
  • FAPTE 6: 12 – Bătrânii sunt și ușor influențabili uneori.
  1. Femeile în vârstă să fie o pildă pentru cele tinere.
  • LUCA 2: 36, 37 – Ana-un exemplu de femeie credincioasă.
  1. Tinerii să fie o pildă pentru copiii lor.
  • 1 PETRU 2: 12 – Prin faptele noastre să cinstim Numele Domnului.
  1. Copiii să fie o pildă pentru colegii și prietenii lor.
  • Cum e familia, de regulă așa este și copilul.
  1. Angajații să fie o pildă pentru angajatori.
  • Angajatorii au foarte multă încredere în oameni cinstiți, chiar dacă uneori ei înșiși nu sunt așa.
  • MATEI 5: 13-16 – Lumina noastră trebuie să strălucească peste tot, în orice situație.
  • FILIPENI 2: 14-16 – Noi trebuie să fim niște lumini STRĂLUCITOARE, nu stinse!

 

CONCLUZIE: TOȚI avem nevoie de învățătură.


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (49) – „DUMNEZEUL LUI «DA»”


cropped-bible-1

49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
(Psalmi 119:49)

Oamenii sunt foarte schimbători. Așa este firea lor. Se întâmplă de multe ori ca o promisiune să nu fie onorată, din motive obiective sau subiective. Indiferent care ar fi motivele, acest lucru este un păcat pentru că este o minciună. De câte ori faci o promisiune fără să o acoperi, minți. interesant este că în Biblie nu scrie în mod expres: „Să nu minți!”, însă este condamnat în mod expres păcatul minciunii. Oricine minte nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu, ci va merge direct în iad: Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8) „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! ” (Apocalipsa 22:15)

Dumnezeu este, însă, un prieten în care poți avea totdeauna încredere. El este un prieten care nu te va minți niciodată. Nu te va trăda niciodată. Iată ce spune Biblia: Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.” (Isaia 25:1) Așadar, Dumnezeu este credincios. El împlinește tot ceea ce făgăduiește. El a adus la îndeplinire în viața mea și a ta toate lucrurile promise. Întrebarea care se pune și pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o punem în dreptul nostru este: noi cum suntem? Suntem noi credincioși?

Să fii credincios în împlinirea făgăduinței implică două aspecte legate unul de celălalt: credincioșia față de Dumnezeu și credincioșia față de oameni. Nu poți fi credincios în împlinirea făgăduinței față de oameni dacă nu ești credincios față de Dumnezeu, așa cum nu poți fi credincios față de Dumnezeu dacă nu ești și față de oameni. Dumnezeu nu lucrează cu două feluri de măsuri și vrea ca nici tu să nu procedezi așa. Odată ce nu ți-ai onorat o promisiune făcută față de cineva, ai mințit. Anania și Safira au făcut o promisiune nu față de Dumnezeu, ci față de apostoli (care erau, în fond și la urma urmei) oameni, dar nu au onorat-o. Iată cum l-a mustrat Petru pe Anania: Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
(Faptele apostolilor 5:3-4)

Așadar, mințind pe oameni sau neducând la îndeplinire o promisiune, Îl minți pe Dumnezeu. primul om care L-a mințit pe Dumnezeu a fost chiar… Adam. Te întreb azi: cu cine vrei să te asemeni? Cu primul Adam sau cu al doilea Adam (Isus)? Atenție! Dacă tu crezi că-L poți minți pe Dumnezeu, te înșeli amarnic! Dumnezeu nu se lasă să fie mințit!

DOAMNE ISUSE, AJUTĂ-MĂ SĂ MĂ ASEMĂN CU TINE!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (48) – „MÂINI ÎNTINSE”


cropped-bible-1

48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
(Psalmi 119:48)

Vremea pierdută nu se mai întoarce. Vremea pe care astăzi ai pierdut-o fără s-o petreci în compania lui Dumnezeu e pierdută pe vecie. Dacă astăzi nu-ți faci timp să ridici mâini curate către Dumnezeu, atunci ai pierdut vremea degeaba. Regret că au trecut pe lângă mine atâtea clipe fără ca eu să profit de ele și să ridic mâinile către Creatorul meu. Regret, dar nu mai pot face nimic. Astăzi, însă, ridic mâna către Cel ce mi-a schimbat viața ca să-I mulțumesc pentru lucrările pe care le-a făcut în mine.

Există câteva ocazii speciale când ne întindem mâinile în plan vertical sau în plan orizontal.

  1. În plan orizontal:
  • când binecuvântăm pe cineva: Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.” (Faptele apostolilor 6:5-6). Aici este vorba despre binecuvântare prin punerea în slujba de diacon. Prin această binecuvântare oamenii au concretizat porunca lui Dumnezeu. Tu când ai binecuvântat ultima dată pe cineva?
  • când îmbrățișăm pe cineva apropiat și drag: Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). Tatăl a fost cel care a făcut primul pas iertându-l și iubindu-l pe fiul cel neascultător și risipitor. Tu când ai iertat și ai iubit ultima dată pe cineva care ți-a greșit?
  1. În plan vertical:
  • când avem nevoie de Dumnezeu: Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!” (Psalmi 143:6-7). Nu putem spune că trece vreo zi în care să nu avem nevoie de Dumnezeu. Dar când ți-ai întins ultima dată mâinile către Dumnezeu ca să-I ceri ajutorul? Când ți-ai călcat orgoliul în picioare smerindu-te înaintea Domnului?
  • când binecuvântăm pe Dumnezeu: Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer, şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!” (1 Împăraţi 8:22-23). Saul a lăudat pe Dumnezeu cu prilejul sfințirii Templului. Noi trebuie să-L lăudăm în fiecare zi!
  • când primim ceva: Dumnezeu ne-a oferit mântuirea în dar. Nu a trebuit decât să ne întindem mâinile către El și s-o primim. Câți își mai întind mâinile către El în ziua de azi ca să fie mântuiți?

Mai sunt, desigur, și multe alte prilejuri când putem înălța mâinile cu bucurie și mulțumire către Domnul. Dar în primul rând trebuie să ne înălțăm nu numai mâinile, dar și glasul și sufletul către Dumnezeu ASTĂZI. S-ar putea ca „mâine” să nu mai existe pentru noi!

 

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (47) – „CEA MAI MARE DINTRE TOATE”


cropped-bible-1

47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
(Psalmi 119:47)

Apostolul Pavel a scris despre trei lucruri foarte importante și care nu pot nicidecum lipsi din „arsenalul” oricărui creștin: credința, nădejdea și dragostea (1 Corinteni 13). Referindu-se în mod special la ultima dintre ele, a spus că este cea mai mare, adică cea mai importantă dintre toate. Și cine-aș fi eu ca să-l contrazic?!? Dragostea este, într-adevăr, cea mai mare dintre toate. Credință fără dragoste nu există. Nădejdea fără dragoste nu are sens. Dacă apostolul Pavel a spus acest lucru referitor la relațiile dintre oameni, atunci cu atât mai mult psalmistul David a avut dreptate să spună că iubește poruncile care au venit direct de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este deasupra tuturor și a toate. El este suprem pentru că prin el ni s-a revelat voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Să iubești Cuvântul Domnului înseamnă să-l citești cu nesaț în fiecare zi, să sorbi din „apa vie” pe care el ți-o oferă. Cuvântul Domnului este viață, deci să „sorbi” din el înseamnă să primești viață și viața să intre în tine. Așadar, dragii mei, SĂ SORBIM CU TOȚII CU NESAȚ DIN ACEST IZVOR NESECAT DE VIAȚĂ CARE ESTE CUVÂNTUL DOMNULUI, BIBLIA! SĂ IUBIM BIBLIA MAI MULT DECÂT ORICE PE LUME, CĂCI ÎN EA AFLĂM IZVORUL VIEȚII VEȘNICE!

 

AMIN!