EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


2 comentarii

Biserica-frigider


dsc0492

Duminică. Dimineața. Te trezești cu poftă de viață. Cu dor de adunare. Te pregătești de plecare. Pleci cu gând că astăzi te vei înviora spiritual. Că îți vei „încărca bateriile”. Te „îmbarci” în mijlocul de transport, personal sau în comun. E bine acolo. Cald. Fizic, că spiritual depinde… Te gândești că te vei întâlni cu frații, cu surorile. Te vei „descărca” de toate sarcinile din timpul săptămânii. La urma urmei, străbați kilometri întregi (sau zeci de kilometri) în căutarea bucuriei divine. A prezenței lui Dumnezeu. Ți se citește bucuria pe față. Nu simți când trec minutele. Ajungi la adunare. Poarta este încă încuiată. Nu-i nimic, mai sunt câteva minute! Noroc că ai la tine cheile! Deschizi. Intri. Înăuntru – cam frig. E toamnă, ce mai! Te așezi. Deschizi Biblia. Ești responsabil cu timpul de rugăciune. Citești textul din care te vei inspira astăzi. Sau îl recitești. De obicei este unul dintre psalmi. Te gândești la subiectele de rugăciune de astăzi. Ce are, oare, nevoie biserica? Sănătate. Da, un îndemn este pentru cei bolnavi. Apoi? Pentru ce ne mai putem ruga? Familie. Da, e nevoie de prezența lui Dumnezeu în familie. Familia e din ce în ce mai atacată. Pe urmă? Misiune. Da, biserica trebuie să fie o biserică misionară și să-i susțină în rugăciune pe misionari și pe lucrători. Pavel a fost susținut în rugăciune de biserică. Și Petru. Și Sila. Și alții. Meditezi. „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu (…).” (Ps. 63:1a). Un Dumnezeu personal. Un Dumnezeu de care toți avem nevoie.

Timpul trece. Programul începe la ora 10. La 9:55 ești tot doar tu. Mai aștepți. Se face 10. Tot doar tu. Mai aștepți. Poate vin. „Plâng” scaunele goale care, odinioară, erau ocupate. Toate. Acum sunt goale. Toate. În afară de cel pe care stai tu. Cum sunt scaunele, așa este și inima ta. Dimineață era mai plină. Mai cu poftă de viață. În biserică e frig. În viața noastră e frig. Inimile sunt înghețate. Domnul Isus spune că trebuie să fie în clocot. Da` de unde!… Gheață!… Nu simți? Nu mai simți… când stai prea mult în frig, de la un anumit moment dat începi să nu-l mai simți… Semn că ești pe moarte! Păcat, deunăzi erai plin de viață!

Te uiți la ceas. Pe chip ți se citește o oarecare disperare. E 10:15 și încă nu e nimeni. A, uite, vine cineva! Vreo 3-4 persoane. Tot e bine decât singur! Cântați o cântare, două… Fără viață. Mai mult tu. Poate își revin, te gândești. Citești textul pentru rugăciune. Le vorbești despre cum ar trebui să tânjească sufletul și trupul nostru după Domnul (Ps. 63:2). Se uită la tine cu o privire impersonală. Nicio expresie. „Amin”-urile s-au stins demult. Le vorbești despre importanța prezenței în adunare (Ps. 63:3). Probabil se gândesc, plictisiți: „Ce ne tot spune ăsta? Nu suntem în adunare?”. Da, suntem, dar doar fizic. Gândurile noastre, inima noastră ne zboară pe aiurea.

Vine timpul de laudă și închinare. Te gândești că trebuie să le oferi posibilitatea de a-L lăuda pe Domnul. Prin cântare, poezie, mărturie etc. „Offfff”, probabil se gândesc, „iarăși?” Se ridică greu, alene. Se vede că acasă nu-și omoară timpul cu așa ceva. Nu intră în „atribuțiile” lor. Gheață.

În sfârșit, timpul de predică! Păstorul vorbește din Cuvântul Domnului. Biserica se gândește la cine știe ce. Câte unul își întoarce privirile către ceasul din perete. „Nu se mai termină odată!” Și păstorul, dă-i și dă-i cu predica… O predică foarte bună, dealtfel! Dar inimile nu reușesc să se încălzească. Numai tu mai spui, din când în când, câte un „Amin!” hotărât. Se termină și predica. Ultimul „Amin!”. „Oh, în sfârșit!” Și uite-așa trece dimineața de duminică. Păstorul spune: „Vă aștept și după amiază.” De ce trebuia să mai spună? Nu e suficient că am venit dimineață?

Pleci acasă cu inima amărâtă. În loc să te bucuri și să duci cu tine bucurie acasă, duci întristare…

Cam asta este starea bisericii din zilele noastre, din păcate. Nu peste tot, dar în din ce în ce mai multe locuri. Răceală. Gheață. Ne rugăm să facă Dumnezeu o trezire în cetatea noastră, dar nu se face. De ce? Pentru că Biserica este adormită. Trezirea trebuie să înceapă cu noi. Bisericile sunt din ce în ce mai goale și cârciumile din ce în ce mai pline. Asta este „normalitatea” zilelor noastre. Anormalitatea a devenit „normalitate”. Păcat!…

Vă regăsiți într-o astfel de situație?


Scrie un comentariu

Devoțional pentru copii: Copil al lui Isus (7)


640x360

Uriașii din viața mea Citește în Biblie: Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Îmi imaginez că David trebuie să se fi temut măcar puțin la vederea uriașului Goliat. Eu am în viața mea mulți „uriași” de care mă tem și sunt zile când mă pierd în lumea lui Nu pot: nu pot să rețin denumirile de la Geografie, nu pot să termin cartea de citit, nu pot să învăț să înot, nu pot să cânt la fel de frumos ca Narcisa, nu pot să iert pe sora mea care mi-a spart mingea… și multe altele.

Ce este cel mai grav e că mă uit mereu la alți copii și mă tot compar cu ei: mereu voi găsi unul mai deștept, mai talentat, mai bun ca mine și atunci cred și mai mult că eu NU POT. Într-o zi eram cu bunicul la pescuit la Dunăre. Și, ca de obicei, eu nu am prins nimic, în timp ce el a prins o mulțime de pești până la prânz. Supărat am aruncat undița într-o parte. – Ce s-a întâmplat, nepoate? m-a întrebat el blajin. – Nu pot, nu sunt în stare să prind măcar un pește! De ce nu pot și eu să fac așa de bine lucrurile ca alți oameni, ca alți copii? Parcă sunt mereu David și tot trebuie să mă lupt cu uriași mai puternici ca mine. – Stai așa, mi-a zis bunicul, și ce altceva crezi că nu mai poți face? I-am înșirat tot ce mi-am putut aduce aminte din lista mea lungă de uriași pe care nu vedeam nici o șansă să îi înfrâng. El nu a mai zis nimic ci, până spre seară a tot cioplit ceva cu un briceag. Când ne-am despărțit, mi-a dat-o. Era o praștie meșterită dintr-o creangă și pe ea era cioplit versetul: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” – Nepoate, mi-a spus zâmbind larg, m-am gândit să-ți amintesc că tu totuși ai o armă împotriva tuturor acestor uriași. Gândul de azi: Care sunt uriașii din viața ta? Ce gândești că nu poți face? Crezi că alți copii sunt întotdeauna mai buni ca tine? Amintește-ți că ești un copil al lui Dumnezeu și că poți face totul prin Hristos!

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/2363-copil-al-lui-isus?day=7&id=2363-copil-al-lui-isus


Scrie un comentariu

Devoțional pentru copii: Copil al lui Isus (6)


640x360

Ești ceea ce privești Citește în Biblie: Luca 11:34-35 „Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric.” Într-o zi am auzit jos la scară niște băieți mai mari vorbind despre un site cu fete, un site pentru adulți. Nu știu cum de mi s-a ascuțit dintr-o dată auzul și am reținut exact adresa acelei pagini de internet. Doar după o zi, după ce mama a plecat la lucru iar sora mea la școală, mi-am terminat repede temele și am căutat situl pe computerul din camera mea. “Dar tu ești un copil, și pe deasupra un copil care îl cunoaște pe Dumnezeu!” îmi striga tare un gând în mintea mea. Dar eram prea curios și mă gândeam că nu fac nimic rău dacă numai arunc o privire pe acolo. M-am uitat la câteva filmulețe, apoi la altele, și la altele. Zile în șir când rămâneam singur mă refugiam în acel site și am început să mă trezesc și noaptea ca să mă uit pe furiș cânt toți dormeau. Nu după mult timp am început să mă schimb. Înafara de dormitul la ore și notele în scădere, vedeam acum altfel fetele: îmi imaginam profesoarele sau colegele fiind actrițele din acele video. Iar când am mers să joc un joc cu prietena mea pe care o cunoșteam încă de la grădiniță, m-am surprins privind-o lung și am încercat să o sărut. Atunci s-a declanșat iadul, ea a plâns și nu a vrut să mă mai vadă, părinții ei i-au sunat pe ai mei, curând a trebuit să le dezvălui plăcerea mea ascunsă care mi-a făcut viața de nerecunoscut. Cu răbdare și înțelepciune m-au ajutat să înțeleg că eram pentru prima dată dependent și mai ales dependent de ceva foarte păcătos. Eram ceea ce priveam și nu puteam scăpa de asta decât oprindu-mă. De atunci am putut folosi computerul doar în prezența părinților, în camera de zi. Imaginile murdare m-au urmărit mult timp dar îmi învățasem lecția, nu am mai spus niciodată DA tentației de a mă întoarce pe astfel de situri. Gândul de azi: Ești ceea ce privești. Nu lăsa curiozitatea să te atragă în păcat și influența celorlalți să îți fure copilăria și sufletul.

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/2363-copil-al-lui-isus?day=6&id=2363-copil-al-lui-isus


Scrie un comentariu

Devoțional pentru copii: Copil al lui Isus (5)


640x360

Cain și Abel vor camere separate Citește în Biblie: 1Corinteni 13:4-5 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău. Când s-a născut frățiorul meu Mihai, eu aveam 7 ani. Și pe la 9 a trebuit să împărțim camera. Nu este simplu să ai un coleg de cameră de o așa vârstă. Doar în câteva momente îmi răsturna toate jucăriile și caietele de pe rafturi, îmi umplea tastatura de bale și covorul de pipi. Și pe deasupra, mama nu îl pedepsea niciodată pentru simplu fapt că era mai mic. Dacă măcar s-ar fi putut juca cu mine, dar nu făcea decât să strice și să arunce. Îmi amintesc că tot felul de gânduri mi-au trecut atunci prin minte. Îl uram, eram gelos pe dragostea și atenția pe care o primea, voiam să dispară. În fiecare seară coceam în minte câte un plan cum să scap de el. Până într-o noapte când am visat că frățiorul meu murise.

Și ghiciți ce: în loc să sar în sus de bucurie, eram terminat de durere. M-am trezit plângând în hohote și mama a venit să vadă ce s-a întâmplat. – Mami, i-am spus printre suspine, găsește o altă cameră pentru Mihăiță, nu vreau să moară din cauza mea. Mama a râs și mi-a spus un lucru pe care nu l-am uitat niciodată: – În viață o să întâlnești tot felul de oameni și nu o să îți placă toți, nu o să simți că sunt persoane lângă care să stai, cu care să lucrezi sau să petreci timp. Dar dacă treci cu bine acest test de a locui cu frățiorul tău năstrușnic, atunci o să fii pregătit pentru orice. Avea dreptate. Altfel cum aș fi învățat să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi? Gândul de azi: Iubește-i și ai răbdare cu cei din jur, fie ei frați, colegi, prieteni de joacă sau persoane pe care doar le întâlnești.

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/2363-copil-al-lui-isus?day=5&id=2363-copil-al-lui-isus


Scrie un comentariu

Devoțional pentru copii: Copil al lui Isus (4)


640x360

Vorbele pot să omoare.

Citește în Biblie: Proverbe 18:21: „Moartea și viața sunt în puterea limbii.” Când ești copil, a râde de alții pare o distracție. Cine nu face asta? Cei mai mari, mai deștepți sau mai șmecheri își bat joc de tine și tu faci același lucru cu alții mai mici sau mai slabi. Când eram în clasa a V-a, eu și câțiva băieți din clasă am găsit ca țintă a batjocurilor noastre o fetiță grăsuță din clasa a treia, care avea niște ochelari cu lentile groase, foarte caraghioși. Nu am atins-o, nu am lovit-o niciodată, doar că îi spuneam vorbe, tot felul de porecle și asta în fiecare pauză și la sfârșitul orelor. Într-o zi, fata ne-a surprins. A ieșit de la ore fără ochelari. A trecut repede pe lângă noi spre poartă. Dar, nevăzând bine, aproape că a intrat în gard. Am început să râdem cu răutate. Fata a mai făcut câțiva pași în fața porții, apoi s-a împiedicat de ceva. A căzut de pe trotuar pe stradă, în fața unui autobuz care a accidentat-o. Nimeni nu a aflat atunci adevărul, dar noi am știut că vorbele noastre, aparent o simplă ocară de copii, au făcut ca ea să-și scoată ochelarii și să sfârșească așa. A fost cea mai dură experiență din copilăria mea și mi-a afectat toată viața. Nu este simplu să fii ucigaș la nici 12 ani. Acum sunt creștin și sunt iertat de Isus, dar încă mă mai gândesc că putea să mai fie în viață, dacă nu îi vorbeam așa. Gândul de azi: Vorbește numai pentru a încuraja, a lăuda sau a ajuta. Vorbele pot ucide! Și pe alții și sufletul tău. Ai grijă ce vorbești.

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/2363-copil-al-lui-isus?day=4&id=2363-copil-al-lui-isus


Scrie un comentariu

Devoțional pentru copii: Copil al lui Isus (3)


640x360

Un prieten de încredere Citește în Biblie: Proverbe 18:24 „Cine își face mulți prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” Mie nu îmi prea plăcea să citesc când am fost mic. Pentru mine erau de ajuns temele de la școală și nu mai voiam să aud despre nimic în plus, ca de exemplu despre cititul Bibliei. De memorat versete nici atât nu simțeam că trebuie.

Până într-o zi când m-am certat cu prietenul meu cel mai bun, Răzvan. Nu mai aveam acum cu cine să mă joc, la cine să merg, cu cine să glumesc și să mă bucur. Îmi stricase intenționat o jucărie. Supărat am închis ușa la camera mea și am început să plâng și să mă rog așa: „Doamne, de ce nu mai am nici un prieten? Săptămâna trecută vărul Paul m-a bătut, acum Răzvan m-a dezamăgit…! Nu există prieteni adevărați!” Printre lacrimi am văzut un carnețel al surorii mele mai mari pe un colț de masă, deschis, în care scria așa: „Versete despre prietenie”. Iar dedesubt erau niște referințe biblice. Foarte curios, mi-am căutat Biblia care zăcea prăfuită în dulapul meu. Și am citit câteva: Exodul 33:11 „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Iov 16:20 „Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi.” Proverbe 18:24 „Cine își face mulți prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” Ioan 15:14 „Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.” Ioan 15:15 „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” Mi-am amintit că Dumnezeu este Prietenul meu adevărat dar mai mult, că toate răspunsurile și încurajările de care aveam nevoie erau în Biblie, le puteam avea oricând. Gândul de azi: Citește în fiecare zi din Biblie. Nu este o simplă carte ca oricare altele ci cartea Prietenului tău cel mai bun.

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/2363-copil-al-lui-isus?day=3&id=2363-copil-al-lui-isus


Scrie un comentariu

Devoțional pentru copii: Copil al lui Isus (2)


640x360

De ce să ascultăm de părinți? Citește în Biblie: Efeseni 6:1-3 „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. «Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta» -este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință- «ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pământ.»” Într-o după-amiază eu și prietenii de la bloc ne-am hotărât să mergem la un concert în aer liber din oraș. – O să spunem părinților că am stat până târziu să ne jucăm pe terenul de la școală. Ne întoarcem cu ultimul autobuz de la zece, am vorbit noi. Zis și făcut. Concertul a fost super, dar surpriza a fost că autobuzul de 10.00 seara nu a mai venit. – Ce ne facem? scânci Miruna, o puștancă de 9 ani (de fapt nimeni nu era mai mare de 12 ani). Pe jos facem mai mult de o oră. Am încurcat-o, trebuia să ascultăm de părinți. – Ei, de ce trebuie să ascultăm neapărat de părinți? comentă Claudiu. Eu știam bine de la că ascultarea de părinți este o poruncă de la Dumnezeu și știam și că nu este nimic ascuns, care să nu se descopere până la urmă (Luca 8:17). Dar nu le-am spus nimic, pentru că nici eu nu ascultasem deși știam atâtea… – Trebuie să ascultăm de părinți pentru că încă îi avem, izbucni Gabriel în lacrimi. Am tăcut toți rușinați. Mama lui Gabriel era în spital, bolnavă de cancer. Nu ne-am opus niciunul să cerem ajutorul unui polițist. I-a sunat pe unul dintre părinți și am ajuns toți cu bine acasă. Ne-am cerut iertare, unii am fost pedepsiți. Dar am învățat că cei mari se gândesc întotdeauna la astfel de situații neprevăzute când ne interzic ceva, pe când noi nu ne gândeam pe atunci decât la joacă sau la distracție. Gândul de azi: Ascultă-ți părinții pentru că așa este plăcut lui Dumnezeu dar și pentru că… îi ai!

Milioane de copii din lume nu au cine să le poarte de grijă.

Sursa: https://www.bible.com/ro/users/pucheadorel/reading-plans/2363-copil-al-lui-isus?day=2&id=2363-copil-al-lui-isus