EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

PĂRERI PERSONALE SAU RAȚIONAMENTE BIBLICE ARGUMENTATIVE CU PRIVIRE LA UNELE SĂRBĂTORI ȘI OBICEIURI ORTODOXE (UPDATE)


Calendarul Creștin Ortodox are foarte multe sărbători și obiceiuri pe care oamenii trebuie să le respecte. Zile de sfinți, sărbători legate de divinitate, praznice și altele ca acestea, celor mai multe dintre ele nefiindu-le cunoscute proveniența și bazele biblice. Iată de ce m-am hotărât să înființez o pagină dedicată în întregime acestor lucruri, nu cu scopul creării altui prilej de ceartă și zavistie, ci cu scopul clarificării unor lucruri necunoscute de către oameni. De aceea, periodic (în limita timpului disponibil) îmi propun să updatez această pagină cu adăugiri pe care le voi considera necesare.

SĂRBĂTOAREA MOȘILOR DE VARĂ

Astăzi întreaga lume ortodoxă sărbătorește MOȘII DE VARĂ. Trecând pe lângă o vecină care mergea cu împărțeală „pentru morți”, așa cum ea însăși s-a exprimat, am rămas surprins (într-o oarecare măsură) de explicația pe care mi-a dat-o. Mi-a spus că împarte pentru sufletul morților pentru ca să se sature și ei, că mirosul de mâncare ajunge până la ei. Deși i-am răspuns că morții nu mai mănâncă, totuși ea susținea că mirosul acesta este plăcut lor. Acum stau și mă întreb: dacă tot este așa, de ce nu fac oamenii astfel de lucruri în fiecare zi?

Iată de ce vreau să vă provoc la o discuție pe baze biblice pe această temă. Este biblic să se facă pomeni și parastase de acest gen? Ce dovadă sau suport biblic avem în susținerea sau negarea acestui lucru? Mai mănâncă morții? Dacă da, unde scrie acest lucru? Dacă nu, atunci cum și cui/în numele cui ar trebui să dăruim? Este un păcat facerea acestui tip de pomeni? Pe ce ne bazăm argumentația? Aștept răspunsuri de pe toate „baricadele” credinței (mai ales ortodoxe și neoprotestante), dar mărturisesc că mă interesează în mod deosebit argumentarea prietenilor noștri ortodocși.

DOMNUL SĂ NE DEA ÎNȚELEPCIUNE!

SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR SAU A POGORÂRII DUHULUI SFÂNT

Potrivit relatării biblice, „în ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (Faptele Apostolilor 2: 1-4). Așadar, în Ziua Cincizecimii a avut loc un evenimente deosebit, unic în istoria omenirii. Faptul că oamenii cred sau nu că au mai avut loc astfel de evenimente, de o mai mică amploare, și de atunci încoace, este o altă discuție pe care probabil o vom aborda altădată. Cert este că nu toți oamenii știu care este semnificația sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt și care este originea Rusaliilor.

Așadar, după ce am văzut care este originea sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt, să vedem care este originea Rusaliilor. În Vechiul Testament Rusaliile au fost o sărbătoare agricolă de bucurie în care se oferea pârga din roadele pământului drept jertfă. Mai era numită și „Sărbătoarea Săptămânilor”. Mai târziu, tot în ziua de Rusalii, se aniversa Legământul care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt. Prin comparație, rusaliile creștine se aseamănă cu cele evreiești prin faptul că este o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Duhului Sfânt. În ziua pogorârii Duhului Sfânt a avut loc, practic, punerea bazelor Bisericii Creștine Apostolice prin puterea Duhului Sfânt. De atunci, revărsarea Duhului Sfânt, dăruit nu numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui credincios în parte, se continuă până astăzi, potrivit mai ales concepției fraților neoprotestanți, într-o proporție mai mică, contrar multor păreri care susțin că fenomenul Rusaliilor este unic și irepetabil. Noi susținem că acesta este repetabil, dar nu la aceeași scară, și că este apanajul lui Dumnezeu, care-l dăruiește cui dorește El și cui și-l dorește din inimă.

Din punct de vedere etimologic, termenul de „Rusalii” derivă, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija.

„Cincizecime” este un calc după gr. πεντηκοστή, „(ziua) a cincizecea”, denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști.

Întrebările pe care doresc să le supun discuției sunt:

1) Considerați că Rusaliile sunt o sărbătoare creștină, ebraică sau  – așa cum susțin unii – păgână?

2) Este biblic să sărbătorim Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt?

3) Cum înțelegeți dumneavoastră să sărbătoriți această sărbătoare?

Surse de informare: Biblia (traducerea Dumitru Cornilescu) și http://ro.wikipedia.org/wiki/Rusalii

POMANA DE SUFLETUL MORȚILOR SAU PARASTASUL

În lumea ortodoxă, după decesul unui om se practică o serie de tradiții de sorginte omenească, care – după părerea mea – nu au niciun fel de bază biblică. Nu mă voi referi acum decât la obiceiul de a da de pomană de sufletul morților sau de a face parastase.

Deci, după ce moare omul se face, mai întâi, parastasul de după înmormântare. Apoi se „poartă săptămâna” (șapte zile în care oamenii sunt chemați la pomană). După aceea, se țin diferite „soroace”, adică parastase: la trei zile, la nouă zile, la patruzeci de zile, la un an, apoi din an în an până la șapte ani, când se încheie cu slujba de pomenire și cu parastasul de șapte ani. Iată ce spunea cineva pe forumul http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6060În cele ce urmează voi arăta semnificaţia pomenirilor , a parastaselor ce se efectuează astfel : – la trei zile după moarte se face pomenirea mortului în cinstea Sfintei Treimi, întru care ne mântuim, şi în amintirea Învierii celei de-a treia zi a Domnului, care este chezăşie celor adormiţi ( I Corinteni 15 , 20 ) ; – Pomenirea la nouă zile se face pentru ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele nouă cete îngereşti sau cele nouă cete ale sfinţilor şi în amintirea Ceasului al noulea, când Domnul , înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul, pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri ; – Pomenirea la 40 de zile se face în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul nostru la cer ; – La un an se face pentru că se urmează exemplul creştinilor din primele veacuri, care prăznuiau în fiecare an ziua morţii martirilor şi sfinţilor ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo. De reţinut, că pomenirea se face în fiecare an până la 7 ani ; – La 7 ani se face pentru că 7 este număr sfânt, amintind de cele 7 zile ale creaţiei. Există credinţa că la 7 ani trupul se descompune complet din ceea ce a fost alcătuit. < < Bibliografie : Părinte dr. Ioan Valentin Istrati > >”

Am deseori discuții, uneori în contradictoriu, cu prieteni și cunoscuți ortodocși referitor la această temă. De cele mai multe ori ei îmi spun că fac aceste lucruri „ca să aibă și morții ce mânca pe lumea ailaltă”. Deunăzi, în ziua de moșii de vară, m-am întâlnit pe stradă cu o vecină bătrână care mi-a dat o explicație de m-a lăsat „paf” (adică perplex): și anume că morții se hrănesc cu fumul mâncărurilor alese care se prepară pentru a fi împărțite! Astăzi chiar, am avut o discuție cu cineva care mi-a spus că dacă mama mea (care este ortodoxă) moare în această religie este musai să i se facă toate pomenile, ca să aibă ce mânca! Atunci, i-am expus o „nelămurire” de-a mea: dacă este așa și dacă este adevărat că morții mai mănâncă și după moarte, de ce nu fac pomeni în fiecare zi? Că săracii morți, mai mor încă o dată, de foame, tot așteptând „soroacele” ca să le dea cineva de mâncare! Auzind asta, mi-a răspuns sec:  „Fiecare cu religia lui!” Și mi-am spus în sinea mea, fără a gândi cu voce tare: „Mare dreptate ai! Tu cu religia (forma de evlavie) ta, eu cu CREDINȚA mea!” E o diferență, nu? Problema cu astfel de oameni este că ei au această formă de evlavie, nefolositoare nimănui dealtfel, având în vedere că deseori pomenile se transformă în prilejuri de destrăbălare și beție, dar ȘI-AU PIERDUT CREDINȚA (dacă au avut-o cândva), iar o altă problemă este că dacă vine cineva la poarta lor să le ceară o pâine replica lor vine destul de dur: „Du-te la muncă, leneșule!”, fără să mai țină cont de faptul că poate omul ăla a căutat de muncă dar nu a găsit sau muncește dar cu un salariu de mizerie! Și atunci vin eu și întreb: Unde ne este credința, domnule?

23 iunie 2011

SÂNZIENELE/DRĂGAICA

O altă sărbătoare pe care vreau să v-o prezint este cea care va fi prăznuită mâine. Potrivit calendarului creștin ortodox, în fiecare an, în data de 24 iunie, lumea ortodoxă sărbătorește nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Poate că acest lucru nu ar fi nici grav, nici ieșit din comun. Dar tot la acea dată se sărbătorește, potrivit tradiției, sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica. Această sărbătoare este una cu caracter laic, mai mult decât atât, ea este precreștină, fiind o „moștenire” nefericită de la strămoșii noștri daci. De ce nefericită? Pentru că ea a fost asociată în mod cu totul nefericit cu această sărbătoare religioasă, asupra căreia, oricum, am rezervele mele dacă ar trebui sau nu prăznuită.

Practic, Sânzienele sunt, potrivit mitologiei autohtone, zeițe „bune” care își au sălașul în casa altor zeițe păgâne, Ielele. Se spune, printre altele, că Sânzienele plutesc prin aer în noaptea de 23 spre 24 iunie și fac diverse lucruri supranaturale. (Oare sunt umplute cu heliu ca să poată pluti? Vorbesc și eu, ca să n-adorm… 🙂 ) Această sărbătoare are un profund caracter păgân, aș merge chiar mai departe și aș spune că au un caracter anticreștin vădit și este legată de cultul recoltei, al vegetației și al fecundității, așa cum popoarele aveau (unele mai au și astăzi) divinități păgâne asemănătoare. Adicătelea, domnule, dacă ei au, de ce să nu avem și noi, nu?

Numele acestor zeițe a fost dat și unor plante. Iată ce spune doamna Gabriela Barbu în articolul „Sânzienele”:

„ Sarbatoarea de Sânziene (tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie. Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna florile de Sânziene in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sânzienele). ”

Un obicei frumos, dar este oare el folositor? Este el oare un obicei sfânt? Este oare el un obicei îngăduit de Domnul? Ar trebui oare creștinii să-l prăznuiască și să-l promoveze? Oare nu cumva este încă un prilej pentru destrăbălări și beții? Sincer, eu am mari dubii în ceea ce privește această sărbătoare păgână!

Cine dorește să afle mai multe amănunte despre această sărbătoare, poate intra pe:

1) http://www.enciclopedia-dacica.ro/univers_rominesc/sinziene.htm

2) http://www.crestinortodox.ro/diverse/dragaica-sanzienele-69679.html (acestea sunt cele două surse din care m-am inspirat), dar și

3) http://www.click.ro/lifestyle/sanatate/Sanzienele-simbolul-magic-verii_0_1198680238.html sau

4) http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/24-iunie-dr-agaica-sanzienele-cununa-graului-sfantul-ioan-de-var-a.html

SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI ILIE TESVITEANUL/TIȘBITUL

Iată ce spune Biblia, Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, despre Ilie Tișbitul:

„Ilie, Tișbitul, UNUL DIN LOCUITORII GALAADULUI (…)” (Biblia traducerea Dumitru Cornilescu)

„Și Ilie Tișbitul, UNUL DINTRE LOCUITORII GALAADULUI (…)” (Biblia traducerea Trinitarian Bible Society)

„Atunci Ilie Tesviteanul, PROOROC DIN TESBA GALAADULUI (…)” (Biblia utilizată în Biserica Ortodoxă Română)

„Și zise Ilie proorocul, cel de la Thezvanul Galaadului (…)” (Biblia de la București – 1688)

Am utilizat toate cele patru traduceri ale Bibliei pe care le dețin pentru a încerca să lămuresc cine este, de fapt, Sfântul Prooroc Ilie. Și Biblia, în toate cele patru traduceri, arată, fără putință de tăgadă, că Ilie a fost UNUL DINTRE PROOROCI, nici cel dintâi, nici cel de pe urmă! Mă întreb, de aceea, dacă este biblic pentru creștini să sărbătoarească ziua înălțării sale la cer. Mai ales că el a fost ca oricare om muritor, care, chiar dacă a fost ridicat la cer câtă vreme era în viață, va trebui să revină pe pământ, să sufere chinuri și să moară de o moarte martirică, după cum este scris în cartea Apocalipsei, la capitolul 11.

Ilie Tișbitul a fost, cu siguranță, un om sfânt, un om care toată viața sa a stat în ascultare de Domnul. Nimeni nu ar trebui să cuteze să se îndoiască de asta! Totuși, după cum vom vedea, au fost momente din viața sa când a dat dovadă de slăbiciune omenească și când a fugit de prigoană.

Proorocul Ilie a fost acela care l-a înfruntat pe față pe nemilosul împărat Ahab, spunându-i că „în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” (1 Împărați 17: 1) Tot el, îndrumat prin Duhul Domnului, după ce fusese hrănit și adăpat la pârâul Cherit din porunca Domnului , este acela care a fost hrănit de văduva din Sarepta Sidonului, făcând, astfel, să se pogoare binecuvântarea în casa ei („Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din oală nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. (…) Domnul a ascultat glasul lui Ilie și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat.” – 1 Împărați 17: 16, 22). El este acela care a înfruntat pe față pe proorocii lui Baal, încrezându-se în Domnul, ba chiar a râs de ei și de dumnezeul lor, iar la sfârșit i-a măcelărit la pârâul Chison (1 Împărați 18: 16-40), a făcut să plouă pe pământ după trei ani și jumătate de secetă; dar tot el este acela care, simțindu-se amenințat de Izabela, a fugit în pustie, fără ca Dumnezeu să-i fi poruncit acest lucru, dovedindu-și, astfel, slăbiciunea firii sale omenești. Văzându-l deznădăjduit, Domnul a venit și a stat de vorbă cu el în peșteră, îndemnându-l să plece și să ungă pe Hazael ca împărat al Siriei, pe Iehu ca împărat al lui Israel și pe Elisei ca prooroc în locul său. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a dorit ca Ilie să-și petreacă restul zilelor printre oameni, nu în vârful muntelui cum fac monahii zilelor noastre. Ei spun că vor să se îndepărteze de toate ispitele lumii și să stea mai aproape de Dumnezeu, dar oare Ilie nu a trăit aproape de Dumnezeu chiar în mijlocul societății acelor vremuri?

Ilie a fost acela care l-a înfruntat pe Ahab și – de data aceasta – și pe Izabela pentru faptul că luaseră via lui Nabot cu prețul sângelui acestuia, vestindu-le pedeapsa și nimicirea acestora. Apoi, la vremea hotărâtă de Dumnezeu (în Biblie nu scrie data exactă), Ilie a fost ridicat la cer în trup. Prima întrebare care îmi vine în minte este: De unde știu oamenii că acest eveniment s-a petrecut fix la 20 iulie? Apoi, dacă în Biblie nu se găsește data aceasta, nu cumva Dumnezeu a considerat ca fiind un lucru neimportant? Atunci de ce oamenii sărbătoresc această dată, depășind, după părerea mea, Cuvântul Domnului?

Unii, pentru a părea mai evlavioși (sau poate mai interesanți ?!?) au „inventat” procesiunile Sfântului Ilie. Nu voi insista asupra acestor procesiuni (nebiblice dealtfel), ci doar voi da un exemplu:

Ceea ce mi se pare – într-o oarecare măsură – mai „periculos” este faptul că sunt unii pe lumea asta care cred că viața Sfântului Ilie Tișbitul nu este altceva decât o simplă poveste, ignorând până și dovezile istorice. O astfel de atitudine mi se pare, de asemenea, cel puțin păguboasă! Domnul Dumnezeu ne-a poruncit clar să nu ne închinăm înaintea niciunui om, fie el cât de sfânt, dar tot El ne-a dat înțelepciune suficientă pentru a recunoaște sfințenia vieții oamenilor lui Dumnezeu.

DOMNUL SĂ NE PĂZEASCĂ ȘI SĂ NE FEREASCĂ DE ÎNCHINARE IDOLATRĂ! AMIN!

Sursa imaginii: 1) http://www.trilulilu.ro/allexy75/2b225cc651b0fc

SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL

 

Mâine creștinii ortodocși vor sărbători pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Știm cu toții rolul foarte important al acestora în textul biblic. Arhanghelul Gavriil, de exemplu, este acela care a anunțat pa Fecioara Maria că va naște pe Domnul Isus. Arhanghelul Mihail este acela despre care apostolul Iuda spune că s-a luptat cu Satan pentru trupul lui Moise. Sunt, totuși, acestea niște argumente suficient de solide pentru ca cei doi arhangheli să fie sărbătoriți? Desigur că NU. În Apocalipsa sunt două locuri unde scrie clar că îngerii (deci inclusiv arhanghelii) sunt împreună slujitori cu noi (Apoc. 19:10 și 22:9); mai mult, îngerul interzice lui Ioan să se arunce la picioarele Sale. În Biblie nu există niciun loc în care să scrie că oamenii trebuie să se închine îngerilor ori că vreun personaj biblic a făcut acest lucru.

Istoric, sărbătoarea aceasta a început a fi sărbătorită din secolul al V-lea, așadar nici istoric nu se susține închinarea la îngeri deoarece cei din vremea lui Isus și înaintașii lor nu au făcut acest lucru.

Mă rog ca Domnul să deschidă mintea și inima oamenilor care se închină îngerilor și arhanghelilor, de orice rang, ca să vadă că acest lucru este IDOLATRIE și este ferm condamnat de Dumnezeu. Noi trebuie să ne închinăm UNICULUI DUMNEZEU, CREATORULUI, NU CREAȚIEI! A Lui să fie slava, cinstea și lauda, în veci! Amin!

Anunțuri

50 de gânduri despre „PĂRERI PERSONALE SAU RAȚIONAMENTE BIBLICE ARGUMENTATIVE CU PRIVIRE LA UNELE SĂRBĂTORI ȘI OBICEIURI ORTODOXE (UPDATE)

  1. din pacate nu le bag in seama sarbatorile de ortodocsi ptr nu cred

  2. Frate Dorel.Cred ca aceasta sarbatoare e mai degraba pagana decat crestina.Ca sa intelegi mai bine fenomenul ti-as sugera sa citesti opera lui Herodot intitulata HISTORIA.Acolo vorbeste despre Geti sau dacii care se cred nemuritori si care-l venereaza pe ZAMOLXE.Ei bine,nu e nici un secret ca noi,urmasii lor locuitorii Romaniei (un nume ciudat,mai degraba ne-am numii daci findca avem mai multe in comun cu dacii decat cu romanii) suntem urmasii lor iar noi am preluat o parte din obiceiurile dacilor.De altfel,cand toate natiile se inchinau la mai multi zei,tracii aveau unul singur(ZAMOLXE).De aceea ,atunci cand a fost raspandit crestinismul in zona s-au convertit atatia .De aceea se si spune ca Romanii s-au nascut crestini.Insa crestinismul de aici a fost impletit cu obiceiuri stramosesti Zamolxiene ca si ziua mosilor.
    De altfel ti-as sugera sa citesti ,cand ai timp,acest material scris de Dr Napoleon Savescu.
    http://www.dacia.org/daciarevival/articolearticles/articole-in-limba-romana/271-noi-nu-suntem-urmaii-romei
    Daca ai sa-l citesti ai sa vezi ca locuitorii Romaniei sunt stramosii dacilor si limba vorbita de noi e stramoasa limbii latine ,nu invers iar multe din sarbatorile ortodocsilor sunt sarbatorii Zalmoxiene de pe vremea dacilor.

    • Mulțumesc pentru răspuns! Citeam undeva că dacii, care nu se temeau de moarte, aveau un obicei tare ciudat: aduceau jertfe umane aruncându-le în sus în așa fel încât biata victimă să cadă în vârfurile ascuțite ale unor lănci înfipte în pământ. Dacă victima murea, însemna că a fost primit de Zalmoxis, dacă supraviețuia, însemna că Zalmoxis a refuzat jertfa.

  3. Din punctul meu de vedere este vorba doar de traditie, nicidecum despre credinta.Unii oameni au o părere foarte greşită conform căreia cred că dacă dau un lucru de pomană de sufletul unui mort, obiectul respectiv trece în lumea cealaltă şi ajunge să fie folosit de cel decedat.. Nimeni din lumea aceasta nu poate transmite nici măcar o picătură de apă în cealaltă lume, oricât de frumoase intenţii nu ar avea. Dacă nu au putut transmite ceva unii altora cei care sunt în diferitele locuri din lumea cealaltă, cu atât mai mult nu putem noi, cei de aici, să trimitem ceva ajutor celor morţi. Şi apoi, dacă cei morţi se află cu Hristos, nu au nevoie de nimic, absolut nimic de la noi, iar dacă sunt în locuinţa morţilor, nu-i mai poate ajuta nimeni şi nu le poate transmite nimic. Şi încă ceva, acolo, în locuinţa morţilor, ei nu au nevoie nici de dulciuri, nici de şervete, haine, veselă şi alte lucruri care obişnuiesc oamenii să dea de pomană
    „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Ev. Matei 6:1-4)
    Din pacate traim (unii dintre noi) in mare ignoranta si oricat ai incerca sa lamuresti un om cu ptivire la vreun subiect legat de crestinism nu prea reusesti, nu pot . nu vor si nici nu se straduiesc sa vada adevarul.Biblia ne spune sa „cercetati toate lucrurile”, e simplu citeste Biblia si vei afla adevarul, iar adevarul Va va face slobozi!

  4. Mi-a facut placere sa raspund unei asemenea provocari.Va doresc numai bine si harul Domnului sa va calauzeasca in ceea ce v-ati propus.Cu respect si binecuvantare frateasca.

  5. tine-o tot asa frate Domnul sa te binecuvinteze

    • Mulțumesc pentru încurajare! Simt nevoia să spun adevărurile acestea pentru oamenii care nu cunosc adevărul, din ignoranță din necunoaștere sau din alte motive. În rest, DOMNUL SĂ-ȘI FACĂ LUCRAREA LUI! SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

  6. Cred ca referitor la diferitele sarbatori[in special ortodoxe, caci in acest mediu traim noi], nu se pune problema nelegitimitatii tinerii acestora. Pavel este foarte clar atunci cand vorbeste despre sarbatori si zile tinute de oameni[ in afara poruncii exprese a lui Dumnezeu referitoare de ex. la tinerea zilei a 7-a]: „…cine tine o zi, pentru Domnul o tine…”. Asa ca, faptul ca ortodoxia tine zile, nu e un lucru in sine de acuzat. Problema apare atunci cand modul in care sunt tinute acestea, contravine cu „parerea Domnului”…adica acele „zile” devin „zile” care nu mai sunt „pentru Domnul”.
    Majoritatea sarbatorilor si ritualurilor ortodoxe sunt tributare credintei in nemurirea sufletului. Nu stiu daca e nevoie sa ne lansam aici in discutia daca este sufletul omului muritor, sau este nemuritor…Insa aceasta credinta a nemuririi sufletului, este una care poate duce la doua rezultate complet diferite:viata sau moarte. In cazul neoprotestantilor care cred in sufletul nemuritor, aceasta credinta e un fel de „apa sfintita” ortodoxa. Adica nici nu strica, nici nu repara.E nula. In cazul ortodoxiei insa, situatia se schimba dramatic, indreptandu-se spre ceea ce Dumnezeu poruncise omului sa nu faca:”Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau…”. Oare atunci cand preotul ortodox face acele slujbe de trimitere a raposatului „in loc cu verdeata”, nu intra el sub incidenta poruncii mai sus amintite? Oare nu ispiteste el pe Dumnezeu sa treaca acel om dintr-o parte a „prapastiei” despre care se vorbeste in pilda cu Bogatul nemilostiv si Lazar, in cealalta parte, impotriva dreptatii divine care spune ca dupa moarte nu se mai poate trece dintr-o parte in alta?Eu cred ca da. Si din pacate, credinciosii sunt astfel invatati in ispitirea lui Dumnezeu…fara sa-si dea seama.

    • Îmi place că ați început cu expresia „cred că…”, deoarece asta înseamnă că vă exprimați propria părere, nu o noțiune general valabilă. Nu judec pe nimeni cu privire la ținerea sau nu a unor sărbători, dar eu le țin doar pe cele care sunt legate de trinitate. Restul, cin punctul meu de vedere, sunt nule și lipsite de semnificație deoarece se referă la persoane care au murit așa cum vom muri și noi, chiar dacă au dus o viață sfântă. Nu scrie nicăieri că trebuie să serbăm sărbătorile sfinților. Eu cred că sufletul omului este nemuritor pentru că așa afirmă Biblia. Cum poate preotul, un om muritor, cu aceleași păcate ca și ale noastre (uneori mai mari!), să trimită pe cel care a murit „în loc cu verdeață, de unde toată întristarea, durerea și suspinarea au fugit”? Pur și simplu NU POATE pentru că este limitat în puteri, ca și noi ceilalți, NU ESTE DUMNEZEU! Apoi, dacă omul acela toată viața a făcut păcate și nu s-a pocăit nici măcar în al 12 ceas, nu va ajunge la „verdeață”, ci la focul veșnic. Dumnezeu nu poate fi ispitit pentru că El nu ascultă de „porunca” omului, ci omul trebuie să asculte de poruncile Sale.

    • Eu sunt ortodoxa> Nu intru in detalii, dar vreau sa spun ca atunci cand preotul face acea slujba de inmormantare este ca o urare ,o dorinta a celor vii caq cel decedat sa ajunga in imparatia cerului, adica in rai.Nu vad deloc o ispitire. Dumnezeu hotaraste dupa faptele fiecaruia unde merge. Deci nu mai informati gresit

  7. Din pacate dumneavoastra bagati in aceeasi oala teologia ortodoxa si traditiile populare, ceea ce nu este corect,

  8. Domnule Dorel, spuneti ca „Dumnezeu nu poate fi ispitit…”. Pai atunci, de ce a fost data omului porunca:”Sa nu ispitesti pe YHWH Dumnezeul tau.”?Isus Insusi ne arata in episodul ispitirii de pe Templu, ca Dumnezeu poate fi ispitit atunci cand omul se lanseaza in mod voit si constient in actiuni care au clar ca final un deznodamant evident,previzibil de la inceput, insa in acelasi timp Il roaga pe Dumnezeu sa schimbe acel curs al evenimentului respectiv. Ex. lui Isus cu sfidarea gravitatiei…

    • Dumnezeu nu poate fi ispitit pentru că este ființa supremă din toate punctele de vedere. Isus a fost ispitit pentru că S-A LĂSAT SĂ FIE ISPITIT pentru împlinirea profețiilor, numai că a ținut piept ispitei, nu a fost înfrânt. Dintre oameni, oare pe câți îi biruie ispita?

  9. Ati evitat raspunsul la intrebarea mea:De ce a fost data porunca omului:”Sa nu ispitesti pe YHWH Dumnezeul tau…”?Pentru ca Dumezeu nu poate fi ispitit?

    • Tocmai ce am răspuns la întrebare, am crezut că ați înțeles! Dumnezeu NU poate fi ispitit. Porunca a fost dată, după părerea mea, pentru că omul are totdeauna tendința de a-L ispitit pe Domnul, ceea ce este un păcat. Dumnezeu a vrut, pur și simplu, să ne ferească de căderea în acest păcat. Tocmai aici se vede dragostea lui Dumnezeu.

  10. Ma intreb ce ne ramane de facut? Un singur lucru ne ramane de facut sa luam Biblia in mana si sa ne apucam sa citim,si vedem ca acolo ne spune Dumnezeu ce sa facem si ce nu sa facem!Ma intreb oare cine ii invata pe acesti bieti oameni sa creada in pomeni,parastase,in atatea sarbatori si sfinti care nu sunt lasa-te de Dumnezeu toate acestea!ganditi-va dvs cei care cititi Biblia?fiindca cei ce citesc cu adevarat Biblia vad asftel de lucruri care nu sunt adevarate. daca citim biblia si o sa vedeti ca in biblie nu o sa gasiti aniversari de sfinti s-au atatea sarbatori in care gasiti in calendarul ortodox! ,Dumnezeu vrea de la noi sa facem din biblie tot ce trebuie sa facem nu dupa traditii si obiceiuri ,de fapt toate aceste sarbatori ortodoxe si pomeni sunt obiceiuri lasa-te de om nidecum de Dumnezeu,repet daca citim Biblia de la Noul testament vedem clar ce ne spune si ne-a lasat Isus sa facem ,noi ca sa fim placuti Lui Dumnezeu trebuie sa facem ce a lasat El adica Dumnezeu .nu ce a lasat omul sa se faca dupa placul lui! Sa nu ne inchinam la icoane ,sa nu ne facem chip cioplit etc..Isus nu ne spune de aceste sarbatori ,Pomeni parastase etc.. ,si atatia sfinti,El a venit pe pamant cu un scop anume ,acel scop este sa faca voia Tatalui,si pentru in nou Legamant, pentru a isi da viata pentru noi pacatosii ca noi sa credem in El sa facem legamant cu El ,nicidecum nu ne spune biblia sa praznuim atitia sfinti si atatea sarabatori care de fapt sunt puse in calendar de om nu de Dumnezeu.

    • Corect! Toate aceste sărbători, cu excepția celor care privesc Sfânta Treime, sunt sărbători de origine omenească, despre care Dumnezeu spune în Isaia că le urăște (vezi Isaia Capitolul 1). Poate că cineva va spune că ținerea acestor sărbători este o faptă bună, dar tot în Isaia Cuvântul Domnului spune că faptele noastre bune, făcute fără credință sunt ca o haină mânjită (vezi Isaia 64: 6).

  11. apreciez că spuneţi că în Biblie nu scrie despre faptul de a ţine sărbătorile şi sunt de lăudat persoanele care respectă poruncile biblice , dar de fapt tot în Biblie spune care este singura sărbătoare pe care ar trebui s-o ţină creştinii adevăraţi, şi anume Cina Domnului. În Luca 22:17-20 este spus acest lucru de însuşi Hristos, iar faptul de a ne aminti de cea ce a făcut Mântuitorul pt noi este ca şi cum am arăta recunoştinţă faţă de jertfa sa.

  12. Cu siguranţă, întrucât sunteţi o persoană care cunoaşte Biblia, ştiţi că în ea nu apare nici unde cuvântul trinitate.De fapt în,, The New Encyclopedia Britannica” (1976), Micropedia,vol.x,p126 se spune:,,În Noul Testament nu apare nici cuvântul Trinitate, nici vreo formulare explicită a acestei doctrine, iar Isus şi continuatorii săi nu au intenţionat să contrazică Schema Vechiului Testament:<>(Deut.6:4).” Personal , cercetând Biblia am găsit multe versete care m-au convins că Dumnezeu nu este o trinitate. De exemplu în Geneza17:1 se spune despre Dumnezeu că este Atotputernic, în schimb în Isaia9:6 despre Isus se spune că e un dumnezeu puternic, ceea ce arată clar diferenţa dintre cei doi. Şi ,logic 3×1=3 nu 1.Iar alte versete care vorbesc despre diferenţa dintre cei doi sunt: Mat26:39; Ioan8:17,18;Col.1:15,16;Ioan17:3;Ioan20:17;Ioan14:28.Apoi despre duhul sfânt, nu apare nici unde în Biblie că ar fi o persoană.

    • În primul rând mulțumesc pentru aprecieri. Totuși nu pot fi întru totul de acord cu dumneavoastră. Este adevărat că în Biblie nu găsim nicăieri termenul „Trinitate” și nici pe cel de „Treime”. Acest lucru nu ne dă, însă, dreptul să afirmăm că nu există Trinitatea! De ce? Pentru simplul fapt că tot în Biblie sunt foarte multe versete care ne vorbesc, mai explicit sau mai puțin explicit, despre Trinitate. Dacă ați fi citit studiul biblic pe care l-am postat pe blog ieri probabil ați fi înțeles (sau nu, depinde de situație). De exemplu, chiar al doilea Nume al lui Isus (Hristos) este o traducere din ebraică în greacă a Numelui „Mașiah” („Mesia”), care înseamnă „Unsul lui Yahweh (Dumnezeu”. AL CUI Uns? AL LUI DUMNEZEU. Două persoane diferite care aparțin aceleiași dumnezeiri! În Genesa 1: 2 se spune clar despre două Persoane: DUHUL lui DUMNEZEU. AL CUI Duh? AL LUI DUMNEZEU. În Genesa 1: 26 scrie clar: „să facem”. Cine? NOI. Pronumele NOI este la numărul plural, deci este vorba despre mai multe persoane, mai precis Sfânta Treime. Și mai sunt multe alte versete în Biblie care atestă existența Sfintei Treimi în toată plenitudinea Sa.

  13. mi se pare foarte interesant cum aţi aplicat unele versete. Cu sigiranţă sunteţi de acord că Biblia este un tot armonios, iar versetele nu se contrazic între ele. De exemplu ati afirmat că ideea din Geneza1:26,, noi” se referă la Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Dar alte versete biblice arată cu cine a făcut Dumnezeu pământul. În Coloseni 1:15-17 se spune că prin Isus au fost create toate lucrurile, iar în Proverbe 8:30,31 se întăreşte lucrul acesta. Cât despre duhul sfânt în Faptele 1:8 Cristos asociază duhul sfânt cu puterea care vine de la Dumnezeu pentru că în Luca 11:13 ne pune să ne rugăm lui pentru a-l primi.Gândiţi-vă dacă Tatăl are control asupra duhului sfânt şi-l dă tuturor celor ce îl cer, ar putea să fie egal cu Tatăl?Iar în Geneza1:2 termenul ebraic folosit aici este redat şi prin spirit; fiind de fapt puterea invizibilă a lui Dumnezeu pe care o foloseşte pentru a îndeplini scopul şi voinţa sa.

    • Pe scurt:
      Col. 1: 15-17: Da, pentru că Isus Hristos = Dumnezeu Fiul.
      Prov. 8: 30, 31: Este vorba despre înțelepciune. Totuși, aceasta (după părerea mea) POATE FI asociată cu Domnul Isus devreme ce El a afirmat în Evanghelia după Ioan că este înainte de Avraam (este doar o ipoteză, să vedem dacă este și REALĂ). Ceea ce este, însă, interesant, în versetele 22-25 sunt niște expresii care mă fac să cred că această înțelepciune NU este Isus Hristos: „Domnul M-A FĂCUT” (deci înțelepciunea A FOST FĂCUTĂ), „AM FOST așezată” (nu spune „M-AM așezat”), „AM FOST născută” (nu spune „M-AM NĂSCUT”). Apoi, dacă era vorba despre Domnul Isus, mi s-ar fi părut normal ca numele ei să fie scris cu majusculă, așa cum este scris Numele Său în orice împrejurare din Biblie.
      Fapte 1: 8: „Ci voi veți primi o putere CÂND se va pogorî Duhul Sfânt peste voi…” – Duhul Sfânt ADUCE puterea prin botezul cu Duhul Sfânt, nu ESTE puterea!
      Luca 11: 13: Deci Duhul Sfânt este un dar de la Dumnezeu pentru cei care îl cer. Aici este vorba, însă, de BOTEZUL cu Duhul Sfânt, nu de El ca persoană!
      Gen. 1: 2: Probabil că este redat prin termenul „spirit” în traducerile catolice, dar eu am căutat în traducerile pe care le am la dispoziție (Biblia de la 1688 în format electronic, Biblia tradusă de Vasile Radu și Gala Galaction, Biblia ortodoxă care se folosește astăzi, Biblia Cornilescu și Biblia tradusă de Trinitarian Bible Society) și am găsit scris negru pe alb „DUH”, nu spirit! Sunt cinci surse care traduc acest cuvânt în același fel! Deci Duhul NU este spirit (o putere invizibilă), ci PERSOANĂ. Acum, eu v-am explicat destul de argumentat (zic eu), dumneavoastră credeți cum doriți!

  14. Scopul meu nu este sa intru in polemici cu dumneavoastra, dar doresc sa va argumentez ce am vrut sa spun.De la Proverbele8:22-31 citim un pasaj inspirat de Dumnezeu despre intelepciunea personificata. In versetul 22 intelepciunea spune ca a fost facuta. Este limpede ca intelepciunea nu poate fi facuta pt ca ea nu are inceput deoarece Dumnezeu a existat dintotdeauna si a fost intelept dintotdeauna.In schimb, Fiul lui Dumnezeu a fost ,,intaiul nascut ” din toata creatia.El a fost adus in existenta fiind cea dintai dintre lucrarile de creatie a lui Dumnezeu(coloseni1:15).Eu am o Biblie veche din 1873 iar in loc de duh apare termenul spirit, iar in Biblie termenul ebraic ruach si cel grecesc pneuma ,tradusi prin spirit desemneaza intotdeauna ceva invizibil ochiului omenesc si caracterizat prin forta de actiune.O analiza a versetelor care se refera la duh sfant sau spirit sfant arata ca oamenii pot fi umpluti, botezati si unsi cu el(Luca1:41,Mat3:11,Fap10:38).Niciunul dintre aceste cuvinte n-ar fi potrivit daca spiritul sfant sau duhul sfant ar fi o persoana, iar noi toti stim ca Biblia NU SE CONTRAZICE CI SE COMPLETEAZA.Cat despre traducerile Bibliei , sunt foarte multe , tocmai de aceea, eu analizez termenii ebraici si grecesti, pentru a sti exact ce vrea sa ne transmita cu adevarat Biblia, pentru ca stiti si dumnevoastra ca de multe ori unele traduceri nu sunt exacte.Iar referitor la duhul sfant,daca ar fi fost o persoana , desi exista foarte multe versete care infirma acest lucru, nu credeti ca macar intr-o viziune in care Cristos apare la dreapta lui Dumnezeu ,in stanga ar fi trebuit sa apara duhul sfant?Dar el nu apare in nici una.

    • Mă rog, nici eu nu vreau să intru în polemică, de aceea vă las să credeți ce doriți. Eu v-am argumentat destul de concludent, din punctul meu de vedere! Pe urmă, nu am nici timpul necesar pentru a insista asupra subiectului, deși mi-ar plăcea! În al treilea rând, o contrazicere care nu zidește nu este de niciun folos, nu credeți? Cred că cel mai bine este să punem mâna pe Biblie, să studiem și să cerem Duhului Sfânt să ne dea pricepere și să ne călăuzească în studiu. Amin!

  15. As vrea sa comentez ceva legat de Sarbatorile fratilor din Biserica ,,mama”. In vechiul testament Dumnezeu i-a dat lui Moise si poporului sau niste legi ceremoniale stricte legate de sarbatori, pe care tot Dumnezeu le-a lasat evreilor spre a fi ca niste Sabate”. Rand pe rand, cei ce detineau ,,Cuvantul” au transformat aceste sarbatori, inclusiv Sabatul in juguri grele pentru poporul evreu. Spre exemplu la Porunca a 4-a legata de ziua de odihna au mai adaugat peste 650 de amendamente. De aceea le-a spus Isus ,,ati desfiintat FRUMOS poruncile lui Dumnezeu pentru TRADITIA voastra.Acelasi lucru se intampla si astazi, diferenta este ca Evreilor le-a poruncit Dumnezeu sa tina anumite Sarbatori,care ,,erau umbra lucrurilor viitoare,iar fratilor nostri nu. Sarbatorile noastre trebuie sa fie doar, ziua de odihna si cina domnului. In Isaia scrie ca pe noul pamant ne vom bucura in fiecare Sabat si in fiecare luna noua. Mai e loc de studiat pentru toti. Din pacate fratii nostri se inchina la pietre,iar noi asistam la acest teatru dureros fara sa intervenim. Sa ne de-a putere Dumnezeu sa-i scoatem la lumina.Si aici pot veni cu multe versete, inclusiv porunca intai.Sa ne rugam atat pentru ei, ca sa le deschida Domnul inima si ochii,cat si pentru noi, caci si noi avem icoanele si idolii nostri.

  16. Dacă noi nu serbăm ziua în sine, ci doar evenimentul cum se face că dacă ai avea o întâlnire pentru angajare, dacă nu respecți termenul (ora întâlnirii) s-ar putea că nu ai nici o șansă de angajare. Dar dacă pentru om e necesar să respecte termenul prescris de ce ar fi Dumnezeu mai prejos mai ale că El a hotărât timp precis de întâlnire.
    De ce voia Pavel să fie la Ierusalim de ziua Cincizecimii? Oare nu era acea sărbătoare alături de Paști și Corturi una din sărbătorile unde era recomandat adunarea la Ierusalim și erau sărbători hotărâte„ Leviticul 23:4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte”, dar și la locul hotărât„ Exodul 23:14 De trei ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.”
    Oare nu sunt toate sărbătorile semn de sfințire? Mă refer la cele biblice, nu la cele modificate sau adăugate de om.
    SĂRBĂTORILE, TOATE SUNT SEMNUL

    Ezechiel 20:12 Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.
    Prin aceasta omul credincios urmeaza lui Dumnezeu: prin lucrul sau el este in duhul activitatii lui Dumnezeu-Creatorul; prin odihna sa este in duhul „odihnei sfinte” a lui Dumnezeu. Prin amandoua, lucru sau odihna, timpul lui este sfintit. „Le-am dat si zilele Mele de odihna, zice Domnul, ca sa fie semn intre Mine si ei, ca sa cunoasca ei ca Eu sunt Domnul, Sfintitorul lor” (Iezechiel XX, 12).
    Dacă calendarul ar fi fost schimbat și sărbătorile ar fi încetat după învierea Mântuitorului, și ucenicii nu s-ar fi adunat de sărbătoarea cincizecimii, ar mai fi avut parte de frumoasa revărsare a Duhului Sfânt? Cum putem noi să susținem astăzi așa o erezie. Când cincizecimea are importanța ei în VT, Nt și în viitor.
    Sabatul este semn, atât în Exod cât și în porunca 4 și în Apocalipsa
    Exod 13:1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:2 „Pune-Mi deoparte ca Sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi-născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”3 Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.
    Exod 13:7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.8 Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine când am ieşit din Egipt.”9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.”
    Exod 31:13 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
    Exod 13:16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.”
    Exod 31:14 Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva Sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.15 Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.16 Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.17 Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea s-a odihnit şi a răsuflat.
    Deuteronom 6:6 Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.8 Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.9 Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
    Aici se impune o remarcă: poruncile enumerate aici cuprind și sabatul zilei a șaptea ca amintire a eliberării din Egipt: Deuteronomul 5: .15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.”
    Deci ziua 15 a Spicelor era clar sabat săptămânal dar și prima zi a azimilor.
    în Ezechiel 20:10 „Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie.11 Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele.12 Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.13 Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască.” Deci între sabatele Lui erau și cele ce amintea ieșirea din Egipt.
    Ezechiel 20:20 Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”
    Apocalipsa 14: 11 … ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! ;…
    Apocalipsa 13:16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.18 Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.
    Cuvântul „semn” este exact la fel ca ca şi cuvântul din Exodul 13:9 şi Ezechiel 20:12,20. Este acelaşi ca și „marca” din Apocalipsa 13:16-18.
    Deci sabatul zilei a șaptea, nu doar Paștele singur, este un semn al ieșirii din Egipt, alături de semnificația că este zi de odihnă de la creațiune. Totodată este semnul de loialitate față de Mântuitorul nostru, alături de toate sabatele ( sărbătorile sfinte lunare și anuale) și nerespectarea lor, a tuturor, devine semnul din Apocalipsă. Să nu ne amăgim. Textele de mai sus spun destul de clar acest lucru ca și cuvântul „Moedim „.
    O altă clarificare că sabatul și sărbătorile stau împreună ca semne este Coloseni 2:14 A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.15 A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.16 Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”

    După Coloseni 2:14-17, trebuie ca Sabatul să fie desființat sau dacă nu creştinii trebuie să păstreze și alte rânduielile evreiești enumerate împreună cu Sabatul săptămânal.

    Ipoteza că sărbătorile anuale au ajuns la final cu jertfa lui Hristos, pur şi simplu pentru că ele au fost legate de sistemul de jertfe de la Templu nu stă în picioare. Și în sabat se aduceau regulat jertfe la templu Numeri 28:9 „ În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur şi ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.10 Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură”.
    „Continuitate sau discontinuitatea Sărbătorilor nu este determinată de legătura lor cu sistemul de jertfe, ci de domeniul de aplicare a tipologiei acestora. Dacă Sărbătorile au simbolizat doar realizările eliberatoare din păcat, la prima venire a lui Hristos, atunci, evident, funcţia lor ar fi încetat la Cruce. Dar, în cazul în care Sărbătorilor prefigurau, de asemenea, răscumpărarea realizată de către Hristos la a doua Lui venire, atunci funcţia lor continuă în biserica creştină, deşi cu un sens nou şi model nou de respectare. – De la carte, festivaluri lui Dumnezeu în Scriptură şi Istorie, Volumul I: Festivaluri de primăvară , de la capitolul, „Previzualizare de carte”, de Dr. Samuele Bacchiocchi”.

    Evreii, în conformitate cu scrierile rabinice de-a lungul istoriei, au crezut că Sabatul a fost dat în Exod ca un semn pentru a-i diferenţia de toate celelalte popoare ale lumii. De fapt, chiar cuvintele lui Dumnezeu Însuşi explică de ce le-a dat Sabatul lui Israel:

    Deuteronomul 5:12 Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile.14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.

    Singurii oameni vreodată scoși din robia Egiptului de către mâna lui Dumnezeu, au fost evreii. Noi nu am fost salvați de la robia din Egipt. Moise citează cuvintele lui Dumnezeu în acest pasaj. Formularea lui Moise din Exod 20 nu explică nici un motiv pentru a da de ordonanţă Sabatul dacă el era înțeles de popor. În schimb Moise explică motivele pentru modelul noii ordonanțe,Sabatul în Exod 20. Este puţin probabil că stăpânii lor egipteni au recunoscut o săptămâna de şapte zile. Privind cele 7 zile ale săptămînii creaţiunii, pentru reaparitia Sabatului a şaptea zi, Dumnezeu a stabilit o justificare de neuitat pentru structura sa. După 400 de ani de sclavie în Egipt, evreii probabil au nevoie de o orientare a conceptului de săptămâni de 7 zile, şi au nevoie de o oarecare odihnă.

  17. Zilele de sărbătoare au date fixe în lună, nu sunt puse după placul omului și sunt calculate după calendarul lunar-solar.
    Data de 15 a luni nisan este luna plină si este si sabat, si este sabat mare ( Ioan 19,31) pentruca se suprapune si prima zi a Azimilor. La fel este sabat mare ziua a 15-a a lunii a 7-a mozaice, ca se suprapune sabatul saptamanal cu prima zi din Sarbatoarea Corturilor.
    Ziua ispășirii și alte sărbători mari nu pot exista alături de sabatul zilei a șaptea
    Dacă săptămânile sunt continue, deci sărbătorile se pot perturba: Ziua Ispășirii poate fi atunci și zi de pregătire (dacă cade vineri) sau sâmbăta poate fi și zi de pregătire dacă cade înainte de ziua Ispășirii. Acest lucru este o imposibilitate biblică!!! În ambele sărbători este interzisă munca obișnuită și săptămâna biblică are sabat precedat de ziua de pregătire. Cum mai este posibil așa ceva? Iar Creatorul nu are două calendare.
    NOU

    Creatorul nu are două calendare
    Dacă urmăriți întreaga biblie veți vedea sabatele adevărate pe zile fixe în lună. Iată câteva exemple: Paștile, mereu pe 14 Nisan, cu ziua de 15 sabat săptămânal (nu sâmbăta)și ziua 16, prima zi a săptămânii (nu duminica).

    1. Dacă nu credeți studiați Gen 1:14 unde este reglementarea aștrilor cerești pentru a numi zilele de sărbătoare și de închinare. Cuvântul vremi „moed” sau H4150, în ebraică înseamnă timp sau loc numit (în special de închinare). El apare în Levitic 23:1-3, unde sunt menționate sărbătorile Domnului, în care prima amintită este sabatul săptămânal, apoi sărbătorile mari anuale. Citiți cu atenție că primul „moed” este sabatul săptămânal. Atunci cum poate spune cineva că sabatul săptămânal nu este „moed” și nu se supune calendarului lunar-solar instituit la creațiune în Gen 1:14. Acolo aștrii cerești sunt semne „ H226, semnale, care aratî „ moed”. Ca să ne lămurim mai bine vine și Psalmul 104:19, care conține același „moed”, deci ne arată încă o dată că luna este semnal pentru „zilele sfinte ”(și sărbători= H4150) sau chiar că luna este martor credincios din cer (Psalmi 89:37).

    2. Dacă credeți că Sabatul nu este o Mo’ed , apoi ignorați toate din următoarele pasaje din Scriptură :
    În Numeri 15:3 „ arderea de tot” se aducea „la sărbătorile voastre” , care sunt „moed” sau H4150. Sabatul era unul din moed și în, I Cronici 23:31 , II Cronici 02:04 , II Cronici 08:13 , II Cronici 31:3 , Ezra 3:05 , Neemia 10:33-34 , Ezechiel 45:17 , și Osea 2:11, arderea de tot apare mereu asociată cu sabatul săptămânal, ziua lunii noi și sărbătorile anuale. De ce, că toate sunt moed.
    3 . Trebuie să ignorați faptul că Exodul a fost în Sabat, la data de 15 Abib ???
    ( Numeri 33:3 , Deuteronom 5:12-15 , Psalmul 81 : 3 -6 ) .
    Marcu 15:42 Când s-a înserat- fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului…..Iosif a cerut trupul lui Isus pentru a-l îngropa.
    Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare. (Notă: Era zi mare pentrucă era și Azimi și sabat săptămânal).
    Ioan 19:42 Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
    „Ziua Pregătirii Iudeilor” era o singură zi, ziua a șasea din săptămână. Aici nu se poate spune că era ziua pregătirii Paștelui, ci a sabatului săptămânal. Și să fie și mai clar Isus a înviat în prima zi a săptămânii:
    Hristos a fost înviat dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii. (Matei 28:1; Marcu 16:1 şi 2; Luca 24:1;. Ioan 20:1)
    Matei 28:1 La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
    Sunt încă multe texte care atestă sărbătorile pe date fixe, stabilite de la creațiune. Cine ignoră acest lucru il ignoră pe Creator, că toate sărbătorile sunt semne, nu doar sabatul zilei a șaptea.

  18. dumnezeu nu se schimba si nici legea celor 10 porunci asa ca daca au respectat apostolii ziua a 7 a si crestinii adevarati vor face la fel……

  19. Unde pot gasi in Biblie referinta exacta care spune ca pomana pentru morti este un pacat?

    • În Biblie scrie că tot ceea ce facem trebuie să facem în Numele Domnului (Col. 3: 17). Așadar ORICE. Și nu în numele unui mort. Apoi mai zice: „32. „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” ”
      (Matei 22:32, VDCC)

  20. 1Corinteni 10.20. ;

    20. Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii.
    21. Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor.
    22. Sau vrem sa intaratam pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decat El?

    Psalmul 106.28-29.

    28. Ei s-au alipit de Baal-Peor si au mâncat vite jertfite mortilor.
    29. Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, si o urgie a izbucnit între ei.

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s