EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ


 „CĂLCÂND PE URMELE LUI ISUS”

Isus ducându-Și crucea

Începând de astăzi, fiecare predică pe care o voi posta va fi un articol de sine stătător. Mai mult decât atât, voi căuta să fie însoțit de imagini și videoclipuri adecvate (în măsura posibilităților). Desființez, deci, articolul despre predici sau schițe de predici începând de astăzi. Așa cum ați putut citi încă de la început, titlul predicii de azi este „CĂLCÂND PE URMELE LUI ISUS” și este inspirată din Epistola către evrei.

CĂLCÂND PE URMELE LUI ISUS

EVREI CAP. 6

1. Prezentare generală a Epistolei către Evrei

a) Face parte dintre cele 9 epistole adresate evreilor (Filimon; Evrei; Iacov;    1 și 2 Petru; 1, 2 și 3 Ioan; Iuda) care nu se adresează unei biserici, ci evreilor ca persoane particulare, ca grupuri sau ca națiune.

b) Aici găsim numeroase citate din psalmi.

c) A mai fost denumită „A cincea Evanghelie”.

d) Cele patru Evanghelii descriu misiunea Domnului Isus pe pământ iar aceasta descrie misiunea Domnului Isus în cer, la dreapta Tatălui.

e) Autorul este necunoscut. Origen, unul dintre părinții Bisericii, spune: „Numai Dumnezeu Însuși știe cine este autorul uman al epistolei.”

f) Data: 64-68 d. Hr.

g) Contextul: Evreii Îl refuzaseră pe Hristos de două ori: la răstignire și la Rusalii. După aceea, grupuri de evrei au crezut în El și au format comunități compacte în jurul Templului și al sinagogilor. Aceștia erau atacați din două părți: din partea autorităților civile romane și din partea autorităților religioase evreiești.

2. Adevărurile începătoare și lepădarea de Hristos (v. 1-9)

a) v. 1, 2 – nu se vorbește despre chestiuni doctrinare cum ar fi păzirea sau nu a Legii ori a Sabatului, botezarea sau nu a copiilor etc.

Ce sunt faptele moarte? Sunt faptele făcute fără credință. Faptele nu mântuiesc!

√Evrei 9: 14 – cei ce fac fapte moarte (fără credință) nu slujesc lui Dumnezeu.

√În Biblia de la București din 1688 expresia „faptele moarte” este tradusă prin „lucrurile moarte”, iar cuvântul lucruri reprezintă ceva ce se poate vedea, palpabil, nu ceva închipuit sau invizibil.

b) v. 3: Dacă va voi Dumnezeu – Pavel nu făcea nimic din lucrurile care nu erau pe placul lui Dumnezeu. Să căutăm și noi să fim pe placul lui Dumnezeu!

c) v. 4-6: Cei ce au căzut de la pocăință nu mai pot fi înnoiți,dar nici nu sunt lepădați. Ei pot fi mântuiți, dar fără să mai aibă daruri din partea Duhului Sfânt.

√Ce sunt puterile veacului viitor? Sunt lucrările pe care Dumnezeu le face astăzi printre noi și darurile Duhului Sfânt. – cap. 2: 4.

d) v. 7, 8: Noi suntem pământul, ploaia este Duhul sfânt. Niciunul dintre noi nu putem aduce roade bune fără Duhul Sfânt.

e) v. 9: Lucrurile bune însoțesc mântuirea. Prin urmare, lucrurile rele însoțesc lepădarea.

3. Moștenirea prin făgăduință în urma stăruinței

a) v. 10: Dumnezeu răsplătește osteneala făcută prin credință. Vezi Prov. 14: 31; Mat. 10: 42; 25: 40.

b) v. 11: „o deplină nădejde” este sinonim cu:

√ o deplină siguranță a speranței (Biblia TBS*);

√ adeverirea nădejdii (Biblia de la 1688).

Deci, noi trebuie să fim siguri de mântuirea noastră, care nu se face prin fapte.

c) v. 12: Dumnezeu nu ne vrea niște cerșetori leneși, ci dorește să avem râvnă pentru însușirea moștenirii.

d) 13-15: O altă „armă”: răbdarea.

e) v. 16-19: Biblia ne învață să nu jurăm.Totuși, ca să adeverească că ceea ce spune El este adevărat, S-a jurat pe El însuși pentru că nu era nimic și nimeni mai mare decât El. Dar jurământul pe care L-a folosit de mai multe ori a fost: Pe Mine Însumi, folosind pronumele de întărire (Gen. 22: 16, 17). În Biblia de la 1688 este tradus: „Asupra Mea”.

Din punct de vedere lingvistic, pronumele de întărire este folosit pentru a întări sau pentru a pune în evidență persoana la care se referă. Deci, Dumnezeu dorește să-și pună în evidență propria Sa persoană deoarece El este în centrul tuturor lucrurilor, în centrul Creației și în centrul Universului.

f) v. 19: Nădejdea este comparată cu o ancoră.

g) v. 20: „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Asta înseamnă că, așa cum Melhisedec nu și-a luat singur această slavă (onoare) de a fi preot, ci i-a fost dată de Însuși Dumnezeu, cu atât mai mult Isus, fiind fiul lui Dumnezeu, nu putea fi Mare preot în felul oamenilor (pus de oameni), ci după rânduiala lui Melhisedec, adică pus de Dumnezeu.

RUGĂCIUNE

VIDEOCLIP:


  • Informațiile din prezentare sunt preluate și prelucrate de pe http://wzus1.search-results.com/r?t=p&d=apn&s=isrr&c=a&l=dis&o=16537&sv=0a652943&ip=5c56462c&id=601C86F03798AB61B1393DBC7AE8D7ED&q=autorul+c%C4%83r%C8%9Bii+Evrei&p=1&qs=1&ac=24&g=5df3hmphUaCvto&en=gs&io=0&ep=&eo=&b=a003&bc=&br=&tp=d&ec=1&pt=EVREI&ex=&url=&u=http://www.crestinul.ro/evrei.htm
  • Imaginea a fost preluată de pe http://wzus1.search-results.com/r?t=p&d=apn&s=isrr&c=a&l=dis&o=16537&sv=0a652942&ip=5c56462c&id=A8AF73A644AA65FC17554FEBB2C564CF&q=Imagini+Isus+pe+cruce&p=1&qs=121&ac=24&g=43004VdIj+HbKy&en=gs&io=0&ep=&eo=&b=a010&bc=&br=&tp=d&ec=1&pt=Biblia%20%C3%AEn%20imagini%20-%20Isus%20duc%C3%A2ndu-%C5%9Ei%20crucea%20spre%20Golgota&ex=&url=&u=http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Biblii/Biblia%20in%20imagini/Isus%20ducandu-Si%20crucea%20spre%20Golgota.html
  • videoclip preluat de pe http://www.youtube.com

CARACTERUL LUI SAUL

1 Samuel 15: 10-35

ÎNTÂLNIREA LUI SAUL CU SAMUEL – SAUL PIERDE TRONUL

În textul pe care l-am citit apar două personaje principale, legate foarte mult de istoria Israelului: Samuel și Saul. Să vedem cine sunt ei!

SAMUEL era fiul lui Elcana, din familia efratiților (betleemiților). El a trăit toată viața la Rama, dar a făcut și multe călătorii în diferite părți ale Israelului. A fost primul și cel mai mare judecător în Israel. A fost vas de lucru al Domnului. A trăit o viață sfântă, lângă Domnul.

SAUL era fiul lui Chis, din familia lui Beniamin. A fost primul împărat al Israelului. În nprima parte a domniei sale a condus ca un împărat înțelept și bun, dar din momentul lepădării sale de Dumnezeu s-a lăsat călăuzit de un duh rău care i-a pricinuit o boală psihică.

I. NERĂBDAREA LUI SAUL (v. 10-13)

–         Însărcinarea (greutatea) slujbei de prooroc a lui Samuel (v. 11).

–         Părerea de rău a lui Dumnezeu (v. 11).

–         Lui Dumnezeu I-a părut rău pentru că:

a) Saul s-a abătut de la El. În DEX, două dintre sensurile cuvântului „abate” sunt: „a se îndepărta de la o direcție apucată”; „a-și schimba direcția inițială”. În sensul acesta, putem spune că Saul s-a îndepărtat de la direcția trasată de Dumnezeu către veșnicie. El și-a schimbat direcția așa cum unei mașini i se schimbă direcția de mers, lăsându-se cindus de Satan.

b) Saul nu a păzit cuvintele Lui. Oricine nu păzește Cuvântul Domnului, rătăcește.

–         Mai mult decât atât, Saul s-a lăudat cu păzirea Cuvântului Domnului, deși nu făcuse așa. De multe ori și noi ne lăudăm cu lucruri pe care nu le-am făcut noi, în felul acesta mințind.

II. NESTĂPÂNIREA LUI SAUL

–         Saul dovedește, împreună cu oamenii săi, râvnă fără înțelepciune (v. 15). Contrar poruncii lui Dumnezeu, au luat ceea ce nu le era îngăduit. Oare noi facem lucruri care nu sunt îngăduite de Dumnezeu?

–         Samuel îi amintește lui Saul de unde a plecat (v. 17). Prea ades unii dintre noi uită de unde au plecat sub pretextul că fug de trecut. Numai că unii își schimbă doar pielea, dar năravul rămâne același! Probabil așa s-a întâmplat și la Saul!

–         „până îi vei nimici” (v. 18), adică până nu va mai rămâne nimic de la ei, până îi vei face una cu pământul pentru a lise pierde urma și a li se șterge pomenirea pe fața pământului. Oamenii lui Saul n-au făcut așa. Probabil că mai sunt și printre noi oameni care mai au niște reminiscențe/rămășițe ale trecutului!

–         Samuel îl acuză pe Saul că s-a aruncat asupra prăzii (v. 19). O avea dreptate? Are, pentru că oamenii aceia n-ar fi putut intra cu prada în cetate fără știrea împăratului! Deci totul s-a făcut cu consimțământul tacit al lui. Asta înseamnă lăcomie!

III. NEADEVĂRUL LUI SAUL

–         Mândria îl determină pe Saul să se laude (v. 20) și să nu recunoască (v. 21). El spune: „poporul a luat”, sau cu alte cuvinte „eu nu am nicio vină”! Oare? Dar Saul unde era când poporul s-a întors cu prada? Saul a luat o atitudine nepotrivită acceptând intrarea în cetate a acelor oameni! Și noi luăm atitudini greșite când luăm decizii eronate sau când permitem anumitor lucruri să pună stăpânire peste noi.

–         Domnul cere de la noi ascultare și păzirea Cuvântului, căci neascultarea este similară cu ghicirea și împotrivirea cu închinarea la idoli. Nu este nicio diferență între ele pentru că pedeapsa este aceeași. (v. 22-23)

IV. NEPUTINȚA LUI SAUL

–         Dumnezeu leapădă pe Saul ca urmare a lepădării acestuia de El. (v. 22, 26)

–         Saul se agață de haina lui Samuel ca și cum s-ar agăța de o nădejde (v. 28). De multe ori și noi ne agățăm de speranțe deșarte, dar uităm să ne agățăm de Domnul.

–         Samuel face dreptate (v. 32-33).

–         Samuel nu l-a mai văzut niciodată pe Saul, dar plângea în fiecare zi din cauza lui. Probabil îl plângea așa cum se plânge un om mort. În inima lui Samuel se dădea o luptă groaznică! Mai mult decât Samuel, Domnul Isus plânge pe orice om care nu vrea să se pocăiască pentru că este mort în păcatele lui. Domnul Isus plânge pentru orice om care Îl părăsește și merge le moarte, știind că n-are să-și mai revină așa cum nici Saul nu și-a mai revenit niciodată. Domnul Isus plânge pentro orice cetate unde nu este chemat Numele Lui, pentru că știe care este soarta de la urmă a celor răi, deci și a cetății aceleia: moartea! Domnul Isus încă mai așteaptă ca oamenii să se schimbe! Domnul Isus mă așteaptă pe mine și pe tine să ne pocăim! Doamne, ajută-ne!

CONCLUZIE: MULȚI DINTRE NOI AM VREA SĂ FIM CEL PUȚIN CA SAMUEL (CA DOMNUL ISUS NU VOM PUTEA FI NICIODATĂ), DAR NU PUTEM DEPĂȘI NICI MĂCAR STATURA ȘI STATUTUL LUI SAUL.

RUGĂCIUNE DE FINAL

BIRUINȚA ȘI DUREREA LUI ISUS

Luca 19: 29-48

1. INTRAREA LUI ISUS ÎN IERUSALIM – Isus a intrat în inima noastră (Luca 19: 29-40).

a)     Trimiterea: „Duceți-vă!” (v.29). Isus ne trimite și pe noi. Ne trimite la inimile oamenilor să-L vestim pe El.

b)    Mi-am pus trei întrebări: De unde știa Isus că ucenicii vor găsi măgărușul? De ce măgărușul nu fusese încălecat niciodată? De unde știa Isus ce îi vor întreba oamenii pe ucenici?(v.30) Măgărușul era special pregătit pentru Isus. Inimile oamenilor trebuie să fie pregătite pentru El. Inimile oamenilor trebuie să fie pregătite pentru a asculta de El.

c)     Regii acelor timpuri intrau în capitală pe cai, însoțiți de un alai numeros. Isus a intrat în smerenie, călare pe un măgăruș pentru a împlini profeția din Zaharia 9: 9. Satana intră aparent biruitor în inima omului pe cai mari care se numesc: Lăcomie, Ură, Curvie, Crimă, Neascultare, dar pleacă cu coada-ntre picioare atunci când intră Isus. Isus intră umil în inima omului, pe un măgăruș care se numește Dragoste, face o curățenie desăvârșită și de cele mei multe ori rămâne acolo… dacă omul nu-L dă afară.

d)    Oamenii Îi dădeau onoruri Regelui lor. (v.36) Peste numai câteva zile, foarte mulți dintre ei aveau să asiste la condamnarea lui și, poate, să strige: „Răstignește-L!”. Natura umană este foarte schimbătoare uneori.

e)     ÎNTREBĂRI: Suntem noi pregătiți pentru Marea Trimitere? Este inima ta pregătită pentru a asculta de El?

2. PLÂNGEREA LUI ISUS PENTRU CETATE – Isus a plâns pentru noi (Luca 19: 41-44).

a)     Isus s-a apropiat de cetate (v. 41a). El se apropie și de inima omului. (Apoc. 3: 20)

b)    Isus a văzut starea cetății (v. 41b). El vede starea omului și pocăința lui și îl sprijinește. (Ps. 145: 14)

c)     Isus a plâns pentru cetate (v. 41c). Isus plânge pentru orice păcătos care nu se pocăiește.

d)    ÎNTREBĂRI: Cât de tare ți-ai deschis inima ca să-L primești? Cum este pocăința ta: una adevărată, veritabilă, sau doar una de fațadă? La ora actuală consideri că Isus este mulțumit de starea ta, sau încă plânge pentru tine?

3. ISUS A FĂCUT CURĂȚENIE ÎN TEMPLU – Isus a făcut curățenie în inima noastră (Luca 45-48).

a)     Oamenii au transformat Casa Domnului dintr-o casă de rugăciune într-un târg. (v.45, 46). Isus a făcut curățenie și a redat Templului destinația inițială.

b)    Pentru că a făcut „curățenie”, fariseii urmăreau să-L omoare. Asta înseamnă că lucrul acesta îi deranja și foarte probabil aveau de câștigat de pe urma acestei afaceri. Deodată au văzut cum se duce câștigul lor.

c)     ÎNTREBARE: Inima ta este un Templu curățit sau încă mai sunt lucruri care îl pângăresc?

CONCLUZIE: – Isus Hristos a intrat în inima noastră și a făcut curățenie.

–         El ne trimite pe fiecare dintre noi la „oile pierdute”.

–         El plânge de fiecare dată când noi nu suntem după voia Sa.

–         El vrea ca inima noastră să fie un Templu curățit în care să locuiască Duhul Sfânt.


DUMNEZEU ESTE SCĂPAREA NOASTRĂ

PSALMUL 3

V1: În Biblia de la 1688 cuvântul „vrăjmași” este redat prin: „ceia ce mă necăjesc”.

În DEX, explicația pentru „a necăji” este: „ A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a a-mărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi.”

Așadar, Vrăjmașul (Satan) caută mereu să te enerveze, să-ți pricinuiască un necaz, să te facă să te mâniezi, să îți facă sânge rău și chiar să te facă să te plictisești de biserică. Dar atunci nu uita că ai un mare prieten: pe Domnul Isus.

V2: scăpare = mântuire

Mulți s-ar bucura să ne pierdem mântuirea. Ar spune: „Unde este Dumnezeul tău?”

2 Samuel 16: 8 – pierderea mântuirii este o pedeapsă. Un om care face fapte extrem de grave nu poate fi mântuit. Aseară am primit un telefon în care mi se spunea că o anumită persoană este pe OTV și vorbește despre penticostalii de la Mânăstirea și de la Lehliu Gară. Curios, am dat pe acest post și am stat câteva minute. Când am văzut lucrurile pe care le poate debita el și nevasta lui, am sunat pe păstorul nostru, care mi-a confirmat ceea ce credeam, și anume că acel om este un netăiat împrejur și că a făcut diverse lucruri, contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Mai poate fi un astfel de om mântuit câtă vreme nu se pocăiește? NU!

Ps. 71: 11 – ai pierdut mântuirea numai când te-a părăsit Dumnezeu.

V3: scut: apărare, ocrotire, sprijin. Mai înseamnă și „armă defensivă, din piele, metal cu care luptătorii din antichitate își apărau pieptul”. Scutul este una dintre armele enumerate în Efeseni 6: 16.

Ce rol are acest „scut”, adică Dumnezeu, în viața creștinului?

  1. Apără inima. Inima, din punct de vedere fizic, este unul dintre organele cele mai importante ale omului. Ea pompează sângele în tot organismul. Când inima stă, omul moare. De aceea, este numită „ceasul biologic al omului”. Din punct de vedere spiritual, inima este depozitul tuturor lucrurilor omului, bune sau rele. Domnul Isus a spus: (vezi Matei 12: 35) În virtutea acestor adevăruri, poate un om bun să facă lucruri rele? Și poate un om rău să facă lucruri bune?
  2. Stinge toate săgețile arzătoare ale Celui Rău (Efes. 6: 16). Satan își face planuri cu privire la viața fiecăruia dintre noi, dar e Unul care zădărnicește aceste planuri: Domnul Isus. Satan a fost învins pentru prima dată la cruce și de atunci încoace continuă să piardă bătălie după bătălie de fiecare dată când cineva se pocăiește. Și îi pare tare rău! (vezi 1 Petru 5: 8, 9)

V4: a striga: printre alte definiții, înseamnă și „a-și exprima cu glas puternic voința”. Noi trebuie să strigăm la Dumnezeu nu ca și cum ar fi surd, ci pentru că El vrea să vadă cât de mult ne dorim noi lucrul pe care I-l cerem.

V5: Dumnezeu este singurul care ne dă siguranța zilei de mâine. Cine poate ști, atunci când se culcă noaptea, dacă se mai trezește a doua zi? (Vezi și Ps. 4: 8 )

V6: De multe ori, Israel a ieșit biruitor chiar când avea mai puțini ostași pe câmpul de luptă, pentru că Dumnezeu a fost cu ei. Chiar dacă noi suntem mai puțini decât lumea, dacă Dumnezeu este cu noi suntem majoritari!

V7„Cei răi” (Biblia Cornilescu) = „păcătoși” (Biblia Cantacuzino – 1688) = „nelegiuiți” (Biblia Gala Galaction și Vasile Radu – 1939).

V8vezi Fapte 4: 12

 

CONCLUZIE: Dumnezeu este scutul nostru, singurul nostru ajutor, nădejdea noastră, Cel ce luptă pentru noi, Cel ce ne apără și zădărnicește planurile vrăjmașului, Cel ce aude glasul nostru, Cel ce veghează cât timp noi ne odihnim, Cel ce face ca noi să fim majoritari, scăparea noastră și binecuvântarea noastră.

 

AMIN!

„CEI TREI <<C>>: CERE, CREDE, CAUTĂ!”

Psalmul 17

1.     Cere ajutorul lui Dumnezeu (v. 1-9)

a)     Cum să ceri ajutorul lui Dumnezeu?

–         fără prefăcătorie: v. 1 – „cu buze neprefăcute”;

–         cu sinceritate: v. 3 – „căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc”. Când cauți ajutorul lui Dumnezeu încercând să-L minți, nu vei reuși decât să te amăgești singur;

b)    De ce să ceri ajutorul lui Dumnezeu?

–         ca să ne păstrăm curați: v. 3 – „nu vei găsi nimic”. Iov spune: „(…) dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.” (Iov 23: 10b). Poți și tu să spui la fel? Proorocul Zaharia spune: (vezi Zaharia 13: 9). Va spune Dumnezeu și despre tine la fel? Și vei spune și tu despre Domnul la fel?

–         ca să rămânem pe Calea Domnului: v. 5 – „pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale și nu mi se clatină picioarele”;

–         ca să fim izbăviți de vrăjmași: v. 7 – „Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost și-i izbăvești de potrivnicii lor”;

–         ca să fim păziți și ocrotiți: v. 8, 9 – „păzește-mă … ocrotește-mă … de cei răi”. Moise, în cântarea lui, spune în Deuteronom 32: 10: „Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.” Poți spune așa ceva și tu despre Dumnezeul tău? Iar Zaharia completează: „cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochiului Lui.” (Zaharia 2: 8b). Ocrotirea lui Dumnezeu este neprețuită (vezi Matei 23: 37).

c)     Când să ceri ajutorul lui Dumnezeu?

– întotdeauna.

2.     Crede că vei avea biruință (v. 10-12)

–         în ciuda vrăjmașilor mândri: v. 10 – „au cuvinte semețe în gură”. Iată ce a spus Ana, mama profetului Samuel: (vezi 1 Samuel 2: 3). Oare ar putea spune cineva despre noi același lucru? Ne-ar putea acuza de mândrie?

–         în ciuda piedicilor de tot felul: v. 11 – „mă pândesc ca să mă trântească la pământ”. Același David spune în Ps. 10: (vezi Ps. 10: 8-10). Dar Apostolul Pavel vine în completare și spune: (vezi Romani 8: 28-31). Poți tu spune astăzi că Dumnezeu este de partea ta?

–         în ciuda puterii vrăjmașilor: v. 12 – „Parcă ar fi un leu… un pui de leu…”. Oricât de puternic ar fi vrăjmașul, când te simți cel mai slab, amintește-ți un lucru: de partea ta este Dumnezeu Atotputernicul!

3.     Caută Fața Domnului (v. 13-15)

–         când ești în încercare: v. 13b – „izbăvește-mă de cel rău”

–         prin intermediul Cuvântului Domnului: v. 13c – „cu sabia Ta”. Cuvântul Domnului poate fi o unealtă de învățătură, dar și un instrument de pedeapsă și de cârmuire. (vezi Isaia 10: 5). Cum folosești tu Biblia: pentru a-i învăța pe oameni despre dragostea lui Hristos sau pentru a-i amenința că dacă nu se pocăiesc îi așteaptă focurile iadului?

–         pentru a fi separat de lume, în mijlocul lumii: v. 14 integral.

–         pentru ca, în final, să vezi fața Domnului: v. 15 integral. Apostolul Ioan spune că va veni vremea ca să-L vedem pe Dumnezeu așa cum este (1 Ioan 3: 2). În starea în care ești acum, crezi că poți vedea Fața lui Dumnezeu? Sau trebuie să te mai pocăiești?

CONCLUZIE:

În tot ce facem trebuie să cerem ajutorul Domnului, să credem că vom avea biruință în orice împrejurare și să căutăm în permanență Fața Domnului.

AMIN!

Duminică, 15.05.2011

RUT

Cartea „Rut” este scrisă cam în același timp cu cartea „Judecători”. Este un fel de continuare a istorisirii vremii judecătorilor, dar în același timp este și istoria unei familii aparent obișnuită din Israel, dar care se va vedea că a fost foarte importantă pentru mântuirea omenirii, deoarece această familie a fost „strămoșul” lui David, din care s-a tras familia fecioarei Maria, mama Domnului Isus.

CAPITOLUL I

– Naomi, împreună cu bărbatul său și cu cei doi copii, Mahlon și Chilion, pleacă în țara Moabului și se stabilesc acolo, deoarece în Israel era foamete (v. 1, 2).

– Naomi înseamnă „plăcută”.

– Fiii Naomei fac ceea ce, de regulă, nu era îngăduit poporului Israel: se căsătoresc cu femei moabite (v. 4).

– Naomi pierde, pe rând, mai întâi pe soțul ei, apoi, după aproape zece ani, pe cei doi fii (v. 3, 5).

– Naomi încearcă să le facă pe cele două nurori ale sale să se întoarcă în familiile lor, la părinții lor, folosind pretextul că ea este prea bătrână și nu mai poate avea fii (v. 8, 9; 11-13). După obiceiul evreiesc, dacă unei femei îi murea bărbatul ea trebuia să se căsătorească cu fratele lui ca să-i ridice urmaș și familia lui să nu fie ștearsă din istoria lui Israel. Inițial, cele două nurori ale sale nu au vrut să o părăsească, dar, în urma insistențelor ei, una dintre ele, Orpa, decide să se întoarcă (v. 10, 14). La fel se petrece și cu cei care nu se decid    să-L urmeze pe Isus. Dar Rut a dovedit că are o credință statornică, s-a alipit de soacră-sa și a spus :„Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu.”(v. 16) și a făcut un fel de legământ (vezi v. 17). . Din acest moment în viața ei are loc o transformare radicală: ea începe să își dedice viața în întregime lui Dumnezeu.

– Un lucru demn de reținut: Orpa s-a întors „la Dumnezeii ei” (v. 15).

– Întoarsă în poporul său, Naomi avea sufletul plin de amărăciune (v. 20).

CAPITOLUL AL II-LEA

– Se pare că Boaz prinde drag de Rut, căreia avea să-i devină bărbat (v. 1-17). Dealtfel, se pare că Rut, pe lângă că era bună, era și harnică și frumoasă. Tot așa, se pare că ea ținea atât de mult la soacră-sa, încât muncea ca să îi aducă de mâncare, pentru că probabil era bătrână (18-23).

CAPITOLUL AL III-LEA

–        Rut ascultă de soacră-sa (v. 1-5), deși Boaz nu mai era tânăr (v. 10).

–        Credința și ascultarea lui Rut este răsplătită pe deplin (v. 11-18).

CAPITOLUL AL IV-LEA

–        Boaz capătă drept de răscumpărare asupra a tot ceea ce avea Elimelec, din mâna Naomei, și o cumpără drept nevastă și pe Rut (v. 1-10).

–        Poporul binecuvântează pe Boaz și alegerea sa (v. 11,12).

–        Rut naște pe Obed, strămoșul lui David, strămoșul Domnului Isus pe linia familiei fecioarei Maria și a lui Iosif (v. 13-17. Vezi și Matei 1:5, 6, 16; Luca 3:23, 32).

PUTEREA CUVINTELOR TALE

sau

CUM ÎȚI FOLOSEȘTI CUVÂNTUL?

(Iacov cap. 3)

Din învățăturile primite la CONFERINȚA CREDINȚEI, Biserica Cuvântul Vieții (Rhema) Sintești, jud. Ilfov, Rev. Max Dahm

1.     Ai grijă cum vorbești / îți folosești limba!

–         Cine își stăpânește limba, își stăpânește tot trupul (v. 2).

* Biblia spune că nu este om care să nu păcătuiască. (1 Regi 8: 46)

* „Ferește-ți limba de rău și buzele de cuvinte înșelătoare!” (Ps. 34: 16)

* O religie zadarnică (cap. 1: 26)

– Dacă nu-ți pui tu însuți frâu gurii tale, atunci depinde cine ți-l pune: Dumnezeu sau Satan (v. 3)

SABIA ȘI PUMNALUL REGELUI SOLOMON

2.     Vorbește prin credință!

–         Vorbim pentru că am crezut. (2 Cor. 4: 13)

–         Credem în lucruri care nu se văd. (Evr. 11: 1) Mergem prin credință! Nu spunem: „Nu pot!”, ci „Pot TOTUL în Hristos care mă întărește!”

–         Ascultarea trebuie să fie împletită cu împlinirea. (Iacov 1: 23, 24)

–         Biblia este o oglindă.

–         Legea libertății: vers. 25.

–         Noi ne uităm la lucrurile care încă nu se văd, privim în viitor. (2 Cor. 4: 18)

–         Cel neprihănit va trăi prin credință. (Rom. 1: 17)

–         Nu poți fi plăcut lui Dumnezeu fără credință. (Evr. 11: 6)

–         Sunt mai mulți de partea noastră decât de partea lor. (2 Regi 6: 15, 16)

–         Trebuie: să crezi – să mărturisești, să mărturisești – să crezi.

BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ

3.     Prin credință, visul tău poate deveni realitate!

–         „Ascute-ți sabia căci vor veni vremuri grele!”

–         Domnul Isus a purtat toate problemele noastre pe cruce. (1 Petru 2: 24)

–         Fiecare dintre noi avem „munți” în viața noastră. (Marcu 11: 23)

–         Biblia accentuează faptul că trebuie să vorbim cuvinte. Trebuie să vorbim „vindecare”, „credință”, „încurajare” etc.

–         Nu-ți vei realiza visul nicidată dacă tu nu vei vorbi cu putere Cuvântul lui Dumnezeu.

–         Nu trebuie să vorbim DESPRE „MUNTE”, ci să-i vorbim „MUNTELUI” (problemelor din viața noastră).

–         Poți fi prins de cuvintele gurii tale. (Prov. 6: 2)

–         Când spui: „Sunt slab!”, de fapt ești legat! Te legi singur! Spune: „Pot totul în Hristos care mă întărește!”

–         Trupul este „hrănit” din rodul gurii. Moartea și viața stau în puterea limbii. (Prov. 18: 20, 21)

Sursele imaginilor: http://www.arta-hobby.com/antichitati/sabia-si-pumnalul-regelui-solomon_490

http://wallpaper4god.com/en/background_christian-photography-bible-with-cross-shadow/

CEL CE NU STĂ LÂNGĂ DUMNEZEU

sau

DE CE SĂ STAI LÂNGĂ DUMNEZEU

  1. v – 1 – „zângănit de arme” – Cel ce nu stă lângă Dumnezeu este răscolit de război. Orice om care este departe de Dumnezeu are în inimă o luptă. De multe ori aparențele înșeală: pare un om pașnic, dar lăuntrul lui este plin de zbateri. Dar aici nu are înțeles figurativ, ci sens propriu. În Biblia din 1939 tradusă de Gala Galaction și Vasile Radu este tradus: Vai ție, ținut de zbârnâit de aripi, de dincolo de fluviile Etiopiei!” Zbârnâitul de aripi semnifică zgomotul produs de avioanele de luptă.
  2. „dincolo de râurile Etiopiei” – acolo se află Somalia, care timp de mai mulți ani a fost zbuciumată de lupte. De fapt, întregul ținut numit „Cornul Africii” (Etiopia, Eritreea, Somalia etc.) a fost cutremurat de războaie în ultimii 20 de ani. Cel ce nu stă lângă Dumnezeu are o Somalie a lui!
  3. v. 2 – Când suntem mai slabi, căutăm sprijin. Problema este că de multe ori căutăm acest sprijin unde nu trebuie. Sprijinul îl găsim numai lângă Dumnezeu.
  4. v. 3 – steagul – Semnifică biruința. Trebuie să fim atenți, să fim treji dacă vrem să fim biruitori. Nu poți fi biruitor decât lângă Dumnezeu.
  5. v. 3 – trâmbița  – semnifică trei lucruri: a) începerea luptei; b) retragerea din luptă; c) judecata. Trebuie să fim atenți la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu ca să știm când să începem o luptă spirituală, când este timpul să ne retragem și când se va apropia judecata.
  6. v. 4 – Dumnezeu este liniștit. Prin urmare și cel ce stă lângă Dumnezeu este liniștit.
  7. v. 5 – „înainte de seceriș” semnifică perioada de dinaintea sfârșitului. „Mlădițele și lăstarii” semnifică creștinii slabi și neroditori. Prin urmare, cei slabi și neroditori nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, cel ce stă lângă Dumnezeu trebuie să fie puternic și roditor.
  8. v. 6 – Cine nu stă lângă Dumnezeu va cunoaște mânia Lui. Prin urmare, noi trebuie să stăm în permanență lângă El ca să nu se mânieze pe noi. Cine poate sta în picioare când se mâniază El?
  9. v. 7 – La vremea sfârșitului, „poporul cel tare și puternic ” va aduce daruri de mâncare pe Muntele Sionului. Cel ce stă lângă Dumnezeu nu trebuie să-I dea decât un singur lucru: INIMA.

CONCLUZIE: Ești tu gata să stai lângă Domnul în permanență? Ești tu gata să-I oferi inima ta? Dacă da, FĂ-O! Și fă-o AZI!

CÂTEVA LUCRĂRI ALE DOMNULUI ISUS ÎN VIAȚA CREȘTINULUI

– Isaia 61: 1-3 –

1.     Aduce vești bune celor nenorociți. Nouă ne-a adus vestea mântuirii. (Ps. 45: 7)

2.     Vindecă pe cei cu inima zdrobită. Vindecarea este de două feluri: spirituală și fizică. Amândouă depind una de cealaltă. Platon spunea că „trupul trebuie să fie îngrijit, în același fel, într-un mod potrivit, împreună cu sufletul.” El spunea, pe de altă parte, că ochiul este legat de cap, capul de trup și că, deci, vindecarea fizică depinde de vindecarea spirituală. Prin urmare, dacă vrei să ai un trup sănătos, trebuie să ai un suflet sănătos. (Ps. 147: 2, 3)

3.     Eliberează din păcat. Isaia a profețit cu mult timp în urmă, eliberarea prin har și venirea Domnului Isus (Isaia 42: 6, 7). Ieremia 34: 8 – Nu poate fi eliberat decât cineva care este rob ȘI CARE VREA SĂ FIE ELIBERAT. DOMNUL NU ELIBEREAZĂ CU FORȚA! Cel ce este slobod are libertate în Hristos, contrar unora care spun că pocăiții sunt robi ai păcatului.

4.     Vestește anul de îndurare. Un an de îndurare a Domnului este un an în care Dumnezeu Își arată mila în fiecare zi. Te întreb: de câte ori ai simțit în acest an îndurarea Domnului? A fost acesta un an de îndurare a Domnului pentru tine? Cum crezi că va fi anul viitor?

5.     Vestește ziua de răzbunare a Domnului, când El se va răzbuna pe vrăjmașii Lui. Încă nu a sosit acea zi, dar cred că nu suntem departe! (Isaia 38: 8, 9; 63: 3, 4; 66: 14 – unii se vor bucura, alții vor tremura; Matei 5: 4).

6.     Înlocuiește o viață de cenușă cu o cunună împărătească.

7.     Dă un untdelemn de bucurie. Untdelemnul este simbolul Duhului Sfânt. Când un creștin este bolnav, este uns cu untdelemn în Numele Domnului. Așadar, profeția ne vorbește despre vindecarea trupească prin ungere cu untdelemn, dar și despre vindecare spirituală prin ungere și umplere cu Duhul Sfânt.

8.     Ne îmbracă cu o haină de laudă. Când ne-am întors la Domnul, am primit o haină nouă. Am păstrat-o curată?

 

CONCLUZIE: Domnul Isus este Cel ce aduce vestea mântuirii, vindecă pe cei bolnavi trupește și sufletește (adică cei căzuți de pe Cale), ne dă izbăvire din păcat, împarte îndurare celor aflați în suferință fizică și spirituală, răzbună pe cei asupriți din pricina credinței lor, ne dă cununa vieții veșnice, ne unge și ne umple cu Duhul Sfânt și ne îmbracă cu haina mântuirii.

ÎNTREBARE: MERITĂM NOI, PRIN FAPTELE NOASTRE, TOATE ACESTEA?

RĂSPUNS: CU SIGURANȚĂ NU! LE PRIMIM PRIN HARUL DOMNULUI ISUS!

AMIN!

DUMINICĂ, 20.05.2012

 „Ce fel de pâine mănânci?”

Ioan 6: 22-59

Evenimentele prezentate în acest text s-au petrecut după prima înmulțire a pâinilor. Atunci avusese loc ceea ce am putea numi „matematica unui miracol”, și anume: cinci pâini săturaseră cinci mii de oameni (o pâine la o mie de oameni) și doi pești săturaseră aceiași cinci mii de oameni (o pâine la 2500 de oameni sau jumătate de pâine la cinci sute de oameni).

Era firesc, deci, ca această întâmplare să le amintească de Moise și de mana pe care o mâncaseră în pustie. Dar mana nu le-a dat viață – ei erau morți. Adevărata Pâine este Domnul Isus Hristos. El este Cel ce dă viață. Lucrarea lui Dumnezeu nu constă în ceea ce a poruncit El, ci în ceea ce a lucrat El (v. 29).

CE POATE SIMBOLIZA PÂINEA?

1)    PÂINEA – CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU – „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.“ (Matei 4, 4)

2)    PÂINEA – Isus, FIUL LUI DUMNEZEU – Așa cum orice om are nevoie de pâine pentru a se hrăni, pâinea fiind un aliment de bază, tot așa are nevoie de Hristos pentru a trăi pe calea Domnului.

3)    PÂINEA – ALUATUL FARISEILOR – Pâinea folosită în mod normal la ceremoniile religioase evreiești, cum ar fi, de exemplu, Paștele (Pesah) conținea făină de calitate superioară, apă și sare, FĂRĂ DROJDIE. Trei elemente! Creștinul este alcătuit din: trup, suflet și duh. Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh Sfânt. Aluatul fariseilor era unul dospit cu drojdia care se numește RĂUTATE. Drojdia este un produs rezultat în urma fermentației vinului, așadar un rebut.

–         v. 2: Oamenii erau dincolo de mare.

–         v. 27: Mâncarea care rămâne pentru viața veșnică = mâncarea lui Isus (Ioan 4: 34).

–         v. 32, 35: Isus este pâinea din cer. El a mai spus: (Ioan 7: 37, 38) Așadar, Isus este și APA VIEȚII. Cine mai are nevoie de altceva când are PÂINEA VIEȚII și APA VIEȚII la un loc? Când Ilie fugise în pustie, nu a mâncat decât turtă și nu a băut decât apă (1 Împ. 19: 1-8), și totuși i-a fost de ajuns pentru 40 de zile și 40 de nopți! Tot Isus a spus: (Ioan 14: 6)

–         v. 35: Isus satură foamea și setea spirituală. Pâinea aceasta este veșnică pentru că Isus este veșnic (Ioan 8: 58).

–         v. 39: Dubla însărcinare a lui Isus: să nu ne piardă și să ne învieze.

–         v. 40: A vedea și a crede. Poți să vezi și să nu crezi (la fel ca fariseii și cărturarii – Ioan 3: 12), ceea ce înseamnă necredință, poți să crezi doar după ce ai văzut (la fel ca Toma – Ioan 20: 27-29), ceea ce înseamnă credință bazată exclusiv pe semne și minuni  sau poți alege să crezi fără a vedea (Evrei 11: 1), ceea ce înseamnă credință adevărată.

–         v. 44: Dumnezeu nu obligă pe nimeni să se hrănească din „Pâinea-Isus”, așadar omul se poate hrăni și din „pâinea” oferită de Satan: distracții, sex, băutură, droguri, destrăbălare etc., dar la urmă se va vedea că toate acestea duc la moarte (Proverbe 14: 12).

–         v. 49, 50: Pâinea pământească nu are putere asupra sufletului. Pâinea cerească (Isus), însă, DA!

–         v. 52: Cearta iudeilor: Iudeii s-au contrazis între ei. S-au înfierbântat atât de tare în argumentele lor încât nici nu le-a trecut prin cap să lase decizia pe seama lui D-zeu. Fiind atât de preocupaţi în a spune tuturora ce cred ei despre Isus şi care este părerea lor, au omis să fie la fel de preocupaţi în a afla părerea lui D-zeu despre Isus. Aceasta este „cearta” care continuă şi-n zilele noastre! Părerea lui D-zeu despre Isus limpede exprimată în Scripturi este ignorată! Așadar, Iudeii erau ignoranți din cauza lipsei de stidiu biblic! Asta deoarece în Vechiul Testament scrie în mai multe locuri despre nașterea, suferința și jertfa lui Mesia.

–         v. 53, 54: Cine ia Cina Domnului, are viață. Vezi și 1 Cor. 11: 26.

–         v. 56, 57: Creștinul, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.

CONCLUZIE: CE PÂINE ALEGI SĂ MĂNÂNCI ASTĂZI? ALEGI PÂINEA LUI ISUS? ALEGI ALUATUL FARISEILOR? E ALEGEREA TA!

DUMINICĂ, 29.04.2012

 „MAI EXISTĂ O SPERANȚĂ!”

 Luca 15: 1-10

TREI CATEGORII DE CREȘTINI PIERDUȚI:

1)    Pierduți în Biserică: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” – MATEI 22: 29.

2)    Pierduți în afara Bisericii: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre.” – MATEI 23: 13.

3)    Pierduți în lume: „Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns TOTUL și a plecat într-o țară DEPĂRTATĂ, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată.” – Luca 15: 13.

DAR AM O VESTE BUNĂ: PENTRU TOȚI EXISTĂ IERTARE, CALE DE ÎNTOARCERE ȘI MÂNTUIRE!

În teztul pe care l-am citit sunt, de fapt, două pilde care au aceeași temă.

  1. PILDA OII PIERDUTE

a)     v. 2: Scopul fariseilor și cărturarilor a fost să-L denigreze pe Isus, să dea impresia că El nu este un bun Păstor.

b)    v. 4: „(…) și pierde pe una din ele (…)”. Aparent, este vina păstorului că s-a pierdut. În parte, așa și este! Dar este și vina „oii” care este ispitită cu ceva care, la prima vedere, pare mai bun. Se pune întrebarea: DE UNDE S-A RĂTĂCIT ACEASTĂ OAIE? Din turmă. AȘADAR, NU ESTE VORBA DESPRE UN OM DIN LUME, CI DESPRE O PERSOANĂ DIN BISERICĂ. Petru spune: 1 Petru 2: 10, 25.

c)     v. 4: Păstorul cel adevărat „lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz”. Adică le lasă într-un loc sigur, unde se găsește hrană din belșug și unde locul este deschis, în așa fel încât vrăjmașul nu se poate apropia fără să fie văzut.

d)    v. 4: „(…) se duce după ea (…)” – Păstorul are o atitudine pozitivă, dinamică. Aceasta este deosebirea dintre Păstorul cel iubitor și păstorul plătit, care ar putea avea o atitudine negativă, pasivă și care ar putea gândi: „Și-așa n-o mai găsesc, de ce să mă mai obosesc?”

e)     v. 4: „(…) până când o găsește” – Adevăratul Păstor este tenace. Păstorul plătit renunță repede.

f)      v. 5: „o pune cu bucurie pe umeri” – Păstorul cel bun nu o mână de la spate, nu o lovește cu bățul ca să meargă, nici măcar nu o lasă pe jos, ci o pune pe umeri.

g)     v. 6: Păstorul cel bun nu se bucură singur.

Gândește-te la o persoană care astăzi nu mai este în biserică și du-te, caut-o până o găsești și fă tot ceea ce e posibil pentru a fi readusă în biserică. De tine depinde ca aceste persoane să fie readuse în „turmă”.

PILDA LEULUI PIERDUT

a)     v. 8: „zece lei de argint” – Pe vremea aceea, argintul era, din câte știu, mai de preț decât aurul. Domnul ne transmite, deci, că chiar atunci când am picat, noi avem valoare în ochii Lui. „Pentru tine dau popoare”, spune cântarea!

b)    v. 8: Femeia care a pierdut banul „aprinde lumina”. – Nimic bun nu se poate întâmpla decât la lumina zilei! Apostolul Pavel spune: – Rom. 13:12-14. Toate lucrurile rele se petrec noaptea. Furtișagurile se petrec noaptea. Crimele se petrec la adăpostul întunericului. Curviile se petrec în general tot noaptea. Dar lucrurile bune se petrec la lumină.

c)     v. 8: Femeia „mătură casa”. În inima noastră trebuie făcută curățenie. Apostolul Pavel spune: – 1 Corinteni 5: 6-8. Dar casa măturată nu trebuie lăsată goală. Isus a spus: Luca 11: 24-26.

d)    v. 8: Femeia „caută cu băgare de seamă”. Oare de câte ori nu ne-a căutat Isus și pe noi?

e)     v. 8: „până când îl găsește” – Dovedește tenacitate, ca și Păstorul cel bun. Dacă acel ban ar fi fost câștigat necinstit, nu s-ar mai fi zbătut atât. Dar noi suntem prețul sângelui lui Hristos.

f)      v. 9: Nici femeia nu se bucură singură.

CONCLUZIE: v. 10: este mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește. Oare cum ar fi dacă s-ar pocăi toți 7 miliarde de oameni de pe pământ? Așadar, dacă încă nu te-ai pocăit, dacă te-ai gândit să mai amâni, dacă L-ai părăsit pentru o vreme pe Domnul, ASTĂZI ESTE ZIUA CÂND TREBUIE SĂ TE POCĂIEȘTI! NU MAI AMÂNA, MÂINE NU MAI ESTE AL TĂU! AMIN!

O ÎNCHINARE NEPOTRIVITĂ

(1 Cor. 15: 35-58)

1.     Oamenii nu vor mai învia în trupul pe care îl au acum (v. 35-38)

–         În ultimul timp, vedem din ce în ce mai mulți oameni care se închină la moaște. Cuvântul Domnului spune că acest lucru este idolatrie. În versetul 36 astfel de oameni sunt numiți NEBUNI!!! (v. 36)

–         Dacă trupul moare, intră în procesul fizic de dezintegrare, adică de putrefacție. Scriptura ne învață că singurul trup nesupus putrezirii a fost trupul Domnului Isus. Cei credincioși vor primi, după moarte, un trup nesupus putrezirii, dar NU ESTE NICI DECUM VORBA DESPRE OASELE CARE SE AFLĂ ÎN RACLELE CU AȘA-ZISELE SFINTE MOAȘTE! (Ioan 12: 24)

2.     Trupul firesc diferă de cel duhovnicesc (v. 39-49)

–         Trupurile fizice diferă între ele prin înfățișare (v. 39).

–         Trupurile fizice (firești) diferă de trupurile spirituale (duhovnicești) (v. 40).

–         Fiecare trup duhovnicesc va avea propria sa strălucire (v. 41). Strălucirea aceasta nu este dată nici de faptele noastre bune, nici de comportamentul nostru, ci de Dumnezeu după cât de aproape am trăit de El. Daniel numește astfel de oameni înțelepți (Daniel 12: 3). ÎNTREBARE: CE STRĂLUCIRE AU OASELE MOAȘTELOR ÎNCHISE ÎNTR-O RACLĂ?

–         Orice trup este supus fenomenului de putrezire (este semănat în putrezire) și înviază în neputrezire. Numai că Scriptura ne învață că unii înviază pentru Viață, alții pentru judecată. Dar toți vom avea trupuri spirituale (duhovnicești) (v. 42-44). Cuvântul Domnului spune: (vezi Matei 13: 43).

–         Primul Adam (Adam însuși) a fost făcut un suflet viu din punct de vedere fizic, al doilea Adam (Domnul Isus) a fost făcut un duh dătător de viață. Sunt unii care răspândesc doctrina că adevăratul botez este în Numele lui Isus și care neagă Trinitatea, dar în versetul 45 spune despre Domnul Isus că A FOST FĂCUT, nu că S-A FĂCUT. Orice om de pe acest pământ, inclusiv cei considerați drept sfinți, AU FOST FĂCUȚI cu trupuri muritoare. În Vechiul Testament era considerat necurat orice trup mort. Toți cei ce se atingeau de un mort, fie el și din familie, urmau o perioadă de curățire spirituală când treceau prin diferite ritualuri de curățire. Astăzi sărutarea moaștelor este considerată, în mod greșit, drept închinare la Dumnezeu. Lucrul acesta se numește IDOLATRIE.

–         Sunt două feluri de oameni: omul pământesc și omul ceresc (v.47). Cel ce vine din cer este mai presus decât toți (Ioan 3: 31). Omul pământesc este din țărână și se întoarce în țărână (Gen. 3: 19), nu în cine știe ce racle la care să se închine oamenii!

–         Noi suntem cetățeni ai cerului, deci nu vom mai avea nicio legătură cu pământul. Din moment ce trupul nostru pământesc (firesc) va fi schimbat, el nu are valoare decât câtă vreme trăim, pe urmă nu-i decât pământ. Prin urmare, închinătorii la moaște se închină la ceva fără valoare, la țărână!!!

–         Vom purta chipul celui ceresc, adică ne vom lepăda cu totul de ceea ce este pământesc (v. 49) (Vezi 2 Cor. 3: 18).

3.     Omul firesc nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu

–         Carnea și sângele nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu (v. 50), deci nici oasele n-o pot face! Pe cale de consecință, închinătorii la moaște se închină la ceva care nu-i conduce la Dumnezeu.

–         Chiar și cei care vor fii în viață la ceasul acela vor fi schimbați, deci nimic nu va rămâne așa cum este acum (v. 51-53).

–         În acele momente minunate moartea ultimul vrăjmaș, va fi învinsă (v54-56). Atunci oamenii vor cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu ca mântuitor (Cuvântul Domnului spune că orice ochi Îl va vedea și orice genunchi se va pleca înaintea lui, chiar și cei ce L-au străpuns. Desigur că-L vor vedea și cei care au adoptat o închinare nepotrivită.) Moartea și locuința morților vor fi aruncate în iazul de foc (Apoc. 20: 14).

–         Îndemn: versetul 58. Și nu uitați să vă rugați Domnului chiar și pentru cei care se închină moaștelor, pentru că El îi poate scăpa de duhul acesta de idolatrie.

 AMIN!

Duminică, 27.05.2012

 

„TRĂSĂTURILE, CĂLĂUZIREA ȘI VINDECAREA ORBULUI SPIRITUAL”

IOAN cap. 9

  1. CAUZELE ORBIRII

–         leziuni ale ochiului, nervului optic sau ale centrilor corticali, boli, traumatisme, arsuri etc. Orbirea spirituală se datorează unor boli spirituale, ale sufletului. Bolile acestea spirituale se numesc păcate sau faptele firii (Galateni 5: 19-21;

–         congenitale (din naștere), adică așa cum au fost părinții (tata, mama sau amândoi), tot așa vor fi și copiii – Matei 3: 7-9; Ioan 8: 44. Mulți spun: „Eu așa m-am născut (adică într-o anumită religie), așa mor!” Dar ce te faci dacă acea religie te duce direct în iad?

  1. TRĂSĂTURILE ORBULUI:

–         nu vede Ușa: Genesa 19: 11. Cum poate găsi Ușa, adică pe Isus, unul care nu-L poate vedea din cauza orbirii spirituale?

–         nu vede Lumina: v. 5. Poate cineva să vadă lumina dacă este orb? Orbul trăiește într-o continuă noapte, dacă este orb total, contrar Cuvântului lui Dumnezeu – Romani 13: 13, 14.

–         nu poate distinge frumusețea Domnului: Ps. 27: 4.Frumusețea Domnului nu poate fi văzută decât în Casa Domnului, prin urmare nu are ce căuta un orb spiritual în Biserica lui Hristos, fără pată și fără zbârcitură, decât dacă vrea să fie vindecat de orbirea lui.

–         nu se poate orienta: Matei 7: 13, 14. Un orb nu poate vedea poarta cea strâmtă și nici calea cea îngustă.

–         confundă lucrarea lui Dumnezeu cu lucrarea lui Antihrist: 2 Tesaloniceni 2: 9-12.

–         nu poate vedea defectele altora din cauză că ale lui sunt mai mari: Luca 6: 41, 42.

  1. CĂLĂUZIREA ORBULUI:

–         un orb nu poate călăuzi pe un alt orb: Matei 13: 12-14. De fapt, un orb nu poate călăuzi nici pe un om care vede, ci mai degrabă invers. Matei 28: 19, 20. Dacă un orb călăuzește pe un altul, orb sau nu, cad amândoi în aceeași groapă – Luca 6: 39.

  1. VINDECAREA ORBULUI

Pentru a se stabili exact tratamentul cel mai bun, este necesar să se stabilească diagnosticul exact. Isus a stabilit diagnosticul exact – versetul 3; cap. 11: 4.  După ce s-a stabilit exact diagnosticul corect, se trece la stabilirea tratamentului adecvat:

–         chirurgical (prin operație) – Biblia este ca un bisturiu: Evrei 4: 12; Apoc. 1: 16;

–         picături pentru ochi – Biblia curăță ochii de orice paie, bârne, boli și mizerii: Apoc. 3: 17, 18.

 

Concluzie: Tu astăzi vezi suficient de bine, sau ai nevoie de „picături/doctorie de ochi”? Dacă ai nevoie, cumpără doctorie de ochi și aur curățit prin foc de la Domnul Isus!


AMIN!

P.S.: Un filmuleț superb, vi-l recomand!

DUMINICĂ, 03.06.2012

 

Trei binecuvântări ale celui neprihănit”

 

2 Cronici cap. 17

 

  1. PRIMA BINECUVÂNTARE: DOMNUL ESTE CU TINE –

–         Dumnezeu a fost cu Ghedeon: Judecători 6: 12;

–         Dumnezeu a fost cu Iacov: Genesa 28: 15;

–         Dumnezeu promite că nu ne va lăsa: Matei 28: 20; Evrei 13: 5.

ÎNTREBARE: Tu de câte ori ai încercat să Îi întorci spatele lui Isus?

2. A DOUA BINECUVÂNTARE: DOMNUL ÎȚI ÎNTĂREȘTE AUTORITATEA:

–         în fața oamenilor:

a)    autoritatea laică și respectarea ei: Romani 13: 1-7; Tit 3: 1; 1 Petru 2: 13-15; Daniel 2: 21; 1 Petru 2: 18, 19;

b)    autoritatea bisericească și respectarea ei: 1 Corinteni 12: 8-10, 28-30; Efeseni 4: 11, 12; Fapte 13: 1; Romani 12: 6-8; 1 Timotei 5: 17, 19; Evrei 13: 17;

–         în fața duhurilor și bolilor: Matei 10: 1; Marcu 3: 15, 16; 6: 7; 16: 17, 18; Luca 9: 12; 10: 19;

–         autoritatea Duhului Sfânt: Luca 24: 49; Fapte 1: 7, 8

ÎNTREBARE: Tu respecți autoritățile laice, bisericești și autoritatea Duhului Sfânt? Când te-ai rugat ultima dată pentru autorități? Dar pentru păstor?

 3. A TREIA BINECUVÂNTARE: DOMNUL ÎȚI ÎNTĂREȘTE CREDINȚA: Psalmul 57: 2; Psalmul 34: 4.

CONCLUZIE: Domnul să fie cu noi așa cum a fost cu Ghedeon, cu patriarhii, cu ucenicii și să nu ne lase până la venirea Lui! Domnul să ne dea putere în fața oamenilor, în fața duhurilor și a bolilor! Domnul să ne dea autoritatea Duhului Sfânt! Domnul să ne întărească credința!

AMIN!

Sursa imaginii: Barzilai-en-Dan

Iosafat

Duminică, 9 decembrie 2012

DRAGOSTEA SUPREMĂ A LUI DUMNEZEU ȘI DEOSEBIREA DUHURILOR

 

1 Ioan cap. 4

 

Epistola a fost scrisă între anii 85-95 d.Hr.

CUM ȘTIM CĂ UN DUH ESTE DE LA DUMNEZEU?

1)       Oamenii duhovnicești Îl mărturisesc pe Hristos (v. 1-3). Dar dacă mărturisirea lor este doar de fațadă? Dacă ei sunt profeți falși? Orice om se cunoaște după roadă (Mat. 7: 15-20). Așadar, un profet adevărat, ca și unul fals, se cunoaște după modul lui de viețuire și după comportamentul lui în familie și în societate.

2)       Oamenii duhovnicești au totdeauna pe Hristos în inimile lor (v. 4-6).

CUM SUNT CEI CARE IUBESC? PE CINE TREBUIE SĂ IUBIM? CUM TREBUIE SĂ FIE IUBIREA NOASTRĂ?

1)    Cei care iubesc sunt născuți din Dumnezeu, adică UNA cu dumnezeu, așa cum și Fiul a fost născut din Dumnezeu. Dumnezeu ne pune pe același taler cu Fiul său (v. 7b).

2)    Cei care iubesc cunosc pe Dumnezeu (v. 7c). Nu poți spune: „Eu iubesc”, dar să nu cunoști pe Dumnezeu (v. 8). Mă refer la dragostea duhovnicească.

3)    Cine nu are dragoste n-a cunoscut pe Dumnezeu.

4)    Dumnezeu are o dragoste fără limite.Dacă spunem că iubim pe Dumnezeu, trebuie să avem o iubire nelimitată şi faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de aproapele nostru (1 Ioan 3: 16). Din păcate, de cele mai multe ori dragostea oamenilor este selectivă, adică ei iubesc pe unii, dar nu pot iubi pe alţii.

5)    Hristos a murit pentru noi încă pe când noi eram păcătoşi (Rom. 5: 8).

6)    Ioan 15: 16 – Hristos ne-a ales pe noi. Încă înainte de a ne naște Hristos ne-a ales ca să aducem roade, iar în funcție de roada noastră să fim răsplătiți. Așadar, Hristos ne-a ales încă înainte de a ne naște pentru a fi răsplătiți. Aici se vede dragostea lui Dumnezeu.

7)    Nimeni n-a văzut pe Dumnezeu, dar simțim dragostea lui pentru faptul că Dumnezeu este în noi (v. 12). Dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârșită în noi, adică în cei care cred. Desăvârșită = perfectă.

8)    Dacă vrem ca Dumnezeu să rămână în noi, trebuie ca să mărturisim cu convingere că Isus este Fiul lui Dumnezeu (v. 12). Așadar, ca să fim mântuiți, trebui să facem două lucruri, potrivit cu Romani 10: 9: să mărturisim pe Hristos ca Domn și să credem că El este viu.

9)    Iac. 2: 13 – Cine are dragoste și milă va trece biruitor prin judecată.

10) Cine încă mai simte frică, atunci în inima acelui om nu mai este dragostea lui Dumnezeu. Cine are dragoste nu se teme de pedeapsă pentru că nu are de ce să se teamă.

CONCLUZIE: Rugați pe Domnul să ne dea darul deosebirii duhurilor! Rugați pe Domnul să pună dragoste în noi! Rugați pe Domnul să ne dea o dragoste duhovnicească și jertfitoare!

AMIN!

DUMINICĂ, 06.01.2013

 

„O ALEGERE NEÎNȚELEAPTĂ”

Genesa 13: 1-13

 

De multe ori în viață omul este pus în situația de a alege o soluție din două (sau mai multe), o cale din două (sau mai multe), o rezolvare din două (sau mai multe). Soluția aleasă poate părea bună la început, dar ea, în esență, poate fi dezastruoasă. Biblia spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” – (Proverbe 14:12)

Lot a avut și el de ales una dintre două căi: spre Canaan sau spre Sodoma. A ales Sodoma. Oamenii au de ales între Rai și iad. Cei mai mulți aleg iadul.

 

LOT A ALES:

 

a) BELȘUGUL/BOGĂȚIA: Gen. 13: 10, 11

– Lot a văzut Câmpia Iordanului. Păcatul a venit în lume prin vedere (Gen. 3: 6). Omul vede, apoi poftește.

– Biblia face comparație între ținutul Sodomei și al Gomorei și Egipt (Gen. 3: 10). Ambele ținuturi erau bogate, dar și pline de păcat. În ținutul Sodomei și Gomorei era păcatul sodomiei (relații sexuale nepermise, între persoane de același sex), în Egipt era păcatul idolatriei (erau politeiști).

– Dumnezeu a prefăcut ținutul din Câmpia Iordanului în pustiu. El poate transforma țara bogată într-un pustiu (Ps. 107: 33, 34) și pustiul în țară înfloritoare (Isaia 51: 3). Așadar, belșugul nu ține o veșnicie. Isus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21) Despre efemeritatea bogățiilor se mai vorbește în: Ps. 39: 6; Amos 3: 10, 11; Luca 12: 13-21 (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina); Iacov 5: 1-3.

­ – Bogăția poate fi socotită ca nelegiuire dacă nu este folosită așa cum trebuie, adică dacă este folosită doar în scop personal (Ezech. 16: 49). Avraam, unchiul lui Lot, era și el un om foarte bogat. Totuși, bogăția lui nu i-a fost socotită ca nelegiuire.

 

b) BARBARIA: Gen. 13: 13

– Lot s-a târguit cu Sodomiții (Gen. 19: 8, 9). Tot la fel, oamenii încearcă să se târguiască cu păcatul.

– Lot a procedat corect, înștiințându-și întreaga familie (Gen. 19: 14). El știa că dacă nu-i va înștiința sângele lor va fi cerut din mâinile lui (Ezech. 33: 8).

– Barbaria din zilele noastre este asemenea celei din zilele lui Lot (Luca 17: 28, 29), dacă nu cumva este mai mare.

– Lot nu era hotărât să plece din acel loc (Gen. 19: 15, 16). Oamenilor le este greu să părăsească păcatul pentru că s-au obișnuit în păcat. Păcatul este un „loc călduț” pentru ei, dar la sfârșit se va vedea că acest loc îi va frige!

– Când Dumnezeu va judeca Babilonul cel mare, mai întâi Își va avertiza poporul (Apoc. 18: 4).

– Așa cum Dumnezeu a avut milă de Lot cel neprihănit, la fel are milă de cine-I este plăcut Lui (Rom. 9: 15, 16).

– Lot alege alt loc de scăpare decât cel hotărât de Dumnezeu (Gen. 19: 18-20). Țoar = mic. Cetatea Țoar era un oraș moabit. Moabul avea ca Dumnezeu suprem pe Chemoș, care înseamnă „distrugătorul”, „stăpânitorul” sau „zeul pește”, adică ceea ce la filisteni se numea „Dagon” (Judec. 16: 23).

– Cetatea Țoar era mai aproape de Sodoma decât locul hotărât de Dumnezeu pentru Lot, așadar ar fi putut fi nimicită și ea, dar Dumnezeu a salvat-o datorită prezenței lui Lot în ea. Aici se vede (încă o dată) mila Domnului.

– Când Sodoma și Gomora au fost nimicite, Lot era deja pus la adăpost (Gen. 19: 23).

 

c) BANALUL (OBIȘNUINȚA)

– Păcatul în Sodoma devenise o banalitate, o obișnuință. Lot se obișnuise cu păcatul din jurul său și probabil devenise cumva imun, chiar dacă el nu păcătuia. De multe ori și noi suntem în situația lui Lot, deși nu este normal să fie așa. Ne rugăm ca Domnul să trezească sufletele oamenilor din jurul nostru, dar noi înșine dormim. Nu mai este mult și Domnul va veni cu trâmbița. DEȘTEPTAREA! Până când noi nu ne vom trezi, să nu ne așteptăm la o trezire în jurul nostru!

 

CONCLUZIE: Pe Lot belșugul nu l-a despărțit de Dumnezeu. Tu ai lucruri care pun ziduri între tine și Dumnezeu? Lot a renunțat la lucrurile barbare care îl înconjurau. Tu la ce ai renunțat pentru Dumnezeu? Lot a ieșit din banalitate, din obișnuință, a reușit să se deosebească de cei din jurul său. Tu cu ce te deosebești de lume?

AMIN!

SODOMA ȘI GOMORA

SODOMA ȘI GOMORA

DUMINICĂ, 27.01.2013

„CREȘTINUL NERODITOR ȘI CREȘTINUL PUTERNIC”

Matei 21:18-22

1. SMOCHINUL sau CREȘTINUL NERODITOR

Smochinul neroditor reprezintă creștinul fără rod.

 

  • Câteva lucruri referitoare la smochin

–         Are denumirea științifică Ficus carica și face parte din familia ficusului.

–         Smochinii cresc sălbatic pe terenuri stâncoase și ziduri, unde alte plante dificil pot să crească. Creșterea rădăcinilor produce mișcarea solului unde sunt situate. La fel ca un astfel de smochin, creștinul trebuie să miște inimile oamenilor.

–         Frunzele lor sunt sub formă de lobi și puțin lucioase.

–         Fructele au formă conică, sunt dulci și foarte gustoase. Unii smochini rodesc chiar și de 3 ori pe an. Creștinii de câte ori pe an aduc rod?

  • Luca 13: 6-9
  • v.1 – Dumnezeu caută să găsească rod în noi. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim roditori!
  • Creștinul care nu va aduce rod este un creștin fără viață și va fi aruncat în foc. – Matei 3: 10; 7: 19; Luca 3: 9; Ioan 15: 6.
  • Creștinul neroditor fie nu este scris în Cartea Vieții, fie va fi șters din ea. – Apoc. 20: 15.
  • Singurul care poate face un creștin neroditor să rodească este Isus. – Luca 13: 8, 9.

 

2. CEL CE MUTĂ MUNTELE sau CREȘTINUL PUTERNIC

La început am vrut să intitulez predica „FĂ UN TUNEL PRIN MUNTE!”. M-am gândit, însă, că nu este biblic acest lucru, deoarece Biblia spune că noi putem porunci muntelui să se dea la o parte din calea noastră, nu să ne apucăm să săpăm tuneluri. Ca să fie foarte clar, Biblia, în acest caz, nu vorbește despre munții propriu-ziși, ci despre munții noștri de zi cu zi: grijile, îngrijorările, problemele noastre etc., pe care de cele mai multe ori noi înșine le punem între noi și Dumnezeu. Un frate predicator spunea odată că noi de multe ori ne plângem cât de mari sunt problemele noastre, adică vorbim DESPRE MUNTE, dar cel mai corect ar fi să VORBIM DIRECT MUNTELUI.

  • Pentru un om obișnuit, trebuiesc foarte multe unelte, utilaje și ecipaje ca să străpungă muntele și să construiască un tunel. Practic, ar fi imposibil așa ceva. Dar pentru un creștin sunt necesare doar două lucruri ca să mute munții din loc: credință și siguranță – Matei 21: 21, 22.
  • De ce îi trebuie siguranță creștinului? De ce nu se bazează doar pe credință? Pentru că omul nesigur este nestatornic și tulburat. – Iacov 1: 6-8; Marcu 11: 24.
  • Creștinul puternic trebuie să fie hotărât. – Matei 7: 7.
  • Creștinul puternic trebuie să fie perseverent (vezi Pilda judecătorului nedrept), nu trebuie să cedeze la primul eșec, ci să insiste și, dimpotrivă, să își plece mai des genunchii la pământ.
  • Dacă crezi, dacă ești sigur de mântuirea ta și sigur pe ajutorul Domnului, dacă ești hotărât și perseverent, munții tăi de griji și îngrijorări vor fi prefăcute în locuri netede și văile plângerilor tale vor fi astupate, căile tale strâmbe vor fi îndreptate și drumurile tale cu gropi vor fi netezite. – Luca 5: 5; Zaharia 4: 7.

 

CONCLUZIE: Dacă până astăzi nu am reușit să mișcăm inimile oamenilor, de astăzi este momentul să ne străduim mai mult! Dacă până astăzi am fost creștini neroditori, e vremea să ne trezim și să ne străduim să aducem rod, ca să nu fim aruncați în foc! Dacă până astăzi munții grijilor, îngrijorărilor și problemelor noastre încă ne stau în cale, e vremea să le poruncim să se ridice și să se arunce în marea uitării! Dacă până astăzi am fost niște creștini cu puțină credință (ca să nu spun necredincioși) și niște creștini nesiguri, de astăzi vom fi credincioși și vom avea siguranța lui Hristos! Dacă până astăzi am fost nehotărâți, a sosit vremea să fim hotărâți și perseverenți! Un eșec nu trebuie să ne împiedice, ci să ne ambiționeze să mergem mai departe!

 

AMIN!

Smochine

Smochine

7 SFATURI PENTRU CREȘTINI

Duminică, 10.02.2013

 

Filipeni 4: 1-7

 

1. RĂMÂNEȚI TARI ÎN DOMNUL!

a) Noi trebuie să rămânem tari în Domnul:

– în ciuda încercărilor:

  • Ioan 16: 33 – Noi Îl avem ÎN noi pe Hristos (Gal. 2: 20), așadar dacă El a putut să biruiască lumea, putem și noi.
  • Iacov 1: 2 – Încercările trebuie să le privim ca pe o bucurie.
  • 2 Petru 2: 9 – Domnul știe când să ne scape din încercare.

 

–         în ciuda necazurilor:

  • Neemia 9: 27 – Dumnezeu ne scapă din mijlocul necazului dacă strigi la El. (vezi și Ps. 20: 1-4)
  • Ps. 27: 5 – Cel biruitor în încercare va fi înălțat.
  • Ps. 50: 15 – Cel ce-L cheamă pe Domnul va fi izbăvit și Numele Domnului va fi lăudat de el și de toți cei care vor vedea minunea.
  • Ps. 59: 16 – Dumnezeu oferă adăpost și siguranță.
  • Ps. 77: 2; 86: 7 – Când te știi fără scăpare, când ești în mijlocul necazului, Îl cauți pe Domnul. Dar când nu ai nicio grijă, de câte ori strigi la El? De câte ori Îi mulțumești?
  • 2 Cor. 6: 4 – Îl slujim pe Domnul în orice împrejurare, nu numai când ne este bine. Oare? Chiar așa este?

 

– în ciuda vrăjmașilor:

  • 1 Sam. 18: 29 – Saul a fost vrăjmașul lui David pentru că se temea de el. Avea un complex de inferioritate. Așadar, noi suntem cei tari, nu cei ce ne dușmănesc.
  • Țef. 3: 15 – Când Domnul este cu noi, nu trebuie să ne temem de nimic. (vezi și Rom. 8: 31)
  • Ioel 2: 20 – Vrăjmașul are parte de pustiu, moarte și putregai. Dacă azi tu însuți ești vrăjmașul cuiva, ar fi bine să te pocăiești!

 

2. FIȚI CU UN GÂND ÎN DOMNUL!

– Iacov 4: 3 – Cine vrea să primească, trebuie să aibă gândul Domnului în el.

– 2 Cor. 10: 5 – Să lăsăm orice gând la o parte și să îl supunem lui Hristos.

– 1 Cor. 2: 2 – Gândul nostru trebuie să ducă la mântuirea oamenilor. Începe să te gândești la cei din casa ta!

– 1 Cor. 1: 10 – Gândurile noastre trebuie să conducă la unitate. Unitate zidește, dezbinarea nimicește. Romanii aveau un proverb: Divide et impera! (Dezbină și cucerește!). În zilele noastre, Satan duce aceeași politică: a dezbinării și cuceririi sufletelor oamenilor. De aceea, Dumnezeu ne cheamă la unitate.

3. FIȚI AJUTĂTORI! CU CINE?

– Isaia 41: 5, 6; Fapte 20: 35 – Cu cei din jurul vostru.

– 1 Cor. 16: 16; Rom. 16: 2 – În Lucrarea Domnului.

4. BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL!

– Totdeauna: 1 Tes. 5: 16;

– Cu cei din jur, adică faceți ca bucuria voastră în Domnul să fie cunoscută: Isaia 66: 10, 11.

– În încercare: Luca 6: 22, 23.

5. ARĂTAȚI-VĂ BLÂNZI FAȚĂ DE OAMENI! DE CE?

– Ps. 37: 11 – Ca să fiți moștenitori în Patria Cerească.

– Num. 12: 3 – Pentru că și alții, înaintea voastră au fost blânzi, așadar se poate.

– Prov. 15: 1 – Ca să știți potoliți pe cel mânios. Focul nu se stinge cu paie!

– Mat. 11: 29 – Pentru că Isus, care trăiește în noi, este blând. În felul acesta sufletul tău va avea odihnă acum și în veșnicie. Dacă rănești pe cineva cu vorbele tale, știi tu dacă mai ai timp să-i ceri iertare?

– 2 Tim. 2: 24 – Pentru că așa vă cere Domnul să fiți.

– Col. 3: 12 – Să ne îmbrăcăm cu haina blândeții. Blândețea ține de cald!

– Mat. 10: 16 – Trebuie să ne deosebim de restul lumii.

6. LĂSAȚI-VĂ ÎNGRIJORĂRILE ACASĂ! DE CE?

– Ps. 22: 9: Cel ce este fără griji este ca un prunc.

– Marcu 4: 18, 19 – Cel ce este cuprins de griji nu poate aduce roade.

– 1 Petru 5: 7 – Domnul se îngrijește El Însuși de noi dacă îi predăm îngrijorările noastre.

7. MULȚUMIȚI DOMNULUI TOTDEAUNA! – Efes. 5: 20; 1 Tes. 5: 18; Evr. 13: 5; 1 Tim. 6: 10.

 

Verset de final: Filip. 4: 7 – o promisiune din partea Domnului.

 

AMIN!

Duminică, 26.05.2013

 

PĂZIȚI-VĂ DE UCIGAȘI!

– Psalmul 1 –

 

Ființa noastră este alcătuită din trei părți: trup, suflet și duh. Satan vrea să le pervertească pe toate trei.

Există trei feluri de ucigași, la fel de periculoși:

  1. UCIGAȘI AI TRUPULUI

–          v. 1: Expresia „sfatul celor răi” (Biblia Cornilescu) este tradusă: „sfatul necuraților” (Biblia Cantacuzino), „sfatul necredincioșilor” (Biblia ortodoxă), „sfatul celor fărădelege” (Biblia ortodoxă din 1939 tradusă de Gala Galaction și Vasile Radu). Toate aceste categorii de oameni POATE UCIDE TRUPUL.

–          v1.: Expresia „scaunul celor batjocoritori” (Biblia Cornilescu) este tradusă: „scaunul hulitorilor” (Biblia ortodoxă), „scaunul ucigașilor” (Biblia Cantacuzino).

Așadar, cel batjocoritor poate fi hulitor sau ucigaș. El ucide trupul și sufletul. De câte ori citesc acest verset, mă gândesc că și eu aș fi putut fi un ucigaș. Scaunul celor ucigași se află în cârciumă. Cel ce stă pe el este ca un ucigaș. În primul rând un ucigaș al propriului suflet, apoi un potențial ucigaș al altora. Chiar dacă numai gândul de a face rău aproapelui său s-a născut în mintea lui, el este un ucigaș.

Ioan 8:44: Satana este un ucigaș. Slujitorul se aseamănă cu stăpânul, așa că oricine slujește lui Satan este un ucigaș. În sensul acesta, toți am fost niște ucigași, dar am fost curățiți prin jertfa Domnului Isus.

  1. UCIGAȘI AI SUFLETULUI

a)      Cei care săvârșesc păcate împotriva lor: v. 3: Omul neprihănit este ca un copac verde (plin de viață), omul nelegiuit este ca un copac uscat (fără viață). Așa am fost și noi, dar Domnul ne-a adus la viață, și încă viață din belșug. (Ioan 10: 10)

b)     Cei care săvârșesc păcate împotriva altora: Oricine urăște pe fratele său sau pe aproapele său este ucigaș fiincă el slujește lui Satan, care de la început a fost un ucigaș (1 Ioan 3: 15; Ioan 8: 44). Prin analogie, oricine iubește pe fratele sau pe aproapele său este un dătător de viață pentru că el slujește pe Hristos care este Viața (Ioan 1: 4; 4: 14; 5: 26; 6: 47; 11: 25; 14: 6; Fapte 17: 28 etc.)

c)      Cei care nu se ating de Trupul și Sângele Domnului la Cina Domnului este mort: (Ioan 6: 51-54)

  1. UCIGAȘI AI DUHULUI

–          Iuda, prin vânzarea lui, a căutat, fără să-și dea seama, să ucidă duhul ucenicilor. (Ioan 13: 18-21) Niciun ucenic, în afara lui Ioan, nu L-au urmat pe Isus la cruce.

–          Firea pământească, prin faptele ei, caută să ucidă Sau să batjocorească Dhul care este în noi. (Galateni 5: 17; Evr. 10: 29)

–          Unii pot întrista pe Duhul Sfânt. (Efeseni 4: 30)

–          Cine nesocotește Biblia, nesocotește pe Dumnezeu, deci implicit pe Duhul Sfânt. (1 Tes. 1: 6)

–          Unii pot stinge Duhul. (1 Tes. 5: 19)

–          Cei care se întorc în lume, întorcându-se în mocirla de unde au plecat nesocotesc curățirea făcută prin Duhul Domnului, deci nesocotesc Duhul Domnului. (Tit 3: 5)

–          Oamenii pot înlocui Duhul Sfânt foarte ușor cu un surogat. (2 Cor. 11: 4)

–          Unii cred că sunt mânați de Duhul Sfânt, când, de fapt, sunt mânați de un alt duh. (Luca 9: 55)

Ucigașii, de oricare fel, nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. (Apoc. 21: 8)

 

CONCLUZII:

  1. Nu săvârșiți păcate, nici împotriva dumneavoastră, nici împotriva altora!
  2. Nu vă lipsiți niciodată de Cina Domnului!
  3. Urmați Calea lui Dumnezeu, indiferent cât de greu ar fi!
  4. Nu stingeți Duhul!
  5. Nu trădați pe nimeni, iubiți pe oricine!
  6. Nu urmați faptele firii pământești, ci urmăriți roada Duhului (Gal. 5: 22, 23)!
  7. Nu întristați Duhul Sfânt!
  8. Nu nesocotiți Biblia, Cuvântul Domnului!
  9. Dacă ați părăsit mocirla păcatului, nu vă mai întoarceți acolo cu niciun chip!
  10. Nu căutați să înlocuiți Duhul Sfânt cu altceva! Nu aveți ceva la fel de prețios!
  11. Nu vă lăsați mânați de vreun duh străin!

 

AMIN!

DUMINICĂ, 30 IUNIE 2013

DATORIA SFÂNTĂ DE A IERTA

(Schiță de predică)

Matei 18: 21-35

  1. DE CE SĂ IERTĂM?

–          Matei 6: 12; Efes. 4: 32; Col. 3: 13 – Iertarea lui Dumnezeu este condiționată de iertarea noastră.

–          2 Cor. 2: 10-11 – Trebuie să iertăm pentru ca Satana să nu aibă vreun câștig de la noi.

–          2 Cor. 2: 5-7 – Trebuie să iertăm pe cel pedepsit ca să nu fie doborât.

–          Gen. 50: 19-21 – Trebuie să iertăm ca să dovedim că suntem mai buni decât cei de lângă noi.

–          Prov. 11: 17 – Trebuie să iertăm ca să-i fie bine sufletului nostru.

–          Matei 9: 13 – Trebuie să iertăm pentru că Domnul ne poruncește să avem milă. Nu există milă fără iertare, nici iertare fără milă.

  1. PE CINE SĂ IERTĂM?

–          Genesa 50: 16-21 – Pe cei care ne-au greșit. Însă nu avem puterea decât să iertăm celor care greșesc față de noi, nu celor care păcătuiesc față de Dumnezeu, așa cum cred preoții. Numai Dumnezeu poate ierta de păcate.

–          Deut. 15: 1, 2 – Pe datornicii care nu au cu ce plăti.

  1. CÂND SĂ IERTĂM?

–          Trebuie să iertăm AZI, ACUM. MÂINE s-ar putea să nu mai apucăm.

–          Luca 17: 3, 4 – Uneori este nevoie să iertăm după ce mustrăm. Nu trebuie ca cel mustrat să fie lăsat de izbeliște, ci sprijinit să-și revină.

  1. CUM SĂ IERTĂM?

–          Col. 3: 13 – Trebuie să iertăm așa cum ne-a iertat și Hristos pe noi: adică din toată inima.

–          Matei 5: 46-48 – Trebuie să iertăm fără a avea pretenția să fim răsplătiți.

Trebuie să scoatem din vocabularul nostru expresia: „Te iert, dar nu te uit”!

poze-iertare-in-dragoste

DUMINICĂ, 14.07.2013

 

IZVOARELE INIMII

– Matei 12: 33-37 –

 

  1. IZVORUL BUN AL INIMII

a)      Inima poate fi depozitarul minunilor lui Dumnezeu, văzute de oameni – Deut. 4: 9, 39.

b)      Inima poate fi depozitarul lucrurilor curate – 1 Împ. 3: 6; 9: 4, 5.

c)      Inima poate fi depozitarul credincioșiei omului – 1 Cron. 29: 9; Rom. 10: 10. O astfel de inimă este plăcută Domnului (2 Cron. 16: 9a).

d)      Inima poate fi depozitarul dragostei omului față de Dumnezeu – Ps. 18: 1.

e)      Inima poate fi depozitarul Cuvântului lui Dumnezeu – Iov 22: 22; Luc. 8: 15.

f)       Inima poate fi depozitarul înțelepciunii – Ps. 90: 12.

g)      Inima poate fi depozitarul Legii lui Dumnezeu – Is. 51: 7a.

h)     Inima poate fi depozitarul fricii de Domnul – Ier. 32: 40.

i)        Inima poate fi depozitarul (locuința) Duhului Sfânt – 2 Cor. 1: 22; Gal. 4: 6.

j)        Inima poate fi bună – 1 Cron. 29: 19.

k)      Inima poate fi curată – Ps. 51: 10; Fapte 2: 46.

l)        Inima poate fi darnică – Rom. 12: 8.

m)   Inima poate fi înnoită, în sensul bun – Ezech. 36: 26.

n)     Inima poate fi plină de prezența lui Hristos – Gal. 2: 20; Efes. 3: 17.

o)      O inimă bună lucrează în unitate – 2 Cron. 30: 12; Fapte 4: 32.

  1. IZVORUL RĂU AL INIMII

a)      Inima poate fi împărțită – 2 Cron. 25: 2.

b)      Inima poate fi prefăcută (fățarnică) – Ps. 12: 2.

c)      Inima poate fi rea și necredincioasă – Evr. 3: 12.

d)      Inima poate fi răzbunătoare – Ps. 55: 21.

e)      Inima poate fi trufașă – Prov. 16: 5.

f)       Inima poate fi răzvrătită – Ier. 22: 17.

g)      Inima poate fi idolatră – Ezech. 11: 21; 14: 3-5.

h)     Inima poate fi înnoită, în sensul rău – Dan. 4: 16.

i)        Inima poate fi împietrită – Exod7: 14; Mat. 19: 8.

j)        Inima poate fi schimbătoare – Exod 14: 5.

ÎNCHEIERE: Cele două izvoare nu pot exista în aceeași inimă, pentru că nu se poate să izvorască din aceeași inimă apă curată și apă murdară. DIN INIMA TA CE FEL DE IZVOARE IZVORĂSC?

 

CÂNTARE: „Cu inima și gura mea” (cântarea 19).

imagini-dragoste-22

DUMINICĂ, 1 SEPTEMBRIE 2013

– O nuntă pe care o așteptăm: nunta din cer –

Matei 22: 1-14

INTRODUCERE

Scriitorul danez Hans Christian Andersen a scris, printre multele sale povești pentru copii, o poveste care se numește „Hainele cele noi ale împăratului”. În această poveste se vorbește despre faptul că împăratul a cumpărat de la un negustor niște material invizibil din care și-a croit niște haine pentru nunta fiicei sale. De fapt, practic el nu cumpărase nimic de la negustor, așa că și-a croit hainele cele noi pentru nuntă din… nimic, adică atunci când s-a „îmbrăcat” cu ele era, practic, dezbrăcat. Nouă Domnul Isus ne-a dat o haină nouă, haină cu care trebuie să fim îmbrăcați la nunta Mielului. Din păcate, însă, mulți dintre noi au dezbrăcat de mult timp această haină, însă ei tot se cred îmbrăcați.  Adică sunt unii care încă se mai cred pocăiți, dar sunt departe de Calea Domnului.

CINE SUNT CEI POFTIȚI LA NUNTĂ?

a)      Oamenii din vremea lui Noe – v. 3.

b)      Evreii – v. 4-7.

c)      Neamurile – v. 8-10.

CINE ESTE CEL CARE NU AVEA HAINA DE NUNTĂ?

Ca să înțelegem asta, să vedem câteva aspecte legate de această nuntă.

  • Isus Hristos este Mirele – Matei 9: 15.
  • Mireasa este Biserica lui Hristos, indiferent de denominațiune – 2 Cor. 11: 2; Efes. 5: 30-32; Apoc. 21: 2, 9, 10. Aici Ioan nu se referă la zidurile cetății, ci la faptul că poporul din Noul Ierusalim este Biserica sau Mireasa.
  • Haina de nuntă sunt faptele neprihănite – Apoc. 19: 7, 8. Așadar, cel care nu avea haina de nuntă nu era îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, ci în propriile sale haine, care sunt faptele firii pământești: lăcomia (1 Tes. 2: 5), răutatea (1 Pet. 2: 16), viclenia (Mat. 7: 15) și altele ca acestea. Despre un astfel de om Biblia spune: 1 Cor. 6: 10; Apoc. 21: 8; Apoc. 22: 15. Hainele proprii ale unui astfel de om pot reprezenta, însă, și faptele bune. Mulți cred că ajung în cer doar făcând fapte bune, dar fără să aibă vreo legătură cu Hristos. Biblia ne învață că faptele trebuiesc împletite cu credința.
  • Biserica trebuie să fie sfântă și fără prihană – Efes. 5: 27. Noi nu trebuie să mergem la Nunta Mielului în hainele noastre, ci în haina SA de nuntă, o haină pe care am primit-o în dar când ne-am botezat – Gal. 3: 27; Apoc. 19: 7; Apoc. 3: 4, 5.
  • Oamenii refuză chemarea lui Isus pe niște motive neîntemeiate – Luca 14: 16-24.

v. 18 – „am cumpărat un ogor”. Oare l-a cumpărat chiar în ziua aceea și n-a avut timp să-l vadă? Oare nu avea timp a doua zi să îl vadă?

v. 19 – „am cumpărat cinci perechi de boi”. Oare i-a cumpărat chiar în ziua aceea și n-a avut timp să-i încerce? Oare nu avea timp a doua zi să îi încerce?

v. 20 – „m-am însurat”. Oare s-a însurat chiar în ziua aceea și n-a avut timp să-și cunoască nevasta? Oare nu avea timp după aceea să stea toată viața cu ea și să o cunoască?

  • Cel îmbrăcat în neprihănire nu mai poate păcătui – Col. 3: 8-12; Rom. 13: 11-14; Efes. 4: 20-24.

ÎNTREBARE: Cum ne-am păstrat haina de nuntă?

8 PAȘI AI LUI PAVEL ÎN AFLAREA CREDINȚEI

-Faptele Apostolilor 22: 1-21-

 

  1. AUZIREA

–          Rom. 10: 14-18: În vestirea Evangheliei există câțiva pași, la fel de importanți: trimitere (misiune), propovăduire (vestire), auzire, credință, chemare (a lui Dumnezeu). Nu toți urmează, însă, Evenghelia.

–          Gal. 3: 1, 2: În urma auzirii credinței Duhul Sfânt este cu noi.

  1. ILUMINAREA:

–          Ps. 112: 4: Cel fără prihană luminează, lumina lui este văzută de cei din jurul lui (Mat. 8: 16).

–          Ps. 119: 105: Biblia ne călăuzește pe Calea Domnului.

–          Ps. 119: 130: Biblia dă lumină și pricepere celor sinceri.

–          Prov. 6: 23: Suntem iluminați prin învățătură.

–          Isaia 9: 2; 60: 19: Lumina noastră este Domnul Isus sau Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1: 1).

–          Matei 5: 14-16: Unii văd lumina din noi, dar nu aud Glasul Domnului.

  1. ORBIREA POZITIVĂ

–          Este singurul caz cunoscut care, după vindecare, a propovăduit Evanghelia. Un orb, în timpul orbirii lui, are nevoie de cineva care să-l călăuzească. Acest lucru înseamnă că orbirea lui Saul (viitorul Pavel) a avut drept scop ca acesta să se lase călăuzit de Domnul Isus.

–          Saul a avut o orbire temporară. Din punct de vedere științific, orbirea poate fi și permanentă. Ea poate fi congenitală (din naștere) sau dobândită (în urma unor boli, accidente etc.).

–          Orbirea spirituală are un singur medicament, recomandat de Domnul Isus: Apoc. 3: 17, 18.

  1. RIDICAREA

–          După ce cazi, trebuie să te ridici. Pentru asta ai nevoie de ajutor de la cei mai tari în credință, dar mai ales de la Domnul Isus. El nu te părăsește niciodată, pe tot parcursul vieții – Evr. 13: 5b. Din păcate, unii nu pot să se mai ridice.

  1. CĂLĂUZIREA

–          Noul creștin nu trebuie lăsat de izbeliște. El trebuie călăuzit, sprijinit.

 

  1. VINDECAREA (POCĂINȚA)

–          Nu este vorba despre vindecare fizică, ci despre vindecare spirituală, vindecarea de necredință.

  1. BOTEZUL

–          Actul botezului este un simbol prin care este dovedită schimbarea cugetului (mărturia unui cuget curat) – 1 Petru 3: 21

 

  1. TRIMITEREA (VESTIREA EVANGHELIEI)

–          Matei 28: 19, 20: Vestirea Evangheliei trebuie să se finalizeze cu ucenicizare. Pavel nu s-a oprit doar la a vesti Evanghelia neamurilor, ci a căutat să facă și ucenici. Mai mult, în cele trei călătorii misionare el a înființat biserici.

–          Marcu 16: 15, 16: După ce li se vestește Evanghelia, cei care cred trebuie să se boteze. Botezul biblic este cel făcut la maturitate spirituală, nu botezul pruncilor.

CONCLUZII:

–          Cunoștința despre Cuvântul lui Dumnezeu nu aduce neapărat credință. Cel mult râvnă.

–          Poți să știi, dar să nu știi să aplici. Pavel nu poate fi bănuit că nu cunoștea Scripturile.

–          Poți să cunoști Biblia, dar să o interpretezi după cum vrei sau după cum crezi. Asta nu te face mai credincios – 1 Cor. 8: 1

–          Îndemn de final: 2 Petru 1: 5-9.

 

AMIN!

SFATURI PENTRU O VIAȚĂ BUNĂ

 

1 Tesaloniceni 4

 

  1. NU VĂ PLAFONAȚI ÎN A FI PLĂCUȚI LUI DUMNEZEU!

–          Exod 28: 38 – să fii plăcut lui Dumnezeu este o cinste.

–          Proverbe 11: 20 – cei neprihăniți sunt plăcuți Domnului.

–          Proverbe 12: 22 – cei ce spun adevărul sunt plăcuți Domnului.

–          1 Corinteni 10: 1-10 – să ne deosebim de înaintașii noștri printr-o credință mai stabilă și mai bine înrădăcinată.

  1. SFINȚIȚI-VĂ!

–          Iosua 3: 5 – dacă vreți ca Dumnezeu să facă lucruri minunate în biserică.

–          2 Cronici 29: 5 – prin prezența la biserică și prin curățirea răului.

–          Levitic 20: 7 – pentru că Dumnezeu este sfânt iar noi am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui.

–          Ioan 17: 19 – pentru că Domnul Isus S-a sfințit ca să fie o pildă pentru noi și să fim sfințiți prin adevăr (Ioan 14: 6)

–          Romani 1: 7 – pentru că suntem chemați la sfințire.

–          Coloseni 1: 21, 22 – prin împăcarea cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.

–          1 Petru 1: 16 – pentru că este scris.

  1. FIȚI CINSTIȚI CU FRAȚII ȘI SURORILE!

–          Fapte 7: 26 – nu vă păcăliți unul pe altul.

–          1 Corinteni 6: 8, 9a – dacă vreți să intrați în Împărăția Cerurilor.

–          1 Petru 1: 22; 2: 17 – iubiți-vă fără prefăcătorie

  1. PUNEȚI-VĂ ORDINE ÎN VIAȚĂ!

–          1 Timotei 3: 8-13 – o viață după voia lui Dumnezeu pe care se cuvine să o trăiască nu numai diaconii, ci toți creștinii.

  1. AVEȚI NĂDEJDE ÎN ÎNVIERE!

–          Fapte 2: 26, 27 – pentru că a fost profețită.

–          Romani 15: 13 – prin credință.

–          Romani 6: 5 – pentru că și Domnul Isus a înviat.

–          1 Cor. 15: 12-18 – pentru că este dovedit că Biblia este adevărată, nu minte.

AMIN!

CONDUCĂTORUL LUMII ACESTEIA

Exod 8: 1-15

 

a)      V. 7: este un imitator foarte bun

–          Acolo unde este Lucrarea lui Dumnezeu, nici Satan nu stă degeaba.

 

b)      V. 10: este un falsificator foarte bun

–          „Mâine” poate fi ziua Satanei. Dumnezeu spune „astăzi”, așadar „astăzi” este ziua Domnului (Matei 6: 11; 21: 28; Luca 19: 5, 9; 23: 43; Evrei 3: 7, 8, 13, 15; 4: 7)

c)      V. 14: păcatul „pute”, deci până la urmă iese la iveală

–          Irod a murit mâncat de viermi din cauza păcatului lui (Fapte 12: 21-23)

d)      V. 15: Satana este un ipocrit (putem spune chiar „maestru” în ipocrizie)

–          Și pentru noi faraonul lumii acesteia a fost ipocrit cu noi când eram în lume.

–          El este între fiii lui Dumnezeu (Iov 1: 7; 2: 1), deci nu trăiește undeva ascuns. Este între noi.

–          Oriunde merge omul credincios, merge și Satana ca să-l pârască. (Zaharia 3: 1)

–          Satana a căutat să-L înșele până și pe Domnul Isus când L-a ispitit.

–          Satana se poate preface chiar în înger de lumină. (2 Corinteni 11: 14)

e)      Satana este un hoț (Marcu 4: 15)

–          El fură Cuvântul lui Dumnezeu din inimile oamenilor.

f)       Satana este un mincinos (Fapte 5: 3)

 

AMIN!

Duminică, 16.02.2014

CUM NE EDUCĂM COPIII

Luca 19: 13-15

 

  1. COPIII TREBUIE SĂ ASCULTE DE DUMNEZEU

–          Num. 6: 22-27 – Dumnezeu binecuvântează copiii.

–          Ios. 24: 15b – E bine ca familia să slujească Domnului în întregime.

–          Ps. 45: 16a – Copiii sunt urmașii părinților în biserică.

–          Ps. 78: 5-7 – Copiii trebuie să asculte de Dumnezeu.

–          Prov. 14: 26 – Dumnezeu ocrotește copiii.

–          1 Cor. 7: 14 – Copiii dintr-o familie creștină sunt sfinți.

  1. COPIII TREBUIE SĂ ASCULTE DE PĂRINȚI

–          Ps. 128: 3 – Copiii sunt prețioși în ochii părinților.

–          1 Tim. 3: 4, 12 – Copiii trebuie să fie educați pentru a asculta de părinți.

–          Prov. 13: 22 – Copiii sunt moștenitori.

–          Prov. 17: 6 – Copiii sunt oglinda părinților. Primele modele pentru copii sunt părinții.

–          Ps. 20: 7 – Neprihănirea părinților aduce binecuvântare peste copii.

–          Efes. 6: 4; Prov. 22: 6 – Părinți, aveți grijă cum vă educați copiii!

–          1 Cor. 13: 11 – Trebuie să ne educăm copilul ținând cont de vârstă, adică cu cât crește mai mare putem să-l învățăm lucruri mai mari.

  1. COPIII TREBUIE SĂ ASCULTE DE PROFESORI
  2. COPIII TREBUIE SĂ SE COMPORTE CIVILIZAT ÎN SOCIETATE. Dacă primele trei criterii sunt respectate, al patrulea vine de la sine.

download1

DUMINICĂ, 8 IUNIE 2014

Fapte 2: 1-21

 

De ce să fim plini de Duhul Sfânt?

 

  1. Ca să știm să răspundem celor ce ne cer socoteală de credința noastră: Marcu 13: 11; Luca 12: 11, 12
  2. Ca să avem bucurie: Luca 10: 21; 1 Tesaloniceni 1: 6
  3. Ca răspuns la cererile noastre: Luca 11: 13
  4. Ca să știm ceea ce avem de făcut: Ioan 14: 26; Fapte 20: 23
  5. Ca să vestim Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală: Fapte 4: 31
  6. Ca să nu fim înșelați: Fapte 5: 3
  7. Ca să putem face lucrarea la care ne-a chemat Dumnezeu: Fapte 13: 2; 20: 28; 2 Corinteni 6: 3-6
  8. Ca să nu facem lucrarea Domnului de capul nostru: Fapte 16: 6, 7
  9. Ca să avem o vorbire înțeleaptă: 1 Corinteni 2: 13
  10. Ca să avem pecetea Duhului Sfânt: Efeseni 1: 13, 14
  11. Ca să fim oameni noi: Tit 3: 5; 2 Corinteni 3: 18; Romani 8: 9
  12. Ca să avem libertate în Hristos: 2 Corinteni 3: 15-17
  13. Ca să fim fiii lui Dumnezeu: Romani 8: 14
  14. Pentru că suntem Templul lui Dumnezeu: 1 Corinteni 3: 16

 Ca să judecăm lucrurile după voia lui Dumnezeu: 1 Corinteni 2: 15

doveflying

DUMINICĂ, 27 IULIE 2014

 

„Roada Duhului Sfânt”

Galateni 5: 22, 23; 1 Corinteni 13

 

  • Roada Duhului Sfânt sunt trăsăturile de caracter care îi definesc pe adevărații creștini.
  • Să ai roada Duhului Sfânt în tine înseamnă ca alții să-L vadă pe Isus în tine.
  • În Biblia ortodoxă tradusă de Gala Galaction și Vasile Radu în anul 1939 apare expresia „roadele Duhului”.

 

Definiție:

  • roadă sau rod: Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni).

Roada Duhului = Dragoste = Caracterul creștin

 

Trei tipuri de roadă:

  1. ROADA NECESARĂ

Definiție: necesar – 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date).

 

Unde este necesară roada?

  1. În vorbire: 1 Cor. 13: 1 – dacă aș vorbi în limbi omenești sau îngerești, dar nu aș fi cu adevărat creștin pentru a-mi susține mărturia, aș fi o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Mărturia mea determină pe oameni să vină la biserică și să-L caute pe Dumnezeu. Așadar, mărturia noastră trebuie să fie nealterată și să-L oglindească pe Dumnezeu.
  2. În slujire: 1 Cor. 13: 2 – Dacă aș avea darul proorociei, care este cel mai mare dintre darurile de vorbire, și dacă aș putea înțelege toate tainele și aș avea toată cunoștința, care este cel mai important din darurile de descoperire, și dacă aș avea credința care mută munții, care este cel mai mare din darurile de putere, dar nu aș avea caracterul creștin, eu însumi nu sunt
  • Matei 7: 16; Matei 7: 22, 23
  • Duhul Sfânt ne pregătește ca să fim stăpânitori și să domnim împreună cu Hristos, de aceea noi trebuie să fim ca și El. (Apoc. 2: 26, 27)
  1. În jertfire: 1 Cor. 13: 3 – Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea celor săraci, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, dar dacă nu am caracterul creștin, eu nu aș câștiga Dumnezeu iubește pe cei săraci și avertizează pe cei bogați că se vor tângui și vor plânge în zilel din urmă pentru că au oprit plata lucrătorilor. A da săracilor înseamnă mai mult decât a le vorbi despre Dumnezeu și aceasta trebuie să vină din natura lui Hristos care este în noi.

 

  1. ROADA REVIZUITĂ

Definiție: revizuit – Reexaminat, corectat, modificat.

Ai totdeauna roada Duhului Sfânt? Adică: iubești totdeauna pe aproapele tău și pe vrăjmașul tău? ești tot timpul bucuros, chiar și la necaz? ai tot timpul pace, chiar și când ești în valea umbrei morții? ești tot timpul îndelung răbdător, așa cum a fost Isus pe cruce și cum este și azi așteptând oamenii să vină la pocăință? ești tot timpul bun chiar și cu cei care îți fac răul? faci tot timpul bine chiar și vrăjmașului tău? ai tot timpul credincioșie chiar și când ți se pare că Dumnezeu nu-ți mai răspunde la rugăciuni? ești tot timpul blând chiar dacă viața îți rezervă numai încercări? îți înfrânezi totdeauna poftele, chiar dacă firea te îndeamnă să ți le satisfaci?

Aici cuvântul „dragoste” este traducerea din limba greacă a cuvântulu „agape”, dragoste care curge direct din Dumnezeu (Rom. 5: 5)

Ioan 3: 16 – dragostea supremă a lui Dumnezeu.

Ioan 15: 12, 13 – dragostea lui Isus pentru noi.

Parafrazând un cercetător al Bibliei, putem spune:

  • Bucuria este dragostea ce înveselește.
  • Pacea este dragostea în odihna plină de încredere.
  • Îndelunga răbdare este dragostea în încercare.
  • Bunătatea este dragostea în societate.
  • Facerea de bine este dragostea în acțiune.
  • Credincioșia este dragostea în timp.
  • Blândețea este dragostea în pregătire.
  • Înfrânarea poftelor este dragostea în disciplină.

 

 

  1. ROADA RĂSPLĂTITĂ

Definiție: răsplăti – 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși.

Avantaje veșnice ale roadei răsplătite:

  1. Este veșnică: caracterul creștin este singura parte din veșnicie pe care o avem încă de pe acum. Toate vor trece (1 Cor. 13: 8), dar roada Duhului (adică dragostea sau caracterul creștin) va rămâne.
  2. Aduce maturitate: Noi toți suntem copiii Domnului, dar în diferite stadii de dezvoltare (1 Cor. 3: 2, 3; Evr. 5: 12, 13):
  • nașterea din nou;
  • „laptele duhovnicesc” prin hrănirea continuă din Cuvântul Domnului;
  • maturitate spirituală, atunci când permitem Duhului Sfânt să producă roada caracterului creștin în viețile noastre cooperând cu El.

Ioan 15: 1-5: rămânerea în Hristos implică unirea cu El (v. 1, 2), curățare sau disciplinare (v. 2) și aducerea de roadă sau rodnicie (v. 5).

1 Petru 1: 5-8: procesul cultivării roadei Duhului.

  1. Aduce mulțumire: 1 Cor. 13: 12 – Când vom fi înaintea lui Isus vom ști, în sfârșit, cum trebuie să arate un creștin matur. Trebuie să aducem roada Duhului în viețile noastre ca să experimentăm mulțumirea răsplătirii noastre.

 

CONCLUZIE: Isus a avut roada Duhului Sfânt? Atunci, în conformitate cu Galateni 2: 20 care spune că Isus trăiește în noi, și noi trebuie să avem roada Duhului Sfânt ca să dovedim că într-adevăr Isus trăiește în noi.

 

VERSET DE FINAL: Galateni 2: 20

 

DUMINICĂ, 03.08.2014

 

„Pervertirea (stricarea) poruncilor lui Dumnezeu”

 

Marcu 7: 1-13

 

PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica.

 

De multe ori, oamenii se comportă asemeni unor copii. Dacă unui copil îi spui să nu facă un lucru pentru că nu e voie, tocmai pe ăla îl face. La fel și adulții, știu că anumite lucruri sunt rele și nu ar trebui făcute, dar tocmai pe acelea le fac. De ce? Să luăm la rând cele 10 porunci.

  • 2-4: se vorbește despre spălarea ritualică. Aici fariseii se aseamănă cu musulmanii din ziua de azi care practică spălarea sau îmbăierea ritualică în anumite situații.
  • Isus nu era împotriva spălării cu scop de curățire, ci a unui ritual care nu avea nimic în comun cu Dumnezeu.
  • A face ce nu trebuie să faci și a nu face ce trebuie să faci înseamnă schimbare, pervertire, stricare.

 

  1. Pervertire prin obiceiuri și tradiții
  • 6: falsa evlavie – 2 Tim. 3: 5;
  • 7: tradiția omenească (din rândul oamenilor din lume sau din rândul creștinilor) – Col. 2: 20-23; Evr. 13: 9; Isaia 28: 13 (învățături fără folos, care duc la rătăcire sau la moarte);
  • 2: 19 – învățătura și închinarea idolatră;
  • 8, 9: înlocuirea poruncilor lui Dumnezeu cu tradiția;
  • 13: În Biblia Cantacuzino „ați desființat” este tradus prin „călcând”, iar într-o traducere din limba engleză este tradus: „făcând Cuvântul lui Dumnezeu fără efect”. Cuvântul Domnului nu poate fi desființat, dar poate fi încălcat sau poate fi făcut fără efect.

 

  1. Pervertire prin schimbare

Sataniștii folosesc simboluri creștine așezate invers și fac lucruri invers față de cum scrie în Biblie. De aceea, credem că schimbarea poruncilor lui Dumnezeu este satanică.

  1. porunca I: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Ex. 20: 2, 3) – oamenii au schimbat această poruncă prin închinarea la: Zamolxe (cel mai mare zeu dac), Budda, Allah etc.
  2. porunca II: „Să nu-ți faci chip cioplit/să nu te închini la idoli” (Ex. 20: 4-6) – oamenii au schimbat această poruncă prin închinarea la diferiți idoli (Rom. 1: 22, 23; Isaia 40: 18-20; 44: 8-20; 1 Sam. 15: 23a; Ier. 50: 38; Iona 2: 8). Și pocăiții pot avea idoli: răutatea, neiertarea, lăcomia, lipsa de la adunare etc.
  3. porunca III: „Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău” (Ex. 20: 7)

Cum poți lua în deșert Numele Domnului?

  1. prin negarea lui Dumnezeu (ateism);
  2. prin injurii la adresa lui Dumnezeu;
  3. prin folosirea Numelui lui Dumnezeu în diferite contexte (de exemplu, la cârciumă);
  4. prin folosirea Numelui lui Dumnezeu în blesteme, descântece, vrăjitorii, jurăminte false (Lev. 19: 12);
  5. prin folosirea în batjocură a Numelui lui Dumnezeu;
  6. prin rostirea unor preziceri în Numele Domnului când Domnul nu a vorbit (Ezech. 13: 1-6)
  7. Prin exagerarea experienţele noastre, sau atribuirea acestora lui Dumnezeu, când Domnul nu a lucrat intenţionat în sau cu noi (Rom. 15: 18) etc.
  8. porunca IV: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești” (Ex. 20: 8-11) – oamenii tocmai duminica își găsesc altceva de făcut și nu vin la adunare;
  9. porunca V: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Ex. 20: 12) – de multe ori copiii se răscoală împotriva părinților și părinții împotriva copiilor;
  10. porunca VI: „Să nu ucizi” (Ex. 20: 13) – crimele s-au înmulțit, chiar într-un popor care spune că este creștin de 2000 de ani;
  11. porunca VII: „Să nu preacurvești” (Ex. 20: 14) – tinerii din ziua de astăzi au relații intime înainte de căsătorie sub pretextul că trebuie să „se cunoască”, să vadă dacă sunt compatibili, iar adulții au de multe ori relații extraconjugale. De asemenea, rata divorțurilor este în continuă creștere, în vreme ce rata căsătoriilor este în scădere, mulți aleg să trăiască în concubinaj spunând că „nu-i ține o hârtie”;
  12. porunca VIII: „Să nu furi” (Ex. 20: 15) – în ziua de azi oamenii fură pe rupte, în frunte cu cei care conduc țara. Unii dintre ei nu ajung în închisoare.
  13. porunca IX: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău/să nu minți” (Ex. 20: 16) – cei mai mulți oameni mint din diferite motive. La tribunal mulți jură strâmb fie ca să-și apere propriile interese, fie ca să le apere pe ale altora, în mod nejustificat.
  14. porunca X: „Să nu râvnești” (Ex. 17) – mulți sunt invidioși pe ceea ce au alții pentru că ei nu pot avea.

 

CONCLUZIE: 1. Un adevărat creștin nu trebuie să respecte obiceiurile sau tradițiile care îl pot despărți de Dumnezeu. 2. Un adevărat creștin împlinește poruncile lui Dumnezeu.

 

DUMINICĂ, 17.08.2014

 

„Despre iubire și iertare”

Dimineață: 1) „Despre iubire”

Matei 5: 38-48

 

INTRODUCERE

 

  • 39: creștinii au ajuns să uite să mai întoarcă și celălalt obraz.
  • 40: sunt creștini care se judecă între ei.
  • 44: creștinii au uitat să-și iubească vrăjmașii, să se roage pentru ei, să-i binecuvânteze și să le facă bine.
  • 45: Dumnezeu nu este ca un om.
  • 48: suferirea răului și iubirea vrăjmașilor conduce la desăvârșire.

 

Termenul „iubire” din Biblie are mai multe sensuri. Ne vom referi la trei dintre ele.

  1. IUBIREA LUI DUMNEZEU
  • 3: 9 – Dumnezeu iubește pe cei care Îl respectă și împlinesc Biblia.
  • Ioan 16: 27 – Dumnezeu iubește pe cei ce cred.
  • 43: 4; Ioan 3: 16 – Credincioșii au foarte mare preț în ochii lui Dumnezeu.
  • 31: 3 – Iubirea lui Dumnezeu nu are nici început, nici sfârșit, este veșnică.
  • Osea 14: 4 – Dumnezeu iubește pe cei ce se întorc la El.
  • 3: 19; Prov. 3: 12 – Dumnezeu ne pedepsește pentru că ne iubește și vrea să ne îndreptăm.
  • 7: 8; 2 Sam. 22: 20 – Dumnezeu ne-a scos din robia păcatului pentru că ne-a iubit.

 

  1. IUBIREA FAȚĂ DE DUMNEZEU
  • 18: 1 – Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu din inimă.
  • 9: 4 – Dumnezeu dă îndurare celor ce-L iubesc.
  • Ioan 21: 15-17; 1 Ioan 4: 20, 21 – Nimeni nu poate păstori o biserică dacă nu-L iubește pe Dumnezeu și pe frați.
  • 5: 31 – Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu împărtășesc această iubire.
  • 5: 11 – Cine iubește pe Dumnezeu are bucurie.
  • 26: 8 – Iubirea față de Dumnezeu presupune să iubești biserica și prezența la biserică.
  • 8: 28; 1 Cor. 2: 9 – Dumnezeu a pregătit lucruri minunate pentru cei ce-L iubesc.
  • 1: 12 – Cine iubește pe Dumnezeu va primi cununa vieții.
  • 12: 10 – dacă iubim aproapele nostru, trebuie să arătăm că-l prețuim.

 

  1. IUBIREA ÎNTRE OAMENI:
  • IUBIREA APROAPELUI;
  • Ioan 13: 34; 2 Cor. 11: 9-12 – Iubirea față de aproapele trebuie săfie una jertfitoare.
  • 13: 6-8 – Iubirea aproapelui nu înseamnă să faci ce face el, nici să ții ascuns ce face el.
  • 1 Corinteni 11: 16 – Cine iubește pe aproapele său nu trebuie să se certe.
  • 1 Ioan 3: 14 – Cine nu iubește pe fratele său este ca și mort.
  • 1 Ioan 3: 18 – Iubirea trebuie dovedită.

 

  • IUBIREA VRĂJMAȘULUI.
  • 109: 1-4 – Cine își iubește vrăjmașul se roagă pentru el.

 

CONCLUZIE: Dacă spunem că iubim pe Dumnezeu, trebuie să iubim și pe aproapele nostru, dar și pe vrăjmașul nostru. Nu prin vorbe, ci prin fapte.

 

AMIN!

 

 

După amiază: 2) „Despre iertare”

Matei 18: 21-35

 

„Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.” – Mark Twain

„Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.” – Napoleon Bonaparte

 

INTRODUCERE:

  • v: 22 – Trebuie să iertăm pe fratele nostru în permanență, adică să nu ținem dușmănie.
  • 27-30 – Dumnezeu ne-a iertat și nu ține ură pe noi, dar noi uităm să iertăm pe aproapele nostru.
  • 34, 35: Dumnezeu urăște ipocrizia.

 

  1. IERTAREA LUI DUMNEZEU
  • CONDIȚIONATĂ:
    • 18: 26 – Dumnezeu iartă mulțimi de oameni, chiar orașe dacă printre ei sunt mai mulți credincioși.
    • 2 Cron. 7: 13, 14; Ier. 3: 22 – Dumnezeu iartă oamenii, cu condiția să se întoarcă la El.
    • 2 Sam. 12: 13, 14 – Un păcat iertat salvează de la moarte, o fărădelege duce la moarte.
    • 6: 12-15 – Dumnezeu ne iartă dacă și noi iertăm.
    • Luca 7: 47 – Dumnezeu iartă mult cui iubește mult. Iubirea și iertarea sunt legate între ele.
    • 14: 20-23 – Iertare urmată de dreptate.

 

  • NECONDIȚIONATĂ:
  • 33: 8; 5: 7 – Dumnezeu iartă toate nelegiuirile, cu excepția închinării la idoli care este păcat împotriva Duhului Sfânt.
  • 2 Cron. 30: 18-20 – Dumnezeu iartă poporul dacă se găsește cineva să mijlocească.
  • Luca 7: 41-43 – Cu cât Dumnezeu ne iartă mai multe păcate, cu atât Îl iubim mai mult pentru că vedem bunătatea Lui.
  • 2: 13 – Iertarea lui Dumnezeu duce la viața cu El.
  • Fapte 13: 38, 39 – Prin har suntem iertați de faptele de care nu puteam fi iertați prin Lege.

 

  1. IERTAREA ÎNTRE OAMENI:
  • IERTAREA APROAPELUI:
    • 2 Cor. 2: 10, 11 – Trebuie să iertăm pe aproapele nostru ca Satana să nu aibă vreun câștig de la noi. Satana se bucură când noi nu iertăm, pentru că știe că putem să o facem, dar nu vrem.
    • 4: 31, 32; Col. 3: 13 – Iertarea jertfitoare.
    • 2 Cor. 2: 6, 7 – Cel pus sub disciplină trebuie iertat ca să nu fie doborât de întristare.
    • 3: 13 – Să nu ne plângem unii de alții, ci să ne iertăm.

 

  • IERTAREA VRĂJMAȘULUI:
    • Luca 23: 34 – Dacă Domnul Isus a iertat pe vrăjmașii care L-au răstignit, cu atât mai mult noi trebuie să ne iertăm vrăjmașii.

 

CONCLUZIE: Dacă vrem să fim iertați, trebuie să iertăm.

 

AMIN!

DUMINICĂ, 24.08.2014

– Dimineața –

 

„Îngrijorarea față de lucrurile lumii și față de lucrurile lui Dumnezeu”

Matei 6: 19-34

 

Îngrijora = a inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma

Îngrijorarea provoacă stress.

Boli grave provocate de stress: tulburări psihice, boli ale aparatului digestiv, boli cardiovasculare, migrene și sindrom vertiginos, boli de piele, cancer, boli ale sistemului reproducător, diabetul zaharat, boli alergice, Alzheimer etc.

 

  1. ÎNGRIJORAREA FAȚĂ DE LUCRURILE LUMII SAU ALE FIRII
  • Luca 10: 41, 42 – Îngrijorarea ne îndepărtează de partea cea bună.
  • 41: 10; Rom. 8: 31 – Dacă Dumnezeu este cu noi, nu avem de ce să ne temem.
  • 1 Pet. 5: 7; Gen. 22: 8 – Dumnezeu ne poartă de grijă.
  • 4: 6, 7 – Cel ce nu se îngrijorează are pace.
  • 13: 14 – Cine se îngrijește de firea pământească îi trezește poftele.

 

  1. ÎNGRIJORAREA FAȚĂ DE LUCRURILE LUI DUMNEZEU (DUHOVNICEȘTI)
  • Matei 10: 19, 20; Luca 12: 11 – Să ne lăsăm conduși de Duhul Domnului.
  • 3: 5-8 – Trebuie să ne îndeplinim slujbele pe care le avem în biserică.
  • 22: 5 – Să păzim cu grijă legile și poruncile Domnului.
  • Matei 13: 22 – Îngrijorările ne fac neroditori.
  • Luca 21: 34 – Îngrijorările pot să ne facă neatenți la ziua Domnului.
  • 34: 1-9; 2 Cor. 11: 28 – Păstorii trebuie să aibă grijă de „turmă”.
  • 1 Tim. 5: 8 – Trebuie să purtăm de grijă față de cei din familia noastră.

 

CONCLUZIE: Nu te îngrijora pentru lucrurile materiale ale firi pământești! Îngrijorează-te pentru lucrurile duhovnicești ale lui Dumnezeu și pentru situația Casei Domnului!

 

AMIN!

DUMINICĂ, 31.08.2014

– Dimineața –

 

„Reprezentanții cerului”

Matei 5: 13-16

 

  1. Resursele lor (v. 13-14)
  • lumina are nevoie de întreținere (energie)
  • sarea trebuie păstrate în recipiente (vase) corespunzătoare ca să nu ruginească (Rom. 9: 20-23; 2 Cor. 4: 7; 2 Tim. 2: 20, 21; Is. 52: 11; Evr. 9: 21 – vasele noastre sunt curățite prin sânge; Fapte 9: 15; 1 Tes. 4: 4)

 

  1. Riscul lor (v. 13b, 15)
  • compromisul îi descalifică (sarea își pierde gustul și puterea de a săra și nu mai este bună de nimic, tot așa și creștinul lumesc, care nu se deosebește cu nimic de cei din jur)
  • compromisul le vinde imaginea (lumina ascunsă nu poate lumina, tot la fel și creștinul care nu arată lumină; un creștin care nu are lumină umblă în întuneric – Mat. 6: 22, 23; Ioan 1: 5; 3: 19; 1 Ioan 2: 8-11)

 

  1. Rolul lor (v. 13, 15, 16)

Voi sunteți:

Sarea pământului:

  • dă gust, vorbire înțeleaptă (Col. 4: 6; Lev. 2: 13; 2 Împ. 2: 21 – vorbele creștinului trebuie să vindece, să lege rana; 1 Cor. 1: 25; Ps. 90: 12, Prov. 16: 21, 23 – Biblia vorbește despre o inimă înțeleaptă, deși omenește înțelepciunea este atribuită creierului)
  • conservă (păstrează) adevărul lui Dumnezeu (2 Cor. 2: 17; Prov. 3: 1, 21; 4: 3, 4; 10: 14; Osea 12: 6; Apoc. 3: 11)

Lumina lumii (Ps. 119: 105):

  • să dezvăluie voia lui Dumnezeu (Ioan 12: 35, 36)
  • să dea direcție (Ioan 1: 9)

 

APLICAȚIE: Îl reprezinți tu onorabil pe Dumnezeu?

 

*după o schiță din cartea „Adevăruri biblice contemporane”, de Iosif și Emanuel Belea, București, 2003.

390747_292808334103520_100001230663156_909623_1117075462_n

Duminică, 14.09.2014

 

„BIBLIA”

  1. Inspirată

Inspirat: cuprins, pătruns de inspirație

  • Biblia este de origine divină – Gal. 1: 11, 12
  • Biblia a fost scrisă de oameni mânați (conduși) de Duhul Sfânt – 2 Pet. 1: 21
  • Biblia este inspirată de Dumnezeu pentru desăvârșirea noastră – 2 Tim. 3: 16, 17
  • Biblia este cel mai bun prooroc – Ioel 2: 28
  • Biblia hrănește sufletul – Mat. 10: 28
  • Cu Biblia, insuflată de Duhul Sfânt, creștinul poate cerceta tainele lui Dumnezeu – 1 Cor. 2: 10
  1. Infailibilă

Infailibil: care nu poate greși, care nu se poate înșela, perfect, desăvârșit, fără cusur

  • Biblia este o binecuvântare – Ef. 1: 3
  • Biblia ne dă învățături sănătoase – 2 Tim. 1: 13
  • Biblia a fost scrisă pentru ca noi să credem și să avem viață veșnică – Ioan 20: 31
  1. Indispensabilă

Indispensabil: care este absolut necesar, neapărat trebuincios

  • Biblia mărturisită altora aduce credința – Rom. 10: 17
  • Biblia ne pregătește pentru o lucrare bună – 2 Tim. 3: 17
  • Biblia nu poate lipsi dacă dorim să avem viața veșnică – Ioan 20: 31

*După o schiță din cartea „Adevăruri biblice contemporane”, de Iosif și Emanuel Belea.

Aplicație: Citește și împlinește Biblia!

DUMINICĂ, 21.12.2014

 

„Lepădarea de sine și trăirea în Dumnezeu”

– 1 Petru 2: 1-10 –

 

  1. LEPĂDAREA DE SINE – Matei 16: 24

Ce înseamnă asta?

  1. lepădare de răutate – Efes. 4: 31; Col. 3: 8
  2. lepădare de viclenie – 1 Cor. 5: 8; Efes. 4: 14; 2 Cor. 4: 2; 1 Tes. 4: 6
  3. lepădare de ipocrizie – Rom. 12: 9; Prov. 17: 20
  4. lepădare de ură/dușmănie – Prov. 5: 17; Mat. 24: 10; Mat. 10: 36
  5. lepădare de bârfă – Col. 3: 8

 

 

  1. TRĂIREA ÎN DUMNEZEU – Ioan 17: 21-23

Ce înseamnă asta?

  1. naștere din nou – Ioan 3: 3-8;
  2. să dorești o hrană curată – Ioan 6: 55; Evr. 5: 12; 1 Cor. 3: 2; Col. 2: 18, 19
  3. să crești spre mântuire – Ps. 132: 16; Is. 42: 6; Ier. 3: 23; Luca 1: 69-71; Fapte 4: 12
  4. să guști din Dumnezeu – Ps. 34: 8
  5. să te apropii de Isus/de Dumnezeu prin Isus: Evr. 7: 25

 

  1. DE CE SĂ NE LEPĂDĂM DE SINELE NOSTRU ȘI SĂ NE LIPIM DE DUMNEZEU
  2. pentru că trebuie să fim duhovnicești – 1 Cor. 2: 15
  3. pentru că suntem o preoție împărătească – Apoc. 1: 5b, 6
  4. pentru că suntem poporul lui Dumnezeu – Mat. 1: 21; Rom. 9: 25, 26

 

CONCLUZIE: Să ne lepădăm de sinele/eul nostru, să-l dăm jos de pe tron și să-L punem pe tronul inimii noastre pe Domnul Isus! Asta înseamnă să trăim în Dumnezeu prin Domnul Isus.

 

AMIN!

Duminică, 25 septembrie 2016

„OARE CHIAR AVEM DRAGOSTE?”

1 Corinteni 13

images

  1. CU CE SE POATE COMPARA DRAGOSTEA?
  • Nu cu limbile omenești și îngerești (v. 1).
  • Nu cu darul proorociei (v. 2a).

CAP. 14:1 – darul proorociei este cel mai important dar al Duhului Sfânt.

  • Nu cu credința (v. 2b).
  • Nu cu filantropia (dărnicia) (v. 3a).

MAT. 6:1, 2 – filantropia trebuie să se „consume” în ascuns.

  • Nu cu jertfa de sine (v. 3b).

CONCLUZIE: Dragostea nu se compară cu nimic.

 

  1. CARE SUNT CARACTERISTICILE DRAGOSTEI?
  • Îndelungă răbdare (v. 4) – 2 PET. 3:9
  • Bunătate (v. 4) – MARCU 10:18; LUCA 6:35
  • Lipsă de invidie (v. 4)
  • Modestie (v. 4) – 2 COR. 1:12
  • Bună cuviință (v. 5)
  • Altruism (v. 5)
  • Calm (v. 5)
  • Gânduri bune (v. 5)
  • Adevăr (v. 6) – 2 IOAN 4
  • Îngăduință (v. 7)
  • Credință (v. 7)
  • Nădejde (v. 7)
  • Suferință (v. 7)
  • Eternitate (v. 8)

CONCLUZIE: Dragostea este din Dumnezeu.

 

  1. CARE ESTE DIFERENȚA ÎNTRE CUNOAȘTERE ȘI DRAGOSTE?
  • Cunoașterea este parțială, dragostea este integrală (v. 10, 11)
  • Cel ce cunoaște este la început de drum, cel ce are dragoste este matur pe Calea Domnului (v. 12)

CONCLUZIE: Dragostea este cea mai mare dintre toate.

Un gând despre „CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ

  1. Iubitul meu frate ,noi al rugam pe Domnul ,dar as vrea sa vedem ce spune Cuvantul. Noi toti ,an adevar,am fost botezati de un singur Duh , ca sa alcatuim un singur trup,fie Iudei ,fie Greci ,fie robi ,fie slobozi ;Si toti am fost adapati dintr-un singur Duh.Astfel trupul nu este un singur madular ci mai multe.(1Corinteni12:13-14). Acum dar Dumnezeu a pus madularele an trup ,pe fiecare asa cum a voit El.Daca toate ar fi un singur madular ,unde ar fi trupul?Fapt este ca sant mai multe madulare , dar un singur trup.(1Corinteni12:18-21) .Voi santeti trupul lui Hristos ,si fiecare an parte madularele lui.Si Dumnezeu a randuit an Biserica antai apostoli ,prooroci ,anvatatori ,darul minunilor ,darul tamaduirilor ,ajutorarilor ,carmuirilor si vorbirii an alte limbi.(1Corinteni 12:27-28) . Ceea ce vreau sa spun este ca toti ne-am ancurcat an lucrurile elementare (DE BAZA) si am ajuns unde am ajuns cu slujirea lui Dumnezeu.Cu regret si cu durere an suflet vad cum anvatatorii s-au bagat si an slujba de pastori ,proorocii s-au bagat an slujba evanghelistilor ,pastorii s-au apucat sa prooroceasca(??????) ,cantaretii conduc poporul si ceea ce este si mai grav ca surorile au anceput sa anvete poporul. An unele cazuri direct iar an altele indirect adica prin sotii lor si fratii nostri.De nu privim cu seriozitate problema adunarilor si situatia an care santem cu totii astazi putem sa cerem noi cat vom vrea multe. Dar va spun potrivit cu evanghelia mantuirii ca nu primim nimic .Ea (evanghelia) ne anvata sa vedem unde am cazut(gresit) sa ne reparam greselile ,si sa ne antoarcem cu fata catre Dumnezeu.Nimic nu ne este de ajutor daca nu santem sinceri cu Dumnezeu.DOAMNE IARTA-NE PE TOTI .TE-AM ANTRISTAT CU VORBA CU FAPTA AN MULTE FELURI SI AN MULTE RANDURI.Numai un suflet sincer si o viata schimbata al poate face pe Dumnezeu sa ia masuri an situatia an care santem cu totii.Biserica lui Hristos, trebuie sa aiba darurile Duhului,dar si roadele care izvorasc dintro viata curata cu Dumnezeu.Nu este vinovat Dumnezeu ca nu sant daruri astazi an adunari.Ci noi toti pentru ca ne-am andreptat fata catre lume.Un sfant care are an adevar Duhul Sfant el nu este lipsit de daruri.El se straduieste sa traiasca o viata sfanta iar Dumnezeu care este bogat an andurare ai toarna fara masura din bogatia plinatatii Lui.Dar pentru ca stam neroditori si santem lenesi nu capatam nimic. Noi trebuie sa staruim an rugaciune.Dar noi astazi an adunari punem rugaciunea pe locuri inferioare sau o desfiintam cu totul.Mantuitorul nostru iubit ,a avut o viata de rugaciune cat a trait pe-acest pamant.Ucenicii dormeau iar El toata noaptea la rugaciune.De multe ori santem dovediti mincinosi ,pentru ca spunem cu gura noastra ca noi calcam pe urmele Lui si nici pe departe nu este asa. As putea continua dar ma opresc aici cu o concluzie;DACA NOI NE FACEM DATORIA DE CRESTINI AN DREPTUL NOSTRU DUMNEZEU CARE ESTE UN DUMNEZEU AL ORANDUIRII VA TURNA FARA MASURA PESTE NOI SI DUHUL SFANT DAR SI DARURI PENTRU A PUTEA ANAINTA PE CALE.DOAMNE AJUTA .DOAMNE DA IZBANDA. Daca am spus(scris) ceva ce nu este dupa evanghelie ma ierta-ti.(asa ne anvata evanghelia sa ne iertam dar si sa ne iubim)

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s