EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (43) – „CUVÂNTUL CARE ADUCE ROADE ȘI JUDECATĂ”


cropped-bible-1

43. Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.”

(Psalmi 119:43)

Probabil că în mintea fiecărui creștin se naște o întrebare, legitimă dealtfel, atunci când citește acest verset: poate Dumnezeu, Cel ce pune Cuvântul Său în gura credincioșilor, să Și-L ia înapoi? La prima vedere am fi tentați, așa cum și eu am fost, să spunem că NU. Dar, analizând mai în amănunțime, am constatat un lucru care acum mi se pare logic. Cuvântul Domnului este al Lui, este proprietatea Lui. El pune Cuvântul Său în mintea, inima și implicit gura credincioșilor cu scopul de a aduce roade, dar apoi Cuvântul se întoarce la El, cu tot cu roadele pe care le-a adus: tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11). Așadar, dacă este al Lui, nu poate El să facă ce vrea cu ceea ce-i aparține? Dacă Dumnezeu este Stăpân, nu poate face El ce vrea cu ce este al Său? Firește că da!

Psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu să nu ia cuvântul adevărului din gura sa căci nădăjduiește în judecățile Sale. Cuvântul Domnului aduce mângâiere, dar aduce și judecată. Iar judecata Domnului este dreaptă. Va veni o vreme când Domnul va face judecata între cei buni și cei răi, între cei drepți și cei nedrepți, între cei credincioși și cei necredincioși. Dacă cineva care încă nu s-a hotărât să-L urmeze pe Hristos citește aceste rânduri, îl sfătuiesc să facă astăzi acest pas. Hristos bate la ușa inimii sale! Vremea este aproape și judecata Domnului stă să înceapă. Drag prieten care nu ești împăcat cu Dumnezeu, cum vei sta atunci în fața Domnului? Iată ce spune El: „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” (Matei 25:31-46)

DRAG PRIETEN CARE ASTĂZI ÎNCĂ ÎL MAI LAȘI PE DOMNUL ISUS SĂ BATĂ LA UȘA INIMII TALE, GRĂBEȘTE ȘI DESCHIDE-I! EL ESTE NERĂBDĂTOR SĂ INTRE LA TINE ȘI SĂ STEA CU TINE LA MASĂ, SĂ-ȚI ASCULTE TOATE NECAZURILE TALE ȘI SĂ TE IA PE BRAȚUL SĂU! NU MAI AMÂNA, MÂINE POATE FI PREA TÂRZIU! FII BINECUVÂNTAT!

AMIN!


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (41) – „O STRIGARE DISPERATĂ”


cropped-bible-1

41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
(Psalmi 119:41)

 

Avem momente în viață când simțim cum valurile ne acoperă, ne simțim acaparați de brațele nemiloase ale problemelor și simțim focul cuptorului, parcă încins de șapte ori mai mult decât de obicei. Unii dintre noi ne-am întors la Dumnezeu din mijlocul unei astfel de văpăi crezând că toate vor fi doar lapte și miere. Ce am constatat fiecare după aceea, știe fiecare în dreptul său.

Aș vrea, însă, să mă refer acum la momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi am încercat să ne rezolvăm problemele singuri, fără Dumnezeu. Am încercat, dar am eșuat lamentabil. Am eșuat pentru că în ceea ce privește problemele vieții nu poți avea sorți de izbândă dacă nu-L ai ca aliat pe El. Mulți au fost căzuți în patima alcoolului, al tutunului, unii au apucat calea drogurilor. Mulți au căzut în capcana curviei sau a relațiilor nepotrivite descrise de apostolul Pavel în Romani 1: 24-32. Unii și-au pierdut locul de muncă din pricina problemelor cu alcoolul. Alții și-au destrămat familiile. Alții au ajuns în închisoare. Alții au murit în diferite accidente. Alții au fost uciși de tovarășii de pahar. Alții s-au sinucis. Dar slăvit să fie Domnul că pe noi El ne-a găsit și ne-a „recuperat” la timp! Stau de multe ori și mă gândesc analizându-mi viața și de fiecare dată ajung la o singură concluzie: dacă nu ar fi fost El, eu astăzi nu aș fi avut familie, nu aș fi avut un loc de muncă și poate că aș fi ajuns cine știe ce vagabond! Dar mulțumesc Domnului că El s-a îndurat de mine și m-a mântuit, schimbându-mi viața după voia Sa și transformându-mă într-o ființă nouă (Romani 6: 4; 1 Corinteni 5: 7; 2 Corinteni 5: 17; Galateni 6: 15).

Aș vrea să închei cu versetele pe care mi le amintesc de fiecare dată când am probleme și sunt încercat:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
(1 Petru 5:6-11)

 

AMIN!


Scrie un comentariu

ROMÂNIA, AI NEVOIE DE DUMNEZEU!


436px-Coat_of_arms_of_Romania_svgFlag_of_Romania_svg

Reeditare din data de 1 decembrie 2012

 

 

 

 

 

 

Am vrut, în acest ceas aniversar, să scriu o poezie de Ziua Națională a României. N-am putut. Nu totdeauna ai inspirație. De aceea, m-am gândit să-mi aștern gândurile în acest articol. Și m-am gândit: oace ce aș putea eu să urez României? Cum aș putea să mă adresez unei Românii pe care o iubesc enorm? Dar cum aș putea să mă adresez aceleiași Românii din ce în ce mai secularizate? Unei Românii ai cărei cetățeni nu mai au habar ce se sărbătorește de 1 Decembrie? Unei Românii care nu-și mai cunoaște istoria și identitatea națională? Unei Românii care s-a depărtat atât de mult de Dumnezeu?

Ce aș putea, draga mea Românie, să-ți doresc de ziua ta? Îți doresc să fii îmbrăcată cu dragoste, podoaba ta să fie credința în Domnul Isus, îți doresc să pui deoparte tot ceea ce ai tu cel mai bun, păstrat în lada de zestre a nației tale. Îți doresc să te apropii mai mult de Dumnezeu și să nu mai lași străinii să te conducă pe căi numai de ei știute. Nu-ți doresc să te lepezi de valorile tale, multe și incontestabile, nu-ți doresc nici măcar să-ți fii propriul tău stăpân, ci Dumnezeu să fie Stăpânul tău.

ROMÂNIA, NU UITA UN LUCRU: AI NEVOIE DE DUMNEZEU MAI MULT DECÂT DE ORICE!

ALIN GÂRLEA – ROMÂNIA, AI NEVOIE DE DUMNEZEU


Scrie un comentariu

DE CE NU VII…?


Reeditare din data de 6 noiembrie 2012

Iubite frate, scumpă soră, drag prieten,

Versurile unei vechi și frumoase poezii scrise de fratele Costache Ioanid spun așa:

“De ce nu vii de pe cărări străine
Să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
Ca Isaac am fost pe rug urcat.

Mai mult de-atât, ce jertfa de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?…

De ce nu vii cât încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
Și Harul Meu, în ceasul tău suprem?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slava,
Să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cununa să-ți aleg!

De ce nu vii tu, suflet nehotarnic,
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu!

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?”

Imaginează-ți, te rog, pentru o clipă că ai fi pus în fața unei întâmplări la care până atunci nu te-ai gândit. Imaginează-ți că, într-o bună zi, auzi bătăi în poartă. Ieși afară și vezi că în pragul porții te așteaptă poștașul care îți înmânează o scrisoare recomandată. Pe o parte a scrisorii scrie numele și adresa destinatarului (adică tu), dar când întorci plicul vezi că pe partea cealaltă nu scrie nimic. „Oare o fi uitat?”, te întrebi. Cu mâini tremurânde deschizi, în sfârșit, plicul. Înăuntru, pe o hârtie împăturită în trei, este scris mesajul. Rămâi mut de uimire: mesajul este scris cu SÂNGE!

„Iubitul meu fiu rătăcitor,

Îți scriu această scrisoare cu sânge, cu sângele Meu pe care L-am dat pentru tine pe dealul Golgotei. De-atâta timp am așteptat la ușa ta și am bătut ani de zile în speranța că într-un final îmi vei deschide ca să intru la tine și să cinez cu tine. Dar m-ai lăsat atâta timp afară, în frig și în arșiță, în ploaie și în zăpadă și nu mi-ai deschis ușa ca să ne bucurăm împreună. Și totuși Eu te iubesc, iar în marea mea dragoste pentru tine am hotărât să-ți scriu cu însuși sângele meu, căci m-am gândit că poate acest lucru te va pune, măcar puțin, pe gânduri.

M-am hotărât să-ți scriu cu gândul la viața ta, pe care Eu ți-am dat-o. Vreau să te întreb acum, până nu este prea târziu, până nu va veni clipa despărțirii și plecării de pe acest pământ: ce-ai făcut cu viața pe care ți-am dat-o? Cum ai păstrat-o? Știu. Știu viața ta. Știu totul despre tine. Știu când te culci și știu când te scoli. Știu când îți este bine și când îți este rău. Știu când ești trist și când ești vesel. Și, crede-mă, când tu ești trist, Eu sunt și mai trist. Când ție îți este rău, Eu simt durerea ta. De multe ori, când ți-a mers rău, te-ai întrebat unde sunt Eu, dar Eu eram chiar acolo, purtându-ți povara. De n-ași fi fost Eu de partea ta, demult ai fi fost țărână! Dar tu ce-ai făcut cu viața ta? M-ai părăsit pentru o clipă de rătăcire și pentru plăcerile lumii acesteia. Mi-ai întors spatele când ți-a mers bine, uitând că atunci când ai plâns și Eu am plâns cu tine și pentru tine. M-ai lăsat la ușa inimii tale, în frig, arșiță, ploaie… Și totuși Eu nu m-am supărat.

Dar tu cum ești? Ai eșuat în toate planurile tale și corabia ta a naufragiat pe țărmuri străine. De ce nu vii de pe cărări străine? De ce nu te întorci acolo unde erai odinioară? De ce nu vii la umbra aripilor tale, unde poți găsi adăpost și alinare? De ce nu te lași de păcatele tale? De ce nu lepezi lanțurile cu care cel rău te-a înfășurat atât de lesne? De ce mai stai? Privește-Mi ochii: vezi lacrimile? De ce mai stai să paști porcii celui rău? Până când trebuie să te mai aștept? De ce nu părăsești viața pe care o duci acum? De ce nu-ți aduci aminte de Cel ce stă de atâta timp la ușa inimii tale și bate? De ce te-ai transformat atât de mult, din ființa gingașă pe care Eu am creat-o într-o ființă murdară și fără niciun Dumnezeu? De ce ai uitat atât de ușor dragostea cu care te-am creat? De ce nu vrei să citești scrisoarea mea de dragoste, Biblia? De ce mai stai? Ce mai aștepți? Când te vei întoarce la mine? Eu te aștept cu brațele deschise! Te aștept să-Mi cazi la piept cu lacrimi și suspine. Nu mai pot de dorul tău, copil iubit! Abia aștept să-ți dau sărutarea părintească!

Cu multă dragoste,

Isus Hristos”

Ce ai spune dacă ai primi o astfel de scrisoare? Cum ai reacționa?

Astăzi a fost înmormântat unul dintre vecinii mei. Avea vârsta de 78 de ani și avusese ocazia de mai multe ori să se întoarcă la Dumnezeu. A auzit de mai multe ori Cuvântul Domnului la evanghelizările pe care le-am făcut la mine acasă, cu ajutorul Domnului. A avut ocazia să facă acest pas, dar nu l-a făcut. A preferat să rămână în păcatele sale. Acum, din păcate, nu se află într-un loc de odihnă și la loc cu verdeață, de unde toată durerea, întristarea și suspinarea au fugit, așa cum spun preoții pe la înmormântări. Acum așteaptă judecata. Iar Biblia spune că pentru astfel de oameni: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.”  (2 Petru 2:21) Omul acesta a pierdut ocazia. Poate și ție ți se oferă astăzi o astfel de ocazie. Ce vei face cu ea? Sincer, cu cea mai mare dragoste, te îndemn să nu pierzi o astfel de ocazie, căci s-ar putea să fie ultima până la plecarea ta în veșnicie! Nimeni, în afară de Cel ce ne-a creat, nu cunoaște numărul zilelor noastre!

DE CE NU VII DE PE CĂRĂRI STRĂINE?


Scrie un comentariu

FUMATUL (18)


Reeditare din data de 15 iulie 2012

7.8) Robii păcatului nu vor fi primiți în Împărăția Cerurilor

Situația în care un om a ajuns să cadă în robie spirituală, să fie un rob al păcatului, în consecință un rob al Diavolului, este tragică prin ea însăși. Viața acelui om este un chin. Dar aspectul cel mai periculos este că o asemenea robie poate avea consecințe eterne. Dacă omul nu se luptă, dacă nu se zbate să scape din această robie spirituală, după moarte el nu va mai fi primit în Împărăția Cerurilor.

LA CE BUN TOATE ASTEA DACĂ, ATUNCI CÂND MORI, NU EȘTI ÎMPĂCAT CU DUMNEZEU ȘI AI PIERDUT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR?

Concepția populară potrivit căreia la înmormântare preotul îl „dezleagă” de păcatele lui pe moș Costică, cel care a murit în șanț cu țigara în gură și sticla de băutură în buzunar, și îl mută în „loc luminat, loc cu verdeață, de unde toată durerea, întristarea și lăcrimarea au fugit” este numai o dorință pioasă a celor care au rămas pe pământ, dar, din nefericire, nu are nicio bază biblică.

Iată ce a spus Domnul Isus despre cei care trăiesc în robie păcatului:

„Oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului. Și robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8: 34-36)

Să vedem mai îndeaproape ce înseamnă aceste cuvinte:

A. În primul rând, aici se spune încă o dată că practicarea unui păcat te duce la robie spirituală („oricine trăiește în păcat este rob al păcatului”). Pe vremea când Domnul Isus spunea aceste cuvinte, lumea se afla în orânduirea sclavagistă, pretutindeni erau o mulțime de sclavi, așa că oamenii știau prea bine ce înseamnă un sclav, un rob. Sclavul trebuia să execute ceea ce poruncea stăpânul lui. Dacă trăiești în păcat, ajungi sclav al Diavolului și va trebui să execuți ordinele Diavolului. Fumezi? Înseamnă că ești rob al acestui păcat și – în consecință – rob al Diavolului.

B. Un al doilea lucru pe care îl spune Domnul Isus aici este că: „robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea.”

Dumnezeu are o Împărăție în cer. Această Împărăție este denumită uneori de către Domnul Isus „casa Tatălui Meu”. De exemplu, El spune: În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc și după ce vă voi pregăti un loc Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.” (Evanghelia după Ioan 14: 2, 3)

Așadar, Domnul Isus Se va întoarce, îi va lua pe credincioșii Lui, îi va duce în cer, în „casa Tatălui” din cer, adică în Împărăția lui Dumnezeu. Dar pe cine îi va lua Domnul Isus și îi va duce acolo? Pe robii păcatului, pe cei ce zac în robia Diavolului? Desigur că nu! El îi va lua pe cei care au fost eliberați din robia păcatului și au devenit fii ai lui Dumnezeu. Să observăm că în textul biblic care a fost citat, cuvântul „fiul” este scris cu literă mică, pentru că aici este vorba de orice om care a fost eliberat de robia păcatului și a devenit definitiv un fiu al lui Dumnezeu, un copil al lui Dumnezeu.

Cei ce au fost biruiți de viciul demonic al fumatului nu mai sunt oameni liberi, ci robi ai păcatului și – în consecință – robi ai Diavolului. Dacă ei nu se vor strădui din toate puterile, dacă nu-L vor ruga pe Domnul Isus să-i scape de această robie cât timp mai sunt în viață, după moarte nu vor mai fi primiți în Raiul lui Dumnezeu, ci vor merge în focul cel veșnic al iadului.

În cer nu se ajunge cu țigara aprinsă în mână și în Raiul lui Dumnezeu nu se fumează. Nu te înșela singur! Spune, ai îndrăzni tu să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu sau a Domnului Isus Hristos cu țigara aprinsă în mână? Nu? De ce, dacă fumatul nu este ceva atât de rău?

Însă fiecare om știe că fumatul este ceva rău și urât, știe că este un mare păcat înaintea lui Dumnezeu. Numai că oamenii nu vor să recunoască asta.  Iar alții care recunosc ar vrea, sărmanii, să scape de fumat, dar nu mai pot, pentru că au fost fii risipitori și, între timp, au ajuns robi ai Diavolului. Care, de-acum înainte, îi trimite în fiecare zi cu porcii lui la păscut. Fumatul este un obicei păcătos, o poftă inspirată de Diavolul. Prin fumat, omul se distruge pe el însuși și, în același timp, își atrage asupra lui pedeapsa lui Dumnezeu.

În data de 29 iunie 1973, cetățeanul B.G. din județul Satu Mare (Gavril Bărnuțiu – n.n., vezi video mai jos), a avut o stare de moarte clinică. El a fost declarat mort de către medicii spitalului din Șimleul Silvaniei, unde fusese dus de către membrii familiei sale, și – deoarece medicii constataseră că a murit – a fost depus la morgă. Dar la câteva ore a revenit la viață, în morga spitalului. După această experiență cu totul neobișnuită, el a povestit în repetate rânduri ceea ce a văzut „pe lumea cealaltă”. Vorbind despre iad și despre ceea ce văzuse acolo, B.G. a declarat că toți aceia care aici, în această viață, fumează, prin jarul țigării aprinse pe care o țin în mână Îi arată lui Dumnezeu că ei sunt de acord ca după această viață să fie trimiș în iad. Așadar, când omul ține în mână țigara aprinsă, el Îi arată lui Dumnezeu că și-a ales focul iadului și că vrea să meargă acolo.

Se povestește că în secolul 16 un nobil englez numit Raleygh a făcut o călătorie în Lumea Nouă și – printre alte lucruri pe care și le-a adus de acolo – și-a adus și o pipă, împreună cu o ladă mare, plină cu frunze de tutun. După ce s-a întors acasă, se retrăgea, din când în când, într-o anumită cameră a castelului său și fuma acolo. Dar s-a întâmplat că într-o zi servitorul lui a intrat pe neașteptate în camera aceea și l-a văzut pe stăpânul său fumând. Numai că servitorul acela nu mai văzuse niciodată până atunci un om fumând. De aceea, s-a speriat foarte tare ș

Tot așa putem să înțelegem că oamenii care fumează au luat foc și sunt deja cuprinși de flăcările iadului. Numai că ei, sărmanii, deocamdată nu-și dau seama de asta. Să facă Domnul ca citirea acestor pagini (articole – n.n.) să fie ca o găleată rece de apă turnată peste conștiințele lor, care să-i trezească și să-i ajute să scape de flăcările iadului, care deja i-au învăluit! Amin!i, fără să mai zică o vorbă, a ieșit repede și s-a întors cu o găleată plină cu apă pe care i-a aruncat-o stăpânului drept în față. De ce? Când a intrat el prima oară în cameră și a văzut că stăpânului său îi ieșea fum pe nas, a crezut că stăpânul a luat foc și s-a dus și a adus apă ca să-l stingă.

Sursa imaginilor: vipdeva (www.vipdeva.ro)

(Va urma.)


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC: „CITEȘTE-ȚI BIBLIA ÎNTR-UN AN!” – 22.04.2012


Reeditare din data de 21 aprilie 2012

Profeţiile sunt cea mai mare dovadă despre Iisus Hristos.” – BLAISE PASCAL

Pentru mâine, vom citi din Cuvântul Domnului următoarele pasaje: LUCA 17: 1-19 și 2 SAMUEL capitolele 14 și 15.

VERSETUL ZILEI: „Să nu fiți pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” – 1 CORINTENI 10: 32