ÎNTOARCEȚI SPATELE – DAR CUI? MANIFEST ÎMPOTRIVA FĂȚĂRNICIEI

2 septembrie 2023 de Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară Un comentariu

„Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)
„Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:16-17)
„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.” (Romani 12:4-5)
„Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:12-27)

ATENȚIUNE, NAȚIUNE! URMEAZĂ UN ANUNȚ FOARTE IMPORTANT PENTRU MINE ȘI PRIETENII MEI ADEVĂRAȚI! TOȚI PRIETENII FALȘI, IPOCRIȚI ȘI INUTILI VOR DISPĂREA DEFINITIV, TREPTAT, IREVOCABIL ȘI FĂRĂ „PREAVIZ” DIN LISTA MEA DE PE FACEBOOK. Voi păstra doar pe cei care mi-au fost alături de-a lungul timpului, pe cei pe care îi cunosc personal, pe cei cu care am interacționat în diverse moduri, sinceri, serioși și deschiși la dialog. „Pocăiții de carton” vor dispărea alături de ceilalți.
Mărturisesc că la început am fost foarte hotărât, chiar înverșunat pot spune, să redau în conținutul acestui articol sau să etichetez numele unor mari păstori, evangheliști și cântăreți (unii își arogă pe nedrept calitatea de „leviți”) care, zic ei, fac Lucrarea Domnului, dar care, practic, întorc spatele atunci când este vorba să ajute propriu-zis pe cineva care chiar are nevoie de ajutor. Dar, gândindu-mă mai bine, nu voi face acest lucru deoarece mă tem să nu cad în păcatul clevetirii (bârfei) și în cel al judecății. Se vor recunoaște, poate, ei înșiși dacă vor citi acest articol sau dacă mă vor întreba vreodată de ce i-am scos de la prieteni, dacă se vor simți cu musca pe căciulă. În tot cazul, astfel de „prieteni” sunt pentru mine o „pierdere” pe care o declar NULĂ ȘI NEAVENITĂ.
Ce-i drept, sunt supărat. Și nu doar supărat, ci chiar foarte supărat. Supărat pe cei care, deși spun că sunt frați de credință, nu dau dovadă. Dar, cu toate acestea, acest articol nu este scris la nervi, ci este chibzuit intens, deoarece m-am gândit îndelung dacă și cum să-l scriu.
Practic, despre ce este vorba? Așa cum am scris într-un articol anterior, publicat pe Facebook în data de 5 iulie a.c., pe parcursul lunii lunii mai soția mea a avut niște probleme de sănătate în urma cărora a fost diagnosticată cu cancer endometrial. Am parcurs toți pașii recomandați de către medicul curant, inclusiv următoarele analize imagistice: SCINTIGRAFIE, CT TORACE, RMN ABDOMEN ȘI PELVIS, ECOGRAFIE CARDIACĂ. În data de 11 septembrie a.c. urmează să fie internată, după două amânări, la Institutul Oncologic Fundeni, în grija d-lui profesor Octav Ginghină, în vederea unei intervenții chirurgicale. Aceasta este povestea de până acum, redată foarte pe scurt.
Acum, povestea continuă mai departe. Eu nu sunt un om care să mă ascund. Nici nu am de ce. Sunt un om asumat, cu atât mai mult când vine vorba despre mine și familia mea. Așadar, pe data de 5 iulie am făcut un apel public pe pagina mea de Facebook în care am relatat lucrurile exact așa cum sunt, cu lux de amănunte și atașând fotografii cu documentele medicale ale soției mele. Oridecâte ori a mai apărut câte o noutate (un rezultat medical nou) am updatat conținutul articolului. În cadrul acestui apel am cerut ajutorul prietenilor mei, punând la dispoziție toate conturile bancare pe care le am, dar precizând și faptul că pentru noi cea mai mare Speranță este Domnul Isus, Medicul Suprem și că dacă cineva nu ne poate ajuta financiar, atunci ar putea să ne ajute rugându-se pentru noi și oferindu-ne suportul spiritual foarte necesar în astfel de situații. De asemenea, am transmis același mesaj în mod personal tuturor persoanelor despre care AM CREZUT că sunt frați și surori, prin intermediul Messenger. Mulțumesc, pe această cale, tuturor acelora, puțini, dar foarte importanți în ochii noștri, care au rupt un pic din puținul lor pentru a ne putea ajuta! Mulțumesc, de asemenea, tuturor acelora care au afirmat că ar dori să ne ajute, dar nu au această posibilitate! Mulțumesc și tuturor acelora care au spus că, deși nu ne pot ajuta financiar, vor înălța o rugăciune pentru noi! Mulțumesc oamenilor nepocăiți care, fără a ne judeca, au sărit în ajutorul nostru! Mulțumesc din suflet părinților foștilor mei elevi din generația anterioară care s-au mobilizat și, într-o zi, din luna iulie, ne-au făcut o surpriză de proporții care ne-a umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie și recunoștință! De asemenea, mulțumesc familiei unuia dintre actualii mei elevi care, din puținul lor, s-au gândit să ne ajute fără a avea vreo pretenție în schimb! Pentru mine și soția mea toate aceste persoane au un loc special în inimile noastre. Mulțumesc tuturor acelora care au făcut acest gest fără să aștepte în schimb vreo răsplată!
Dar acum urmează, din păcate, cealaltă categorie umană: categoria care nu a răspuns în niciun fel. Sau a celor pe care îi doare fix în cot. Categoria oamenilor indiferenți, insensibili. Și, din păcate, din această categorie fac parte și mulți dintre cei care-și spun „pocăiți” fără să dea dovadă. Fac parte și mari lideri religioși care se află, încă, pe lista mea de prieteni de pe Facebook, dar care vor fi șterși. Fac parte și marii cântăreți „ai Domnului” care (unii) cântă pe sute sau mii de euro, așa cum alții predică pe sute sau mii de euro. Dar asta nu este treaba mea, îi va judeca Dumnezeu. Lor vreau să mă adresez în cele ce urmează.
Mă doare lipsa de reacție și de empatie a pocăiților și mai ales a liderilor religioși care predică de la amvoane. Mă doare judecata care este „oferită” cu atâta „tragere de inimă” de către aceștia. Oare la asta ne-a chemat Hristos? Așadar, dragii mei păstori gen domnul F. I. sau domnul I. C. ori domnul S. S., unde este dragostea pe care o clamați de la amvoane? Unde este într-ajutorarea celor aflați în nevoie, despre care de atâtea și atâtea ori DOAR VORBIȚI, dar când vine vorba să le puneți în practică începeți să vă codiți? Nu ne doare că nu ne-ați ajutat, absolut deloc, VIU ESTE DOMNUL, dar durerea noastră rezidă din faptul că nici nu ne-ați băgat în seamă! Pentru voi sunt mai importante evenimentele evanghelistice de amploare sau cumpărarea de instrumente ori de aparatură în biserică decât sprijinirea unui bolnav (de cancer sau de altă boală) măcar și cu o rugăciune! Credincioșii merg de multe ori săraci în cimitire în vreme ce vouă nu vă pasă pentru că aveți altă „țintă” și alte „priorități”. Pentru noi este mai important să organizați conferințe, congrese, ordinări, evanghelizări (și toate acestea de multe ori cu prea mult fast) decât să vizitați bolnavii, să vă rugați pentru ei, să îi încurajați. Oare Domnul Isus tot așa ar fi făcut? Unde sunteți atunci când cineva vă cere ajutorul pentru că are nevoie realmente? Vă spun eu: vă „ascundeți” în spatele amvoanelor și ÎNTOARCEȚI SPATELE la astfel de persoane, DAR CUI ÎNTOARCEȚI VOI, DE FAPT, SPATELE? Vă spun tot eu: DOMNULUI ISUS! Domnul să vă ajute să vă pocăiți de toate aceste lucruri!
Dar la voi, dragii mei cântăreți „ai Domnului” gen domnul B. B. (G. I.) sau gen doamna M. S., unde este dragostea pe care voi o cântați la microfoane? Unde este mila din cântările care se aud din boxe la sute de metri depărtare? Pentru voi sunt mai importante evanghelizările unde (unii) primiți sute de euro, dar voi de ce nu vă evanghelizați pe voi înșivă? Pentru voi este mai important să vă cumpărați „scule” decât să faceți milostenii sau să vă rugați pentru alții! De câte ori ați vizitat bolnavii din spitale? De câte ori ați vizitat deținuții din pușcării? De câte ori ați fost acasă la văduvă și la orfan? A, stai, am uitat, voi nu aveți timp pentru așa ceva deoarece mergeți la „evanghelizări”! Evanghelizați-vă mai întâi pe voi, „morminte văruite”! Domnul să aibă milă de voi!

Așadar, GATA! Începem cu adevărat MAREA CURĂȚENIE!………