EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


7 comentarii

FUMATUL (13)


Reeditare din data de 10 august 2011

7.4) O mare ofensă adusă lui Dumnezeu

Îmi aduc aminte că, pe vremea când eram la școală, uneori era adus în clasa noastră înaintea orei de anatomie un schelet de om. Era un schelet autentic, nu ca acelea făcute din material plastic care există astăzi prin școli. Cine știe al cărui nefericit, poate mort în război, fusese scheletul acela! Oasele scheletului, frumos curățate și lustruite, erau găurite la capete și legate între ele cu sârmă subțire, care aproape că nu se vedea. Scheletul era fixat pe un suport vertical de lemn care avea la bază o placă masivă, ca să stea în picioare. Laborantul școlii venea în pauză cu scheletul bălăngănindu-se, îl aducea în clasă și îl lăsa acolo, spunându-ne să nu ne atingem de el. Bineînțeles că, după ce pleca laborantul, începea distracția. De exemplu: un băiat lua pe furiș căciula altui coleg, alerga repede în față și o punea pe craniul scheletului. Toți se prăpădeau de râs, inclusiv proprietarul căciulii, până când o recunoștea și se ducea furios s-o recupereze. Altul făcea la fel cu un fular. Însă absolut de fiecare dată se găsea cineva care să răsucească o bucată de hârtie, făcând un tub ce semăna cu o țigară și să o pună între dinții scheletului. Stând așa cuminte, cu „țigara” în gură, scheletul aștepta să se sune de începerea orei și să vină profesorul. Care, fiind obișnuit și, probabil, plictisit de această veșnică distracție a copiilor, îi scotea țigara dintre fălci, o arunca la coșul de gunoi și își începea ora de anatomie. Mulți ani după aceea m-am tot întrebat de ce țineau copiii atât de mult să-i pună de fiecare dată scheletului o țigară în gură. Chiar dacă nu era o țigară adevărată.

Nu știu dacă și dvs. ați asistat la asemenea distracții la școală, însă sunt sigur că ați văzut altceva. Când este o campanie electorală, în oraș se pun pretutindeni o mulțime de afișe cu pozele candidaților la alegeri. Și cred că ați văzut cum unele dintre aceste afișe sunt batjocorite de către cei care nu-i simpatizează pe candidații de pe afiș. Cineva se duce cu un marker în mână și îi desenează celui de pe afiș, în colțul gurii , o țigară, eventual din care iese și fum. Când a făcut așa ceva, batjocura este evidentă!

Să ne mai gândim la un alt exemplu. Să presupunem că un pictor a lucrat ani de zile la portretul unui om, pe care acum l-a terminat și l-a făcut foarte frumos. Dar pictorul și-a lăsat opera pe șevalet și a plecat undeva și iată că acum, în lipsă-i, în atelier a pătruns dușmanul acelui pictor, care îl urăște foarte mult pe pictor.

Rânjind, dușmanul ia o pensulă și – apropiindu-se de tablou – îi desenează omului de pe tablou o țigară în colțul gurii. Apoi pleacă satisfăcut că, batjocorind opera pictorului, l-a batjocorit chiar pe pictor.

Cele spuse mai sus ne vor ajuta, poate, să înțelegem un aspect la care poate nu ne-am gândit niciodată. V-ați gândit că fumatul este o batjocorire, o ofensă adusă lui Dumnezeu? În Sfânta Scriptură ni se spune că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Iată ce este scris în cartea Genezei, la capitolul 1:

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut pe om după chipul lui Dumnezeu, parte bărbătească și parte femeiască i-au făcut.” (Geneza 1: 27)

Comentariu. Are Dumnezeu chip? Are El trup ca și noi, oamenii? Domnul Isus Hristos ne-a învățat că Dumnezeu este o ființă spirituală, care nu are un trup material, așa cum avem noi.

Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Evanghelia după Ioan, 4: 24)

Un duh nu are carne și oase, cum vedeți că am Eu.” (Evanghelia după Luca, 24: 39)

Teofaniile. Totuși, în Sfânta Scriptură sunt câteva locuri în care este scris că Dumnezeu S-a arătat oamenilor și în mod vizibil. Când citim aceste pasaje biblice vedem că, prin felul în care sunt ele redactate, ni se sugerează că, în cazurile respective, Dumnezeu S-a arătat într-o formă asemănătoare omului.

„Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată…” (Cartea lui Daniel, 7: 9)

„Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab și Abihu și cu șaptezeci de bătrâni ai lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu lui Israel. Sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safie, străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui.” (Cartea Exodului, 24: 9, 10)

Numaidecât am fost răpit în Duhul. Și iată că în cer era pus un scaun de domnie și pe scaunul acela de domnie ședea Cineva. Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu, ca o piatră de smarald la vedere.” (Cartea Apocalipsei, 4: 2, 3)

Teologii numesc aceste apariții descrise în Sfânta Scriptură teofanii. Însă am văzut mai sus că, deși Dumnezeu binevoise să se arate uneori sub forma aceasta oamenilor, nu înseamnă că El însuși este un om. Totuși, în unele situații în care El s-a arătat oamenilor, S-a arătat într-o formă asemănătoare cu a omului.

Acum putem să înțelegem de ce Diavolul este atât de pornit împotriva omului: pentru că omul seamănă cu Dumnezeu chiar și la înfățișare. De asemenea, vom înțelege și aspectul de batjocorire pe care îl are fumatul și de care fumătorii nu-și dau deloc seama. Când îl învață pe om să-și pună o țigară în gură și să scoată fumul pe nas, Diavolul face o caricatură din omul care este creat după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu!”, cum spune Scriptura. Prin aceasta, Diavolul încearcă să știrbească în mod indirect onoarea lui Dumnezeu.

Ce-ai zice tu dacă ai avea copii mici, desigur neștiutori, și cineva ți i-ar lua și și-ar bate joc de ei?

De pildă, ți- i-ar mâzgăli pe față cu tot felul de murdării, le-ar pune pe cap niște pălării rupte, i-ar îmbrăca în zdrențe, așa încât să semene cu niște paiațe, și după aceea ți i-ar aduce în față, să-i vezi cum arată? Nu te-ai simți jignit? Nu te-ai mânia? Cam așa ceva face Diavolul cu oamenii.

Oamenii care fumează se asociază, fără să-și dea seama, la bătaia de joc a Diavolului. Când ei fumează Îl mâhnesc pe Domnul Dumnezeu, Creatorul lor. El trebuie să privească cu durere la cei care sunt înrobiți de patima fumatului, văzând cât de mult a decăzut creația Sa.

Un video interesant despre cum arată plămânii unui fumător! Vezi aici!

(Va urma.)