EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Sămânța bună


sâmbătă, 17 august

Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.

Proverbe 6.20

Părinți dificili

Un tânăr de 17 ani a venit la prietenul său ceva mai în vârstă și i-a spus: „Nu mă mai pot înțelege cu tatăl meu. În fiecare zi ne certăm. Este așa de demodat și nu are deloc habar de ceea ce este astăzi actual. Ce să fac? Cred că mă mut de acasă“. Celălalt i-a răspuns: „Te înțeleg bine. Când am avut și eu 17 ani, tatăl meu a fost la fel de dificil. Era aproape de nesuportat. Dar tu trebuie să ai răbdare cu astfel de oameni în vârstă. Ei se dezvoltă de obicei puțin mai încet. Zece ani mai târziu, când am avut 27 de ani, tatăl meu învățase așa de multe, încât puteam vorbi cu el deschis. Iar acum, când am 37 de ani, îl întreb pe bătrânul meu tată atunci când nu știu încotro să o iau“.

Oare a înțeles băiatul sensul acestor cuvinte? Dar noi le-am înțeles mesajul? Problema apare la fiecare generație din nou – nu numai în lume, ci și la credincioși.

Dacă facem parte dintre cei tineri, să reținem că experiența noastră de viață este destul de mică. Ca urmare, să gândim și să vorbim mai puțin arogant.

Dacă suntem mai în vârstă și, la rândul nostru, avem copii de vârsta adolescenței, să ne aducem aminte cum reacționam noi pe când aveam 17 ani.

Cu înțelegere reciprocă, conviețuirea celor tineri cu cei în vârstă nu este imposibilă. Ea poate deveni, cu ajutorul Domnului, chiar armonioasă.

Reclame


Scrie un comentariu

Sămânța bună


luni, 12 august

Nimeni să nu vă răpească premiul, făcându-și voia lui …, umflat de o mândrie deșartă prin gândurile firii păcătoase.

Coloseni 2.18

Strategia regelui brazilian

Când regele brazilian Pedro a dorit să construiască primul spital public, nimeni nu a răspuns apelului făcut pentru a dona bani. Atunci regele a recurs la următoarea strategie: a făcut un anunț provocator. În anunț se spunea: „Cine va da un milion de pesos va primi titlul de duce, cine va da jumătate de milion de pesos va primi titlul de conte, iar cine va da o sută de mii de pesos va primi titlul de baron“. În câteva zile s-au strâns banii pentru realizarea proiectului. La dezvelirea plăcii de la darea în funcțiune a spitalului, oamenii au putut citi următoarele cuvinte: „Acest spital a fost ridicat pentru cei suferinzi prin mândria omenească“.

Și în zilele noastre se găsesc astfel de oameni umflați de o mândrie deșartă, trecătoare ca și slava lumii. Mândria îi trece pe oameni pe cel din urmă loc. Cel mândru se folosește de aproapele său ca de un ecran pe care să-și proiecteze propria imagine, propria sa personalitate. Mândria este caracterizată prin spiritul de independență față de Dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Adam și al soției sale. Acesta este păcatul care barează calea omului spre mântuirea sufletului său. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să se smerească în fața Mântuitorului și să accepte calea dumnezeiască de salvare: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).


Scrie un comentariu

Sămânța bună


ad-2019-samanta-buna

duminică, 11 august

Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.

Psalmul 22.22

Ce este astăzi cel mai important?

Poate te gândești: Astăzi am o zi liberă! Ce aș putea să fac? La această întrebare aș spune: Astăzi este Duminică,, ziua care Îi aparține Domnului! Nu ar fi mai bine să te întrebi ce este mai important pentru Domnul Isus?

În Psalmul 22, Domnul Isus vorbește profetic despre moartea Sa la cruce. El vorbește despre cele trei ore de întuneric și exprimă necazul Său interior adânc: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă“. Imediat după acest strigăt, spune: „Totuși Tu ești Cel sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel“. Chiar în timpul suferințelor Sale a fost important pentru El ca lauda spre onoarea lui Dumnezeu să nu amuțească.

De aceea, primul Său gând după suferințele Sale și după învierea Sa a fost: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării“. Răscumpărații știu cine este Dumnezeu și ce a făcut El pentru ei. De aceea, ei pot să-L laude și să-L adore.

Dacă atunci, ca și astăzi, lauda la adresa lui Dumnezeu a însemnat așa de mult pentru Domnul Isus, aceasta ar trebui să fie importantă pentru tine și pentru mine! Dorești ca El să intoneze astăzi în inima ta o cântare de laudă? Atunci acordează-ți corzile inimii, pentru ca ele să nu dea vreun ton greșit, și participă cu bucurie la lauda celor răscumpărați.


Scrie un comentariu

Sămânța bună


vineri, 9 august

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților … și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura … despre Iuda, care a fost călăuza celor care au prins pe Isus“.

Fapte 1.15,16

Împlinirea Scripturii

În zilele care s-au scurs între înălțarea Domnului și coborârea Duhului Sfânt, Petru s-a ridicat în mijlocul ucenicilor adunați în număr de aproape 120 și le-a arătat că ceea ce se întâmplase lui Iuda însemna împlinirea Scripturilor, după cum vestise Duhul Sfânt prin gura lui David. El le-a reamintit că banii aduși înapoi de Iuda căpeteniilor iudeilor, când el L-a văzut pe Isus osândit, au servit la cumpărarea ogorului în care vânzătorul își luase viața. Cu autoritatea scrierilor din Psalmi, Petru a spus: „Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când El a fost înălțat de la noi, unul dintre ei să fie martor împreună cu noi al învierii Lui“ (versetele 21 și 22). Vedem din nou importanța învierii în mărturia pe care apostolii o aveau de dat despre Domnul Isus. Să remarcăm de asemenea în această predică a lui Petru că și Cuvântul scris i-a călăuzit pe ucenici. Cât de diferit era Petru față de altă dată! Domnul a deschis mintea ucenicilor, pentru ca ei să înțeleagă Scripturile, astfel că nu aveau nevoie de o altă călăuzire pentru a-l înlocui pe Iuda.

Astăzi, descoperirea lui Dumnezeu, absolut completă, conține tot ceea ce este necesar credinciosului pentru a-l călăuzi în mersul său și a-l învăța în toate privințele. Orice învățătură care nu este în acord cu Scripturile sau care provine din alt izvor, așa-zise descoperiri ale Duhului sau ale duhurilor, este falsă.


Scrie un comentariu

Sămânța bună – 06.08.2019


marți, 6 august

Atunci El [Dumnezeu] deschide urechile oamenilor și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie.

Iov 33.16,17

Ajutoarele bătrânelului (2)

Apa s-a ridicat tot mai mult și curând bătrânelul a trebuit să se urce pe acoperiș. Ploaia torențială continua. În timp ce se ruga, a auzit zgomotul unui elicopter. O scară a fost coborâtă din elicopter pentru el. Dar bătrânelul a strigat: „Pleacă! Mă faci să cad de pe acoperiș! Dumnezeu mă va salva! Du-te și salvează pe altcineva!“. Elicopterul a plecat, lăsându-l pe om pe acoperiș. Apa creștea mereu. Bătrânelul a strigat: „Doamne, m-am rugat cu atâta ardoare, ca să oprești ploaia și să mă salvezi de inundație. Nu înțeleg de ce mă lași să mă înec“. O voce a spus bătrânelului: „Rugăciunile ți-au fost ascultate. Ți s-a trimis o mașină de teren, o barcă și un elicopter. De ce le-ai respins pe toate?“.

Bătrânelul s-a trezit din vis și a înțeles învățătura. Adesea, și noi ne asemănăm cu el. Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciunile celor care se încred în El, dar nu așa cum doresc ei. Dumnezeu vede lucrurile în totalitatea lor și cunoaște sfârșitul înainte de orice început. Putem să ne bizuim pe dragostea Sa divină, care este la lucru prin diferite împrejurări de care nici nu ne dăm seama.

Să ne bizuim pe ajutorul dat de Dumnezeu! Când toate se prăbușesc în jurul tău, când totul devine întunecat și fără perspectivă, continuă să speri că totul va sfârși bine, dacă L-ai acceptat pe Mântuitorul care a spus celor care se încred în El: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi“ (Evrei 13.5).


Scrie un comentariu

Sămânța bună – 02.08.2019


vineri, 2 august

Când au ajuns acasă, s-au suit în camera de sus … Erau: Petru, Ioan, Iacov … Toți aceștia stăruiau cu un gând în rugăciune.

Fapte 1.13,14

Camera de sus

Ne imaginăm cu ușurință nedumerirea ucenicilor care – regăsindu-L pe Domnul după învierea Sa – încă nu au înțeles faptul că El trebuia să Se înalțe iarăși la cer, deoarece ei nădăjduiau că El va întemeia Împărăția pentru Israel. Ei credeau, pe bună dreptate, că El va împlini ceea ce prorocii vestiseră referitor la Împărăția Sa; însă lepădarea Împăratului amâna întemeierea Împărăției.

Dumnezeu, în bunătatea Sa, le-a trimis doi îngeri, pentru a-i liniști, spunându-le că Isus va reveni la fel cum L-au văzut mergând la cer; faptul că El era lepădat nu anula împlinirea făgăduințelor. Credința ucenicilor a primit astfel o prețioasă încurajare și, în loc de a mai privi spre cer ca și cum totul era pierdut, „ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie“ (Luca 24.52), știind că Isus urma să revină.

După ce au primit solia îngerilor, ucenicii s-au întors la Ierusalim, în camera de sus, unde stăteau cei unsprezece apostoli ale căror nume sunt date în versetul 13. Camera de sus este menționată adesea. Acolo, în acel loc retras, în afara lumii și a agitației ei, departe de influența ei, ucenicii puteau în libertate să înalțe rugăciuni către Dumnezeu. Astăzi, noi de asemenea avem privilegiul de a ne aduna, pentru a căuta prezența Domnului, într-un loc care corespunde camerei de sus, în afara lumii agitate și a tuturor formelor sale religioase. Domnul Isus a făgăduit prezența Sa acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Său.


Scrie un comentariu

FIUL


Sămânţa Bună

Vineri, 20 Februarie 2015

Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune …
Eclesiastul 1.8

Un tânăr a fost în războiul din Vietnam timp de trei ani. Într-o zi se hotărî să dea un telefon acasă:

– Mamă, tată, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten cu mine.

– Ne-ar face plăcere să-l cunoaștem, ziseră părinții.

– Dar trebuie să știți că el în timpul războiului a fost rănit foarte grav și a rămas fără o mână și un picior. Nu are unde să se ducă și vrea să stea la noi.

– Ne pare rău să auzim așa ceva, fiule. Poate rezolvăm cumva să găsim unde să stea. Poate la vreun cămin de handicapați sau ceva de felul acesta.

– Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă.

– Fiule, îi răspunse tatăl, nu-ți dai seama ce vorbești. Ce putem face cu un om handicapat în casă? Avem și noi viețile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm cu o așa greutate? O să-și găsească el unde să stea.

Fiul a fost refuzat. În acel moment, fiul a închis brusc telefonul. Părinții n-au mai auzit nimic de fiul lor până într-o zi când poliția i-a anunțat să meargă la morgă. Acolo au aflat că fiul lor s-a sinucis. Dar au mai constatat cu amărăciune că fiul lor avea doar o mână și un picior. Era prea târziu pentru acei părinți să mai facă ceva pentru fiul lor.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2015-02-20