EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

STUDIU BIBLIC ZILNIC – 09.01.2012


Reeditare din data de 9 ianuarie 2012

MATEI 7

  • v. 1-5: Să nu judecăm pe fratele nostru!
  • v. 6: Atenție ce și cum spui!
  • v. 7-12: Cereți cu stăruință și veți primi!
  • v. 13-14: Poarta/calea cea largă vs. poarta/calea cea strâmtă.
  • v. 15-20: Cum putem cunoaște proorocii mincinoși.
  • v. 21-23: Numai cine a făcut cu adevărat voia lui Dumnezeu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.
  • v. 24-29: Casa zidită pe stâncă vs. casa zidită pe nisip.
  • v. 27: Casa zidită pe nisip are parte de o prăbușire dezastruoasă.
  • v. 28, 29: Isus dădea învățătură cu autoritate primită din partea Tatălui.

GENESA 23

  • v. 1: Sara a trăit 127 de ani.
  • v. 2: Chiriat-Arba = Hebron = „Cetatea pătrată”.
  • v. 15-18: Avraam cumpără peștera Macpela de la Efron Hetitul cu 400 de sicli de argint.

1 siclu = 12 grame

400 de sicli = 400 x 12 = 4800 grame = 4,8 kilograme.

  • v. 19: Îngroparea Sarei.

GENESA 24

  • v. 1-9: Avraam a pus pe robul său să caute nevastă pentru Isaac.
  • v. 15: Robul lui Avraamse întâlnește cu Rebeca.
  • v. 22: Omul îi dăruiește Rebecăi bijuterii.
  • v. 29-31: Omul este bine primit în familia Rebecăi.
  • v. 53: Robul lui Avraam dăruiește alte obiecte Rebecăi, lui Laban (fratele ei) și mamei lor.
  • v. 59-61: Robul și cu Rebeca au plecat spre Canaan.
  • v. 67: Isaac a fost mângâiat de moartea mamei sale prin căsătoria cu Rebeca.

VERSETELE ZILEI: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” – MATEI 7: 13, 14.

Reclame


Scrie un comentariu

PLAN DE CITIRE A BIBLIEI ÎNTR-UN AN – BIBLIA ÎN FIECARE ZI (31)


În săptămâna care urmează vom parcurge noi capitole ale Bibliei, după cum urmează:

1. DUMINICĂ, 28 IULIE 2013: Isaia 4-6;

2. LUNI, 29 IULIE 2013: Isaia 7-9;

3. MARȚI, 30 IULIE 2013: Isaia 10-12;

4. MIERCURI, 31 IULIE 2013: Isaia 13-15;

5. JOI, 1 AUGUST 2013: Isaia 16-18;

6. VINERI, 2 AUGUST 2013: Isaia 19-21;

7. SÂMBĂTĂ, 3 AUGUST 2013: Isaia 22-24.

Lectură plăcută și cu folos și fie ca Dumnezeu să vă vorbească în fiecare zi prin Cuvântul Său! Amin!

(Va urma)


Scrie un comentariu

PLAN DE CITIRE A BIBLIEI ÎNTR-UN AN – BIBLIA ÎN FIECARE ZI (21)


1. DUMINICĂ, 19 MAI 2013

IOV 21

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.
3. Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?
5. Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mâna la gură.
6. Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7. Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
8. Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.
9. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10. Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11. Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
12. Cântă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfată cu sunete de caval.
13. Îşi petrec zilele în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.
14. Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15. Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?”
16. Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
17. Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18. să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19. Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20. el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?
23. Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24. cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.
25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26. şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.
27. Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28. Voi ziceţi: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?”
29. Dar ce! N-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.
31. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32. Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.
33. Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34. Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”

(Iov 21:1-34)

IOV 22

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2. „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
3. Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
4. Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare şi intră la judecată cu tine?
5. Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
6. Luai fără pricină zăloguri de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.
8. Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9. Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, şi braţele orfanilor le frângeai.
10. Pentru aceea eşti înconjurat de curse şi te-a apucat groaza dintr-odată.
11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!
13. Şi tu zici: „Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?
14. Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”
15. Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
16. care au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
17. Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?”
18. Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. – Departe de mine sfatul celor răi! –
19. Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei
20. şi va zice: „Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!”
21. Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
22. Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
23. Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24. Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25. Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
26. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27. Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28. Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
30. El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”

(Iov 22:1-30)

IOV 23

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele.
3. Oh! Dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4. mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.
5. Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.
6. Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.
7. Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8. Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9. dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10. Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
11. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.
12. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
13. Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
14. El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele.
15. De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17. Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.

(Iov 23:1-17)

IOV 24

1. Pentru ce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele şi le pasc;
3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
4. îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
5. Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustiu, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustiu trebuie să caute pâine pentru copiii lor.
6. Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinii rămaşi pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7. Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8. Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.
9. Aceia smulg pe orfan de la ţâţă, iau zălog tot ce are săracul.
10. Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii şi-s flămânzi;
11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul şi le este sete;
12. în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13. Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
14. Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
15. Ochiul preacurvarului pândeşte amurgul: „Nimeni nu mă va vedea”, zice el, şi îşi pune o maramă pe faţă.
16. Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
17. Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi când o văd, simt toate spaimele morţii.
18. Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19. Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20. Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
21. el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face niciun bine văduvei!…
22. Şi totuşi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici, şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23. El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
24. S-au ridicat; şi într-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
25. Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”

(Iov 24:1-25)

2. LUNI, 20 MAI 2013

IOV 25

1. Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2. „Puterea şi groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
3. Cine ar putea să-I numere oştile? Şi peste cine nu răsare lumina Lui?
4. Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
5. Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sunt curate înaintea Lui;
6. cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermişor!”

(Iov 25:1-6)

IOV 26

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
3. Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
4. Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
5. Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor;
6. înaintea Lui Locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiş.
7. El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic.
8. Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
9. Acoperă faţa scaunului Său de domnie şi Îşi întinde norul peste el.
10. A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.
11. Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
12. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
13. Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar.
14. Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”

(Iov 26:1-14)

IOV 27

1. Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:
2. „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
3. că atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4. buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
6. Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7. Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
8. Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
9. Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el?
10. Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11. Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12. Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13. Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14. Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.
16. Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul –
17. el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
18. Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19. Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit.
20. Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vârtejul.
21. Vântul de răsărit îl ia şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22. Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
23. Oamenii bat din palme la căderea lui şi-l fluieră la plecarea din locul lui.

(Iov 27:1-23)

3. MARȚI, 21 MAI 2013

IOV 28

1. Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţat.
2. Fierul se scoate din pământ şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3. Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4. Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
5. Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
6. pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
7. Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8. cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea.
9. Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10. Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11. Opreşte curgerea apelor şi scoate la lumină ce este ascuns.
12. Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
13. Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii.
14. Adâncul zice: „Nu este în mine”; şi marea zice: „Nu este la mine.”
15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
16. nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18. Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
19. Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20. De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
22. Adâncul şi moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.”
23. Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
24. Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.
25. Când a rânduit greutatea vântului şi când a hotărât măsura apelor,
26. când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27. atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
28. Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”

(Iov 28:1-28)

IOV 29

1. Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2. „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3. când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6. când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7. Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9. Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15. Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16. Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.
18. Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20. Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.”
21. Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22. După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24. Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25. Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.

(Iov 29:1-25)

IOV 30

1. Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3. Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4. Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
5. Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
7. Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
8. Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară.
9. Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11. Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12. Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13. Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17. Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20. Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21. Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22. Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23. Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
24. Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25. Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26. Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27. Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
28. Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.
29. Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30. Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31. Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.

(Iov 30:1-31)

IOV 31

1. Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
3. Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4. N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
5. Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
6. să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea!
7. De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
8. atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
10. atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!
11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
12. un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
13. De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine,
14. ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
15. Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
16. Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
17. dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
18. eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
20. fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
21. dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;”
25. dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
26. dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,
27. şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
28. şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”
32. Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
34. pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…
35. Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37. să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
38. Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39. dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni:
40. atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.

(Iov 31:1-40)

4. MIERCURI, 22 MAI 2013

IOV 32

1. Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
2. Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3. Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
4. Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5. Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
6. Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
7. Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”
8. Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9. Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
10. Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
11. Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
12. V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13. Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”
14. Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
15. Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!
16. Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
17. Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.
18. Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19. lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20. Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21. Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;
22. căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.

(Iov 32:1-22)

IOV 33

1. Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
2. Iată, deschid gura şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
3. Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:
4. Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5. Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!
6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi.
7. Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.
8. Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
9. „Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10. Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
11. îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.”
12. Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13. Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14. Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
15. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16. Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
17. ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie,
18. ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.
19. Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20. Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21. Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22. sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
23. Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24. Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”
25. Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.
26. Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.
27. Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
28. Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”
29. Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30. ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31. Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!
32. Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
33. Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”

(Iov 33:1-33)

IOV 34

1. Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2. „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
3. Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.
4. Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
5. Iov a zis: „Sunt nevinovat şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
6. am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.”
7. Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
8. care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?
9. Căci el a zis: „Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.”
10. Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11. El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12. Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
13. Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?
14. Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
15. tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
18. care strigă către împăraţi: „Netrebnicilor!” Şi către domnitori: „Nelegiuiţilor!”
19. Care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?
20. Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.
21. Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
22. Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
24. El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor.
25. Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.
26. Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
27. Abătându-se de la El şi părăsind toate căile Lui,
28. ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
31. Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: „Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
32. arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face”?
33. Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu. Spune dar ce ştii!
34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:
35. „Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
36. Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
37. Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

(Iov 34:1-37)

5. JOI, 23 MAI 2013

IOV 35

1. Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2. „Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
3. când zici: „La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?”
4. Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor tăi totodată.
5. Uită-te spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?
6. Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
7. Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?
8. Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
9. Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plâng de silnicia multora;
10. dar niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11. care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?”
12. Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.
13. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
14. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
15. Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
16. Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”

(Iov 35:1-16)

IOV 36

1. Elihu a urmat şi a zis:
2. „Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3. Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
6. El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.
7. Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
8. Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9. Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
10. Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
11. Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.
12. Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
13. Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
14. îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.
15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16. Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17. Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
18. Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19. Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
20. Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
21. Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
22. Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”?
24. Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
25. Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
26. Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
27. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28. pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29. Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?
30. Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.
31. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.
32. Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33. Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.

(Iov 36:1-33)

IOV 37

1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei.
2. Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
3. Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.
6. El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7. Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
8. Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei.
9. Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte.
10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.
11. Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori;
12. mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
13. Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14. Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
15. Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16. Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?
17. Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
18. Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19. Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
20. Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21. Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa;
22. de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
24. De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.”

(Iov 37:1-24)

6. VINERI, 24 MAI 2013

IOV 38

1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
2. „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
3. Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7. atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8. Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9. Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10. când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
12. De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13. ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16. Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17. Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20. Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22. Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23. pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27. pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28. Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29. Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
31. Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33. Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34. Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35. Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”?
36. Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39. Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40. când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41. Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?

(Iov 38:1-41)

IOV 39

1. Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
3. Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
4. Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6. I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
7. El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10. Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12. Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19. Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21. Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22. îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25. La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26. Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27. Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?
28. El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30. Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”

(Iov 39:1-30)

IOV 40

1. Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
2. „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
3. Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
4. „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
5. Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”
6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
7. „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
8. Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
9. Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui?
10. Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
11. Varsă-ţi valurile mâniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
12. Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,
13. ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric!
14. Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.
15. Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul.
16. Uită-te ce tărie are în coapse şi ce putere are în muşchii pântecelui său!
17. Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier.
19. El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă.
20. El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului.
21. Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
22. Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile pârâului îl înconjoară.
23. Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit.
24. Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

(Iov 40:1-24)

IOV 41

1. Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?
2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
3. Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4. Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie?
5. Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7. Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
9. Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ!
10. Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
12. Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13. Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14. Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
15. Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
16. se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17. Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.
18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
19. Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
21. Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.
22. Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23. Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
25. Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26. Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
29. Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor.
30. Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
33. Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic.
34. Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”

(Iov 41:1-34)

IOV 42

1. Iov a răspuns Domnului şi a zis:
2. „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
3. „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
4. „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
10. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
11. Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
12. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.
13. A avut şapte fii şi trei fete;
14. celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuc.
15. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
16. Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
17. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

(Iov 42:1-17)

7. SÂMBĂTĂ, 25 MAI 2013

PSALMUL 1

1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

(Psalmi 1:1-6)

PSALMUL 2

1. Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2. Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3. „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
4. Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
5. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
6. „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7. „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!
9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”
10. Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
11. Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
12. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!

(Psalmi 2:1-12)

PSALMUL 3

1. Doamne, ce mulţi sunt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!
2. Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Oprire)
3. Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!
4. Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. (Oprire)
5. Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.
6. Nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară din toate părţile.
7. Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8. La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău. (Oprire)

(Psalmi 3:1-8)

(Va urma)


Scrie un comentariu

PLAN DE CITIRE A BIBLIEI ÎNTR-UN AN – BIBLIA ÎN FIECARE ZI (18)


Cu ajutorul Domnului, în săptămâna următoare vom termina cartea 2 Cronici și vom începe studiul cărții Ezra.

1. DUMINICĂ, 28 APRILIE 2013

2 CRONICI 20

1. După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi cu ei nişte maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat. 2. Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.” 3. În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post pentru tot Iuda. 4. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. 5. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. 6. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? 7. Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea? 8. Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un Locaş Sfânt pentru Numele Tău, zicând: 9. „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea Casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!” 10. Acum iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut de la ei şi nu i-a nimicit – 11. iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12. O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” 13. Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. 14. Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf. 15. Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţumi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. 16. Mâine coborâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiului Ieruel. 17. Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!” 18. Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. 19. Leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 20. A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustiul Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.” 21. Apoi, în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!” 22. În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. 23. Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească. 24. Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustiul, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pământ, şi nimeni nu scăpase. 25. Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe şi au luat atât de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă. 26. A patra zi, s-au strâns în valea Beraca unde au binecuvântat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. 27. Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor. 28. Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului în sunete de lăute şi de harpe şi trâmbiţe. 29. Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări, când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel. 30. Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur. 31. Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Şilhi. 32. El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului. 33. Numai că înălţimile n-au fost îndepărtate, şi poporul tot n-avea inima strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi. 34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel. 35. După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită. 36. S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber. 37. Atunci Eliezer, fiul lui Dodava din Mareşa, a prorocit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.” Şi corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tarsis. (2 Cronici 20:1-37)

2 CRONICI 21

1. Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram. 2. Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel. 3. Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul născut. 4. Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo câţiva din capii lui Israel. 5. Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. 6. El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului. 7. Dar Domnul n-a voit să piardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da întotdeauna o lumină, lui şi fiilor lui. 8. Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a pus un împărat. 9. Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor lor. 10. Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui, pentru că părăsise pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi. 11. Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie şi a amăgit pe Iuda. 12. I-a venit o scrisoare de la prorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău, Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, 13. ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel; şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; – 14. iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale şi tot ce este al tău. 15. Iar pe tine te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.” 16. Şi Domnul a aţâţat împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi al arabilor, care sunt în vecinătatea etiopienilor. 17. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi. 18. După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac. 19. Ea s-a îngreuiat din zi în zi, şi pe la sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui. 20. Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor. (2 Cronici 21:1-20)

2 CRONICI 22

1. Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui pe Ahazia, fiul lui cel mai tânăr; căci oastea venită în tabără cu arabii omorâse pe toţi cei mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 2. Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri. 3. El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite. 4. A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său, ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui. 5. Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram. 6. Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav. 7. Prin voia lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul ca să piardă casa lui Ahab. 8. Şi, pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorât. 9. Au căutat pe Ahazia şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Şi n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească. 10. Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda. 11. Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când au fost omorâţi, şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât. 12. A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia. (2 Cronici 22:1-12)

 

2. LUNI, 29 APRILIE 2013

2 CRONICI 23

1. În al şaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat şi a făcut legământ cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri. 2. Au străbătut toată ţara lui Iuda şi au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel; şi au venit la Ierusalim. 3. Toată adunarea a făcut legământ cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David. 4. Iată ce veţi face. A treia parte din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi leviţi, să facă paza pragurilor; 5. altă treime să stea în casa împăratului, şi o treime la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului. 6. Nimeni să nu intre în Casa Domnului, afară de preoţii şi leviţii de slujbă: ei să intre, căci sunt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului. 7. Leviţii să înconjoare pe împărat din toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi oricine va intra în Casă să fie omorât. Voi să fiţi pe lângă împărat, când va intra şi când va ieşi.” 8. Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului; căci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din cete. 9. Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, care veneau de la împăratul David şi care se aflau în Casa lui Dumnezeu. 10. A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mână, de la partea dreaptă până la partea stângă a Casei, lângă altar şi lângă Casă, de jur împrejurul împăratului. 11. Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns şi au zis: „Trăiască împăratul!” 12. Atalia a auzit zarva poporului, care alerga şi mărea pe împărat, şi a venit la popor în Casa Domnului. 13. S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat; tot poporul ţării se bucura şi sunau din trâmbiţe, iar cântăreţii cu instrumentele de muzică ziceau cântările de laudă. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vânzare! Vânzare!” 14. Atunci preotul Iehoiada, scoţând pe sutaşi, care erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma să fie ucis.” Căci preotul zisese: „N-o omorâţi în Casa Domnului.” 15. I-au făcut loc şi s-a dus la casa împăratului pe intrarea porţii cailor; şi au omorât-o acolo. 16. Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat, un legământ prin care aveau să fie poporul Domnului. 17. Tot poporul a intrat în casa lui Baal şi au dărâmat-o; i-au sfărâmat altarele şi chipurile şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. 18. Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mâinile preoţilor, leviţilor, pe care-i împărţise David în Casa Domnului ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cântărilor, după rânduiala lui David. 19. A pus uşieri la porţile Casei Domnului, ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva. 20. A luat pe sutaşi, pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor şi pe tot poporul ţării, şi a coborât pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei. 21. Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia. (2 Cronici 23:1-21)

2 CRONICI 24

1. Ioas avea şapte ani când a ajuns împărat şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ţibia din Beer-Şeba. 2. Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. 3. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice. 4. După aceea, Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. 5. A strâns pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit. 6. Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru Cortul mărturiei? 7. Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.” 8. Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă şi să se pună afară la poarta Casei Domnului. 9. Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustiu. 10. Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. 11. Când vedeau leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strâns mult argint. 12. Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13. Lucrătorii s-au apucat de lucru şi au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o. 14. Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului. 15. Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. 16. L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de Casa Lui. 17. După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat. 18. Şi au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit Astarteilor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta. 19. Domnul a trimis la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit. 20. Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.” 21. Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. 22. Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă şi să judece!” 23. După trecerea anului, oastea sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului şi au trimis împăratului toată prada la Damasc. 24. Oastea sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuşi Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit sirienii pe Ioas. 25. Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor. 26. Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie moabită. 27. Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii făcute cu privire la el şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit fiul său Amaţia. (2 Cronici 24:1-27)

2 CRONICI 25

1. Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ioadan din Ierusalim. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui. 3. Când s-a întărit domnia în mâinile lui, a omorât pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său. 4. Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinţii pentru copii, şi să nu se omoare copiii pentru părinţi; ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” 5. Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mânuind suliţa şi scutul. 6. A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. 7. Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim. 8. Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.” 9. Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oştii lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.” 10. Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda şi au plecat acasă cu mare furie. 11. Amaţia s-a îmbărbătat şi şi-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir. 12. Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit în vale, aşa încât toţi au fost zdrobiţi. 13. Însă oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el au năvălit în cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi şi au luat multe prăzi. 14. Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea edomiţilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir şi i-a pus dumnezei pentru el; s-a închinat înaintea lor şi le-a adus tămâie. 15. Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, când ei n-au putut să-şi izbăvească poporul din mâna ta?” 16. Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?” Prorocul a plecat, zicând: „Ştiu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai ascultat sfatul meu.” 17. După ce s-a sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem faţă în faţă!” 18. Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiica ta de nevastă fiului meu!” Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul. 19. Tu te gândeşti că ai bătut pe edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mândreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stârneşti un rău care ţi-ar aduce pieirea ta şi a lui Iuda?” 20. Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului. 21. Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit; şi s-au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. 22. Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui. 23. Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta unghiului. 24. A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostatici şi s-a întors la Samaria. 25. Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 26. Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel? 27. De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorât. 28. L-au adus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda. (2 Cronici 25:1-28)

 

3. MARȚI, 30 APRILIE 2013

2 CRONICI 26

1. Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia. 2. Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinţii săi. 3. Ozia avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia din Ierusalim. 4. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia. 5. A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească. 6. A pornit cu război împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei şi zidurile Asdodului şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului şi între filisteni. 7. Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva maoniţilor. 8. Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. 9. Ozia a zidit turnuri la Ierusalim, pe poarta unghiului, pe poarta văii şi pe unghi, şi le-a întărit. 10. A zidit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. 11. Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12. Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute. 13. Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului. 14. Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. 15. A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic. 16. Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17. Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă 18. care s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au zis: „N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul Locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” 19. Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20. Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21. Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. 22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, prorocul. 23. Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui a domnit fiul său Iotam. (2 Cronici 26:1-23)

2 CRONICI 27

1. Iotam avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuşi poporul se strica mereu. 3. Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului şi a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. 4. A zidit cetăţi pe muntele lui Iuda şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi. 5. A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grâu şi zece mii de orz; şi i-au plătit tot atât pe anul al doilea şi al treilea. 6. Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului Dumnezeului său. 7. Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. 8. El avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. 9. Iotam a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz. (2 Cronici 27:1-9)

2 CRONICI 28

1. Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. 2. A umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali, 3. a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 4. Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. 5. Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere. 6. Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 7. Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat. 8. Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fiii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. 9. Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri. 10. Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru? 11. Ascultaţi-mă, dar, şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!” 12. Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire 13. şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” 14. Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări. 15. Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria. 16. Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei. 17. Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război. 18. Filistenii au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s-au aşezat acolo. 19. Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. 20. Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat. 21. Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic. 22. Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. 23. A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. 24. Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului. 25. Şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi. 26. Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. 27. Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia. (2 Cronici 28:1-27)

2 CRONICI 29

1. Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 3. În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis uşile Casei Domnului şi le-a dres. 4. A adus pe preoţi şi pe leviţi, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit, 5. şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi scoateţi afară din Sfântul Locaş ce este necurat. 6. Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile de la Cortul Domnului şi i-au întors spatele. 7. Au închis chiar uşile pridvorului şi au stins candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi de tot în Sfântul Locaş. 8. De aceea mânia Domnului a fost peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie de joc, cum vedeţi cu ochii voştri. 9. Şi din pricina aceasta au căzut părinţii noştri ucişi de sabie, şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sunt în robie. 10. Am de gând, dar, să fac legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11. Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.” 12. Şi leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiţilor; şi din fiii merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 13. şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania; 14. şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel. 15. Au adunat pe fraţii lor şi, după ce s-au sfinţit, au venit să cureţe şi Casa Domnului, după porunca împăratului şi după cuvintele Domnului. 16. Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o cureţe; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul Domnului şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviţii ca să le ducă afară în pârâul Chedron. 17. Au început aceste curăţări în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii au intrat în pridvorul Domnului, şi opt zile au curăţat Casa Domnului; în a şaisprezecea zi a lunii întâi isprăviseră. 18. S-au dus apoi la împăratul Ezechia şi au zis: „Am curăţat toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. 19. Am adus iarăşi în stare bună şi am curăţat toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.” 20. Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului. 21. Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi, ca jertfă de ispăşire pentru împărăţie, pentru Sfântul Locaş şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. 22. Preoţii au înjunghiat boii şi au strâns sângele, pe care l-au stropit pe altar; au înjunghiat berbecii şi au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii şi au stropit sângele pe altar. 23. Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, care şi-au pus mâinile peste ei. 24. Preoţii i-au înjunghiat şi au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot şi jertfa de ispăşire. 25. A pus pe leviţi în Casa Domnului cu chimvale, lăute şi harpe, după rânduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, şi prorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi. 26. Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David, şi preoţii, cu trâmbiţele. 27. Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; şi, în clipa când a început arderea de tot, a început şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. 28. Toată adunarea s-a închinat, au cântat cântarea şi au sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea de tot. 29. Şi când au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul şi toţi cei ce erau cu el au îngenuncheat şi s-au închinat. 30. Apoi împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie şi s-au plecat, şi s-au închinat. 31. Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe de mulţumire; şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi de tot. 32. Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului. 33. Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi. 34. Dar preoţii erau în număr mic şi n-au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat fraţii lor, leviţii, până s-a isprăvit lucrarea şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi; căci leviţii s-au sfinţit mai degrabă decât preoţii. 35. De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulţumire şi cu jertfele de băutură ale arderilor de tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului. 36. Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate. (2 Cronici 29:1-36)

 

4. MIERCURI, 1 MAI 2013

2 CRONICI 30

1. Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2. Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim, ca Paştile să fie prăznuit în luna a doua; 3. căci nu putea fi prăznuit la vremea lui, pentru că preoţii nu se sfinţiseră în număr destul de mare, şi poporul nu se adunase la Ierusalim. 4. Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, 5. au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fusese prăznuit după cum era scris. 6. Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor Asiriei. 7. Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeţi. 8. Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi. 9. Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv şi îndurător şi nu-Şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.” 10. Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi Manase până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau joc de ei. 11. Însă câţiva oameni din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12. În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă, ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după cuvântul Domnului. 13. Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea Azimelor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14. S-au sculat şi au îndepărtat altarele pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. 15. Au jertfit apoi paştile în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în Casa Domnului. 16. Ei şedeau în locul lor obişnuit, după Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. 17. Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei jertfele de Paşti pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. 18. Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţaseră şi au mâncat paştile nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi 19. cei ce şi-au pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţare!” 20. Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. 21. Astfel copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit sărbătoarea Azimelor şapte zile, cu mare bucurie. Şi în fiecare zi leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22. Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 23. Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. 24. Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi. Iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se sfinţiseră. 25. Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. 26. A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. 27. Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului. (2 Cronici 30:1-27)

2 CRONICI 31

1. Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteile şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. 2. Ezechia a aşezat din nou cetele preoţilor şi leviţilor, după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi leviţi, pentru arderile de tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi laude, la porţile taberei Domnului. 3. Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea Domnului. 4. Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea Domnului. 5. Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. 6. Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi. 7. Au început să facă grămezile în luna a treia şi au isprăvit în luna a şaptea. 8. Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. 9. Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. 10. Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas.” 11. Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului; şi le-au pregătit. 12. Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor, şi fratele său Şimei era al doilea după el. 13. Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14. Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile preasfinte. 15. În cetăţile preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor; 17. preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti şi leviţilor de la douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor: 18. la toată adunarea preoţilor şi leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. 19. Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor leviţilor înscrişi. 20. Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea Domnului Dumnezeului său. 21. A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru Lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său. (2 Cronici 31:1-21)

2 CRONICI 32

1. După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite, cu gând să pună mâna pe ele. 2. Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, 3. s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui. 4. S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?” 5. Ezechia s-a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. 6. A pus căpetenii de război peste popor şi i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii a zis: 7. „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. 8. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda. 9. După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10. „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: „Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? 11. Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: „Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei”? 12. Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el”? 13. Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mâna mea? 14. Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri, pe care le-au nimicit părinţii mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15. Să nu vă amăgească Ezechia, dar, şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!” 16. Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. 17. Şi a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18. Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba evreiască, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19. Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor omeneşti. 20. Împăratul Ezechia şi prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. 21. Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22. Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23. Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim şi au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat în ochii tuturor popoarelor. 24. În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25. Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima. Mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26. Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia. 27. Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori; 28. hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29. Şi-a zidit cetăţi şi a avut belşug de boi şi de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuţii. 30. Tot Ezechia a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon şi le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31. Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32. Celelalte fapte ale lui Ezechia şi faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. 33. Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase. (2 Cronici 32:1-33)

 

5. JOI, 2 MAI 2013

2 CRONICI 33

1. Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. 2. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3. A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteii şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. 4. A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.” 5. A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului. 6. Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. 7. A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8. Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată Legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” 9. Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10. Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. 11. Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon. 12. Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. 13. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. 14. După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon, în vale, un zid care se întindea până la poarta peştilor şi cu care a înconjurat dealul şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. 15. A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteii, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate. 16. A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţumire şi de laudă şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 17. Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său. 18. Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui şi cuvintele prorocilor care i-au vorbit în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt scrise în faptele împăraţilor lui Israel. 19. Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteii şi chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sunt scrise în cartea lui Hozai. 20. Manase a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon. 21. Amon avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. 22. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit. 23. Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. 24. Slujitorii lui au uneltit împotriva lui şi l-au omorât în casa lui. 25. Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia. (2 Cronici 33:1-25)

2 CRONICI 34

1. Iosia avea opt ani când a ajuns împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga. 3. În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în al doisprezecelea an, a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteii, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate. 4. Au dărâmat înaintea lui altarele Baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteii, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe 5. şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţat Iuda şi Ierusalimul. 6. În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor, 7. a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteii şi chipurile cioplite, le-a făcut praf şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. 8. În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţat ţara şi Casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său. 9. S-au dus la marele preot, Hilchia, şi au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviţii păzitori ai pragului de la Manase şi Efraim şi de la toată cealaltă parte a lui Israel, şi de la tot Iuda şi Beniamin, şi de la locuitorii Ierusalimului. 10. L-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, 11. iar ei l-au dat tâmplarilor şi zidarilor ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda. 12. Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi sub privegherea lui Iahat şi Obadia, leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii chehatiţilor. Toţi aceia dintre leviţi care ştiau să cânte bine 13. vegheau asupra lucrărilor şi cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi leviţi, logofeţi, dregători şi uşieri. 14. În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului dată prin Moise. 15. Atunci Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea. 16. Şafan a adus împăratului cartea. Şi, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. 17. Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au dat în mâinile priveghetorilor şi lucrătorilor.” 18. Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. 19. Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. 20. Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: 21. „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” 22. Hilchia şi cei trimişi de împărat s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce au spus ce aveau de spus, 23. ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 24. „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. 25. Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc şi nu se va stinge.” 26. Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27. „Pentru că ţi s-a înduioşat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit – zice Domnul. 28. Iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta. 29. Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. 30. Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului. 31. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. 32. Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor. 33. Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinţilor lor. (2 Cronici 34:1-33)

2 CRONICI 35

1. Iosia a prăznuit Paştile în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi. 2. A pus pe preoţi în slujbele lor şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului. 3. A zis leviţilor, care învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt în Casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său, Israel. 4. Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon. 5. Luaţi-vă locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. 6. Jertfiţi paştile, sfinţiţi-vă şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” 7. Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşti, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. 8. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşti, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. 9. Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşti, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. 10. Astfel s-a întocmit slujba, şi preoţii şi leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului. 11. Au jertfit paştile. Preoţii au stropit sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit vitele de piele. 12. Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. 13. Au fiert paştile la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. 14. Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. 15. Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii de asemenea erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor, leviţii, au pregătit ce era pentru ei. 16. Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştile şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17. Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştile în acelaşi timp şi sărbătoarea Azimelor şapte zile. 18. Nicio sărbătoare a Paştilor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşti ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului. 19. În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia a fost prăznuit Paştile acesta. 20. După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. 21. Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” 22. Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23. Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” 24. Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi. Tot Iuda şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. 25. Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de jale”. 26. Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, 27. cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. (2 Cronici 35:1-27)

2 CRONICI 36

1. Poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim. 2. Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. 3. Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie din Ierusalim şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. 4. Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt. 5. Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului său. 6. Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-a suit împotriva lui şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă la Babilon. 7. Nebucadneţar a dus la Babilon unelte din Casa Domnului şi le-a pus în casa lui în Babilon. 8. Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urâciunile pe care le-a săvârşit şi răul ce se afla în el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin. 9. Ioiachin avea opt ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului. 10. În anul următor, împăratul Nebucadneţar l-a dus la Babilon împreună cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia, fratele lui Ioiachin. 11. Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. 12. El a făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului său; şi nu s-a smerit înaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. 13. S-a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a învârtoşat inima până acolo încât nu s-a întors la Domnul Dumnezeul lui Israel. 14. Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urâciunile neamurilor; şi au pângărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim. 15. Domnul Dumnezeul părinţilor lor a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi Locaşul Său. 16. Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17. Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul haldeilor şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa Locaşului lor celui Sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui. 18. Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui. 19. Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. 20. Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, 21. ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani. 22. În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui: 23. „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el şi să plece!” (2 Cronici 36:1-23)

 

6. VINERI, 3 MAI 2013

EZRA 1

1. În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui:2. „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda.3. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim.4. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie, pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!”5. Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.6. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoie.7. Împăratul Cirus a dat înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său.8. Cirus, împăratul perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar voievodul lui Iuda.9. Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci şi nouă de cuţite,10. treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua şi o mie de alte unelte.11. Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie. (Ezra 1:1-11)

EZRA 2

1. Iată oamenii din ţară care s-au întors din robie, şi anume aceia pe care îi luase Nebucadneţar, împăratul Babilonului, robi la Babilon şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui. 2. Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel: 3. fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi; 4. fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi; 5. fiii lui Arah, şapte sute şaptezeci şi cinci; 6. fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi lui Ioab, două mii opt sute doisprezece; 7. fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru; 8. fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci; 9. fiii lui Zacai, şapte sute şaizeci; 10. fiii lui Bani, şase sute patruzeci şi doi; 11. fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi trei; 12. fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci şi doi; 13. fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şase; 14. fiii lui Bigvai, două mii cincizeci şi şase; 15. fiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru; 16. fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt; 17. fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi trei; 18. fiii lui Iora, o sută doisprezece; 19. fiii lui Haşum, două sute douăzeci şi trei; 20. fiii lui Ghibar, nouăzeci şi cinci; 21. fiii lui Betleem, o sută douăzeci şi trei; 22. oamenii din Netofa, cincizeci şi şase; 23. oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt; 24. fiii lui Azmavet, patruzeci şi doi; 25. fiii lui Chiriat-Arim, Chefirei şi Beerotului, şapte sute patruzeci şi trei; 26. fiii Ramei şi ai Ghebei, şase sute douăzeci şi unu; 27. oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi; 28. oamenii din Betel şi Ai, două sute douăzeci şi trei; 29. fiii lui Nebo, cincizeci şi doi; 30. fiii lui Magbiş, o sută cincizeci şi şase; 31. fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru; 32. fiii lui Harim, trei sute douăzeci; 33. fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi cinci; 34. fiii Ierihonului, trei sute patruzeci şi cinci; 35. fiii lui Senaa, trei mii şase sute treizeci. 36. Preoţi: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei; 37. fiii lui Imer, o mie cincizeci şi doi; 38. fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte; 39. fiii lui Harim, o mie şaptesprezece. 40. Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia, şaptezeci şi patru. 41. Cântăreţi: fiii lui Asaf, o sută douăzeci şi opt. 42. Fiii uşierilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, de toţi o sută treizeci şi nouă. 43. Slujitorii Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, 44. fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon, 45. fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, 46. fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan, 47. fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia, 48. fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam, 49. fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai, 50. fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim, 51. fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, 52. fiii lui Baţlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa, 53. fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah, 54. fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa. 55. Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda, 56. fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel, 57. fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami. 58. Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci şi doi. 59. Iată cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adan, din Imer şi care n-au putut să-şi arate casa lor părintească şi neamul, ca să facă dovada că erau din Israel: 60. fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute cincizeci şi doi. 61. Şi dintre fiii preoţilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, galaaditul, şi a fost numit cu numele lor. 62. Şi-au căutat însemnarea în cărţile spiţelor de neam, dar n-au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtaţi de la preoţie, 63. şi dregătorul le-a spus să nu mănânce lucruri preasfinte, până când un preot va întreba pe Urim şi Tumim. 64. Toată adunarea era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de inşi, 65. afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Între ei se aflau două sute de cântăreţi şi cântăreţe. 66. Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri, 67. patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari. 68. Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aşeze din nou pe locul unde fusese. 69. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de haine preoţeşti. 70. Preoţii şi leviţii, oamenii din popor, cântăreţii, uşierii şi slujitorii Templului s-au aşezat în cetăţile lor. Tot Israelul a locuit în cetăţile lui. (Ezra 2:1-70)

EZRA 3

1. Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. 2. Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi, preoţii, şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară. 4. Au prăznuit sărbătoarea Corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi. 5. După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare ca daruri de bunăvoie Domnului. 6. Din cea dintâi zi a lunii a şaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse. 7. Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tâmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn, sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă pe mare, până la Iafo, lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cirus, împăratul perşilor. 8. În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim s-au pus pe lucru şi au însărcinat pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului. 9. Şi Iosua cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad cu fiii şi fraţii lor, leviţii, s-au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la Casa lui Dumnezeu. 10. Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. 11. Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!” Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului. 12. Dar mulţi din preoţi şi leviţi şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile Casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte, 13. aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe. (Ezra 3:1-13)

EZRA 4

1. Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului Dumnezeului lui Israel. 2. Au venit la Zorobabel şi la capii de familii şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi; căci şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” 3. Dar Zorobabel, Iosua şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perşilor.” 4. Atunci oamenii ţării au înmuiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească 5. şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cirus, împăratul perşilor, până la domnia lui Darius, împăratul perşilor. 6. Sub domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pâră împotriva locuitorilor din Iuda şi din Ierusalim. 7. Şi pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor au scris lui Artaxerxe, împăratul perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică. 8. Dregătorul Rehum şi logofătul Şimşai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim. 9. Dregătorul Rehum, logofătul Şimşai şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam 10. şi celelalte popoare pe care le-a mutat marele şi vestitul Osnapar şi le-a aşezat în cetatea Samariei şi în celelalte locuri de dincoace de Râu şi aşa mai departe. 11. Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o împăratului Artaxerxe: „Robii tăi, oamenii de dincoace de Râu, şi aşa mai departe… 12. Să ştie împăratul că iudeii plecaţi de la tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi-i dreg temeliile. 13. Să ştie, dar, împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta. 14. Şi, fiindcă noi mâncăm sarea curţii domneşti şi nu ne şade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri. 15. Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s-au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta. 16. Facem cunoscut împăratului că, dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta şi dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta, nu vei mai avea stăpânire dincoace de Râu.” 17. Iată răspunsul trimis de împărat dregătorului Rehum, logofătului Şimşai şi celorlalţi tovarăşi ai lui de slujbă, care locuiau la Samaria şi în alte locuri de cealaltă parte a Râului: „Sănătate şi aşa mai departe… 18. Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o a fost citită întocmai înaintea mea. 19. Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s-a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s-a răsculat împotriva împăraţilor şi s-a dedat la răscoală şi la răzvrătire. 20. Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpâni peste toată ţara de dincolo de Râu, şi cărora li se plătea bir, dare şi drept de trecere pe drum. 21. Ca urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora şi să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea. 22. Vedeţi să nu vă abateţi de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.” 23. Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim la iudei şi i-au oprit cu silă şi cu putere de la lucrările lor. 24. Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim şi a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Darius, împăratul perşilor. (Ezra 4:1-24)

 

7. SÂMBĂTĂ, 4 MAI 2013

EZRA 5

1. Prorocii: Hagai, prorocul, şi Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit iudeilor care erau în Iuda şi la Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. 2. Atunci Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, s-au sculat şi au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Şi împreună cu ei erau şi prorocii lui Dumnezeu, care-i ajutau. 3. În aceeaşi vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii lor de slujbă au venit la ei şi le-au vorbit aşa: „Cine v-a dat învoire să zidiţi Casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?” 4. Ei le-au mai zis: „Care sunt numele oamenilor care zidesc clădirea aceasta?” 5. Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrânilor iudeilor. Şi au lăsat să meargă înainte lucrările până la trimiterea unei înştiinţări către Darius şi până la primirea unei scrisori de la el în această privinţă. 6. Iată cuprinsul scrisorii trimise împăratului Darius de Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, de Şetar-Boznai şi tovarăşii lor din Afarsac care locuiau dincoace de Râu. 7. I-au trimis o scrisoare cu următorul cuprins: „Către împăratul Darius, sănătate! 8. Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite, şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mâinile lor. 9. Am întrebat pe bătrâni şi le-am vorbit aşa: „Cine v-a dat învoire să zidiţi Casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?” 10. Le-am cerut şi numele lor ca să ţi le facem cunoscut şi am pus în scris numele oamenilor care sunt în fruntea lor. 11. Iată răspunsul pe care ni l-au dat: „Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi zidim din nou Casa care fusese zidită acum mulţi ani. Un mare împărat al lui Israel o zidise şi o isprăvise. 12. Dar, după ce părinţii noştri au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, haldeianul, care a nimicit Casa aceasta şi a luat pe popor rob la Babilon. 13. Totuşi în cel dintâi an al lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat poruncă să se zidească din nou această Casă a lui Dumnezeu. 14. Şi chiar împăratul Cirus a scos din templul din Babilon uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mâna aşa-zisului Şeşbaţar, pe care l-a pus dregător, 15. şi i-a zis: „Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim şi să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.” 16. Acest Şeşbaţar a venit, dar, şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci până acum se zideşte ea, şi nu s-a isprăvit. 17. Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimită împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.” (Ezra 5:1-17)

EZRA 6

1. Atunci împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor, unde se puneau vistieriile în Babilon. 2. Şi s-a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte: 3. „În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: „Casa să fie zidită iarăşi, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi, o lăţime de şaizeci de coţi, 4. trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului. 5. Mai mult, uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le adusese la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.” 6. Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, care locuiţi dincolo de Râu, depărtaţi-vă de locul acesta. 7. Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu; dregătorul iudeilor şi bătrânii iudeilor s-o zidească iarăşi pe locul unde era. 8. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora ca să nu înceteze lucrul. 9. Lucrurile trebuincioase pentru arderile de tot ale Dumnezeului cerurilor, viţei, berbeci şi miei, grâu, sare, vin şi untdelemn, să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim, zi de zi şi fără nicio lipsă, 10. ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui. 11. Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. 12. Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai.” 13. Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius. 14. Şi bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă, după prorociile prorocului Hagai şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cirus, lui Darius şi lui Artaxerxe, împăratul perşilor. 15. Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Darius. 16. Copiii lui Israel, preoţii şi leviţii, şi ceilalţi fiii ai robiei au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu. 17. Au adus pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel. 18. Au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe leviţi, după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise. 19. Fiii robiei au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20. Preoţii şi leviţii se curăţaseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit paştile pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor, preoţii, şi pentru ei înşişi. 21. Copiii lui Israel întorşi din robie au mâncat paştile împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 22. Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea Azimelor, căci Domnul îi înveselise făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. (Ezra 6:1-22)

EZRA 7

1. După aceste lucruri, sub domnia lui Artaxerxe, împăratul perşilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, 2. fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub, 3. fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, 4. fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, 5. fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot. 6. Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise dată de Domnul Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mâna Domnului Dumnezeului său era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse. 7. Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din leviţi, din cântăreţi, din uşieri şi din slujitorii Templului au venit şi ei la Ierusalim, în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe. 8. Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului. 9. Plecase din Babilon în ziua întâi a lunii întâi şi a ajuns la Ierusalim în ziua întâi a lunii a cincea, mâna bună a Dumnezeului său fiind peste el. 10. Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile. 11. Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra, care învăţa poruncile şi legile Domnului cu privire la Israel: 12. „Artaxerxe, împăratul împăraţilor, către Ezra, preotul şi cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, şi aşa mai departe…: 13. Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din leviţii lui care se află în împărăţia mea şi care vor să plece cu tine la Ierusalim. 14. Tu eşti trimis de împăratul şi de cei şapte sfetnici ai lui să cercetezi în Iuda şi Ierusalim, după Legea Dumnezeului tău care este în mâinile tale, 15. şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim, 16. tot argintul şi aurul pe care-l vei găsi în tot ţinutul Babilonului şi darurile de bunăvoie făcute de popor şi preoţi pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim. 17. Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei şi ce trebuie pentru darurile de mâncare şi jertfele de băutură şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. 18. Cu celălalt argint şi aur să faceţi ce veţi crede de cuviinţă, tu şi fraţii tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru. 19. Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele care-ţi vor fi încredinţate pentru slujba Casei Dumnezeului tău. 20. Să scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău. 21. Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Râu să dea îndată lui Ezra, preot şi cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere, 22. până la o sută de talanţi de argint, o sută de cori de grâu, o sută de baţi de vin, o sută de baţi de untdelemn şi sare câtă va vrea. 23. Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentru ca să nu vină mânia Lui asupra împărăţiei, asupra împăratului şi asupra fiilor săi. 24. Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere peste niciunul din preoţi, din leviţi, din cântăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu. 25. Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc. 26. Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului să fie osândit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă.” 27. „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim 28. şi a îndreptat asupra mea bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi şi a tuturor căpeteniilor puternice ale lui! Întărit de mâna Domnului Dumnezeului meu care era asupra mea, am strâns pe căpeteniile lui Israel, ca să plece cu mine. (Ezra 7:1-28)

(Va urma)