Care dintre politicienii români ESTE Creștin? – Scurtă analiză personală

Acum este, după cum bine știe toată lumea, perioada premergătoare alegerilor locale. Din data de 9 mai a început campania electorală. O campanie furibundă pe alocuri. Adică o campanie în care se aruncă foarte multe lături în ograda contracandidatului / contracandidaților. De regulă, aceste lături „aterizează” în ograda candidatului cel mai bine cotat. De ce? Din teamă. Din frica de a nu pierde fotoliul călduros în care ne-am instalat de 4 ani, la primării sau la consiliile județene. Și mai ales pentru că de cele mai multe ori lipsește educația. Educația aceea care ne învață să întoarcem și obrazul celălalt, dacă este nevoie. De ce? Probabil dintr-o lipsă acută de oameni onești în posturile din conducere. De prea multe ori ne-am învățat să-i votăm pe cei care au fost, pentru că ei „s-au săturat și fură mai puțin”. Pe ideea că „dacă vine unul nou vrea și el să-și umple sacul”. Cred că avem prea multe judecăți. Dar ce-ar fi să privim oamenii prin prisma Bibliei? Azi m-am gândit să fac o scurtă analiză, atât cât mă duce pe mine capul, a politicienilor români trecându-i prin sita celor 10 porunci din Exod 20. Chiar, ce-ar fi? Hai să vedem ce iese!

Așadar, să luăm fiecare poruncă în parte așa cum o găsim în Sfânta Scriptură și să vedem câte dintre criteriile Decalogului sunt trecute cu brio de politicienii români! Vom face, probabil, o referire un pic mai largă în cazul primarilor, având în vedere că mai sunt două săptămâni până la alegerile locale.

PRIMA PORUNCĂ – „2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. ” (Exodul 20:2-3)

Adresarea lui Dumnezeu din aceste versete este una pur personală. El Se adresează personal lui Moise și, prin el, și nouă. Câți dintre politicieni și dintre candidații la fotoliul de primar Îl consideră pe Dumnezeu ca Domnul lor? Câți au o relație personală cu El? Prea puțini, din punctul meu de vedere. În perioada asta sunt „sponsorizate” multe biserici, după care timp de 4 ani toată lumea uită de ele. Ei fac lucrul acesta ca și cum L-ar ajuta pe Dumnezeu, nu ca și cum ar fi o datorie de onoare a oricărui om. Probabil gândesc că în felul acesta Îl „îndatorează” pe Dumnezeu, care precis le va întoarce înapoi „favorul” făcut întronându-i în „scaunul împărătesc”. Ei, bine, Dumnezeu nu este așa! El nu stă la colțul bisericii, poate-poate va trece vreun politician să-i verse ceva în vistierie pentru simplul motiv că „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.” (1 Corinteni 10:26). Așadar, primul test este picat.

A DOUA PORUNCĂ – „4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ” (Exodul 20:4-6) – Aici nu este prea mult de discutat. Politicienii fac ceea ce fac majoritatea oamenilor: se închină la idoli. Nu este o noutate. Chiar dacă nu este neapărat vorba despre reprezentările la care fac referire aceste versete, este vorba despre alți idoli. Mulți dintre ei au valori exorbitante păstrate cu mare grijă în bănci. Au nu știu câte vile și case de vacanță pe la Monaco sau pe aiurea. Dar nu ar ajuta un sărac care nu are ce mânca, ferite-ar Sfântul! Asta se cheamă închinare la idoli. Al doilea test – picat.

A TREIA PORUNCĂ – „7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ” (Exodul 20:7)

Câți dintre politicieni nu înjură folosind Numele Domnului? Câți dintre primari nu s-au aliat cu preoții, făcându-le viața grea unora de o altă confesiune? Câți dintre primari NU au autorizat evanghelizări pe raza localităților pe care le conduc pe motiv că „aici oamenii sunt 100% ortodocși”? Câți dintre primari, ca să nu se pună rău cu popa, NU și-au dat acceptul (sau au făcut-o cu mare greutate, constrânși de lege și de împrejurări) pentru construirea unor case de adunare? Câți dintre politicieni NU jură strâmb de atâtea ori, începând cu investirea lor în anumite poziții politice?Ei, bine, și aceste lucruri înseamnă a lua Numele Domnului în deșert. Așadar, și al treilea test – picat.

A PATRA PORUNCĂ – „9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. ” (Exodul 20:9-11)

Pe câți dintre politicieni, în speță primari, i-ați văzut sâmbăta, respectiv duminica, la slujbă în biserică / adunare? Merg acum, în perioada premergătoare alegerilor, făcând campanie electorală și promițându-le oamenilor marea cu sarea dacă îi votează. În ani trecuți lucrul acesta se făcea fățiș, acum se face mai cu „perdea”, mai pe „șestache”, dar se face. Apoi…? Patru ani de zile nu le mai calcă piciorul prin biserică. Le-o fi rușine că au mințit! Deși, mă cam îndoiesc! Rușine simt numai oamenii care au conștiință. Iată, deci, un al patrulea test picat.

A CINCEA PORUNCĂ – „12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. ” (Exodul 20:12)

Aici n-am să comentez prea mult, fiind o chestie care implică familia. S-au văzut, însă, și cazuri în care noul ales a uitat de mamă, de tată, de frați, de surori, uneori și de propria soție și proprii copii, abandonându-i și „refăcându-și” viața în brațele (de cele mai multe ori oneroase) ale altor persoane. Considerăm al cincilea test – remiză.

A ȘASEA PORUNCĂ – „13. Să nu ucizi. ” (Exodul 20:13)

Nici aici nu ar fi foarte mult de comentat. Fizic, nu știu (sau nu-mi aduc aminte) ca vreun politician să fi omorât la propriu pe cineva, cu excepția unor cazuri izolate de accidente rutiere date pe la televizor. Ceea ce este, însă, la fel de grav, din perspectiva mea, este că foarte mulți și-au ucis sufletul și credința din momentul în care s-au procopsit cu un fotoliu călduros. Pentru că trăind într-o lume atât de coruptă la nivel înalt și cu valori atât de nesănătoase, e foarte greu să-ți păstrezi cugetul curat, să nu fii atins (dacă nu cotropit) de caracatița corupției și valorile tale să rămână fără pată. Este adevărat, nu este imposibil, dar este foarte greu pentru că tentațiile sunt foarte mari. Ești tot timpul tentat să crezi că toată lumea este a ta, fără să vezi că, de fapt, ești prizonierul unui univers atât de mic… Și la acest test avem remiză.

A ȘAPTEA PORUNCĂ – „14. Să nu preacurveşti. ” (Exodul 20:14)

De-a lungul timpului mulți politicieni au căzut în capcana aceasta. „Nevasta e nevastă și amanta e amantă!”, spun unii. Oare? Este lucrul acesta plăcut lui Dumnezeu? NICIDECUM! Porunca este foarte clară, nu există dubii sau „loc de-ntors”! Din această cauză unii au divorțat și au eșuat lamentabil în viața de familie. Nu poți ține doi pepeni într-o mână, nu se poate să nu scapi pe unul dintre ei și să crape! În dreptul unora dintre ei mai putem consemna, deci, încă un eșec.

A OPTA PORUNCĂ – „15. Să nu furi. ” (Exodul 20:15)

Ei, aici avem un subiect foarte interesant, care se leagă relativ de ceea ce spuneam un pic mai sus la a doua poruncă. Vorbeam despre averile, uneori imense, ale unor politicieni îmbogățiți aproape peste noapte. Mă întreb: oare chiar poți face avere dintr-un salariu de bugetar, fie și parlamentar? Mă îndoiesc, sincer! În Românica noastră nu poți fi bogat, în genere, decât dacă furi. Personal, sunt bugetar de vreo 20 de ani (cam cât cinci mandate de primar sau de parlamentar!) și nu am reușit să fac prea mare lucru, decât să-mi duc traiul împreună cu familia de azi pe mâine. Nici nu-mi doresc vreo avere, căci Domnul Isus a spus: „19. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; 20. ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ” (Matei 6:19-21). Privesc, însă, cu o oarecare revoltă, stupidă pentru unii, cum politicienii noștri fac bani, și nu puțini, din afaceri cu statul, adică din cârca românului re rând. Vreau să mă refer din nou la vilele unora. Au nu știu câte camere, au piscine, au săli de masaj, de fittnes și atâtea altele. Mă întreb: la ce le-o folosi? Că și dacă și-ar tăia trupul în bucăți și ar pune câte o bucată în fiecare cameră tot nu ar reuși să le ocupe pe toate! Președintele României are vreo 5-6 case și nu are niciun moștenitor, la ce folos? – Încă un test, deci, picat.

A NOUA PORUNCĂ – „16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ” (Exodul 20:16)

Asta înseamnă mai mult decât a nu minți. Înseamnă, de exemplu, să iei apărarea unui nevinovat într-un proces, chiar dacă este în detrimentul tău. Câți dintre politicieni fac asta? Dragii de ei, mai întâi își apără propriile interese, apoi se ocupă de altceva, dacă mai au timp sau chef. Bine că a trecut vremea când se făcea campanie electorală cu șorțuri, găleți, șepci și chiar cu chibrituri, căci oamenii, în sărăcia și în necazul lor, dar mai ales în lipsa lor de cultură (vorbesc de cultură în general, dar de cultură electorală în special) își dădeau votul chiar pentru un pahar de vodcă! Și iată unde am ajuns, unde suntem acum! Mulți dintre ei pică, deci, testul loialității față de cei care i-au ales.

A ZECEA PORUNCĂ – „17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. ” (Exodul 20:17)

S-au văzut cazuri de oameni puși în funcții care i-au împroprietărit pe alții, în detrimentul proprietarilor de drept, tocmai ca să-și rotunjească veniturile din mita primită. Mai ales primari. Primaru taie și spânzură, de regulă, în localitate. Da, este și consiliul local care ar trebui să aprobe sau nu anumite chestiuni, dar nu de puține ori s-au ivit chiar conflicte între primar și consilieri din cauza atitudinii arogante și a „bolii șefiei” a uneia dintre părți. Mulți oameni și-au pierdut terenuri și chiar case prin hotărâri abuzive ale unor aleși locali. Oare un astfel de primar poate fi considerat Creștin? Mă îndoiesc! Și uite-așa, al zecelea test – picat!

Dragilor, pe 5 iunie vom merge la vot. Care dintre noi vom merge, corect! Deși ar trebui să mergem toți, nu de alta, dar cine nu votează nu are dreptul să-l conteste pe cel ales. Întrebarea mea este: avem noi pe cine să alegem? Că, din păcate, în ultimii 26 de ani din două rele am ales răul mai mic, cum spun unii. Vă rog să priviți la aspectele vieții celor pe care îi alegeți, mai ales dacă îi cunoașteți! Sunt ei adevărați Creștini? Caută ei să facă voia lui Dumnezeu? Sau au doar o spoială pe deasupra, dar pe dedesubt sunt lupi răpitori? Gândiți-vă bine și alegeți cu mintea, dar și cu inima!

Doamne-ajută și numai bine!