EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Cuvantul lui Dumnezeu pentru Astazi 21.08.19


Reclame


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


miercuri, 21 august

Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!

Psalmul 19.14

David începe acest psalm cu măreția cerurilor create, care declară gloria lui Dumnezeu. El a scris despre soare ca despre un mire care iese din camera lui de nuntă – o frumoasă imagine a lui Hristos în splendoarea Lui regală, oferind binecuvântare întregului pământ.

Mai departe în psalm, David arată cel mai înalt respect față de Cuvântul lui Dumnezeu. El vorbește despre legea Domnului, despre mărturia Domnului și despre judecățile Domnului. Despre acestea, el scrie: „Ele sunt mai de preț decât aurul și decât mult aur fin; și mai dulci decât mierea și decât picurul din faguri“ (versetul 10). Măreața mărturie a creației avea efectul potrivit asupra sufletului lui, căci l-a condus la o mai adâncă apreciere a Cuvântului prețios al lui Dumnezeu.

Rezultatul final este prezentat în versetul 14. Care copil al lui Dumnezeu nu a fost fermecat de aceste cuvinte? Dorința noastră a tuturor este ca ceea ce iese de pe buzele noastre să fie plăcut Dumnezeului care este atât de măreț în glorie. Avem nevoie de multă rugăciune, pentru ca toate cuvintele noastre să fie plăcute Lui.

Dar cum stau lucrurile cu meditațiile și cugetările inimilor noastre? Ele afectează în mod profund cuvintele care ies de pe buzele noastre. Matei 12.34 ne amintește că „din prisosul inimii vorbește gura“. Dacă meditațiile inimilor noastre sunt plăcute Lui, acest lucru va oferi o prețioasă binecuvântare sufletelor noastre. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!“ (Psalmul 139.23,24).

L. M. Grant


Scrie un comentariu

Sămânța bună


ad-2019-samanta-buna

miercuri, 21 august

Nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui și să trăiască.

Ezechiel 33.11

Societatea de unică folosință

Articolele de unică folosință sunt în ziua de astăzi prezente peste tot. Pentru excursia de Sâmbătă, se cumpără farfurii de carton, pahare de plastic și un grătar de unică folosință. După utilizare, totul se aruncă la gunoi.

Această mentalitate „de unică folosință“ se arată și în relațiile interumane. Căsătoriile se desfac, chiar dacă partenerii de viață și-au promis credincioșie. Angajații de ani de zile sunt scoși din funcție fără menajamente, pentru a restrânge costurile. Nimic nu mai pare să fie de durată. Omul însuși a devenit un „articol de unică folosință“.

Poate ești și tu o victimă a acestei mentalități. Ce contează! Gândește-te la faptul că ești prețios pentru Dumnezeu! Ai preț în ochii Lui! Dacă toți te înlătură, El nu renunță la tine.

Ca și Creator, El ți-a dat viața. Tu nu ești un produs al hazardului, ci creatura lui Dumnezeu. Aceasta dă vieții tale sens și împlinire. Tu trebuie să asculți de Creatorul tău și să trăiești pentru El. Dar, dacă ești sincer, trebuie să admiți că tu – ca și noi toți – ai dat greș aici.

Totuși Dumnezeu nu Se îndepărtează de tine. El te iubește și nu vrea ca tu să fii veșnic pierdut din cauza păcatelor tale. De aceea El îți face o ofertă minunată: Întoarce-te de pe calea ta greșită și trăiește! El așteaptă ca tu să vii la El și să recunoști înaintea Lui păcatele tale. Apoi El îți dăruiește viața veșnică pe baza mântuirii pe care a adus-o Isus Hristos prin moartea Lui. Tu devii copilul Său iubit.


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 9


Devoțional

BOGATUL CARE-ȘI ZIDESTE GRÂNARE MAI ÎNCĂPĂTOARE

În acest pasaj Isus contrastează bogăția lumii cu bogăția veșnică: o relație bogată cu Dumnezeu. În timp ce posesiunile materiale și bogăția temporară nu sunt lucruri rele, dobândirea lor nu ar trebui să preia niciodată mai mult timp, energie, afecțiune și atenție decât dezvoltarea relației noastre cu Dumnezeu.

Grijile și preocupările tale pentru posesiunile materiale devin mai mari decât dorința ta pentru Dumnezeu? Ce alte zone ale vieții iți atrag afecțiunea și atenția departe de Dumnezeu? Caută Împărăția lui Dumnezeu mai presus de toate!

‘Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră.” „Omule ” , i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” Apoi le-a zis: „Vedeţi și păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belșugul avuţiei lui.” Și le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine și zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate bunătăţile mele și voi zice sufletului meu: «Suflete , ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!»’ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogăţește faţă de Dumnezeu.” Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana, și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuși vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioșilor? Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea și nu vă frământaţi mintea. Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. Vindeţi ce aveţi și daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.’ Luca 12:13-25,27-34 https://my.bible.com/bible/191/LUK.12.13-25,27-34


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 8


Devoțional

PRIETEN LA NEVOIE

În acest pasaj, Isus ne învață nu doar ce trebuie să ne rugăm (versetele 2-4), ci și cum să o facem. 

Poate fi ușor descurajant când nu vezi un răspuns la rugăciune, în intervalul de timp pe tu îl ai în vedere. Dar Dumnezeu nu este obligat să lucreze în termenii noștri de referință!

Cât de des te regăsești renunțând după ce te rogi pentru ceva și nu vezi nici un răspuns? Care sunt unele dintre rugăciunile pe care le-ai rostit o vreme și ai simțiți că urmează să renunți? Care sunt unele dintre rugăciunile la cere ai renunțat, pentru că nu ai primit rapid un răspuns? 

Folosește încurajarea din acest pasaj și continuă să te rogi!

‘Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat și Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator, și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.’” Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten și se duce la el la miezul nopţii și-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu și n-am ce-i pune înainte’ și, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuși, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula și-i va da tot ce-i trebuie. De aceea și Eu vă spun: Cereţi, și vi se va da; căutaţi, și veţi găsi; bateţi, și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește și celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, știţi să daţi daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”’ Luca 11:1-13 https://my.bible.com/bible/191/LUK.11.1-13


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


sâmbătă, 17 august

Un om oarecare a făcut o cină mare și i-a invitat pe mulți.

Luca 14.16

O cină mare (1)

Dacă privim la pilda cinei celei mari, în Luca 14, vom vedea că cei care au refuzat chemarea finală a harului nu au fost cei care trăiau în păcate grele. Am spus „finală“, fiindcă ospățul evangheliei este ultima masă din ziua lucrărilor lui Dumnezeu cu omul. Domnul Se afla la masă în casa unui fariseu atunci când a spus această pildă. Cina este ultima masă din zi înaintea miezului nopții. Acest lucru este semnificativ și izbitor. Evanghelia a venit după ce au trecut toate celelalte căi prin care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om.

Dimineața inocenței, cu momentele ei fericite de prospețime, când Dumnezeu venea să-Și viziteze făpturile în mijlocul unei creații nepătate de păcat, a trecut și, în curând, omul a căzut, nemaiputând să se întoarcă vreodată la această stare.

A urmat miezul zilei lucrărilor Sale cu omul, care acum avea o conștiință căpătată în urma căderii sale. În această perioadă s-a arătat nelegiuirea înspăimântătoare a oamenilor și a îngerilor (Geneza 6), când pământul a fost umplut de stricăciune și de violență, iar Dumnezeu a trebuit să-l curețe cu apele potopului. Apoi, pe pământul reînnoit, oamenii L-au înlocuit pe Dumnezeu cu demonii, dedându-se idolatriei, în patimile și stricăciunea inimii lor rele.

A veni apoi după-amiaza Legii. Legea a arătat omului care sunt îndatoririle lui, deopotrivă în mod pozitiv și negativ: „Să faci“ și „Să nu faci“. Ea a arătat omului ceea ce acesta trebuie să fie, însă nu i-a spus niciodată ceea ce el este – adică în întregime păcătos și complet ruinat. Legea n-a descoperit nici ceea ce Dumnezeu este, n-a arătat inima Lui plină de îndurare și de dragoste perfectă. Apoi au fost trimiși profeții, ca să îndrepte inima poporului înapoi către Dumnezeu, însă au fost omorâți cu pietre.

F. G. Patterson


Scrie un comentariu

Sămânța bună


sâmbătă, 17 august

Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.

Proverbe 6.20

Părinți dificili

Un tânăr de 17 ani a venit la prietenul său ceva mai în vârstă și i-a spus: „Nu mă mai pot înțelege cu tatăl meu. În fiecare zi ne certăm. Este așa de demodat și nu are deloc habar de ceea ce este astăzi actual. Ce să fac? Cred că mă mut de acasă“. Celălalt i-a răspuns: „Te înțeleg bine. Când am avut și eu 17 ani, tatăl meu a fost la fel de dificil. Era aproape de nesuportat. Dar tu trebuie să ai răbdare cu astfel de oameni în vârstă. Ei se dezvoltă de obicei puțin mai încet. Zece ani mai târziu, când am avut 27 de ani, tatăl meu învățase așa de multe, încât puteam vorbi cu el deschis. Iar acum, când am 37 de ani, îl întreb pe bătrânul meu tată atunci când nu știu încotro să o iau“.

Oare a înțeles băiatul sensul acestor cuvinte? Dar noi le-am înțeles mesajul? Problema apare la fiecare generație din nou – nu numai în lume, ci și la credincioși.

Dacă facem parte dintre cei tineri, să reținem că experiența noastră de viață este destul de mică. Ca urmare, să gândim și să vorbim mai puțin arogant.

Dacă suntem mai în vârstă și, la rândul nostru, avem copii de vârsta adolescenței, să ne aducem aminte cum reacționam noi pe când aveam 17 ani.

Cu înțelegere reciprocă, conviețuirea celor tineri cu cei în vârstă nu este imposibilă. Ea poate deveni, cu ajutorul Domnului, chiar armonioasă.