1 MARTIE – FII TU ÎNSUȚI!

“Deoarece avem felurite daruri” (Romani 12:6)

            El a vrut să dirijeze, dar stilurile lui nu funcţionau. În timpul pasajelor mai lente, se ghemuia foarte jos. La pasajele mai puternice, făcea sărituri în aer, strigând chiar către orchestră. Avea memorie slabă. Odată a uitat că spusese orchestrei să nu repete o anumită arie. În timpul con­certului, când s-a întors ca să repete acea secţiune, instrumentiştii au cântat înainte, aşa că el a oprit piesa, strigând: “Stop! Greşit! Nu merge aşa! Reluăm! Reluăm!” La propriul său concert de pian, el a încercat să dirijeze de pe scaunul de la pian. La un moment dat, a sărit de pe scaun dând jos lumânările de pe pian. La un alt concert l-a lovit pe un tânăr corist. În timpul unui pasaj mai lung şi delicat, a sărit pentru a da semnalul unei intrări mai zgomotoase, dar nu s-a întâm­plat nimic pentru că pierduse măsura şi a dat semnalul prea devreme. Când i-a slăbit auzul, muzicienii au încercat să-i ignore dirijatul şi îşi ascultau intrările de la primul violonist. În cele din urmă, ei l-au rugat să meargă acasă şi să renunţe la dirijat, ceea ce a şi făcut. Cine a fost el? Ludwig van Beethoven. Omul pe care mulţi îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor tim­purilor a învăţat că nimeni nu poate stăpâni toate meşteşugurile. Biblia spune: “Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat”. Aşa că depistează-ţi darul şi dezvoltă-l. Acest lucru te poate intimida, mai ales dacă ţi-ai petrecut viaţa căutând aprobarea oamenilor care nu pot să ţi-o dea. Nu-ţi mai trăi viaţa ca pe o luptă de a fi ceva ce nu ai fost creat să fii. Dumnezeu te-a făcut aşa cum eşti; când încerci să fii altfel, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci este să fii numărul doi. Aşadar fii tu însuţi; la urma urmelor, cine este mai calificat decât tine?

Prima pagina

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Martie 2014
… tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor drepţi.
Proverbe 2.20

Sfaturi
Nu dispreţuiţi lucrurile mici! O lumânare poate face ce nu va face soarele: să lumineze noaptea.

Trăieşte pentru a ridica pe alţii, şi nu pentru a dărâma!

Nu te asemăna cu cei care duminica spun de formă „Tatăl nostru“, şi în restul săptămânii trăiesc ca nişte orfani.

Mulţumiţi duşmanilor voştri, care vă spun adevărul, atunci când prietenii vă măgulesc.

Teme-te de Dumnezeu şi nu vei mai avea motive să te temi de nimeni.

Fii răbdător cu greşelile altora; şi ei trebuie să le rabde pe ale tale.

Dacă vrei să învingi o slăbiciune, nu o hrăni.

Nu cere perfecţiune în tot ce faci! Cere înţelepciune, pentru a nu mai repeta greşelile!

Fereşte-te de furia unui om răbdător!

Cere-i lui Dumnezeu să-ţi dea prudenţa pentru a evita pe oamenii care te laudă şi răbdare faţă de cei care te contrazic.

Domnul este aproape
Sâmbătă, 1 Martie 2014
Iată, vine o zi a Domnului … Şi voi aduna toate naţiunile la luptă împotriva Ierusalimului … Şi Domnul va ieşi şi va lupta cu naţiunile acelea, ca atunci când a luptat în ziua bătăliei. Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este înaintea Ierusalimului, spre răsărit.
Zaharia 14.1-4

Isus este Iahve
Zaharia zugrăveşte într-un limbaj viu scena care descrie bătălia de la Armaghedon şi venirea lui Hristos pe pământ. Domnul va ieşi şi va lupta cu naţiunile care au împresurat Ierusalimul, aşa cum a făcut şi în trecut în istoria tristă a poporului Israel.

În acelaşi fel, în Apocalipsa citim că Hristos va înfrânge neamurile: „Şi am văzut cerul deschis: şi iată un cal alb şi Cel care şedea pe el … şi El judecă şi Se luptă“ şi El „va lovi naţiunile“ (Apocalipsa 19.11,15). În această profeţie, Hristos este reprezentat ca un Rege războinic care luptă împotriva naţiunilor.

Concluzia unitară la care putem ajunge de aici este că Domnul lui Zaharia şi Hristos din Apocalipsa sunt una şi aceeaşi Persoană.

Zaharia ne dă un alt detaliu frapant care ne confirmă această ipoteză: Picioarele Lui vor sta pe muntele Măslinilor. Unii comentatori ai Bibliei resping implicaţiile acestei profeţii şi neagă faptul că Domnul va sta în mod literal pe muntele Măslinilor. Dar raţionamentele lor sunt zadarnice, pentru că Cel ce este Dumnezeu Întrupat a stat deja pe muntele Măslinilor şi va sta acolo din nou (Fapte 1.11).

Subiectul lui Zaharia din acest capitol este venirea Domnului şi a Împărăţiei Lui. În acest sens, el a profeţit şi că, atunci când Domnul va veni, îi va aduce cu Sine pe sfinţii Săi: „Şi Domnul Dumnezeul meu va veni, şi toţi sfinţii împreună cu El“ (Zaharia 14.5). Aceasta este exact ceea ce se spune despre Hristos: atunci când El „Se va arăta, … veţi fi arătaţi şi voi, împreună cu El, în glorie“ (Coloseni 3.4, a se vedea de asemenea Iuda 14 şi Apocalipsa 19.14). Aceasta este mărturia de necontestat a realităţii glorioase că Domnul Isus este Dumnezeu.

B Reynolds

www.gbv.ro