EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

PROTEST INTERNATIONAL PENTRU FAMILIA BODNARIU


ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

07 Ianuarie 2016

PROTEST INTERNATIONAL PENTRU FAMILIA BODNARIU

Drama familiei Bodnariu din Norvegia a trezit spiritul solidaritatii si a creat coeziune printre romanii de pretutindeni, dar si printre strainii care impart aceleasi valori crestine cu privire la familie.
O serie de proteste sunt planificate la nivel INTERNATIONAL si militeaza pentru reintregirea familiei Bodnariu. Va rugam sa participati la proteste.
Programul protestelor este:

1. Oslo, Norway – 05.01.2016, 5:30PM – 8:30PM Locatie: Eidsvolls plass, 0162 Oslo Event: https://www.facebook.com/events/492…

2. Washington, USA – 08.01.2016, 9:30AM – 1:30PM Locatie: Norwegian Embassy, 2720 34th Street NW, Washington, DC 20008 Event: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/…

3. Barcelona, Spain – 08.01.2016, 10:00AM Locatie: Norwegian Consulate, Carrer de Balmes, 184, 08006 Barcelona

4. London, UK – 08.01.2016, 11:00AM – 2:00PM Locatie: Norwegian Embassy, 25 Belgrave Square, London SW1X 8QD Event: https://www.facebook.com/events/961…

5. Dublin, Ireland – 08.01.2016, 12:00PM – 3:00PM Locatie: Norwegian Embassy 34 Molesworth Street, Dublin 2 Event:https://www.facebook.com/events/103…

6. Copenhagen, Denmark – 08.01.2016, 12:00PM – 2:00PM Locatie: Dampfærgevej 10, 2100 København, Copenhagen Event: https://www.facebook.com/events/673…

7. Frankfurt, Germany – 09.01.2016, 10:00AM – 12:00PM Locatie: Hauptwache 60547 Frankfurt Event: https://www.facebook.com/events/150…

8. Rome, Italy – 09.01.2016, 10:00AM Locatie: Piazza Santa Prisca, Via Delle Terme Deciane 7, Rome Event: https://www.facebook.com/events/163…

9. Timisoara, Romania – 09.01.2016, 11:00AM – 12:00PM Locatie: Prefectura Judetului Timis, Bulevardul Revolutiei din 1989 17A, Timisoara Event: https://www.facebook.com/events/172…

10. Cluj-Napoca, Romania – 09.01.2016, 01:00PM – 03:00PM Locatie: Piata Unirii, Cluj-Napoca Event: https://www.facebook.com/events/880…

11. Constanta, Romania – 09.01.2016, 01:00PM – 03:00PM Locatie: Prefectura Constanta, Bulevardul Tomis 51, Constanta Event: https://www.facebook.com/events/986…

12. Hague, Netherlands – 09.01.2016, 11:00AM – 14:00PM Locatie: Norway Embassy, Eisenhowerlaan 77J NL – 2517, Hague Event: https://www.facebook.com/notes/noor…

13. Bucharest, Romania – 09.01.2016, 12:00PM – 14:30PM Locatie: Piata Victoriei, Bucharest Event: https://www.facebook.com/events/112…

14. Brussel, Belgium – 09.01.2016, 2:00PM – 5:00PM Locatie: Norwegian Embassy, Rue Archiméde 17, 1000 Brussel Event: https://www.facebook.com/events/150…

15. Torino, Italy – 09.01.2016, 03:00PM – 06:00PM Locatie: Piazza Vittorio Veneto, Torino Event: https://www.facebook.com/events/216…

16. Ottawa, Canada – 09.01.2016, 12:00PM – 2:00PM Locatie: Norwegian Embassy, 150 Metcalfe Street, suite 1300, Ottawa, Ontario K2P 1P1 Event: https://www.facebook.com/events/168…

17. Madrid, Spain – 10.01.2016, 2:00PM – 4:00PM Locatie: Norwegian Embassy, Calle Serrano Nr. 26, 28001 Madrid Event: https://www.facebook.com/events/483…

18. Prague, Czech Republic – 16.01.2016. 01:00PM Locatie: Norwegian Embassy, Hellichova 1, 118 00 Praha, 1 Mala Strana Event: https://www.facebook.com/events/447…

19. Riga, Letonia – 16.01.2016, 1:00PM Locatie: Norwegian Embassy, Zirgu iela 14, Rīga

20. Moscow, Russia – 16.01.2016, 1:00PM Locatie: Norwegian Embassy Ulitsa Povarskaya St, 7, Moscow

21. Vienna, Austria – 16.01.2016, 11:00AM – 05:00PM Locatie: Norway Embassy, Reisnerstraße 55-57, 1030 Vienna Event: https://www.facebook.com/events/113…

22. India – 17.01.2016 – will follow

23. Bratislava, Slovakia – 23.01.2016, 1:00PM Locatie: Norwegian Embassy Palisády 29 811 06 Bratislava-Staré Město Event: https://www.facebook.com/events/218…

24. Varsovia, Polonia – 30.01.2016, 1:00PM Locatie: Norwegian Embassy Ul. Chopina 2 A, 00-559, Warsaw

Anunțuri


Scrie un comentariu

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (30) – „ALEGERI”


cropped-bible-1

30. Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
(Psalmi 119:30)

 

Alegem președintele, primarii, parlamentarii, europarlamentarii… dar în diferite momente ale vieții trebuie să facem și diverse alegeri în viața noastră personală, alegeri al căror rezultate ne vor marca viața din acel moment înainte. Alegerile noastre pot fi alegeri bune sau alegeri proaste. Nu există alegeri așa-și-așa. Iar rezultatele, desigur, sunt pe măsura alegerilor. În plan spiritual, poți alege să asculți de Dumnezeu sau să nu asculți. Este alegerea ta, în urma căreia vor decurge niște rezultate pe care trebuie să ți le asumi. Mă voi referi în continuare la câteva personaje din Biblie care au ales să asculte sau nu de Dumnezeu și la rezultatele alegerilor acestora.

Primul exemplu care îmi vine în minte este cel al faraonului egiptean de pe vremea lui Moise. Dumnezeu l-a amenințat de mai multe ori, avertizându-l că dacă nu va asculta și nu va lăsa pe poporul Său să plece va trimite cele zece urgii. Dar Faraon a ales să nu asculte, iar asta a dus la pagube importante în poporul egiptean, iar în final la moartea întâilor născuți și la nimicirea armatei sale în Marea Roșie. Lucrurile acestea sunt scrise în cartea Exodul, capitolele 5-14.

Un alt mare conducător, dar de data asta al evreilor, Iosua, a ales să asculte de Dumnezeu. Pentru că nu s-a depărtata de Calea Domnului, Dumnezeu i-a dat multe biruințe, dintre care aș aminti luarea Ierihonului – Iosua cap. 6 – și marea biruință asupra gabaoniților, descrisă în capitolul 10: 1-15 al aceleiași cărți.

Rut este al treilea personaj biblic la care m-am gândit. Ea era o femeie moabită, ai căror părinți nu aveau nimic de-a face cu Dumnezeu. Tocmai de aceea mi se pare că Rut este un caz mai special. Ea provenea dintr-o familie care se închina la idoli, dar Dumnezeu a avut un plan minunat cu viața ei. El a făcut ca Rut să se căsătorească cu unul dintre fiii Naomei și ai lui Elimelec. După martea socrului, soțului și cumnatului ei, Rut, spre deosebire de Orpa, a ales să o urmeze pe Naomi în Israel, în ciuda insistențelor acesteia de a se întoarce la poporul ei. Rut a spus: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1:16-17). Din acest moment nu a mai auzit nimeni de Orpa, cumnata sa, care a ales să se întoarcă înapoi la poporul său, dar Rut a fost binecuvântată și a devenit o binecuvântare. Din sămânța ei și a lui Boaz avea să se nască, pe linie omenească, Domnul Isus Hristos. Iată, deci, că Dumnezeu a ales o femeie moabită, nu una israelită, prin care avea să se nască Mântuitorul. Și asta pentru că a ales să asculte de Dumnezeu într-un moment crucial din viața ei.

Aș vrea, în cele ce urmează, să mă refer la apostoli. Fiecare dintre ei au avut de făcut o alegere. Grea, dar importantă. A fost alegerea de a renunța la viața pe care o aveau ca să-L urmeze pe Acela care avea să le schimbe destinele. Mai întâi au fost 70 de ucenici care au răspuns „apelului” Domnului Isus. La o primă „cernere”, însă, doar 12 au rămas lângă El până la final. Iar dintre cei 12 unul s-a dovedit a fi un trădător. Așadar, practic doar 11 dintre ei au ales să-L urmeze pe Domnul Isus cu toată inima. În dreptul fiecăruia dintre noi a fost un moment când a trebuit să facem o alegere foarte importantă: aceea de a urma în continuare calea lumii sau aceea de a urma Calea Domnului. și fiecare dintre noi am ales. Dar unii, după un timp, din cauza nestatorniciei lor, au părăsit această Cale minunată alegând să se întoarcă în lume. FIE CA ÎN DREPTUL NOSTRU ACEASTĂ ALEGERE BUNĂ PE CARE AM FĂCUT-O SĂ AIBĂ REZULTATE VEȘNICE!

AMIN!


7 comentarii

KANON TIPTON, PREDICATOR LA NUMAI PATRU ANI


Reeditare din data de 18 august 2011

Uneori, Dumnezeu ne uimește prin alegerile Sale. Uneori, Dumnezeu alege vase aparent mai slabe. Uneori, Dumnezeu alege vase aparent mai slabe prin care să vorbească. Uneori, Dumnezeu se folosește de persoane care încă nu sunt mature din punct de vedere fizic. Uneori, Dumnezeu alege să ne vorbească prin gura copiilor.

Nu mică mi-a fost mirarea zilele astea să aud la știri o veste care pare ruptă din ireal: un copil de numai patru ani să vorbească din Cuvântul Domnului unei biserici penticostale pline de oameni maturi și să spună: „În seara asta Dumnezeu este aici; și Numele Lui este Isus!”. Un copil care să predice cu frenezie cuvintele Domnului! Mi se pare o adevărată minune!

DOMNUL SĂ-L BINECUVÂNTEZE!

Sursa: http://www.realitatea.net/predicator-la-patru-ani-video_862364.html

 


Un comentariu

FUMATUL (11)


Reeditare din data de 9 iulie 2011

NOTĂ / ATENȚIONARE: Conținutul acestui articol nu este recomandat copiilor din cauza descrierii amănunțite a unor scene ritualice violente.

Creștinii din zilele noastre fumează

7) Fumatul față în față cu Biblia

7.3) Fumatul este un obicei păgânesc (4)

„Istoria generală a lucrurilor din Noua Spanie.”

Bernardino de Sahagun

În anii imediat următori, în Mexic au sosit și primele cete de călugări, trimiși să răspândească credința

Istoria generală a lucrurilor din Noua Spanie (copertă) – Editura Meridiane, București, 1981

catolică printre băștinași. Între acești călugări s-a aflat și unul numit Bernardino de Sahagun (cca 1500 – 1590). El a ajuns în Mexic în 1529, deci la numai 8 ani după cucerirea Imperiului Aztec. Deși la sosirea lui mărturiile fostului imperiu erau încă prezente pretutindeni, el și-a dat seama că în curând cele mai multe din[tre] aceste resturi de civilizațievor fi șterse pentru totdeauna. De aceea, în anii următori, pe lângă activitatea ecleziastică pe care o desfășura, a început să redacteze o lucrare monumentală la care a muncit cam până în 1570, numită „Istoria generală a lucrurilor din Noua Spanie”. Ca să se documenteze, el a purtat nenumărate discuții cu foști dregători regali, foști războinici, cu bătrâni și cu tot felul de alți oameni pe care i-a întâlnit, dacă a putut să se înțeleagă cu ei. În această carte, nespus de prețioasă, a prezentat o multitudine de elemente din viața și civilizația aztecilor, așa cum fusese ea înainte de sosirea cuceritorilor (conchistadorilor) spanioli.

Printre cele mai impresionante lucruri descrise de Bernardino în cartea sa, sunt scenele teribile ale ceremoniilor religioase pe care le practicau aztecii în care aduceau jertfe umane zeilor lor. Ei aveau o religie politeistă, bazată pe jertfe omenești. Iată câteva pasaje în care avem descrierea unor asemenea scene înfiorătoare.

Primul descrie jertfirea unor prizonieri de război în cinstea zeului Paynal și a zeului Xiuhtecutli, zeul focului. Se poate vedea cruzimea cu care erau chinuiți prizonierii, spre satisfacerea demonilor, încântați să vadă ființe omenești aruncate în cele mai grozave chinuri.

Tzompantli

Xipe Totec

„În zori, captivii erau înșiruiți în fața unui loc numit „tzompantli” (țompantli) unde se găseau craniile celor care fuseseră sacrificați mai înainte… Îmbrăcămintea și podoabele ce le purtau, totul era scos pe rând și aruncat în flăcări în ideea că nenorociții nu mai aveau nevoie nici de haine, nici de vreun obiect, fiind hărăziți să moară peste câteva clipe. În vreme ce stăteau astfel despuiați, așteptându-și moartea, apărea un satrap împodobit cu tot felul de podoabe și ținând în brațe statuia zeului Paynal, gătit cu toate podoabele sale… Stăpânii sclavilor erau puși și ei, fiecare alături de captivul său. Când Paynal urca pentru a doua oară, fiecare din[tre] ei își lua prizonierul de păr și îl ducea în locul numit Apetlac. După ce rămâneau o vreme acolo, veneau cei ce trebuiau să-i arunce în foc. Li se pudra fața din belșug cu tămâia păstrată în niște pungulițe pe care le purtau cu ei. Apoi li se puneau piedici la picioare, li se legau mâinile la spate și erau urcați pe umeri până în creștetul templului, unde ardea un foc mare în care erau deîndată aruncați. Numaidecât se ridica un nor gros de cenușă și fiecare din[tre] acești nenorociți făcea în cădere o gaură în vatra plină de jăratic și de cenușă încinsă. El se zvârcolea în hohote de plâns și trupul lui sfârâia ca și carnea unui animal fript. Pielea i se acoperea cu bășicuțe și în timpul acestor cumplite chinuri era întors cu niște clești, apoi era târât de satrapi pe pământ și pus pe un butuc. Acolo i se făcea o tăietură mare de la un sân la altul și i se scotea inima, care era aruncată jos, la picioarele statuii lui Xiuhtecutli, zeul focului. Astfel erau jertfiți captivii cu prilejul acestei sărbători.” (Fray Bernardino de Sahagun, „Istoria generală a lucrurilor din Noua Spanie”, Editura Meridiane, București, 1989, citatul de mai sus este din secțiunea a II-a, pct. 7)

Dar acești păgâni practucau și canibalismul ritual[ic], mâncând din carnea prizonierilor sacrificați în onoarea zeilor lor. În continuare, avem descrierea jertfirii unor prizonieri de război în onoarea zeilor Xipe Totec și mai ales a lui Uitzilopochtli (Uițilopoctli), zeul Diavol, ținut la mare cinste de azteci, deoarece era considerat zeul războiului. După cum vom vedea, ceremonialul era urmat de un ospăț ritual[ic], în care carnea prizonierilor era mâncată de participanți.

„În ultima zi din această lună se oficia sărbătoarea solemnă în onoarea zeului Xipe Totec, ca și a zeului Uitzilopochtli. Atunci erau uciși toți captivii, bărbați, femei și copii. Înainte de a-i ucide, aveau loc, după cum vom vedea deîndată, numeroase ceremonii… Dimineața, la răsăritul soarelui, erau conduși la templul lui Uitzilopochtli, unde urmau să fie omorâți. Slujitorii zeului îi ucideau, apoi erau jupuiți, de aceea sărbătoarea se numea „tlacaxipeualiztli”, care însemna „jupuirea oamenilor”. Victimele erau numite „xipemene” și „tototectin”, primul cuvânt însemnând „jupuit”, iar cel de-al doilea „morți în cinstea zeului Totec”.

Odată ajunși în fața Templului, stăpânii își dădeau prizonierii pe mâna preoților care, apucându-și fiecare victima de păr, o silea să urce treptele. Dacă vreunul refuza să meargă de bunăvoie, era târât pe trepte până la piatra unde trebuia să primească lovitura de grație. După ce inima fiecăruia dintre ei era smulsă, ea era prezentată drept ofrandă (zeului), așa cum s-a spus mai înainte, iar trupul îi era azvârlit de sus. Alți preoți îi luau și îi jupuiau. Astfel se petreceau întâmplările la templul lui Uitzilopochtli (zeul Diavol). Toate inimile smulse și aduse în dar erau mai apoi aruncate într-un hârdău de lemn. Inimile se numeau „quauhnochitli” (se citește „cuahnocitli”), iar trupurile neînsuflețite – „quauhteca” – trupuri neînsuflețite. După ce îi frigeau la foc, bătrânii, numiți „quaquacuiltin”, duceau trupurile la capela unde stăpânul prizonierilor depusese legământul. Apoi îi sfâșiau în bucăți. O coapsă era rezervată pentru masa lui Montezuma, iar restul se împărțea la personajele de vază sau la rude. În general, ospățul avea loc în casa celui care capturase dușmanul. Carnea era fiartă cu porumb și se dădea fiecăruia într-o strachină o bucată mică, cu zeamă și porumb. Această mâncare se numea „thacatlaolli” (om de porumb). După ce mâncau, se îmbătau.” (secțiunea a II-a, pct. 10)

Sursele imaginilor:

1) http://en.wikipedia.org/wiki/Bernardino_de_Sahag%C3%BAn

2) http://www.anticariat-esoteric.ro/html/nagualism.html

3) http://en.wikipedia.org/wiki/Tzompantli

4) http://en.wikipedia.org/wiki/Xipe_Totec

(Va urma.)


4 comentarii

LUPTA ÎMPOTRIVA INTRODUCERII ICOANELOR ÎN BISERICĂ (4)


Reeditare din data de 21 mai 2011

Comentariu: Este interesant să observăm că în pasajul citat mai sus (la sfârșitul părții a treia a articolului – nota mea), Sinodul nu pomenește niciun cuvânt despre autoritatea Sfintei Scripturi, arătând că își bazează hotărârile pe autoritatea Părinților Bisericii și a Tradiției. Așa cum s-a mai spus, închinarea la icoane sau la alte obiecte este în contradicție  clară cu porunca a doua din Decalog, care spune: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu gelos…” (Cartea Exodului, 20: 4, 5). Dar Sinodul a argumentat că atunci când se închină la icoane dreptcredincioșii nu se închină materialului din care este făcută icoana, ci sfântului care este zugrăvit pe ea.

Sinodul a mai hotărât că pentru cinstirea acestor obiecte considerate sfinte se vor face tămâieri și se vor aprinde lumânări. De asemenea, a fost ridicată anatema care fusese aruncată în 754 asupra lui Ioan Damaschin și asupra scrierilor lui. La sfârșitul Sinodului împărăteasa Irina a semnat emoționată cu mâna ei aceste hotărâri ce puneau în toate drepturile icoanele care îi erau ei atât de dragi. Apoi, împărăteasa și fiul ei au fost aclamați

de membrii Sinodului ca pe „noul Constantin și noua Elenă”. Icoanele au fost scoase din ascunzători și duse cu mare alai în Biserici. La aceste procesiuni au fost siliți să meargă și dușmanii învinși (iconoclaștii), îmbrăcați în saci și cu lumânări groase în mână, în semn de penitență.

Irina a fost o femeie foarte setoasă de putere. În primăvara anului 790, văzând că fiul ei ajunge la vârsta majoratului și va trebui să-i cedeze tronul, s-a declarat pe sine „autocrator al romanilor” (împărat) și a cerut armatei să jure că nu va permite fiului ei să domnească în timpul vieții ei. Însă armata s-a revoltat. Trupele aflate sub comanda strategului (generalului) Alexios Muselem au intrat în capitală și l-au pus pe tron pe Constantin al VI-lea, fiul ei. După încoronare, acesta i-a exilat pe toți favoriții mamei lui iar pe ea a pus-o sub domiciliu forțat. Dar în anul următor tânărul împărat a făcut greșeala de a-i reda mamei sale titlul de „augustă”, îngăduindu-i să revină la palatul imperial.

Însă Irina era prea setoasă de putere ca să se potolească. Ea a continuat intrigile împotriva fiului ei. A reușit să-l facă să se dușmănească chiar cu generalul Alexios, binefăcătorul lui, cel care îl pusese pe tron. Generalul nedreptățit s-a răsculat împreună cu trupele sale. Însă răscoala a fost înăbușită în sânge de către trupele guvernamentale. De partea ei, Irina făcea tot ce putea pentru a-l discredita pe fiul ei în ochii supușilor. L-a determinat să divorțeze și să se recăsătorească (fără acordul patriarhului) cu Theodote, o femeie de la curtea imperială, [care] după tânărul împărat se aprinsese de patimă. Aceste fapte ale împăratului au provocat un scandal imens la curte. Clerul s-a dat de partea Irinei, mai ales că ea făcuse și mari donații Bisericii.

Pe plan extern, acțiunile militare ale tânărului împărat nu au fost încununate de succes. Cea mai gravă înfrângere a fost cea din primăvara anului 797 pornită împotriva arabilor, peste care în vremea aceea domnea la Bagdad strălucitul calif Harun al Rașid (a domnit între

anii 786 – 809). Deși fusese condusă de personal împărat, armata bizantină a fost înfrântă și asta mai ales din cauza trădării șefilor de stat major care făcea jocul Irinei. Această campanie, încheiată atât de jalnic, a subminat definitiv autoritatea împăratului.

Până la urmă, mama lui și-a atins țelul. Constantin al VI-lea a fost detronat, după care Irina a dat ordin unui călău să-i scoată ochii fiului ei ca să nu mai poată să domnească niciodată. Nefericitul ordin a fost executat pe data de 15 august 797, chiar în aceeași sală de porfir a palatului imperial în care el se născuse cu un sfert de secol în urmă. Poporul nu s-a revoltat și nu i-a luat apărarea deoarece tânărul Constantin al VI-lea, deși avea un caracter războinic și viteaz, se dovedise în același timp un tânăr obraznic și destrăbălat, care își dobândise o faimă proastă datorită nepriceperii lui în a conduce și mai ales faptelor lui urâte. Pe de altă parte, Irina și-a sărbătorit triumful cu mult fast, ocazie cu care a împărțit sume mari de bani mulțimilor, câștigând simpatia poporului.

Fiul ei orb a mai trăit câțiva ani după aceea într-un alt palat, sub pază severă, fiind însoțit de Theodote, care i-a rămas credincioasă. Irina a mai domnit încă un timp, însă domnia ei a fost plină de tulburări. Împărăteasa a irosit banii vistieriei imperiale făcând mari donații Bisericilor și mai ales mănăstirilor. În plus, palatul imperial devenise un viespar de intriganți. Armata, lăsată fără control, s-a dezorganizat și și-a pierdut capacitatea de luptă. În Grecia s-a declanșat o revoltă care a putut fi înăbușită cu mare greutate.

În toamna anului 802, pe 31 octombrie, Irina a fost detronată de către demnitarul Nikefor, un om influent de la curte, dar despre care se spunea că în tinerețe fusese păzitor de porci. Acesta a pus mâna pe domnie fără vărsare de sânge, printr-un șiretlic. Într-o dimineață el s-a prezentat în fața gărzilor palatului împărătesei cărora le-a citit un decret (fals) în care spunea că împărăteasa a declarat că renunță la domnie și l-a numit pe Nikefor în locul ei. Comandantul gărzilor nu a verificat cu atenție documentul, permițând intrarea în palat a lui Nikefor și a oamenilor lui. Când și-au dat seama de înșelătorie era prea târziu. Fosta împărăteasă a fost exilată. A fot trimisă mai întâi la o mănăstire de pe insula Prinkipos și în scurt timp la alta de pe insula Lesbos. În anul următor (803) ea a și murit acolo, fiind jelită numai de călugării pe care îi îmbogățise cu banii statului și care acum se mirau cum de a îngăduit Dumnezeu ca o femeie atât de evlavioasă și care se „ostenise întru dreapta credință” să fie detronată de un porcar (după cum scrie cu năduf un cronicar al vremii, numit Theophanes).

După detronarea Irinei, Nikefor a fost proclamat împărat și a domnit 9 ani, timp în care a făcut ordine în imperiu și a reumplut vistieria statului. Nikefor a fost și el un adorator al

icoanelor. A murit într-o luptă cu bulgarii, pe 26 iulie 811. Krum, hanul (regele) bulgarilor i-a tăiat capul care a fost expus într-o suliță. Pe urmă, craniul a fost predat unui meșter bijutier ca să facă din el pentru han o cupă ferecată în argint.

Sinodul iconoclast din 814. După detronarea Irinei, luptele între partizanii și adversarii icoanelor au reizbucnit în timpul împăratului Leon al V-lea numit „Armeanul” (813 – 820), un general energic și capabil. Deoarece împăratul nu se considera a fi el însuși un expert în probleme bisericești, el a încredințat (în

814) sarcina de a face o examinare atentă a problemei icoanelor unui vestit teolog, numit Ioan Grămăticul, un om de mare cultură.

După o îndelungă examinare a Scripturii și a documentelor păstrate de la părinții Bisericii din primele secole de creștinism, Ioan Grămăticul a ajuns la concluzia că închinarea la icoane este o practică dăunătoare, străină Bisericii lui Hristos și care trebuie interzisă.

În consecință, în anul 815 a fost convocat un alt Sinod Bisericesc. Luând cuvântul în Sinod, împăratul a spus: „Voi vedeți că toți suveranii care au recunoscut icoanele și se închinau lor au murit fie în exil, fie în război. Numai cei ce n-au venerat icoanele au murit de moartea lor pe tron, și fiind mutați cu cinste în cavourile împărătești au fost înmormântați în Biserica Sfinților Apostoli.”

Sinodul a casat hotărârile Sinodului din 787 (cel prezidat de împărăteasa Irina) și a hotărât interzicerea confecționării icoanelor și închinarea la ele, închinare despre care au spus că fusese restabilită „datorită naivității femeiești” (aluzie la împărăteasa Irina).

(Va urma.)


Scrie un comentariu

BIRUINȚA ASUPRA ÎNTUNERICULUI – „HRISTOS A ÎNVIAT!”


Reeditare din data de 23 aprilie 2011

Evanghelia după Sfântul Apostol Matei, cap. 28: 1-10

„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre cea dintâi zi a săptămânii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: „Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul; și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.” Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-a apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea.” Amin!

IUBIȚI CREȘTINI,

Iată că ne apropiem din nou de clipele de înălțătoare sărbătoare a sufletului și a luminii. Ne apropiem cu smerenie și sfială de cea mai mare dintre toate sărbătorile creștinilor, sărbătoarea când lumina sfântă a Învierii lui Hristos ne pătrunde în inimi, ne luminează calea și ne conduce către Cer, către Împărăția lui Dumnezeu. Întristați pentru jertfa Domnului Isus Hristos din cauza păcatelor noastre, inimile ni se umplu de bucurie acum, în ziua cea mai luminoasă a anului, știind că prin Învierea Domnului în inimile noastre putem primi Mântuirea, salvarea noastră din păcate și inclusiv viața veșnică. În sensul acesta, putem spune fără să greșim că în ziua aceasta cerurile „ni se deschid”, iar inima noastră se deschide întocmai ca cerul. Problema noastră este că această bucurie durează doar atât cât durează sărbătoarea, adică trei zile, apoi fiecare dintre noi ne reluăm activitățile cotidiene, uitând aproape cu desăvârșire de bucuria Învierii Domnului. Dar Dumnezeu nu ne vrea așa!

Iată de ce vă îndemn pe toți – și îndemnul acesta este valabil inclusiv pentru mine – ca Bucuria Învierii Domnului să căutați să o păstrați în inima dumneavoastră în fiecare zi din viață, în fiecare ceas, în fiecare clipă. Nu uitați ca în fiecare dimineață să mulțumiți Domnului pentru că v-a dat onoarea de a mai trăi încă o zi și vă garantez că în felul acesta veți reuși să treceți mai ușor peste toate greutățile și vicisitudinile vieții!

În încheiere, cu prilejul sărbătorii pascale a Învierii Domnului vă doresc să aveți parte de lumină în viețile dumneavoastră, dragostea Domnului Isus să vă mângâie inimile și Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să vă dea putere să treceți peste orice obstacol și să vă amintească în permanență că Domnul Isus a înviat pentru ca și noi să avem Viață Veșnică! Amin!

CU DRAGOSTE CREȘTINEASCĂ,

DOREL PUCHEA

ÎN CONTINUARE, POSTEZ AICI CÂNTĂRI DESPRE ÎNVIEREA DOMNULUI

„E VIU, E VIU, MORMÂNTUL LUI E GOL”

„HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI” – THE MESSENGERS (o interpretare extraordinară și un videoclip pe măsură)

„MĂRIRE ȚIE, TU CEL ÎNVIAT”

„RABUNI, TU DIN MORȚI AI ÎNVIAT”

„REGELE VIEȚII, DOMNUL MEU”

„ZACE-N RECE MORMÂNT MÂNTUITORUL”