vindecare | EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„26. Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale! ”
(Psalmi 119:26)

O cântare cunoscută spune: „Sunt elev într-o școală specială”. Cu toții suntem elevi la Școala Cuvântului lui Dumnezeu. Versetul de azi ne expune exact o secvență de „lecție” din această școală.

„Eu îmi istorisesc căile” – orice creștin trebuie să mărturisească Domnului căile sale. Dumnezeu cu siguranță le cunoaște, dar așteaptă să le istorisim noi. Un profesor cu siguranță cunoaște lecția, dar așteaptă ca elevul să spună ce știe, ce a învățat. Acesta este una dintre modalitățile de verificare a cunoștințelor și experiențelor acumulate. La fel și în cazul nostru, trebuie să-I spunem Domnului tot ceea ce am învățat din Cuvântul Său și experiențele pe care le-am acumulat pe Calea Lui. Însă noi mai facem încă un lucru. Atunci când ne istorisim căile, mărturisim și piedicile pe care le-am avut, și eșecurile, și căderile, și păcatele, și succesele, și strălucirile – TOT. Atunci noi ne golim inima înaintea Domnului. Acesta este primul pas sau prima etapă.

Pasul al doilea vine în completarea celui dintâi. Acesta este: „și Tu mă asculți”. Dumnezeu ne ascultă, dar ne și corectează în același timp. Dacă nu ne-ar asculta Dumnezeu și dacă nu ne-ar corecta ar fi grav. Ar fi grav pentru că nu am ști ce am greșit și nu am ști cum am putea să ne îndreptăm. Dacă profesorul l-ar lăsa pe un elev așa cum este, fără să-l corecteze, acel elev nu ar putea ajunge la performanță. Și-ar însuși cunoștințe parțial sau total corecte, ceea ce nu l-ar ajuta cu nimic. Sunt unii elevi care învață doar pentru nota de trecere, deși ar putea mult mai mult. Dar pentru că le lipsește voința se plafonează la un anumit nivel, fără să conștientizeze că în viață acest lucru le-ar putea dăuna. Astfel, elevi care la început au pornit bine încep să aibă probleme la învățătură iar unii chiar rămân corigenți ori repetenți. Tot la fel, unii creștini se plafonează la un anumit nivel al credinței, „uitând” că Dumnezeu ne binecuvântează de multe ori proporțional cu nivelul de credință al fiecăruia. Numai că pe Calea Domnului nu există corigenți, nici repetenți. Aici ori ești credincios, ori nu, altă cale nu mai există. Aici nu poți să „dai corigența”, ca la o școală normală.

A treia etapă (al treilea pas) într-un sistem clasic de predare-învățare este trecerea la o lecție nouă: „învață-mă orânduirile Tale!”. După ce noi ne-am istorisit căile înaintea Domnului, după ce El ne-a ascultat cu atenție cererile și mulțumirile noastre, El vrea să ne învețe de fiecare dată câte o lecție nouă. Prin aceasta El vrea să ne ajute să ne îndreptăm erorile (cunoștințele dobândite greșit) și să învățăm lucruri noi din Cuvântul Său. Dar pentru aceasta sunt necesare două lucruri: să fii prezent înaintea Domnului și să fii receptiv la învățăturile Lui. Nu poți fi prezent înaintea Domnului decât în două moduri. Primul ar fi să-ți rezervi în fiecare zi un timp special în care să te întâlnești cu El. Atunci poți să-I vorbești ca unui Tată, adresându-te Lui în intimitate, numai tu și El, iar El îți poate răspunde din Cuvântul Său. Cum, însă, știm cu toții timpul nostru extrem de limitat și știm că acasă nu putem sta în prezența Lui mai mult de o oră pe zi (și asta mai mult seara, când deja suntem obosiți de alergarea zilnică), al doilea mod ar fi să ne întâlnim cu El în adunare. Aici El poate să ne învețe și să ne dea rezolvare la problemele noastre prin: predică, Cuvântul citit și explicat la timpul de rugăciune, sfătuire cu pastorul bisericii, cu frații etc. Problema este, însă, de câte ori pe lună venim noi în Casa Domnului? Și dacă venim, suntem noi receptivi, suntem noi atenți la Cuvântul Domnului? Sau Satana ne fură gândurile și în timpul de predică ni le duce la: „Oare am stins eu lumina când am plecat de acasă? Am închis apa? Gazele? Am dat de mâncare la animale?” etc. DOAMNE, AJUTĂ-NE SĂ FIM PREZENȚI LA BISERICĂ, CU TRUPUL ȘI CU GÂNDUL, ȘI SĂ FIM RECEPTIVI LA ÎNVĂȚĂTURILE TALE!